Ce a însemnat căsătoria între persoane de același sex pentru America – p. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt duhovnicesc al părintelui Iosia Trenham în care acesta trece în revistă istoria controversată a legalizării căsătoriei homosexuale în SUA, oferind însă și nădejdea că Dumnezeu va ajuta la întoarcerea acestor decizii controversate, precum s-a petrecut în cazul avortului.

Vizionare cu folos!

Powered by RedCircle

Ce a însemnat căsătoria între persoane de același sex pentru America – p. Iosia Trenham

Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragii mei. Vă mulțumesc mult că v-ați conectat. Am pregătit pentru astăzi o reflecție intitulată: „Căsătoria între persoane de același sex, după 10 ani.”

În anul 2025, s-au marcat 10 ani de la hotărârea Curții Supreme a SUA, cunoscută sub numele de decizia Obergefell, prin care s-a legalizat căsătoria între persoane de același sex în SUA, asta venind după mulți ani de controverse pe acest subiect – cel puțin 20 de ani de frământări în societate. După această perioadă și, în mod deosebit, după acești 10 ani, mulți oameni reflectează și analizează consecințele acestei legi, precum și starea actuală a societății în ceea ce privește căsătoria.

Patristic Nectar va găzdui o conferință specială dedicată semnificației căsătoriei în societate, în zilele de 10 și 11 octombrie. Vă îndemn, așadar, să vizitați site-ul themarriageconference.com pentru a primi, cred, multă întărire duhovnicească pe această temă sfântă a căsătoriei.

Care este moștenirea deciziei Obergefell în Statele Unite în acești ultimi 10 ani? Aș dori să vă reamintesc mai întâi cum a fost impusă căsătoria între persoane de același sex în America. Sunt sigur că mulți dintre cei care ne urmăriți sunteți din generația Z sau mai tineri și, probabil, nu vă amintiți sau nu ați fost implicați în dezbaterile din societate din acea vreme. Trebuie să știți, însă, de la început, că această schimbare nu a avut nimic de-a face cu democrația sau cu voința poporului. Această modificare radicală a înseși definiției căsătoriei și a legalității ei a fost făcută de judecători și a fost impusă prin hotărâri judecătorești împotriva voinței poporului.

Și aș sublinia că nu a vizat doar statele din Sud sau din Midwest, ori alte regiuni tradițional creștine sau conservatoare din punct de vedere cultural. Nu. Sunt californian de a patra generație, din sudul statului. Această impunere a început chiar aici. Am trăit personal felul în care judecătorii activiști au acționat împotriva voinței poporului.

Lucrurile au atins punctul culminant acum 25 de ani, în anul 2000, când, în California, am adoptat cu peste 61 % din voturi o propunere legislativă. Nu a fost o victorie mică, ci una imensă, obținută cu un procentaj de peste 60 %. Propunerea se numea Propunerea 22 și a reprezentat prima reacție față de încercările de a schimba instituția căsătoriei. Noi, californienii – da, chiar și californienii liberali – am știut că nu se cuvine să se facă acest lucru, căci căsătoria este de la Dumnezeu, nu de la politicieni. Căsătoria a fost dinainte de politică, ea a fost rânduită de Dumnezeu chiar de la începutul creației și al neamului omenesc. Politicienii nu au instituit-o și nici nu trebuie să se atingă de ea. Californienii au înțeles acest lucru. Astfel, cu aproape 62 % din voturi, am adoptat în anul 2000 Propunerea 22.

Ulterior, activiștii și judecătorii care se cred atotștiutori au început din nou să intervină. Drept urmare, în 2008, am adoptat Propunerea 8. Eram preot în ambele acele perioade și m-am implicat activ în apărarea căsătoriei și a respectului cuvenit acesteia în societate, împotrivindu-mă încercării judecătorilor de a se pune în locul lui Dumnezeu. Anul 2008 a fost unul foarte important. Nimeni, nici măcar liderii liberali ai SUA, nu credea că statul California va reuși să redefinească căsătoria ca fiind altceva decât uniunea dintre un bărbat și o femeie. Și totuși, exact acest lucru s-a întâmplat. În 2008 s-a adoptat Propunerea 8.

Președintele Obama a candidat de două ori la președinție afirmând că va apăra căsătoria și că, personal, crede că aceasta este uniunea dintre un bărbat și o femeie. A repetat acest angajament atât în prima, cât și în a doua candidatură. Știa că nu putea fi ales președinte al Americii fără a arăta respect față de instituția căsătoriei. A mințit cu bună știință a doua oară, căci, după realegere, a avut, chipurile, o „evoluție” și a devenit susținător al căsătoriei între persoane de același sex, renegând astfel ceea ce declarase anterior că crede. Apropo, nu poți să faci asta. Dacă vrei să fii politician – și avem nevoie de politicieni cu substanță, politicieni cu integritate, înrădăcinați în tradiția occidentală și bine educați – avem nevoie de ei, avem nevoie de astfel de politicieni. Iar dacă spui că vei candida pe o anumită platformă și, la scurt timp după ce ai fost ales, schimbi direcția, asta se numește minciună și ar trebui să atragă revocarea mandatului, ar trebui să fii îndepărtat din funcție.

Da. La scurt timp după ce am adoptat Propunerea 8, în 2008, instanțele au anulat voința poporului. Și de atunci a urmat un asalt vehement asupra căsătoriei, însăși asupra instituției căsătoriei. Au mai existat și alte precedente. Adoptarea legii divorțului fără culpă în California, în 1969, a fost un atac cumplit asupra căsătoriei. Bineînțeles, legalizarea avortului a distrus și ea sfințenia vieții de familie și a uniunii sacre dintre bărbat și femeie în căsătorie. Legalizarea adulterului, tratat ca și cum n-ar fi nimic, toate acestea au contribuit, desigur, la decizii cumplite și la multă suferință până în ziua de azi.

Dar vreau să înțelegeți că realitatea căsătoriei între persoane de același sex în Statele Unite a fost impusă de instanțe. Cele mai liberale state, în două rânduri în secolul XXI, au respins-o. Au respins-o. Însă judecătorii atotștiutori au vrut să-și impună voia. Au vrut să-și impună voia.

Prin aceste decizii, conduse în principal de judecătorul Anthony Kennedy, care s-a pensionat, cred, în 2018 și care a fost mare susținător al mișcării LGBT, s-au pus bazele legale privind redefinirea căsătoriei. El este eroul lor. A fost un mare meșter al cuvintelor, care a inventat tot felul de definiții noi ale „libertății” pe care nimeni nu le mai auzise până atunci. Kennedy a început asta încă din 1996, printr-o decizie a Curții Supreme, cazul Romer versus Evans, când a încadrat discuția de atunci cu privire la homosexualitate și la drepturile persoanelor homosexuale. El a încercat să mute accentul juridic de la evaluarea faptelor – care este abordarea juridică clasică în privința deviațiilor sexuale – a vrut să mute accentul de la evaluarea comportamentului, a înclinațiilor și a acțiunilor către o chestiune ce privește o clasă „protejată”. Astfel a propus conceptul că homosexualii formează o anumită clasă de persoane care trebuie să aibă demnitate și că există anumite aspecte ale vieții lor care nu pot fi supuse legii. Aceasta a fost metoda lui.

După acea decizie, Congresul nostru – credeți sau nu – nu doar poporul statului California și al multor altor state, despre care veți mai auzi, ci și Congresul federal a adoptat Legea federală de apărare a căsătoriei, pentru a exista un control asupra propagării legale, a manipulării definiției căsătoriei și a activismului judiciar. Asta a fost tot în 1996.

Următorul pas important a fost cazul Lawrence versus Texas, în 2003, când doi bărbați homosexuali au sunat ei înșiși la poliție – Texas avea încă, desigur, legi împotriva sodomiei – s-au autodenunțat ca să fie arestați și să poată duce cazul la Curtea Supremă, ceea ce au și făcut. Și din nou, Anthony Kennedy a intervenit. El a redactat opinia majoritară care a anulat precedentul Bowers versus Hardwick din 1986, înscriind în Constituția SUA un așa-zis drept de a comite sodomie homosexuală. A devenit, literalmente, un drept. Și, prin aceasta, desigur, demonizând creștinismul și nu doar creștinismul, ci și iudaismul tradițional, islamul, budismul, și toate religiile tradiționale care știu că nu este normal – că sodomia nu este un mod de viață sănătos – și ridicând relațiile de sodomie la același nivel cu relațiile heterosexuale, care înseamnă împreunarea trupească spre rodire și naștere de prunci în căsătorie. Sodomia este o mare ocară și va fi însoțită de urmări groaznice.

Aceasta s-a întâmplat, de fapt, în cauza Lawrence împotriva Texasului, în 2003. Acest pretins „drept la sodomie” a fost confirmat, demonizând, firește, religia tradițională, făcându-i pe creștini să pară bigoți prin definiție, de parcă noi nu am fi doar smeriți următori ai descoperirii pe care Dumnezeu Atotțiitorul a dat-o; de fapt o descoperire foarte limpede, pe care Dumnezeu a dat-o în Vechiul și în Noul Testament, în multe, multe locuri, învățată și întărită de Însuși Domnul dragostei, Domnul nostru Iisus Hristos, că există anumite fapte trupești care nu sunt bune pentru om, fiind rele și, prin urmare, sunt oprite. Puteți fi supărați pe Iisus. Puteți spune că a greșit și că aceasta a fost ceva groaznic. Dar nu puteți spune că El nu a învățat acestea și că, în calitate de rabin iudeu, nu le-a oprit. Dimpotrivă, El le-a oprit.

Noi ne-am îndepărtat foarte mult ca societate de la Hristos, spunând că sodomia este ceva normal, bun și egal cu unirea dintre bărbat și femeie. Lucrul acesta era de nemaiauzit. Fără precedent și cu totul nebunesc pentru o societate, ca cineva să se ridice împotriva lui Iisus și împotriva lui Moise și a tuturor marilor învățători ai neamului omenesc. Căci, în fond, acestea sunt fapte nebunești, fapte nebunești.

Scalia, judecătorul Antonio Scalia, răspunzând atât hotărârii din 1996, hotărârii majoritare date de Anthony Kennedy, cât și, din nou, împotriva deciziei în cauza Lawrence împotriva Texasului din a spus următoarele. A spus mai întâi că Kennedy născocește lucruri, că pur și simplu născocește. După hotărârea din 2003, Scalia i-a răspuns lui Kennedy, deoarece Kennedy spusese: „O, nicio grijă, legalizăm sodomia dar asta nu are nicio legătură cu căsătoria între persoane de același sex”. Știa că societatea nu ar accepta niciodată aceasta, de aceea a zis: „Nu, nu, asta nu are nicio legătură”. Dar Scalia a spus: „Nu-l credeți, pur și simplu nu-l credeți”. El știa că aceasta era o pregătire pentru impunerea căsătoriei între persoane de același sex și, într-adevăr, la doar cinci luni după hotărârea Lawrence împotriva Texasului din 2003, Curtea Supremă din Massachusetts a invocat-o într-o cauză care susținea căsătoria între persoane de același sex. Scalia a spus că părerea lui Kennedy din cauza Romer împotriva Evans din 1996 nu avea nicio temelie în dreptul constituțional american. Și a spus că hotărârea sa din cauza Lawrence împotriva Texasului din 2003 a fost, citez: „sfârșitul oricărei legislații morale în America”.

Ce lucru mai este de spus! Firește, nu poți scăpa de moralitate. Dacă iei o societate și îi urmărești legile până la sursa lor, vei găsi dumnezeul acelei societăți. Tradițional, legile în America au avut sursa în legile lui Dumnezeu din Biblie. Aceste legi nu [vin de acolo]. Dacă le cercetezi ajungi până la judecătorii activiști care au născocit o nouă morală și vei găsi și dumnezeii societății noastre.

Decizia din 2015 a fost un triumf imens pentru judecătorul Anthony Kennedy. O hotărâre prin care se impunea desființarea tuturor legilor statale care interziceau căsătoria între persoane același sex a fost adoptată de Curtea Supremă. Președintele Curții Supreme, Roberts, a avertizat pe toți că aceasta era un act de supremație judiciară, prin care se născoceau lucruri și se încerca schimbarea societății prin inventarea a ceva ce nu exista. Judecătorul Scalia a numit-o „lovitură de stat judiciară”. A fost ca un atac asupra țării noastre. Thomas și Alito au afirmat clar că reprezenta o amenințare la adresa libertății religioase. Ei știau că, inventând această nouă moralitate și impunând-o întregii țări, puneau majoritatea americanilor, care sunt oameni religioși, în fața unor răspunderi legale și persecuții, marginalizând mai ales pe liderii religioși din America, ceea ce s-a și întâmplat prin promovarea căsătoriei între persoane de același sex.

Urmări grave au urmat după hotărârea în cazul Obergefell din 2015. O altă lovitură gravă dată statelor, și o altă lovitură gravă adusă democrației, a fost această hotărâre Obergefell, care a anulat voința a mai mult de trei cincimi din statele ce avuseseră referendumuri și definiseră constituțional căsătoria ca fiind între un bărbat și o femeie. Circa 31, sau 32 de state, nu-mi amintesc numărul exact, și-au văzut pur și simplu eforturile de a apăra căsătoria anulate prin această decizie a Curții Supreme. Aceasta a dat putere judecătorilor activiști și a deschis porțile prigoanei prin procese împotriva creștinilor care trăiau potrivit conștiinței lor și nu vroiau să ia parte, de pildă, la promovarea sodomiei. Acum li se cerea să o facă, erau obligați, și, de fapt, tot felul de procese au fost intentate de cupluri de același sex și de persoane homosexuale împotriva florarilor, brutarilor, creatorilor de site-uri, asistenților maternali, agențiilor de adopție, consilierilor și preoților. Acestea sunt roadele unei asemenea hotărâri nechibzuite ca Obergefell.

Tragedia maximă a fost aceea că noua definiție a căsătoriei a dus la faptul că nu mai e suficient de important ca copiii să aibă o mamă și un tată. Această hotărâre importantă trivializează ideea că, într-un fel, mama și tatăl sunt diferiți și că Dumnezeu a rânduit viața de familie astfel încât să avem nevoie de o mamă și de un tată. Când mă gândesc la propria mea familie și la familiile enoriașilor mei, mă bucur de minunea creației lui Dumnezeu, care ne-a dat o mamă și un tată cu daruri, talente și însușiri diferite, toate atât de firești și de necesare pentru creșterea adecvată și iubitoare a copiilor. De îndată ce desființezi înțelepciunea lui Dumnezeu spunând că este la fel de bine pentru un copil să fie crescut de două mame sau de doi tați, desigur, te îndepărtezi de legea lui Dumnezeu și poți merge mai departe, ajungând poate la trei tați, sau cinci mame, sau la un singur părinte, legitimând astfel chiar și un singur părinte. Această nebunie desăvârșită a dus la urmări foarte negative pentru copii. Acestea sunt consecințe ale acestui gen de activism judiciar și ale nenorocitei decizii din cazul Obergefell de acum zece ani.

Fidelitatea, care nu este o însușire prioritară în comunitatea homosexuală, pur și simplu nu este o trăsătură de căpătâi a relațiilor homosexuale. Asta se vede și din faptul că acea comunitate a cerut căsătoria între persoane de același sex, dar doar o mică minoritate a și apelat la căsătorie atunci când aceasta a devenit posibilă, ceea ce ne arată că, de fapt, problema nu era că existau atât de mulți oameni în relații cu persoane de același sex care doreau să se căsătorească, ci era vorba de legitimitate și mândrie: vroiau ca societatea să-și redefinească religia și busola morală, ca să se plece și să spună că ei sunt legitimi, și nu doar legitimi, ci și onorabili, la fel de onorabili ca și cuplurile de bărbat și femeie care se căsătoresc potrivit normelor religioase tradiționale ale Legii lui Dumnezeu.

Aș vrea să închei această prezentare arătând câteva evoluții interesante din ultima vreme. Anul 2016, sau mai degrabă 2015, odată cu decizia din cazul Obergefell, a părut a fi triumful suprem al mișcării LGBTQ ca și cum aceasta se afla în scaunul de conducere, care călca peste convingerile religioase ale americanilor tradiționali. Dar aceeași idee au avut-o și cei care au promovat avortul după ce au impus hotărârea Roe versus Wade. Însă am descoperit, odată cu răsturnarea hotărârii Roe versus Wade în 2022, prin decizia Dobbs, că hotărâri judecătorești greșite, întemeiate pe legi și raționamente greșite, pot fi anulate, chiar dacă grupurile care le promovează se consideră de neatins.

De fapt, vedem acum nu doar că multe state protejează viața copiilor nenăscuți și afirmă convingerile pro-viață ale cetățenilor lor, ci și o fracturare a mișcării LGBT, care părea atât de intangibilă cu doar un deceniu în urmă. Cred că, în mare parte, din cauza literei T. Cred că nebunia transgender a șocat atât de tare poporul american, încât întâmpină opoziție chiar și din partea literei L, mai ales din partea lesbienelor, care nu pot accepta acest haos transgender. Este ceva atât de exagerat, atât de lipsit de rațiune. Impunerea unei noi dogme cu privire la gen nu pare să fie bine primită de poporul american, la fel cum legalizarea avortului fără restricții nu s-a acomodat bine în America. Și posibil ca nici legalizarea căsătoriei între persoane de același sex să nu se acomodeze bine în America.

Obergefell și întreaga idee a legalizării căsătoriei homosexuale au fost prezentate publicului american ca un mod de a corecta neajunsuri și inegalități din domeniul polițelor de asigurare și pentru persoane în relații homosexuale, în comparație cu persoanele căsătorite. De asemenea, problema drepturilor de vizită în spital. Hotărârea Obergefell nu a deschis căsătoria către un grup mai larg. Ceea ce a făcut în fapt a fost să redefinească căsătoria. În schimb, a transformat căsătoria într-un lucru pe care creștinii, oamenii tradițional religioși, pur și simplu nu-l pot recunoaște. A fost o redefinire a căsătoriei, o batjocorire a căsătoriei și un act de neascultare deschisă a societății față de Hristos și față de credința creștină.

Căsătoria însăși, din cauza multor hotărâri greșite, dar și a deciziei în cazul Obergefell, se află în criză în Occident. Apariția IVF, a maternității surogat, a copiilor concepuți genetic la alegere, a poliamoriei și a declinului natalității arată că căsătoria este în criză. Malpraxisul Curții Supreme manifestat în cazul Roe versus Wade, de care societatea a luat act și s-a străduit să-l întoarcă, este același tip de malpraxis al Curții Supreme ca și în cazul Obergefell, prin care s-a încercat să se redefinească ceea ce nu poate fi redefinit de niciun judecător pământesc și depășindu-și astfel atribuțiile încât să modifice o instituție creată înainte de politică și care aparține lui Dumnezeu Însuși. Acest malpraxis al Curții Supreme trebuie îndreptat.

Judecătorul Thomas, în opinia sa separată din decizia Dobbs din 2022, care a anulat Roe versus Wade, a cerut în mod deschis ca hotărârea în cazul Obergefell să fie reexaminată de Curte. Și sper că va fi. Să ne rugăm ca decizia Obergefell să aibă aceeași soartă ca Roe versus Wade și ca nu doar dreptul la viață al copiilor nenăscuți să fie din nou apărat în țara noastră, ci și dreptul copiilor de a fi crescuți de o mamă și de un tată, într-o societate care respectă căsătoria, să fie din nou întărit.

Aceasta este speranța mea, ca toți să aibă folos din ea. Așa să fie.

Domnul să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!