Războiul pentru minte prin atacuri demonice moderne – p. Teologos

Trăim vremuri în care războiul pentru minte atinge cote nemaiîntâlnite, iar diavolul ne încearcă prin ecrane, rețele sociale și influenceri. În acest material vă arăt cum ne închide în bule cognitive, cum manipularea minții ne rupe de Dumnezeu și de familie, și de ce paza minții prin rugăciune și smerenie rămâne singurul scut adevărat. Vom vedea împreună de ce libertatea nu este în a face orice, ci în a deschide inima spre Hristos, Cel care dă pacea și dragostea.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Introducere

Într-o discuție online pe chat-ul unei premiere, un anonim mă întreabă ce să citească pentru a găsi pe cineva cu care să se căsătorească. Pentru că era dificil să-i explic cum să facă rugăciunea lui Iisus pe metanier în fluxul întrebărilor care erau, i-am spus să citească Paraclisul Maicii Domnului. Dincolo de rugăciune – oricare ar fi ea – i-am spus că trebuie să-și formeze caracterul. La asta, el mi-a răspuns surprins cum adică să-și formeze caracterul. Ce înțeleg prin asta? Mi s-a strâns inima când i-am văzut optica, însă m-am smerit și i-am spus că pentru a se căsători trebuie să învețe să se poarte cu o persoană de sex opus la care el a fost și mai contrariat și m-a întrebat de ce trebuie să facă asta. I-am răspuns că dacă nu-și cizelează caracterul, atunci nu va reuși. Atunci el a început să întrebe cum să facă, semn că nu se gândise niciodată că pentru a se căsători trebuie să se pregătească.

Astăzi diavolul ne închide printr-o mulțime de tehnici în bule cognitive departe de adevăr, înghețându-ne în mândria noastră ca într-o cetate însingurată pe un vârf de munte, cetate care la prima vedere pare puternică și de invidiat, însă este plină de răceala și igrasia păcatului. Trebuie să deschidem ferestrele ascultării și să coborâm podul smereniei pentru că altfel vom muri de foame în cetate, singuri și uitați de toată lumea în himera autoîndumnezeirii noastre.

Am vorbit pe larg despre practicarea rugăciunii inimii, fundamentală pentru paza minții în războiul pentru minte de astăzi, în materialul Rugăciunea lui Iisus, unde explic metanierul și etapele inițierii în această lucrare.

Minciuna crezută ca adevăr în războiul pentru minte

Omul oricum este în relație, chiar dacă se însingurează, însă dacă e singur atunci este în relație cu cine nu trebuie, adică cu sursele neiubitoare, cu cel rău și cu alte surse cum ar fi ecranele care dau doar o satisfacție egoistă pe moment, mefiind realitatea, interpunându-se între cel singur și realitatea pe care acesta nu o dorește pentru că nu dorește să se pregătească cum trebuie pentru aceasta. Realitatea este a lui Dumnezeu cel iubitor și jertfitor și deci presupune iubire și jertfă din partea noastră. Centrul realității este Dumnezeu și prin Dumnezeu sunt ceilalți și nu noi înșine. Dacă omul este depărtat de Dumnezeu și de oamenii lui și dependent de surse malefice, atunci el este singur și manipulabil, putând fi înrobit foarte ușor, de multe ori fără ca măcar să-și dea seama.

Diavolul ne însingurează prin carnal, frică și confuzie și ne forțează să ne clădim aceste cetăți insalubre în inima noastră pentru a ne apăra de ceilalți pe care tot el ne face să credem că sunt răi. Ne bombardează cu atacuri în interiorul nostru prin gânduri și în exteriorul nostru prin media. Diavolul știe că dacă ne bombardează obsesiv atunci dacă nu suntem susținuți de stâlpul tare al Crucii ca dovadă concretă a iubirii lui Hristos, ne vom chirci sub valurile de ură, de frică generate de știrile care totdeauna sunt etichetate ca „șocante”, „fără precedent”, „senzaționale”… Totdeauna trebuie să ne oprim și să ne aducem aminte că o minciună, un gând rău, un mesaj toxic nu devine bun dacă este repetat la nesfârșit.

Dacă însă omul nu are puterea lui Dumnezeu în inima sa, atunci într-adevăr ajunge să creadă minciuna drept adevăr dacă este repetată des. De obicei, însă, oamenii se întreabă dacă un anumit lucru nou este într-adevăr bun sau nu. Desigur că vrăjmașul știe și el lucrul acesta și atunci nu-i lasă să gândească împingându-i să acționeze rapid și, pe de altă parte, apelează la autoritate – adică la influenceri, experți sau alte voci foarte sigure pe sine folosite pentru a trece păcatul drept virtute. Trebuie să ne întrebăm „de ce este promovat atât de agresiv acest mesaj?”. Cine se folosește de el? Care este sursa inițială? De ce sunt aduși oameni, chiar și în afara expertizei lor, să vorbească despre mesajul respectiv în materiale promoționale și în dezbateri publice. De ce se dorește să ne focusăm pe mesajul respectiv?

Să avem grijă să nu marșăm emoțional. În clipa în care avem emoții puternice provocate de mari centri de atenție – frică, furie sau/și dorință, speranță intensă – atunci mintea este întunecată și nu mai vedem bine pentru că ne-am depărtat de Dumnezeu, lucru pe care îl doresc și manipulatorii. Trebuie să fim foarte precauți dacă prezentarea faptelor sunt înlocuite de apeluri la emoție, la ură sau la iubire depărtată de Dumnezeu. Atunci trebuie să cerem ajutor – adică să ne rugăm și după aceea să cerem sfat de la cei pe care îi validează Dumnezeu, de la cei pe care îi iubim și ne iubesc duhovnicește.

Tactica vrăjmașului de a împinge sufletul spre decizii grăbite face parte din atacul asupra minții, iar cine dorește să înțeleagă mai bine resorturile acestui război pentru minte va găsi o analiză limpede în Cum atacă diavolul.

Etichetarea în era rețelelor sociale și manipularea minții

Diavolul știe foarte bine asta și atunci încearcă să ne tribalizeze – să ne pună să ne certăm între noi și să-i judecăm pe ceilalți, astfel încât să nu mai avem iubirea, comuniunea și unitatea necesară pentru a ne sfătui și a rezolva situația. Vedeți la ora asta câtă radicalizare se generează prin etichetarea extremă a celuilalt ca extremist de dreapta-stânga, nazist-putinist, vaccinat-nevaccinat și altele asemenea.

De asemenea, rețelele sociale cresc foarte mult această radicalizare și îngustare a viziunii noastre despre lume pentru că algoritmii de recomandare de pe aceste rețele ne oferă doar ce ne place cu scopul de a sta lipiți acolo ca melcul de geam și astfel noi ne închidem doar în ceea ce ne place crezând că toată planeta este de acord cu noi, uitând că această planetă este limitată la postacii care sunt de acord cu noi – și uneori nici măcar aceștia nu sunt de acord, însă ne oferă ce dorim ca să ne manipuleze.

În clipa în care noi nu mai avem experiența concretă a realității, ci suntem dependenți de ecrane pentru a o afla, evident că ecranele ne dictează realitatea pe care o vor, indiferent dacă aceasta există într-adevăr sau nu. Desigur că manipularea nu se axează numai pe închiderea în bule cognitive, ci și pe toxicitatea acestora. Se promovează conțiunt care să putrezească creierul, furaje informaționale care să dea victimei senzația că știe, în timp ce cunoștințele ei sunt neimportante fie datorită domeniului, fie datorită calității acestora și uneori și a cantității dispersate. Prin dispersie mă refer la faptul că oamenilor li se creează complexul fricii de a nu pierde nimic din ce se propagă astfel încât să fie informați când, de fapt, ei ajung să știe din ce în ce mai puține despre din ce în ce mai multe până când ajung să nu știe nimic despre tot și astfel părerea lor nu mai contează. Astfel le fură diavolul mintea să se ocupe cu lucruri pe care nu le pot influența și așa crește revolta în ei.

Pentru a înțelege cum internetul și rețelele sociale hrănesc slava deșartă și manipularea minții, vă invit să descoperiți materialul Internet, slavă deșartă, decolarea către Cer.

Cel mai mare război mondial: cel asupra minții

Fraților, trebuie să ne concentrăm pe câteva domenii, dintre care unul trebuie să fie neapărat duhovnicia în care includem și bunele maniere, după aceea meseria și încă vreo 2-3 domenii de actualitate și cultură generală astfel încât să fim focusați și documentați astfel încât să nu fim ușor manipulați și, pe de altă parte, părerea noastră să conteze. Trebuie să limităm serios timpul pe ecane și să filtrăm foarte bine conținutul pentru a dobândi claritatea realității prin Dumnezeu.

Trebuie să fim foarte atenți să nu ne credem gândului și pentru asta ajută mult sfatul, spovedania și rugăciunea. Să nu uităm niciodată că cel mai mare război mondial din istorie, război care se duce la cote maxime de foarte mulți ani, este războiul pentru atenția noastră, pentru mintea noastră. Totul se învârte în jurul ascultării: de cine ascultă masele, ce sau pe cine aleg. Este esențial să punem noutatea sub semnul întrebării și să verificăm din mai multe surse pentru că diavolul de multe ori se preface în înger de lumină, chiar dacă umblă ca un leu să înghită pe oameni. Să nu uităm că așa-zis minunata lume nouă care ni se pregătește, noua ordine mondială, este, de fapt, o nouă dezordine mondială, un iad pentru că orice e depărtat de Hristos e haos și iad.

Vrăjmașul știe că prin viclenie poate să obțină cu mult mai mult decât prin atac frontal, motiv pentru care este și numit șarpe în Scriptură și de Biserică și, din cauza asta, îl atrage pe om prin plăcere, astfel încât să-l ducă în cursa pe care o dorește. Astăzi de obicei folosește pe acest front atracția trupească și haloul de vedetă. În cazul folosirii atracției trupești lucrurile sunt foarte clare – în cazurile cele mai serioase se folosesc femei frumoase și drăgăstoase care de multe ori pot să fie chiar spioane sau malefice direct și studiat la adresa noastră, însă de obicei diavolul ne spune să intrăm în relație cu cineva care este păcătos pentru că, chipurile, o să-l putem ridica, când, de fapt, rezultatul va fi tragerea noastră în jos.

Aceste gânduri despre războiul pentru minte își găsesc un ecou adânc în materialul nostru Războiul de gând: despre paza minții și gânduri, iar o perspectivă clasică a Sfinților Părinți despre paza minții în rugăciune găsiți în articolul Paza minții în rugăciune de pe ziarullumina.ro.

Vedete, influenceri și războiul pentru minte

Haloul de vedetă se referă la tendința omului de a extinde autoritatea unei surse și în domenii în care aceasta nu are expertiza, lucru care este exploatat foarte mult în războiul informațional de astăzi. De exemplu, se folosește un anumit influencer care are o prezență scenică atrăgătoare sau un artist celebru pentru a promova anumite ideologii spirituale neconforme cu voia lui Dumnezeu fără ca respectivul să aibă duhovnicia necesară. Dacă cineva are o voce bună sau e bun actor nu înseamnă că e bun în alte domenii. Dacă cineva e bun în afaceri, nu înseamnă că e bun și din alte puncte de vedere. O altă variantă a generării acestei false autorități este prezentarea de către o sursă de știri a multor știri adevărate, însă fără mare importanță, astfel încât să capete o autoritate care poate fi folosită pentru împachetarea și servirea unor manipulări distorsionate fără ca oamenii să se gândească la faptul că sursa respectivă are agendă de promovat.

Aici când spunem agendă de promovat, nu ne referim numai la influențarea alegerilor, de la alegeri economice, sociale și până la alegeri politice – desigur că și la acestea – ci la distrugerea societății prin distrugerea pilonilor acesteia și a identității oamenilor. Întâi de toate se încearcă distrugerea legăturii cu Cerul, adică cu Dumnezeu și după aceea a legăturii cu pământul, adică cu strămoșii, familia și cei dragi, astfel încât omul să rămână singur și deci să facă cu el absolut orice pentru că orice om e un zero fără Dumnezeu și apropiații lui. Desigur că se înșeală, pentru că omul fiind un zero haotic fără Dumnezeu, nu prea mai poți să faci nimic cu el. Utilitatea fiecăruia dintre noi provine din capacitatea noastră de iubire și legătura cu Dumnezeu care asigură libertatea noastră în dragoste. Omul este util nu în clipa în care îl înrobim, ci în clipa în care ne iubim cu adevărat. De fapt, cel mai mare dar al lui Dumnezeu este capacitatea de relaționare cu El și cu ceilalți, capacitate pe care o pierdem prin păcat, prin voia proprie egoistă.

O completare firească a gândurilor despre războiul pentru atenție este materialul Puterea rugăciunii, unde arăt cum se duce acest război planetar pentru atenția și mintea oamenilor.

Războiul ideologic și consecințele

Astăzi oamenii sunt țintele unui război ideologic foarte puternic astfel încât să aibă o voie puternică, un egoism exacerbat și să nu accepte că au greșit. Vedem rețelele sociale cum au devenit o adevărată fabrică de narcisism, de autopromovare și nu de promovare a lui Dumnezeu. Omul este obsedat de imaginea sa și nu de legătura iubitoare cu ceilalți. Se promovează concurența dintre oameni și nu cooperarea – cu alte cuvinte se promovează războiul, polarizarea, divizarea și nu pacea. Oamenii caută în continuu validare, pe care, de fapt, nu o găsesc pe deplin pentru că validarea adevărată vine de la Dumnezeu în inima lor. În clipa în care ei trăiesc în afara lor, dependenți de stimuli externi, evident că nu mai pot simți glasul lui Dumnezeu din inima lor și atunci este ca și cum Dumnezeu ar fi murit pentru ei, ca și cum nu ar mai exista responsabilitate veșnică, sens, necesitatea de iubire jertfelnică și sursa fericirii adevărate.

Astfel, omul se autoîndumnezeiește, crede că le știe pe toate, este neascultător, lipsit de respect față de ceilalți, intolerant la critică și lipsit de rușine. Rușinea este o mare harismă dată în dar de Dumnezeu care astăzi s-a estompat aproape total și astfel omul s-a apropiat de animalic, de o masă de carne în care sufletul a dispărut aproape complet. Rușinea este frâna dată de Dumnezeu prin care ne oprim mintea să se apropie de centrii de atracție puternici, de plăcere intensă care pot să o distrugă, sugând-o în aceștia, întunecând-o, îmbucățind-o și limitând-o la punctul de atracție respectiv.

Pentru a pătrunde mai adânc în tema paza minții, tradiția patristică ne oferă o sinteză luminoasă în articolul Paza minții de pe crestinortodox.ro, unde aflăm că paza minții și rugăciunea se susțin reciproc.

Cum ne salvăm mintea

Pentru a rămâne întregi la minte trebuie să avem conștiința limitărilor noastre, însă din păcate astăzi suntem învățați să avem încredere în noi înșine, să avem stimă de sine, să ne concentrăm pe strategii de a reuși singuri în viață. Astfel omul uită de toate și se concentrează pe sine însuși, pe dorințele sale egoiste și crede că ceilalți există în principal pentru a-l iubi și a-l servi și nu pentru a-i iubi el pe ei. Omul uită că e un zero fără ceilalți. Consumerismul, goana după produse exacerbează individualismul și prin produsele în sine omul se crede un semi-zeu și prin reclamele în care i se gâdilă egoismul într-un mod distructiv, i se generează dorințe care în mod normal nu ar trebui să existe.

Desigur că pentru a fi eficace, războiul pentru minte se bazează pe înșelare și pe rapiditate. Omul este bombardat cu zgomote informaționale astfel încât să nu mai aibă timp să gândească și așa să alunece pe tsunamiul de emoție generat în mod voit sau nevoit de diferitele surse care de cele mai multe ori ne atrag atenția de la seninătatea lui Dumnezeu. Situația este agravată și de faptul că cei de la butoane ne inundă de multe ori cu știri contradictorii, mesaje brutale sau nerușinate astfel încât să ascundă adevărul în zgomot, să ne distragă atenția și să ne mențină într-o continuă stare de altertă și confuzie, stare care îl chircește pe om și îl necrozează relativ la adevăr, la dorința de mai bine și astfel îl asfaltează. Din cauza asta astăzi omul dezvoltă o mare anxietate și alte boli de nervi și din frica de a nu scăpa vreo noutate poate să ajungă în extrema cealaltă – adică să-i fie frică să afle ceva, inclusiv legat de sănătatea sa, nu carele cumva să trebuiască să iasă din zona de comfort sau din fragilul echilibru pe care îl are în singurătatea sa depărtată de credința în Dumnezeu.

Trebuie să înțelegem că suntem puternici numai uniți cu Dumnezeu și prin Acesta cu ceilalți pentru că altfel vom fi ca o frunză bătută de vând pe care o mătură măturătorii. Rugăciunea și smerenia sunt esențiale pentru a ne deschide în fața lui Dumnezeu și a oamenilor Lui și astfel să primim luminarea necesară pentru a înainta în viață. Oricât de mult am crede noi că știm, tot suntem ca acela pierdut în pădure care nu știe drumul. Avem nevoie de viziunea atotștiitoare a lui Dumnezeu care vede totul, fiind atotprezent. Vedeți că pentru unul pierdut în pădure și o dronă îl ajută foarte mult, chiar dacă vede doar o zonă limitată – vede de deasupra. Cu atât mai mult ajută bunul Dumnezeu care știe tot și vede tot, fiind Creatorul absolut a toate.

Din păcate, însă, noi dorim să ne facem voia noastră și nu voia lui Dumnezeu, ne rugăm dorințelor, fricilor și problemelor noastre și nu lui Dumnezeu și atunci evident că socotim că Dumnezeu nu ne răspunde pentru că avem urechile inimii noastre înfundate de zgomotul gândurilor noastre pătimașe. Este esențială aici paza minții pentru că fără asta nu vom reuși să ne eliberăm și ne vom îneca în avalanșa informațională care ne înconjoară și atunci ne vor controla alții viața, chiar fără să ne dăm seama. Pentru paza minții este necesară spovedania și liniștea care vine din tăierea grijilor care se face prin punerea acestora în fața lui Dumnezeu cel veșnic și, dincolo de asta, să ne gândim la moarte, judecată și veșnicie.

Dacă tăiem avalanșa de conținut tulburător atunci se așterne claritatea după cum, dacă lăsăm un pahar cu apă tulbure să se liniștească, apa din el devine cristalină pentru că tot mâlul se lasă la fund. Noi nu trebuie să primim gândurile rele care ne tulbură și asta se face prin concentrarea pe Hristos, pe rugăciune și pe sfat. Când vine un gând care insistă trebuie să ne întrebăm dacă este de la Dumnezeu sau de la vrăjmașul. Trebuie să vedem dacă acest gând crește în inima noastră dragostea adevărată, bucuria și pacea adevărate sau este un gând amar care crește ura, încrâncenarea, viclenia și taie rugăciunea.

Trebuie să ne rugăm în fiecare zi și să avem un program care să includă studiu duhovnicesc și activități și relații interpersonale și atunci vom scăpa de anxietate și de depresie.

De asemenea, să învățăm să ne tăiem voia cu smerenie și credință în Dumnezeu și atunci vom scăpa de frustrări și de sentimentul de singurătate. Trebuie să căștigăm pacea și nu războiul și pentru asta trebuie să ne abandonăm voii lui Dumnezeu și nu să ne încrâncenăm pe voia noastră dacă vedem că este contrară voii lui Dumnezeu.

Pentru paza minții este esențială spovedania, iar cei care doresc să aprofundeze acest subiect vor găsi o perspectivă limpede în materialul nostru Spovedania ortodoxă: sens, pași, duhovnic și vindecare. Dacă anxietatea generată de războiul informațional vă macină, vă recomand cu căldură și discuția Anxietatea cu părintele Athanasie Ulea.

Succesul nu este controlul, ci pacea

Succesul adevărat nu vine prin străduința de a-i controla pe ceilalți și a ne împlini voia pătimașă, ci prin dizolvarea acestei durități prin credința că Dumnezeu ce atotputernic și iubitor este cu noi și El este cel care controlează toate. Pacea este starea sufletului sănătos și aceasta este ținta noastră, învingându-ne noi înșine cu ajutorul lui Dumnezeu și nu învingându-i pe ceilalți. Dragostea, bucuria, pacea sunt roade ale harului Duhului Sfânt. Dacă noi nu suntem aproape de Duhul Sfânt nu le vom avea, oricât ne vom strădui. Să nu uităm că Dumnezeu Cuvântul este viu, lucrător și mai ascuțit ca orice sabie cu două tăișuri, după cum spune Scriptura, și deci dacă ne rugăm, adică vorbim cu Domnul și ne deschidem Lui atunci și Acesta ne va răspunde. Altfel nu vom putea afla Adevărul și nu vom putea deveni liberi pentru că Adevărul este Hristos și Adevărul ne va face liberi, după cum însuși Domnul ne-a spus. Dacă nu suntem uniți cu Hristos Adevărul suntem condamnați la iadul relativității noastre.

Trebuie să înțelegem că libertatea nu este ideea de a face orice în sens egoist pentru că asta duce la grave limitări impuse de neputințele și patimile noastre și devenim robi celui mai crunt tiran care este egoismul nostru. De exemplu, dacă cineva spune că bea, fumează, se desfrânează, stă pe ecrane pentru că vrea să fie liber și astfel se înrobește crunt adicțiilor și fricilor sale pentru că nu are Persoanele perfect libere și atotputernice ale Sfintei Treimi care să-i definească libertatea adevărată și să-i dea puterea pentru a deveni astfel. Dacă cineva este pierdut în spațiu nu poate să avanseze, oricât ar da din mâini și din picioare, pentru că nu are de ce să se sprijine, în timp ce acela care stă pe ceva tare, nemlăștinos, nemișcat, absolut poate să avanseze cu toată viteza de care este capabil. Părutele limitări sunt de fapt ajutorări în a face binele, pentru că libertatea este puterea maximă de a face binele și a ajunge la împlinirea, la fericirea, la desăvârșirea personală veșnică.

Această înțelegere a păcii și a biruinței asupra egoismului, dincolo de războiul pentru minte, este dezvoltată pe larg în materialul Libertatea adevărată: ce este și cum o dobândim în Hristos.

Modul corect de a fi și paza minții

Noi, fiind creați și căzuți, suntem distorsionați și din cauza asta posibilitatea de a face orice înseamnă posibilitatea de a face orice distorsiune, ceea ce desigur că este greșit. Toată lumea își dă seama de asta, motiv pentru care au apărut legile juridice, sociale și mai presus de acestea legea lui Dumnezeu. Este esențial aici Dumnezeu ca un Tată iubitor și atotștiitor pentru că numai astfel legea este perfectă, duhovnicească și duce la libertate, chiar dacă asta într-un final presupune Cruce datorită neascultării noastre, după cum Hristos Însuși a demonstrat. Dacă Dumnezeu nu ar fi perfect duhovnicesc și iubitor, atunci nu S-ar fi răstignit și înviat, atunci legea ar fi imperfectă, trupească și ar duce la tiranie și chin atât pentru cei supuși cât și pentru tirani.

Trebuie accentuat că modul corect de a fi este duhovnicesc și iubitor astfel încât omul să crească liber în iubire și nu o lege trupească pe bază de pedepse cum încearcă diavolul să ne mintă. Vedem cazul Sf. Ap. Petru care a greșit de multe ori însă pentru că a iubit mult pe Domnul, acesta l-a corectat și l-a ajutat pe drumul iubirii sale.

De fapt, vedeți că Dumnezeu a lăsat pe pământ structura de bază a societății care este familia, tocmai pentru a le fi mai ușor oamenilor să învețe să iubească și să transmită mai departe experiența de viață. Este mult mai ușor să iubim pe cineva cu care ne potrivim, pe cineva care este aproape de noi. Dacă două lumânări sunt una aproape de alta, e mult mai ușor ca să se aprindă lumina între ele. Dacă această lumină se aprinde atunci lumina rezultată dintre cele două lumânări este mai mare decât suma luminii celor două lumânări luate separat. La lumina acestei iubiri, apare și un al 3-lea și atunci lumina se poate extinde și la el, crescând și mai mult.

După cum trupul uman se hrănește cu mâncare, așa și sufletul uman se hrănește cu harul lui Dumnezeu, a cărui principală expresie în cotidian este iubirea. Dacă trupul este hrănit, atunci este activ, face multe și dacă primește un pumn – nu e bine – însă rezistă, se ridică și merge înainte. Dacă trupul nu e hrănit, e flămând, rahitic, atunci, nu face mai nimic și un bobârnac să-i dai, cade pe locul limpede. La fel se întâmplă și cu sufletul: dacă e hrănit cu energia necreată a lui Dumnezeu, atunci face multe și dacă primește o palmă, are un necaz, – nu e bine -, însă se ridică și merge înainte. Dacă, însă, sufletul nu are har, nu are iubire adevărată, atunci este flămând, slab, rahitic și nu face mai nimic și imediat se victimizează – că de ce mi-a spus aia, de ce nu mi-a spus cealaltă, de ce s-a uitat la mine, de ce nu s-a uitat la mine. Este esențial să avem atenția ultimă, ochiul sufletului, ocheanul sufletului, mintea orientată către Soarele Dreptății Hristos astfel încât să intre razele iubirii dumnezeiești, să intre energia necreată în grota sufletului nostru și să-i lumineze întunericul, hrănind și înflorind sufletul nostru.

În această optică, evident că zgomotele informaționale sunt foarte nocive pentru că întorc ocheanul atenției de la lumina supranaturală a lui Dumnezeu la cenușiul lumii căzute și astfel sufletul se întunecă și devine rahitic, hămesit și poate fi foarte ușor învins și subjugat. Prin manipulări se încearcă generarea de senzații tari în cele două părți iraționale ale sufletului, adică în partea doritoare și în partea mânietoare, astfel încât prin poftă sau/și mânie irațională să poată fi trasă mintea rațională departe de Dumnezeu și prinsă în cursă.

Dacă omul are relații duhovnicești prin Dumnezeu atunci rămâne în echilibru dinamic către fericirea lui Dumnezeu și ușor nu se înșeală. Până și cei de la Harvard și-au dat seama că fericirea umană se bazează pe relațiile interpersonale duhovnicești de calitate, după un studiu care a ținut 80 de ani în care au urmărit 724 de oameni pentru a afla de unde vine traiul bun. Desigur că ei nu au adâncimea teologică necesară pentru a ajunge la adevărata cauză care este Dumnezeu cel pur personal și iubitor, însă studiul lor este folositor pentru că prezintă multe date care validează statistic pe Sfinții Părinți. Desigur că în mod normal oamenii nu ar avea nevoie de asta, însă o amintim pentru că mulți oameni sunt manipulați întru slăbirea credinței și idolatrizarea științei.

Aceste relații sunt mult mai puternice în familie și din cauza asta familia cu mulți copii a fost dovada succesului în toată istoria omenirii – nu numai a ortodoxiei. Este adevărat că astăzi familia este foarte luptată pentru că este focar de iubire, de har și deci de libertate și de putere. Nu se mai știe că mai mulți copii se cresc mai ușor decât unul singur – dacă părinții au înțelepciunea să-i pună să se crească între ei. Oamenii azi, fiind manipulați, cred că mulți copii sunt o corvoadă și evită să aibă copii pentru a-și trăi viața când, de fapt, adevărul este exact pe dos.

Desigur că și părinții trebuie să știe că au responsabilități unul față de celălalt, indiferend dacă au copii sau nu. Să nu uităm că familia este principala instituție de învățământ pentru că în familie se desăvârșește caracterul prin exemplul personal al părinților și prin ruăciune, prin relația cu Dumnezeu. Este foarte important să ne aducem aminte că tot timpul suntem exemple – pozitive sau negative. Dacă suntem singuri atunci nu avem pe ceilalți ca să ne corecteze și ni se pare viața mai ușoară, însă și asta este manipulare diavolească pentru că finalul este foarte dur și trist.

Să avem grijă să rămânem în învățătura lui Hristos cel milostiv pentru că numai așa vom dobândi inima pufoasă, iubitoare, specifică Raiului pe care să facă Domnul s-o dobândim cu toții!

Amin!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Familia este prima linie de apărare în războiul pentru minte, iar legătura dintre familie și formarea caracterului o dezvolt pe larg în Familia ca instituție de învățământ. Smerenia, despre care vă vorbesc ca temelie a pazei minții, își găsește un ecou pastoral în materialul Smerenia e odihna sufletului, iar o sinteză ortodoxă despre familie, cea care ne păstrează mintea limpede, găsiți și pe crestinortodox.ro.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!