Apostolii dormeau, dar Iuda nu – p. Joseph Gleason

Ascultați un frumos cuvânt al părintelui Joseph Gleason despre unul dintre fenomenele duhovnicești cele mai periculoase pentru mântuirea noastră: somnul duhovnicesc.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Apostolii dormeau, dar Iuda nu – p. Joseph Gleason

În noaptea în care Iisus Hristos a fost vândut, s-a întâmplat ceva cu adevărat remarcabil în Grădina Ghetsimani. Iisus Se ruga în agonie. El știa ce urma să vină: arestarea, judecata, biciuirea și crucea. A rugat pe Petru, Iacov și Ioan să rămână cu El și să vegheze. Și ce au făcut ei? Au adormit. Iisus S-a întors și i-a găsit dormind. I-a trezit și i-a întrebat: „Oare n-ați putut veghea cu Mine un ceas?” Apoi S-a dus iarăși să Se roage, iar ei au adormit din nou.

Între timp, altcineva avea o noapte foarte agitată. Iuda. El nu dormea. Se întâlnea cu arhiereii, aranjând vânzarea, și pregătea să conducă o ceată de ostași la locul unde Se ruga Iisus. Apostolii dormeau. Iuda era treaz.

Este ceva profund tulburător în această imagine. Oamenii care Îl iubeau pe Iisus nu au putut veghea nici măcar un ceas. Cel care L-a vândut avea energie din belșug. Și mă întreb de câte ori se întâmplă ceva similar în viețile noastre.

Avem o ciudată capacitate de a obosi ori de câte ori trebuie făcut ceva duhovnicesc important. E vremea rugăciunii? Suntem obosiți. E vremea citirii Scripturii? Nu ne putem concentra. E vremea postului? Poate săptămâna viitoare. Dar, cumva, găsim alte două ore ca să ne uităm la videoclipuri, să ne certăm pe internet sau să derulăm pe telefon. Se pare că oboseala noastră este destul de selectivă.

Biserica are un nume pentru această stare: somn duhovnicesc. Un om poate umbla, să meargă la muncă, să crească copii, să își plătească datoriile și să pară perfect normal, dar duhovnicește poate fi aproape inconștient. Spune-i despre Judecata de Apoi. Și ridică din umeri. Spune-i despre Împărăția cerurilor. Și schimbă subiectul. Vorbește-i despre starea sufletului său nemuritor. Și se uită la ceas. Are energie din belșug pentru orice, în afară de scopul pentru care a fost creat.

Dar somnul duhovnicesc nu se limitează la necredincioși. Chiar și apostolii au adormit, deși petrecuseră ani umblând alături de Hristos Însuși. De aceea, în timpul Postului Mare, Biserica strigă în Canonul Sfântului Andrei Criteanul: „Suflete al meu, suflete al meu, scoală-te! Pentru ce dormi? Sfârșitul se apropie.” E un lucru ciudat de cântat în biserică, nu-i așa? Stăm acolo cu ochii deschiși și cântăm un imn care ne spune să ne trezim. Pentru că omul poate fi treaz trupește și adormit duhovnicește.

Iar partea cea mai primejdioasă este că întotdeauna presupunem că mai avem timp din belșug. „Voi începe să mă rog de mâine.” „Mă voi spovedi luna viitoare.” „Îmi voi schimba viața când se vor liniști lucrurile.” Dar cât timp ai, de fapt? Trei ani? Șapte luni? Douăzeci și cinci de zile? Nu știi. Și chiar dacă Dumnezeu ți-ar spune exact câte zile ți-au mai rămas, te-ai pocăi astăzi? Sau ai calcula cât timp mai poți amâna?

În Ghetsimani, apostolii au crezut, probabil, că vor mai avea altă ocazie să se roage împreună cu Iisus, dar nu a mai fost. Au sosit ostașii, Iuda L-a sărutat, Iisus a fost prins, iar ceasul în care le ceruse prietenilor Săi să vegheze cu El a trecut pentru totdeauna.

Trebuie să fim atenți să nu presupunem că răul va aștepta politicos până când creștinii se vor odihni. Răul poate fi surprinzător de energic. Recrutează, organizează, convinge și caută prilejuri. În același timp, oamenii buni se conving uneori că toate se vor aranja cumva și fără participarea lor.

Desigur, avem nevoie de odihnă trupească. Chiar și apostolii erau istoviți de întristare, după cum ne spune Sfântul Luca. Dar experiența lor din Ghetsimani descoperă un pericol care privește pe orice creștin.

Hristos îi cheamă și astăzi pe ai Săi la veghere. Și probabil cea mai înfricoșătoare posibilitate este ca noi să-L iubim cu adevărat, să credem în El cu toată inima, și totuși să dormim în chiar ceasul în care El ne cheamă să lucrăm. Apostolii au descoperit aceasta în Ghetsimani. Ar fi înțelept să învățăm din experiența lor înainte ca ceasul nostru să treacă.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!