Urmăriți partea a 2-a dintr-o cuvântare amplă pe care părintele Nikon Aghioritul a avut-o despre viața de după moarte.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Dacă moartea este ceva atât de teribil și groaznic, atunci cei de care am vorbit, de ce au vrut să moară? Ce nu am priceput noi și ei au înțeles? Un singur lucru: viața noastră nu are sfârșit! Acest lucru e ceva la care cugetând puțin, chiar mai puțin vom pricepe. Că, din clipa în care vom începe să existăm, vom continua să existăm. Se schimbă doar forma, modul existenței. Existăm într-un mod diferit în pântecele mamei, existăm altfel după.
Am văzut pe internet un dialog foarte drăguț între doi embrioni aflați în pântecele mamei lor: Spunea unul dintre ei: „Crezi în viața de după naștere?” Și celălalt a răspuns: „Firește. De ce întrebi? Poate că suntem aici ca să ne pregătim să mergem în altă parte.” „Prostii”, spune primul embrion. „Nu există viață după naștere. Ce viață ar fi aceea?” Al doilea embrion spune: „Nu știu, însă poate că există mai multă lumină decât aici. Posibil să putem păși pe picioarele noastre și să mâncăm singuri. Putem avea mai multe simțiri, pe care acum nu le pricepem.”
Primul spune: „Astea sunt prostii. Mersul e imposibil. Și cum să mâncăm singuri, de vreme ce suntem hrăniți prin cordonul ombilical? Deci, nu e posibil să existe viață după naștere. Cordonul ombilical nu e atât de mare [ca să ne permită să pășim].” Însă al doilea insista: „Cred că există ceva care e diferit poate de ceea ce există aici. Poate că nu e nevoie să avem acest „cablu” [ de cordonul ombilical].” Și primul îi răspunde iarăsi: „Prostii! Și dacă există viață, atunci de ce nu a venit nimeni de acolo aici? Ca să ne spună cum este. Viața este aici. Apoi va fi întuneric.”
„Nu știu, însă e sigur că o vom întâlni pe mama noastră.” „Mama? Crezi în mama? Acest lucru e de râs. Dacă există mama, unde e acuma?” „E pretutindeni, e în jurul nostru.” Suntem în trupul ei. Trăim în interiorul ei. Fără ea nu am fi existat.” Și spune primul: „Eu nu o văd, și de vreme ce nu o văd, nu există.” Și spune al doilea: „Uneori, când faci liniște și te concentrezi, poți auzi cu adevărat vocea ei cântând. Simt cum ne mângâie mâna ei, cum ne strigă și ne așteaptă. E logic.”
Când eram în pântecele maicii noastre, eram bucuroși, fericiți. Nu aveam nicio grijă, cineva ne încălzea, ne hrănea. Era logic să nu dorim să plecăm din acel sentiment de siguranță. Însă a venit ceasul când ne-am [simțit] strâmtorați, constrâși, îndurerați, am plâns, cu strigăte și vaiete, printr-un loc strâmt de trecere am venit aici, în această viață. Și aici suntem bucuroși, fericiți, și de aici nu ne dorim să plecăm. Va veni iarăsi ceasul, din nou cu bocete și strigăte, printr-o trecătoare strâmtă a mormântului vom continua spre stadiul următor al vieții noastre. Să fiți siguri, precum în acest moment, nimeni dintre noi nu dorește să intre iarăși în întunericul umed din pântecele maicii sale – chiar dacă ne-a plăcut atunci acolo -, tot așa, când ne vom naște de aici în cealaltă lume, nimeni dintre noi nu va dori să revină aici, chiar dacă ne place acum aici. Din clipa în care vom începe să existăm nu vom înceta să existăm.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
