Cum ajută postul ortodox la curățirea și vindecarea inimii – p. Teologos

Articolul explică pe scurt ce este postul ortodox, de ce rânduiala lui vindecă inima și mintea și cum ne păzește de risipirea lăuntrică. Parcurgem, pe scurt, diferența dintre post și dietă, rolul privegherii și al spovedaniei, cum funcționează ispita și de ce canonul este medicină, nu pedeapsă. La final, găsiți răspunsuri scurte la întrebări des întâlnite, plus trimiteri utile către texte patristice, pagini biblice și materiale video pentru aprofundare.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Introducere – lumea cerească și lumea pământească

Aș vrea cu toată ființa mea să înțelegem că există o lume cerească, deasupra lumii materiale în care trăim, bineînțeles. O lume mult mai frumoasă, fără chin și fără limitări în lumina iubitoare a lui Dumnezeu. Lumea aceasta este întâi de toate o stare în inima noastră și abia în plan secund putem vorbi și de o dimensiune spațială a raiului.

De fapt, scopul omului este Împărăția veșnică a Cerurilor și fiecare dintre noi știm aceasta în interiorul nostru, însă din cauza distorsiunilor existențiale, adică din cauza păcatelor și mai ales a cronicizării acestora, adică a patimilor, a adicțiilor, noi vedem distorsionat și credem că această desăvârșire este altundeva și o căutăm cum nu trebuie și unde nu e, adică o căutăm în materie. Niciodată nu o vom putea găsi pe pământ în afara noastră pentru că aici pe pământ nu avem cetate stătătoare după cum spune Sf. Ap. Pavel, adică toate sunt trecătoare aici, toate sunt măturate de tăvălugul morții care ne desprinde de această lume căzută.

Pentru o privire teologică asupra sensului istoriei și a nădejdii în Împărăție, urmăriți De ce a mai făcut Dumnezeu omul dacă știa că va cădea? – o punere în cadru a dorului după cer, trăit deja ca lucrare a harului în inimă.

Împărăția Cerurilor este o stare

Am spus că Împărăția Cerurilor este în principal o stare și nu atât o zonă geografică – este starea de bucurie a Domnului în care trebuie să intrăm. Împărăția Cerurilor este, de fapt, prezența Împăratului Ceresc, răstignit și înviat cu care trebuie să ne unim prin portalul de pe altarul inimii noastre. Raiul este iubirea lui Dumnezeu care este de fapt desfătarea tuturor Sfinților. De fapt, cine iubește pe Dumnezeu cu adevărat trăiește deja Împărăția Cerurilor pe măsura iubirii sale și chiar din viața aceasta are pregustarea vieții incoruptibile de după moarte. În rai vom fi toți uniți prin energia necreată a lui Dumnezeu, toți vom fi întrepătrunși duhovnicește formând o singură entitate, după cum sunetele se întrepătrund formând o singură armonie. Bucuria cea mare din rai va fi întrepătrunderea cu toți începând de la Persoanele desăvârșite și veșnice ale Sfintei Treimi, cu Maica Domnului, cu Sf. Ioan Botezătorul, cu Sf. Apostoli, cu toți Sfinții la care avem evlavie în primul rând, după care cu toți și, bineînțeles, și cu toți oamenii care ne sunt dragi.

Despre relația dintre Rai și Împărăție explicațiile sunt limpezi în Unde este Raiul…?, iar cadrul biblic al noțiunii este rezumat aici – Împărăția cerurilor (Evanghelia după Matei). 

Inima

Aici pe pământ chiar dacă ne întâlnim cu oameni dragi și cu oameni sfinți aceștia rămân tot în afara noastră, oricât de mult ne-am apropia de ei. Desigur că trebuie să ne întâlnim cu acești oameni, trebuie să mergem la slujbe și la Hramuri însă nu trebuie să uităm niciodată că portalul prin care ajungem la Dumnezeu și la Împărăția Acestuia este inima noastră, inimă prin care înțeleg aici nucleul existențial al omului, suma părților iraționale, adică partea doritoare și partea mânietoare a noastră – cu alte cuvinte toate dorințele, fricile, anxietățile și condiționările.

Practica clasică a coborârii minții în inimă se concentrează în Rugăciunea lui Iisus; pentru roadă și liniștire, vedeți și Plinătatea liniștirii lăuntrice (isihia).

Mintea

Organul prin care omul vede pe Dumnezeu este mintea sa, ochiul sufletului, atenția ultimă, focusul uman. Deci omul trebuie să-și curețe întâi de toate mintea de orice impuritate, adică de orice centru de atenție păcătos care i-ar putea împiedica vederea lui Dumnezeu și după aceea, mintea liberă de deranjamentele provocate de centrii de atenție păcătoși se îndreaptă în inimă și prin aceasta contemplă pe Dumnezeu. Omul nu poate să-L vadă cu adevărat pe Dumnezeu dacă nu-și unește mintea cu inima. 

Despre paza atenției și războiul gândurilor, consultați Războiul de gând; Despre paza minții, iar pentru trepte ale rugăciunii lucrare, vedeți Treptele rugăciunii.

Efectul schimbării dese a mediului exterior

Dacă omul schimbă încontinuu mediul exterior, atunci mintea sa rămâne încontinuu afară, rătăcind printre diverșii centri de atenție care o atrag. Omul trăiește, de fapt, în afara sa, departe de comuniunea cu Dumnezeu și astfel devine foarte anxios, nesigur pe sine, cu o credință mai degrabă rațională – dacă o mai are, desigur. Din cauza asta, toți Sfinții au accentuat importanța evitării centrilor de plăcere, centrilor de atenție pe cât posibil.

De exemplu, Sf. Isaac Sirul spunea că postul ortodox este extragerea minții din simțuri și mai spunea că pentru a se sfinți, omul trebuie să stea într-un loc și să postească pururea. Desigur că nu spun ca oamenii să nu meargă la harmuri sau la slujbe – din contră – este har, însă trebuie ca acestea să fie în același loc pe cât posibil și să nu extragă mintea din inimă, lucru care implică o anumită raritate în cazul harmurilor sau a evenimentelor care provoacă o plăcere mai mare.

Din cauza asta vedeți că Sfinții Părinți nu au pus hramuri și sărbători în fiecare zi, chiar dacă avem nevoie de acestea pentru a ne crește zelul. Suntem aici în Valea Plângerii, în valea refacerii unității noastre interioare și asta se reface întâi de toate prin ascultare și jertfă ca fenomene interioare care se exteriorizează ca expresie a iubirii dintre noi. În acest context, desigur că trebuie să evităm și mai mult alte evenimente care nu sunt așa de duhovnicești, dacă desigur asta nu duce la însingurare și presiuni de grup. Totdeauna trebuie să avem discernământul și echilibrul necesar pentru a ne păstra pe drumul drept al lui Hristos. 

Despre cum zgomotul și atacurile gândurilor ne scot din lăuntru, urmăriți Tatăl nostru, Acatistul, rugăciunea și atacurile diavolului; iar pentru echilibru între post, priveghere și rugăciune, merită reperele sintetice din Postul, Privegherea, Rugăciunea.

Postul ortodox ca abținere. Scop

Postul ortodox nu este numai abținerea de la mâncare, ci de la toate și asta nu pentru că are fi rele în ele însele – să nu fie! – ci pentru că ne despart de Hristos prin atracția care o exercită asupra noastră. De vreme ce centrii de păcat ne atrag prin forța plăcerii, este nevoie de o forță de sens contrar și cel puțin egală în modul pentru a ne păstra echilibrul, adică de o formă de durere. Postul ortodox este una din principalele forme de durere pe care Biserica ni le recomandă pentru a ieși de sub forța de atracție a plăcerilor păcătoase și a ne menține pe drumul drept, adică drumul liber de patimi care duce la desăvârșirea personală veșnică.

Legătura dintre post, părțile sufletului și luminarea minții e explicată aplicat în Post, părțile sufletului, rugăciune; distincția dintre post și simplu regim alimentar e nuanțată aici – Post adevărat sau regim alimentar?.

Ispita

Dacă noi deraiem de pe drum, atrași de magnetismul plăcerilor păcătoase, atunci vom intra în mlaștina care este pe marginea drumului și ne vom chinui. Diavolul, care știe foarte bine această lege, încearcă întotdeauna să îl momească pe om cu plăceri astfel, încât să aibă dreptul să-l chinuie după aceea pentru că mlaștinile de pe marginile drumului sunt teritoriul său. Diavolul nu are dreptul să-i facă nimic omului care se află pe drumul dreptății, fără numai să-l ispitească, adică să-i trimită gânduri, să-l determine să iasă de pe drumul dreptății și a libertății în Hristos. Omul însuși trebuie să se învoiască cu gândul trimis de diavol pentru a da drepturi diavolului să-l războiască.

În clipa în care omul se apropie de centrul de păcat, atunci magnetismul acestuia începe să crească și dacă omul nu e atent ca să taie gândul care îl trage, atunci ajunge atât de aproape încât nu mai poate să iasă de sub magnetismul plăcut al păcatului și devine dependent, pierzându-și astfel libertatea. Pentru că forța magnetică este invers proporțională cu pătratul distanței, este esențial să păstrăm distanța față de sursele de păcat astfel să ne menținem libertatea pe drumul dreptății și a bucuriei veșnice.

Strategiile ispitirii sunt descrise limpede în Cum atacă diavolul, iar avertismentele pauline despre a nu ispiti pe Domnul rămân actuale – 1 Corinteni 10.

Rolul canonului în postul ortodox. Cum primim ispita

De fapt, canonul care se dă cuiva care păcătuiește nu are rol de pedeapsă, cum greșit se înțelege de către unii. Canonul este o formă de durere care trebuie să scoată din existența noastră plăcerea simțită în clipa comiterii păcatului care poate fi mai mică sau mai mare în funcție de gravitatea păcatului.

Omul fiind o ființă rațională, nu poate să primească răul frontal și din cauza asta răul este totdeauna grefat pe o formă de bine, pe o momeală. De obicei aceasta este vorba de promisiunea unei plăceri pe care diavolul ne-o propune în mintea noastră. În clipa în care diavolul ne face dependenți parțial sau total plăcerilor, atunci ne va conduce și prin forme de frică, astfel încât să ne manipuleze și să ne chinuie fără milă în singurătatea noastră pentru că ne-am depărtat de Dumnezeu prin păcatele, adicțiile noastre. Frica poate să aibă foarte multe forme inclusiv frica de a nu pierde sursa de plăcere respectivă.

Putem să vedem procesul acesta ca și pe o luptă continuă corp la corp dintre doi luptători care sunt unși cu ulei astfel încât vrăjmașul să nu poată să-l prindă de nicio parte a corpului. Atunci vrăjmașul diavol aruncă cu praful patimilor pe corpul celuilalt astfel încât să poată să-l prindă pe celălalt și să dea cu el de pământ. Noi trebuie să fim atenți în continuu la noi înșine și la mișcările vrăjmașului, astfel încât să nu poată să ne prindă cu praful plăcerilor. Cu alte cuvinte trebuie să fim tot timpul la post.

Postul ortodox nu este un scop în sine, ci o unealtă prin care ne desprindem de cleiul adicțiilor, prin care mintea îmbucățită își recapătă unitatea originară și devine nemișcată și concentrată în inimă, astfel încât să poate să-l contemple pe cel unul Dumnezeu nemișcat, mai presus de orice mișcare. De fapt, Împărăția Cerurilor este viața Sfintei Treimi perfect comunitare și distincte, viață comunicată nouă prin trăire, nu nepăraat rațional, astfel încât să ajungem și noi prin har ceea ce Aceasta este prin fire. După cum spune Sf. Ap. Petru că trebuie să devenim părtași dumnezeieștii firi scăpând de stricăciunea poftei din lume. Adică tr să fim la post.

Despre consimțirea la gând și drepturile vrăjmașului, vedeți Cea mai mare ispită a oamenilor; sensul epitimiei ca terapie e explicat accesibil în Epitimia – penitența.

Scopul nostru

Scopul nostru și scopul creației este unitatea totală prin înduhovnicirea în și prin Hristos, fenomen pe care Sf. Părinți îl numesc „îndumnezeire” și care are ca și una din componentele principale postul, adică scăparea de stricăciunea poftei lumești.

Pentru atingerea acestui scop trebuie să fim tot timpul la post, adică ar trebui tot timpul să avem vigilența maximă și pentru asta ar trebui să postim tot timpul, adică să ne retragem tot timpul mintea din simțuri pentru că simțurile și gândurile sunt principalele cauze ale abaterii de la drumul drept. Spun „ar trebui” pentru că suntem slabi și nu putem să facem asta în continuu și din cauza asta Biserica a rânduit cu discernământ un program în ceea ce privește postul de mâncare, întâi de toate, pentru că acesta are un loc mai special datorită faptului că dacă nu mâncăm, murim și deci nu putem să scăpăm de această plăcere.

Vedeți că în clipa în care trupul este hrănit, atunci acesta este ca și un cal foarte puternic și nărăvaș care își duce călărețul suflet acolo unde acesta nu dorește. Trupul nu este rațional – sufletul este. În clipa în care omul este bine hrănit, sufletul lui este tras înspre irațional, înspre animalic și mintea se întunecă, fiind asaltată de gânduri trupești care îl fac pe om să piardă iubirea duhovnicească de Dumnezeu și de celelalte persoane și atunci cade în iubirea carnală, trupească care este, de fapt, o expresie a iubirii de sine și nu a iubirii adevărate de ceilalți.

Dacă însă trupul este menținut sub control, atunci sufletul poate să înflorească sub soarele iubitor al smereniei pentru că sufletul vede că trupul este neputincios și atunci sub această durere blândă și smeritoare se deschide ca un crin în fața Tatălui ceresc și prin acesta, în bucuria nemărginită a comuniunii cu sufletele celorlalți. Pentru această bucurie a învierii trebuie însă să trecem prin durerea crucii, dar se merită, să știți.

Despre îndumnezeire și roadele Învierii în viața noastră, urmăriți Care este rezultatul Învierii Domnului?, o sinteză care leagă nădejdea de lucrarea harului.

Rânduiala postului ortodox

Reamintesc aici pe scurt că Biserica pune post în zilele de miercuri și vineri – în afară de rare excepții, numite „harți” – și în cele 4 posturi de peste an: Postul Paștelui, Postul Sfinților Apostoli, Postul Maicii Domnului și Postul Crăciunului. De asemenea, pentru că lunea este ziua închinată Sf. Îngeri, în mediile monahale se postește și în această zi. Sub influența acestora, creștinii mai râvnitori postesc și ei lunea, cu binecuvântarea duhovnicului.

De asemenea, monahii postesc tot timpul de carne, în afară de carnea de pește, lucru care este recomandat, însă nu impus, și pentru mireni. Mâncărurile de post sunt mâncărurile care nu provin din animale care au sânge, adică mâncărurile vegetale, moluștele, fructele de mare. Cele care sunt rânduite de Biserică trebuie ținute pentru că altfel nu numai că ni se întunecă mintea din cauza lipsei postului, ci și intră în noi energia demonică pentru că stricăm rânduiala Bisericii care în acest caz este de la Sfinții Apostoli și de la Însuși Domnul care a spus că diavolii mari nu ies fără numai cu rugăciune și post.

Reperele tradiției pentru perioadele anuale sunt adunate aici – Postul Mare – iar despre rânduiala Postului Maicii Domnului, consultați Perioadă de post spre cinstirea Născătoarei de Dumnezeu.

Cum postim

Să nu spuneți că nu puteți posti – puteți! Dacă la început nu vă puteți înfrâna de cantitate, înfrânați-vă de felurile de mâncare care nu sunt de post. Să mâncăm variat și sănătos însă când e post, e post. Postul permanent pe care toată lumea trebuie să-l țină este să ne sculăm doar puțin flămânzi de la masă și să nu mâncăm între mese. Să avem curaj că nu amețim. Toate aceste gânduri sunt de la vrăjmașul diavol care, bazându-se pe cazuri foarte, foarte rare, dovedite medical cu analize și nu cu păreri, ne amețește astfel încât să nu postim. Se poate, fraților, și dacă ne simțim puțin slăbiți, nu e sfârșitul lumii. Desigur că problema hidratării este diferită și foarte importantă – omul trebuie să fie hidratat cu discernământ pentru că asta ajută la o mulțime de lucruri, inclusiv duhovnicește.

Despre discernământ practic și lupta cu împrăștierea gândurilor, vedeți Voia lui Dumnezeu – p. Teologos, iar pentru tonus duhovnicesc al comunității, interviul Postul ne aduce aminte că avem vocație cerească. 

Postul ortodox vs. dietă

Vedeți că scopul postului ortodox este unul duhovnicesc. Spun asta pentru că astăzi sunt o mulțime de tehnici de slăbire și diete care desigur că cel puțin unele dintre ele sunt folositoare pentru trup însă postul ortodox nu este dietă. Diferența dintre post și dietă este că dieta se concentrează pe trup și poate să aibă ca efect chiar creșterea patimilor, în principal a mândriei și a patimilor trupești atunci când cineva se alimentează rațional astfel încât să arate atrăgător și să provoace aprinderi trupești altora și sie-și. Noi nu postim cu aceste scopuri – ferească Dumnezeu! – ci postim pentru a ne smeri și a ne lumina mintea. Luminarea minții înseamnă întâi de toate atragerea harului lui Dumnezeu și abia pe plan secundar procesele trupești de regenerare a neuronilor și claritate în gândire care apar în clipa în care organismul intră în autofagie.

Despre miza duhovnicească a postului (dincolo de nutriție) e utilă lectura Credința se arată în rugăciune, post și iubire milostivă.

Somnul în timpul postului

Dacă postul de mâncare este reglementat clar de Biserică și toată lumea trebuie să-l țină astfel, fără numai de cazuri clare de boală, înfrânarea de la somn este diferită. Trebuie să avem grijă să nu dormim foarte mult pentru că atunci ni se întunecă mintea și avem gânduri trupești. Ar fi foarte bine să participăm la privegheri în zilele cu mult har, adică de marile sărbători, însă să avem grijă ca acolo să ne rugăm și să nu ni se răspândească mintea în lucruri și gânduri neduhovnicești. Este foarte important ca la slujbe și la privegheri să fim de la început pentru că dacă nu suntem la post atunci ne obișnuim cu un mod de viață grosier, neglijent, superficial și nu vom simți roadele Duhului Sfânt mângâietorul.

Când priveghem desigur că o să ne vină somnul, însă trebuie să știți că de multe ori diavolul ne exacerbează această nevoie fiziologică. Veți vedea că toropeala vine mai ales în momentele importante ale slujbei; iar după terminarea slujbei parcă ne dispare somnul și ne vine pofta de taifas sau alte lucruri lumești. Din cauza asta trebuie să fim tot timpul la post, vigilenți și să nu lăsăm moleșeala să vină. Să fim atenți la rugăciunea interioară și să socotim slujba ca o mare binecuvântare de la Dumnezeu pentru că ne dă prilejul să vorbim direct cu Domnul și cu toți Sfinții. Ce poate fi mai frumos decât împreună aflarea cu toți oamenii cerești și cu însuși Dumnezeu? Nimic, desigur, însă noi având organele de simț sufletești înnegrite de păcat și mintea trasă în toate părțile de gânduri, nu simțim această realitate mai frumoasă și mai interesantă decât absolut orice de pe acest pământ.

Este bine însă să ne străduim să ne adâncim în înțelesurile rugăciunii și atunci sufletul nostru se va hrăni cu dulceața harului. Să nu lăsăm mintea să zboare la griji pentru că atunci ne vom obosi și ne va apuca somnul. Din cauza instabilității minții noastre este mai bine, mai ales în privegheri, să ne rugăm mai mulți împreună pentru că astfel ne ajutăm între noi și putem să ținem mai ușor o rânduială constantă și netulburată.

Dincolo de privegheri este foarte bine pentru curăția minții să nu ne săturăm niciodată de somn fără însă să exagerăm pentru că atunci apar alte probleme cum ar fi surmenajul, irascibilitatea și pierderea memoriei. Pentru reducerea somnului, oamenii folosesc de obicei cafeaua, însă aceasta poate să genereze destule efecte secundare. Mai sănătoase, eficace, însă nu atât de puternice sunt ceaiul verde și ceaiul negru și vitaminele B și C. De asemenea, ajută și ciocolata neagră, amăruie.

Despre rânduiala serii și trezvia blândă, reperele clasice se află în Rugăciunea de seară, iar pentru întrebări practice care apar în perioadele de înfrânare, vedeți Întrebări și răspunsuri: păcat, spovedanie, lăcomia pântecelui.

Înfrânarea trupului în postul ortodox. Căsătoria

Desigur că cea mai problematică înfrânare este în problema trupului. Atracția față de o persoană de sex opus este foarte puternică pentru că are rădăcini în firea noastră și pentru că suntem căzuți, poate produce efecte traumatice. Din cauza asta spune Sf. Ap. Pavel că bine este să nu ne atingem de o persoană de sex opus însă din cauza faptului că nu ne putem opri, nu ne putem înfrâna, fiecare să-și aibă femeia sa și fiecare femeie să-și aibă bărbatul său.

Să nu punem pe primul plan trupul pentru că n-o să meargă. O să se producă distrugeri în sufletele ambilor parteneri, pentru că omul se apropie de egoismul animalic, drogat fiind de plăcerea trupească pe care o simte. Pentru că unirea trupurilor este traumatică dacă nu există unirea sufletelor prin harul Duhului Sfânt, Sf. Pavel spune imediat că bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea și femeia bărbatului. Suntem datori să ne iubim unii pe alții cu iubire interpersonală, jertfitoare, după cum însuși Hristos ne-a poruncit. Unirea trupurilor trebuie să fie strălucirea iubirii jertfitoare și nu o formă de exploatare.

Pentru că suntem slabi, Dumnezeu ne-a dat pavăza, clopotul harului în taina căsătoriei unde cei doi parteneri se pot întâlni într-un mod binecuvântat. Altfel, apar traume. Pentru că nici în această problemă nu există doi oameni la fel, femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; de asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Sf. Ap. Pavel ne sfătuiește că cei doi nu trebuie să se lipsească unul de altul decât cu bună învoială pentru un timp, astfel încât să se îndeletnicească cu postul și cu rugăciunea pentru că este nevoie de o anumită depărtare de centrii de atracție astfel încât să ne ridicăm mintea către Dumnezeu cel pur personal și duhovnicesc.  După aceea iarăși să fie împreună, astfel încât să nu-i ispitească Satana din pricina neînfrânării pe care o avem ca ființe căzute.

Fraților, este nevoie de post, vigilență și înțelegere a partenerului. Extremele sunt totdeauna de la diavol. Virtutea este totdeauna în centrul libertății. Să nu credem că dacă ne-am căsătorit putem să facem orice din punct de vedere trupesc. Nici vorbă. Trebuie să rămânem oameni cu mintea la Dumnezeu și pentru asta trebuie să fim la post, însă pentru că aceasta este o temă delicată care depinde de fiecare cuplu în parte, cei doi vor rândui această temă cu ajutorul duhovnicului.

Temeiul apostolic pentru perioadele de înfrânare conjugală este explicit în 1 Corinteni 7; în practică, buna înțelegere se face cu binecuvântarea duhovnicului.

Postul ortodox simțurilor

Referitor la celelalte simțuri, astăzi problema păzirii văzului și auzului a devenit foarte dificilă din cauza superconectării care implică faptul că omului de fapt nu mai îi este îngăduit să aibă timp privat, să se adune în sine, și să stea în liniște și rugăciune. Îi este generată frica de a nu fi la curent cu toate și dorința de a avea o opinie în toate, chit că nimeni nu-l bagă în seamă, și pentru asta omul se însingurează în închisoarea ecranelor unde algoritmii de recomandare și influencerii îl atrag într-o bulă cognitivă departe de Dumnezeu, astfel încât să poată să fie manipulat ușor pentru că în singurătatea sa omul crede că știe ceva și atunci devine sigur de ceea ce știe și își pierde astfel gândirea critică și capacitatea de analiză.

Despre hrănirea imaginației și capcana „spectaculosului”, urmăriți Dorința de minuni – adevărate și false, un antidot la cultura senzaționalului.

Informarea cu discernământ. Soluții

În clipa în care omul are doar câteva teme importante pe care să le analizeze din surse complementare, teme care îi provoacă și antrenează gândirea, omul se dezvoltă armonios și devine un specialist în domeniul respectiv. Dacă însă omul este inundat cu informație atunci mintea se tulbură și se întunecă precum apa din pahar care este încontinuu agitată și nu este lăsată să-și depună sedimentele. Desigur că în astfel de condiții opinia sa nu mai contează din cauza superficialității și singurătății sale pentru că omul depărtat de Dumnezeu și de oamenii duhovnicești este doar o frunză bătută de vânt pe care o mătură îngrijitorii.

Este foarte important să limităm accesul la zgomotul informațional și cultural pentru a avea oaze de liniște în care să putem să dialogăm cu Creatorul și Recreatorul nostru pentru a ne reconstrui din pulverizarea provocată de haosul cotidian.

Dincolo de rugăciune este esențial să avem relații iubitoare cu persoanele pe care le validează Dumnezeu în fața noastră. Să redescoperim frumusețea persoanelor și a naturii. Să nu uităm să studiem materiale care ne pot apropia de Dumnezeu pentru că astfel devenim fericiți și liberi cu adevărat.

Patimile, adicțiile totdeauna ne distrag și ne rup în mii de bucăți care ne sfâșie existența și libertatea prin dorințele și fricile care le însoțesc. E foarte important să citim Noul Testament în fiecare zi, fie și numai 5 minute, pentru că acolo descoperim pe Dumnezeu cel iubitor care ne dă curaj prin Învierea Sa. Să ne adunăm și să ne concentrăm în noi înșine și prin inima noastră să Îl redescoperim pe Dumnezeu care ne luminează cu iubirea Sa.

Când ajungem în această stare trebuie să o valorificăm prin fapte bune, pentru că postul ortodox fără fapte bune este ca și o lampă fără ulei. De fapt, trebuie să încercăm să facem fapte bune chiar și dacă nu am ajuns la măsuri duhovnicești pentru că dăruind vom dobândi.

Pentru a vă fixa prioritățile către ținta Împărăției, consultați Cum să moștenim Împărăția Cerurilor, cu soluții practice pentru o igienă a informației.

Încercările în postul ortodox

Să nu uităm că postul ortodox nu este un scop în sine ci o trambulină pentru curățirea minții și a inimii astfel încât să se umple de iubirea lui Dumnezeu pe care mai apoi să o redirecționăm către ceilalți. Postul ortodox este o floare, dar fapta bună este rodul. Dumnezeu nu caută floarea, ci rodul. Diavolul știe asta și din cauza asta va încerca să ne lupte mai tare în post, în principal să ne facă să ne mâniem. 

Când omul se mânie pe cineva, nu are legătură corectă nici cu semenul său și nici cu Creatorul al cărui chip poartă. Evident că nu se mai poate ruga și din cauza asta trebuie să se pocăiască și să-și ceară iertare. Din cauza asta, să avem grijă în post să nu escaladăm tensiunile și dacă totuși ne mâniem să nu deschidem gura, ci să așteptăm să ne calmăm. Aici ajută și starea de slăbiciune și de liniște care provine din Post, stări pe care diavolul le distorsionează apăsând pe butoanele iubirii de sine și aducându-ne multe gânduri împotriva celorlalți.

Noi însă să nu primim aceste gânduri, ci să ne concentrăm pe creșterea iubirii interpersonale cu Dumnezeu și cu oamenii. Să-i vedem pe ceilalți ca și chipuri ale lui Dumnezeu. Să nu căutăm răul pentru că îl vom găsi. Să căutăm binele în ceilalți și îl vom găsi și pe acela. Să ne concentrăm pe bine că o să crească binele. Să nu ne concentrăm pe rău, pentru că atunci va crește răul. Pe ce ne concentrăm, aceea crește. Hai, să ne concentrăm pe bine și binele va crește. Să nu uităm că ne luptăm pentru a deveni blânzi și smeriți cu inima, milostivi precum Hristos. Asta este lupta noastră. Să câștigăm pacea, nu să câștigăm războiul. 

Diavolul apasă adesea pe butoanele mâniei și ale judecării aproapelui; avertismente utile găsiți în Spovedaniile rele – p. Iosia Trenham.

Spovedania

Pentru că perioada posturilor mari este o perioadă mai intensă duhovnicește, mulți oameni se spovedesc în post ceea ce desigur că ar fi bine dacă s-ar spovedi și în afara postului. Omul trebuie să se spovedească cel mai rar o dată pe lună – dacă e posibil o dată la două săptămâni sau o dată pe săptămână ar fi foarte bine.

Pentru orientare completă despre rost, pași și vindecare, urmăriți Spovedania ortodoxă: sens, pași, duhovnic și, din tradiția athonită, Spovedania în tradiția athonită.

Concluzii și îndemnuri

Postul ortodox trebuie să fie o perioadă de intensificare a vieții duhovnicești și nu o apariție a ei. Sufletul se hrănește cu harul lui Dumnezeu. Dacă noi ne hrănim sufletul doar în perioada postului evident că o să avem un suflet rahitic și până la celălalt post ne vom târî ca o omidă în loc să zburăm ca un fluture. Desigur că dacă nu vom avea viață duhovnicească vom fi și mai sleiți cu sufletul când vom intra în post și asta pentru că diavolul nu doarme și ne amețește cu gândurile.

Pentru a fi în formă trebuie să avem o viață duhovnicească constantă și în post să o creștem puțin, de obicei cu mai multă rugăciune și cu citiri legate de sărbătoarea de la sfârșitul Postului în care suntem. 

Să nu uităm că suntem într-un timp spiral, mai bine zis ca într-un helix conic în care avansăm spiralat cât mai sus și mai aproape de Dumnezeu cel înviat, atotputernic și iubitor care este sursa fericirii noastre depline și veșnice. Să nu uităm că Împărăția Cerurilor se numește astfel pentru că Cerul este punctul cel mai depărtat de materie, în timp ce noi suntem înglodați în ea. Se mai numește astfel pentru că în Cer avem vederea deplină asupra toate în timp ce noi suntem închistați în materialismul viziunilor noastre egoiste.

Este foarte dificil să ieșim dintr-o dată din aceasta, pentru că este exact contrarul Împărăției Pământene pe care am construit-o în inima noastră. Nu putem să tăiem iubirea de sine dintr-o dată. Din cauza asta avem nevoie de perioade de post, ca să ne extragem din împărăția centrată pe egoismul nostru, pe iubirea de sine și să ne întreptăm pe Împărăția lui Dumnezeu centrată pe Hristos cel înviat și iubitor pe care facă Domnul să o dobândim cu toții!

Amin!

Vă mulțumesc că ați avut nevoința să stați cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Pentru a transforma perioadele de post în creștere constantă, inspirați-vă din Cum să ne transformăm și vedeți documentarul Postul Mare, zbor spre înălțimi – un rezumat al drumului spre Paști.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!