Întrebări și răspunsuri despre: iertare, vindecare, iubire, studiu…
7 decembrie 2025
Omul „religios” îndepărtează lumea de Dumnezeu – p. Varnava Iankou
8 decembrie 2025
Interviul surprinde tensiunea dintre artă ca trăire și producția muzicală comercială, cu un accent pe discernământ și pe educația urechii. În conversația dintre părintele Teologos și Mihai „Miță” Georgescu (solistul formației „Bere Gratis”) se conturează repere pentru tineri și părinți, despre cum emoția, știința și vibrația pot lucra împreună. În locul zgomotului care obosește sufletul, invitații propun criterii concrete pentru cultură muzicală și ortodoxie trăite, explicând rolul exemplului, puterea versului și importanța cadrului familial pentru formarea gustului.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Introducere
Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor, amin! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi, amin!
Dragii noștri, ne aflăm cu cineva pe care eu am început să-l îndrăgesc foarte mult, e vorba de Mihai ”Miță” Georgescu, solistul vocal de la Bere Gratis. Am avut destule de discuții cu el într-un timp foarte scurt și înainte să setăm camerele și ieri seară pe o temă foarte dureroasă pentru mine, tema artei. Desigur că aș fi dorit să… hai să zic așa, să promovez formația lui cu toate că eu, monah fiind, nu mă interesează formațiile de muzică, n-am preferințe muzicale neapărat, dar mă interesează foarte mult muzica, de ce? Pentru că la ora asta oamenii și mai ales tinerii sunt foarte influențați de muzică.
Și muzica de astăzi, arta de astăzi este de fapt o antiartă, o antimuzică și din cauza asta când găsesc un om de valoare, vreau să fac un interviu cu el, un podcast cu el, astfel încât să reușim cumva să-i aducem pe tineri sau pe oameni, să îi punem pe un sistem de valori corect pentru că la ora sistemul de valori este distorsionat, este chiar răsturnat, astfel încât să puteți să ascultați o muzică bună, o muzică care vă înalțe, să vă ducă spre Dumnezeu. Să nu uităm că în Rai se cântă, da? În Rai se cântă, în iad sunt zgomote, în iad este disonanță, este distorsiune, sunt țipete, vaiete și așa mai departe.
Muzica cerească desigur, este muzică psaltică, dar trebuie să fim puțintel realiști pentru că muzica psaltică este o muzică de rugat pe ea, deci nu puteți să ascultați încontinuu muzică psaltică și din cauza asta trebuie să ascultați muzică bună. Și acum o să dau cuvântul lui Miță, că așa-i place să i se spună, să ne povestească, să ne spună ce este muzica bună și cum vede el toată problema asta și mai ales soluția.
Pentru un cadru duhovnicesc al discuției despre artă, urmăriți Muzica – p. Teologos.
Ce înseamnǎ culturǎ muzicalǎ?
Mihai Georgescu: Sărut mâna, binecuvântați!
Părintele Teologos: Dumnezeu să te binecuvânteze!
Mihai Georgescu: Aș vrea să încep prin a spune că unul dintre momentele cheie ale carierei mele a fost întâlnirea cu profesorul Iulian Băiașu, cel mai mare profesor de canto al României, care a murit săracul…
Părintele Teologos: Dumnezeu să-l odihnească!
Mihai Georgescu: …și primul lucru atunci când m-am dus la clasa lui, mă întreabă: ”Bă, tu știi ce e muzica?”. În momentul ăla am simțit că m-am blocat. Cum adică ce-i muzica? Hai, mă, să știi și tu ce-i muzica! Păi muzica este o înșiruire de sunete care gâdilă plăcut auzul.
Părintele Teologos: Foarte bună, cred că cuvântul cheie este ”plăcut” aici.
Mihai Georgescu: Plăcut auzul…
Părintele Teologos: Auzul, da!
Mihai Georgescu: Bun, deci înseamnă că dacă, continuă el, dacă deosebim sunetul de alt sunet sau pseudo sunet înseamnă că începem să avem o formă de educare a urechii. Și el zice uite, ăsta este soldatul și bate în pian ”poc, poc!”. Ăsta ce e? Păi ăsta nu e sunet! Corect, e zgomot!
Părintele Teologos: Așa este!…
Mihai Georgescu: Apropo de ce ai spus mai devreme. Lumea din păcate, nu mai deosebește sunetul de zgomot și zgomotul de sunet.
Părintele Teologos: Da!
Definiții și tipuri ale cântării sacre sunt sintetizate aici – Muzică bisericească.
Muzica este compusă din trei componente importante: artă, știință și vibrație
Mihai Georgescu: Există și o categorie socială foarte importantă, aceia care sunt la graniță, aceia care ascultă muzică valoroasă pentru o perioadă scurtă de timp, o recunosc, dar revin și sar înapoi granița în interiorul lor unde muzica nu este, nu că nu e frumoasă, nu este educativă, nu este înălțătoare, nu este vibrantă pentru că muzica este are trei componente importante: primul component este că este artă, al doilea este știință și al treilea este cel din urmă, dar care e de fapt cel dintâi, este vibrație. Dacă noi eludăm acest aspect, acest caracter al muzicii, o să avem o problemă foarte mare pentru că știința e știință. E clar că sol majorul pe pian are o frecvență, are un număr de megahertzi, asta nu poate contesta nimeni…
Părintele Teologos: Da!
Mihai Georgescu: …este fizica acustică, adică s-a demonstrat științific, nu mai avem cum să punem la îndoială, deci e clar că e știință. E demonstrat științific și că e vibrație, dar acolo e în funcție și de vibrația primitorului pentru că muzica e vibrație indiferent de genul muzical…
Părintele Teologos: Da, evident!
Mihai Georgescu: …că sol majorul ăla este o vibrație și este în mijlocul pianului…
Părintele Teologos: O undă sonoră.
Mihai Georgescu: Deci este cifra echilibrului, bun! Adică 7 este cifra perfectă, e sensibilă, e si-ul.
Părintele Teologos: Am înțeles!
Mihai Georgescu: E important, da? Bun! Optul este cifra lui Dumnezeu. Deci la opt de fapt se repetă, e octava…
Părintele Teologos: Așa este!
Mihai Georgescu: Adică, treaba asta nu o s-o schimbăm niciodată, indiferent… că muzica nu se va reinventa, muzica s-a compus, s-a scris, s-a făcut, s-a promovat. Adică indiferent, de la Mozart până la Moricone.
Părintele Teologos: A! Și sunt canoanele de compoziție care sunt, adică…
Pentru perspectiva tradiției răsăritene asupra psaltichiei, consultați Ce este muzica bisericească bizantină.
Care este cel mai frumos sunet al muzicii?…Aplauzele
Mihai Georgescu: Nu mai schimbăm, alea-s armoniile. A, că există muzică contemporană, da! Pe care o ascultă cine? Când vrei să dai mai mult, adică să vii cu o ciudățenie. Dar de ce să vin cu o ciudățenie că eu nu vreau să aud o ciudățenie, eu vreau să aud ceva natural. Pentru că vorbeam acum pe drum când veneam cu microbuzul de la Salonic spre Ouranopoli, domnule, care este cel mai frumos sunet al muzicii? Aplauzele!
Părintele Teologos: Da, care este încununare de fapt. Este încununarea creației.
Mihai Georgescu: Și vibrația lor te încarcă pe tine ca artist. Când tu ești pe scenă și primești aplauze ăla e cel mai frumos sunet. Surpriză! Chiar și pe ei, pe public îl instigă să aplaude și mai tare când se creează o atmosferă și aia se numește emulație, emulația acestei idei, că ne place același lucru, că vibrăm în același sens, că ne place aceeași muzică, același artist, că știm melodia pe de rost, că știm textul pe de rost și asta creează o emulație, asta e o frumusețe.
Părintele Teologos: Așa este!
Părintele Teologos: Pentru că și în Biserică noi același lucru urmărim, că de la Biserică a plecat concertul nu concertul a adus lumea la Biserică.
Părintele Teologos: Așa este!
Mihai Georgescu: Pe baza Bisericii, pe baza unității pentru că cele trei lumini sunt simple și alea vor rămâne cât o să existe universul, da? Este preotul, doctorul și învățătorul. Fără aceste trei lumini este imposibil să ne dezvoltăm. Următoarea generație nu știe nimic. Deci fără aceste trei lumini nu putem trăi. Muzica este în lume, este în foșnetul copacilor, este în vânt, este în păsărele, nu? Că noi avem mare concert dacă mergem în pădure. I-auzi! (pe fundal se aude o pasăre)
Părintele Teologos: De exemplu!
Mihai Georgescu: Le-am comandat!
Despre efectul cathartic și comunitar al cântării bisericești, vedeți Muzica psaltică, cale spre simfonia psihosomatică.
De ce nu mai avem culturǎ muzicalǎ? Cum s-a ajuns la anti muzică?
Părintele Teologos: Da, exact! Dumnezeu este foarte muzical și atunci de unde preferința aceasta a tinerilor pentru anti muzică? Cum s-a ajuns aici?
Mihai Georgescu: Societatea promovează ceea ce este ușor de înghițit. Adică hai să vorbim întâi ca România și după aia ca efect mondial. În România de-a lungul timpului influențele atâtor popoare migratoare, imperii, adică otomanii nu prea avea intenția istoric să cucerească România, nu era un challenge…
Părintele Teologos: Da!
Mihai Georgescu: ei trebuiau să treacă spre papalitate, spre Roma, spre Vatican, spre…
Părintele Teologos: Austria încolo…
Mihai Georgescu: …mijlocul Europei, spre Imperiul Habsburgic, spre centrul Europei, ăla era visul că așa spun toți împărații, să zicem otomani, visul este acolo, cucerirea creștinismului, nu?
Părintele Teologos: Da, da!
Mihai Georgescu: Ăsta a fost visul. Bun! Noi nu eram, noi eram poarta.
Părintele Teologos: Exact! eram un obiectiv secundar.
Mihai Georgescu: Deci pe unde trecem? Pe acolo! Hai, ca să… Păi, trebuie să trecem pe acolo că n-avem pe unde să trecem decât pe acolo sau pe acolo. Bun! Influența tuturor acestor conlocuitori ai planetei, vedeți că acum se manifestă în mâncare. Adică românul n-a mâncat tradițional șaorma.
Părintele Teologos: Da, da!
Urmăriți o analiză aplicată despre decadența culturii pop – De ce publicul nu mai e interesat de muzica modernă.
Așa cum este și la mâncare, influența a apărut și în muzică
Mihai Georgescu: Românul n-a mâncat tradițional nu știu, șișkebab, românul n-a mâncat pleșcavița…
Părintele Teologos: Da, de exemplu!
Mihai Georgescu: Românul n-a mâncat pește crud, din partea rusă… Adică, de peste tot există…
Părintele Teologos: Influențe!
Mihai Georgescu: Noi avem țuică, ok! Ungurii au pălincă. Bun! Ăia în Ardeal îi spun tot țuică.
Părintele Teologos: Da!
Mihai Georgescu: Noi zicem palincă pentru că așa se spun ardelenește. Nu, e ungurește!
Părintele Teologos: Așa este!
Mihai Georgescu: În sud au avut lipoveni, am avut tătari, am avut… da? Și acum sunt, tot respectul! Ivan Patzaichin, Dumnezeu să-l ierte, unul din prietenii mei… și o spun cu dragoste în suflet. Bun, toate influențele astea au venit de colo, de colo, de colo, au influențat gastronomia, bineînțeles că au influențat și muzica. Dacă ești mai în sud ritmurile sunt mai spre oriental, dacă te duci mai spre vest ritmurile sunt un pic mai așezate, mai molcome, inclusiv la folclor.
Părintele Teologos: Da, da, da!
Mihai Georgescu: Dacă te duci mai înspre partea estică, spre Dobrogea, bun, adică fiecare zonă a avut o… dacă te duci la muzică folclorică în Banat ai să vezi că e cu vioară cu trompețică…
Părintele Teologos: Exact! Cu goarnă, cum se numește…
Mihai Georgescu: Ok! Deci are un sunet specific, bun, deci e într-un fel. Ei, așa noi le-am luat și le-am amestecat ca la mâncare și la ora actuală noi nu mai știm care este…
Părintele Teologos: A ieșit un ghiveci!
Despre amestecuri culturale și efectele lor asupra gustului – Simbolism explicat.
Amadelele – muzicile laice bizantine
Mihai Georgescu: Bun! Și acum a venit curentul ăsta etnic de manele. Cum spune Cuviosul Paisie Aghioritul, ele inițial erau amadele.
Părintele Teologos: Amadele?
Mihai Georgescu: Amadele! Adică, amadelele sunt muzicile laice bizantine, adică cele care se cântau pe stradă nu în biserică, tot cu inflexiuni bizantine, dar care erau laice…
Părintele Teologos: Pe stradă.
Mihai Georgescu: …pe stradă, bun! Și de acolo ele au început să cucerească. În țară cum ele sunt un fel de folclor suburban.
Părintele Teologos: Da, pentru că problema nu este atât… este și modalitatea de expresie, adică muzica ca și muzică, ca și armonie, problema cea mare este cu mesajul, care mesajul suburban este un mesaj foarte foarte discutabil, nu pentru că este suburban, ci pentru, să zic așa, nivelul duhovnicesc al…
Mihai Georgescu: Da și nivelul artistic.
Părintele Teologos: Da, da!
Mihai Georgescu: Adică acum lucrurile se vor peria, vor ajunge la un nivel mult mai înalt din punct de vedere artistic mă refer, nu din punct de vedere al vibrației muzicale.
Părintele Teologos: Da, da, da!
Context istoric despre muzica bizantină, inclusiv dimensiunea laică – Muzica bizantină.
În momentul în care nu înțelegi începi să respingi
Mihai Georgescu: Acuma noi putem să zicem, domnule, unul care ascultă manele plânge, îi intră în suflet, altul ascultă Mozart, îi intră în sufletul lui. Care-i mai bun? Păi, nu pot să spun că omul ăla e mai bun și omul ăla e mai rău, dar în același timp putem să dăm valoare…
Părintele Teologos: Evident!
Mihai Georgescu: …unuia sau altuia. Surpriză, ăla care ascultă manele 100% îl va recunoaște să spunem pe Luciano Pavarotti, o să zică ”Bă, ce voce vocea are ăsta, Extraordinar!”. O să asculte chiar și o arie și o să zică ”Băi, e extraordinar!”…
Părintele Teologos: Da!
Mihai Georgescu: …dar va sări granița și se va întoarce în zona lui…
Părintele Teologos: De confort.
Mihai Georgescu: …zona lui de confort educațional. Vedeți, să spunem că dacă sfinția voastră ați fi fizician de elită și eu aș fi un chimist de elită, prin absurd cine se așează la masă cu noi, teoretic în 7, 8, 10 minute, într-un sfert de oră se va ridica și va pleca dacă nu va fi la nivelul nostru pentru că nu va înțelege nimic.
Părintele Teologos: Da!
Mihai Georgescu: Dacă am fi doctori și am avea o discuție medicală, ăla se uită ca la mașini străine, cum am fi noi să ne uităm în zona aia…
Părintele Teologos: Da, exact!
Mihai Georgescu: …așa se întâmplă și cu muzica. În momentul în care nu înțelegi începi să respingi.
Părintele Teologos: Da!
Despre formarea gustului și problemele tinerilor – Problemele tinerilor.
Trebuie să existe o anumită culturǎ muzicală
Mihai Georgescu: Societatea străină a creat un sistem valoric în așa fel încât ce nu cunoaștem să aprofundăm.
Părintele Teologos: Da!
Mihai Georgescu: Și a zis, ”Bă, voi ca să fiți cumpărători de bilete, cât impozit plătiți la stat din bilete? Păi, atât! Păi, bun, hai să-i învățăm pe ăștia cu chitara. Hai, să-i învățăm la școală să le dăm ore de muzică. Noi primul lucru, scoatem orele de sport și de muzică.
Părintele Teologos: Da pentru că nu sunt folositoare, ceea ce e greșit, bineînțeles!
Mihai Georgescu: Evident! Adică, nu vedem că avem copii obezi?
Părintele Teologos: Da!
Mihai Georgescu: Mulți! Păi, deci înseamnă că ar trebui să facem ore de sport nu o dată pe săptămână, să nu aducem scutiri, să nu vorbim, nu că stai puțin, că la ce folosește, nu! Ar trebui făcută o oră de sport în fiecare zi de luni până vineri. Dacă aș fi ministrul educației asta aș face primul lucru!
Părintele Teologos: Ei, da, bun! Sigur, este o măsură hai să nu zic mai extremă, dar oricum este vorba de un mesaj înainte de orice. Și în cazul muzicii, într-adevăr socotesc că trebuie să existe o anumită educație muzicală, de ce? Pentru că manelele duc într-o anumită zonă a carnalului, a căderii omului în lumea aceasta, în lumea materială, pe când o muzică elevată îl ridică pe om și îl rezolvă pe om, îl scoate pe om din tristețea cotidianului și-l duce într-o altă sferă, apropo de Moricone, de exemplu.
Argumente pentru educația muzicală sistematică – Muzica, factor de educație.
Puterea exemplului din videoclipuri
Mihai Georgescu: Dar să știți că este și o putere exemplului!
Părintele Teologos: Da, evident!
Mihai Georgescu: Puterea exemplului este că dacă eu fac un clip în care sunt pe un mare iaht și în jurul meu sunt zece femei dezbrăcate, eu din momentul ăla reprezintă un ideal al omului care nu are ideal de mântuire.
Părintele Teologos: Da!
Mihai Georgescu: Și atunci idealul este doar terestru.
Părintele Teologos: Așa este!
Mihai Georgescu: Fiind terestru, evident că avem o problemă pentru că noi nu vedem mai sus. Deci unde ne manifestăm? Ne putem manifesta doar atât în zona asta. Surpriza mare este că foarte mulți oameni care se duc la Biserică, la Ortodoxie și să spunem pe nume…
Părintele Teologos: Da, trebuie s-o spunem, da!
Mihai Georgescu: …da, într-un procent foarte mare se direcționează acasă sau în zona lor de confort, într-un mediu suburban și intră într-o antiteză uriașă de la ideea înălțătoare de biserică, de rugăciune, unde-i și cântată, evident!…
Părintele Teologos: Așa este!
Mihai Georgescu: …până când ajunge înapoi acasă și dă-i volumul la maxim, dă-i! Am ajuns chiar să ne identificăm cu cântăreții care acum fac concert de, ca să nu dau nume, care acum fac concert în care cântă despre Maica Domnului și poimâine se duc la nuntă și rup podeaua…
Părintele Teologos: Da!
„Trebuie să demonstrezi că ești cu doi metri mai sus decât ăilalți”
Mihai Georgescu: Atenție, nu scena! Se cântă pe ring, deci nu rupe scena, rupe podeaua!
Părintele Teologos: Podeaua! Da și mai ales cu un mesaj foarte trupesc ca să nu zic altceva.
Mihai Georgescu: Și care e artistul atunci? Pentru că scena de aia e pusă pentru că impresarul meu, Dumnezeu să-l ierte, Aurel Mitran, primul nostru impresar, mi-a zis ”Bă, tu trebuie să demonstrezi că ești cu doi metri mai sus decât ăilalți, de aia s-a pus scena!”.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! dar trebuie să demonstrezi că ești cu doi metri mai sus fără ajutorul scenei.
Mihai Georgescu: Fără ajutorul scenei! Nu, adică dacă te-ai urcat pe scenă…
Părintele Teologos: Exact, trebuie să demonstrezi!
Mihai Georgescu: …ești deja… adică ai un merit…
Părintele Teologos: Așa este!
Mihai Georgescu: Cineva te-a pus acolo!
Părintele Teologos: Da și trebuie să fii la înălțimea așteptărilor!
Mihai Georgescu: Exact! Ei, noi acum am coborât de pe scenă în anumite zone muzicale și am coborât pe ring și n-o spun în sensul că dacă am coborât e ceva nasol să stai printre oameni.
Părintele Teologos: Da, da, da!
Implicații etice ale imaginii și ale mesajului din media – Muzica, tinerii și ispitele media.
Trebuie să avem grijă cum gestionăm energia care vine de la public
Mihai Georgescu: Dar în momentul în care se vrea aceasta emulație, noi aici, artistul suntem în public, păi, nu mă, tu artist trebuie să îl îmbrățișezi pe omul ăla, tu trebuie să-l încarci și din încărcătura pe care i-o dai tu se întoarce…
Părintele Teologos: Către tine.
Mihai Georgescu: Către tine înzecit și tu te încarci puternic, trebuie să ai grijă ce faci cu energia aia că-i periculoasă…
Părintele Teologos: Sau e de la Dumnezeu sau de la vrăjmașul!
Mihai Georgescu: Adică indiferent care ar fi e periculoasă!
Părintele Teologos: Da, dacă nu știi s-o gestionezi!
Mihai Georgescu: Că dac-o gestionezi greșit că e de la Dumnezeu și după aia te vezi vreun ucenic, vreun Apostol, vreo ceva, e greșit!
Părintele Teologos: Că e mândrie și așa mai departe, da…
Mihai Georgescu: Dacă o iei de la diavol iarăși începi să faci rău fără să-ți dai seama, doar făcând niște lucruri minimale care rămân în capul unor copii. Și răul se dezvoltă mult mai repede, adică răul este ca o epidemie, se transmite foarte ușor. Binele se rostogolește, deci e mai greu, se face ca omul de zăpadă, durează.
Părintele Teologos: Da! Și binele respectă libertatea oamenilor pe când răul îi acaparează pe oameni și din cauza asta răul se răspândește ca un foc.
Mihai Georgescu: Fix așa e și muzica!
Părintele Teologos: Da, da, da, așa este!
Despre trăirea interioară a muzicianului – Latura spirituală a muzicii.
Muzica respectă toate principiile ortodoxiei
Mihai Georgescu: Muzica respectă toate principiile ortodoxiei.
Părintele Teologos: Muzica bună!
Mihai Georgescu: Vorbesc de muzică în general pentru că, unde vreau să ajung? Tot timpul vedem știri că un preot a făcut ceva, că nu știu care episcop, că… nu dă nimeni, uite, bă, se roagă atâția oameni… Când ați fost la ”România te iubesc”, de exemplu, da?
Părintele Teologos: Da!
Mihai Georgescu: Bun! Am avut așa o bucurie.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Mihai Georgescu: Nu numai sfinția voastră, ci toți oamenii pe care îi cunosc din Sfântul Munte…
Părintele Teologos: Da, da…
Mihai Georgescu: …nu sunt mulți, dar pe cei pe care îi cunosc îi iubesc, îi îndrăgesc, da? Asta ne trebuie nouă! Nouă ne trebuie genul ăsta de influenceri.
Părintele Teologos: S-ajute Dumnezeu!
Mihai Georgescu: Noi avem nevoie, dar avem nevoie mai mult ca oricând, acum în perioada asta când lumea este întoarsă. Lumea nu că nu mai are valoare în muzică, nu mai are valoare cam în nimic.
Părintele Teologos: Cam în nimic, așa este!
Mihai Georgescu: Și când muzica este doar în reprezentativitatea unei societăți, fotbalul este reprezentativitatea unei societăți, adică atunci când vedem că lumea se bucură pentru echipa națională, e un joc. Jocul devine diavolesc din momentul în care suferi ca și când ți-ai pierdut casa.
Părintele Teologos: Da, da, da, absolutizezi lucrul respectiv, idolatrizezi.
Mihai Georgescu: Da! Adică noi putem să jucăm jocuri, când eram copii jucam frunza, dar când ăilalți câștigau nu trebuia să mergem să ne luăm la bătaie.
Părintele Teologos: Da, evident!
Mihai Georgescu: Pentru că sportul se bazează însă primul pe fair play…
Părintele Teologos: Așa este! Și pe păstrarea dragostei dintre noi.
Mihai Georgescu: Da!
Cadrul eclezial al cântării – Cântarea bizantină.
Ce ar trebui să caute un tânăr în muzică?
Părintele Teologos: Referitor la muzică, ai putea să dai niște exemple sau cum să fie un sistem de valori, ce să caute? Că exemplu, sigur că poți să dai o formație sau poți să dai un cântăreț care ție să-ți placă și altuia să nu-i placă. Dar un sistem de valori, ce ar trebui să caute un tânăr într-o muzică?
Mihai Georgescu: Cred că la ora actuală este atât de simplu a găsi muzică. Mai simplu ca acum n-a fost niciodată.
Părintele Teologos: Așa este!
Mihai Georgescu: Adică noi în trecut n-aveam… noi suntem o formație care s-a înființat când nu exista YouTube.
Părintele Teologos: Da, așa este!
Mihai Georgescu: Bun! Și atunci pe unele hituri nu avem vizualizări să spunem, foarte multe. Dar când vorbești cu tinerii, ei nu ascultă muzică odată istoric. Adică nu zic de la Beethoven sau de la Bach sau de la nu știu, muzica…
Părintele Teologos: Clasică!
Mihai Georgescu: Da, preclasică să spun. Bun, nu are nimeni această pretenție pentru că asta ar trebui să se facă într-un cadru organizat și relativ ușor, nu trebuie să-i îi împui capul cu informație multă, ci trebuie să aibă habar. Dar muzica modernă poate fi predată totuși, e explicată și ascultată și înțeleasă. Acesta este rostul orei de muzică, că am sărit de la…
Părintele Teologos: Da, da, da!
Mihai Georgescu: La muzică trebuie să te duci cu copilul la concerte. Spuneați ieri la cuvânt, domnule, eu pe aici am trecut, deci, hai să spun eu pentru că eu te iubesc pe tine și ți spun ce-i mai bine pentru că tu ești copilul meu. Bun, ăsta trebuie să fie și rolul părintelui și rolul profesorului de orice materie, în special ăla de muzică unde se presupune ar trebui să vii cu plăcere. Eventual să faci și un instrument în școală.
Părintele Teologos: Da, ar fi bine!
Mihai Georgescu: Un pian, o chitară, o… ceva ușor, adică nu a zis nimeni să faci nu știu, oboi sau clarinet sau…
Părintele Teologos: Harpă!
Discuție directă pentru tineri – Tinerii, frica, muzica și Biserica.
La ora actuală compozitorul câștigă cei mai puțini bani.
Mihai Georgescu: Harpă sau ok! Bun, dar măcar noțiuni elementare. Dacă reușim să facem treaba asta cu muzica, s-o implementăm în școală, atunci o să înțelegem că există muzică produsă targetat pentru că tot ce este acum în societate este targetat. Câți oameni vor să se îmbrace în roșu? Nu știu câte sute de milioane! Câți oameni vor să se îmbrace în alb? Nu știu câte miliarde! Bun, păi atunci noi trebuie să încercăm să manageriem să… așa e și la muzică și atunci noi trebuie să spunem așa: cărei categorii de vârstă ne adresăm pentru vârstele cuprinse între 12 și 18 ani? Aia! Deci trebuie produs așa! Care a avut succes? Asta! Mergem cu calapodul ăsta! A mai prins și altceva? Da! O punem și pe aia acolo! Ăsta este rostul producătorului care vrea să facă bani. La ora actuală compozitorul este ultimul în listă. Mondial vorbesc!
Părintele Teologos: Da?
Mihai Georgescu: Deci cei mai puțini bani îi încasează cel care a generat cântecul!
Părintele Teologos: Serios?
Mihai Georgescu: Da! Este fix invers! Pe vremuri de aia erau ăia bogătași, compozitorii mari, pentru că încasau foarte multe drepturi de autor, cedau foarte puțin caselor de producție cât să fie fericite, mulțumite… Păi, de aia Queen, de exemplu, are și acum…
Părintele Teologos: Drepturi de autor!
Industria văzută din interiorul scenei românești – Muzica e trăire, energie.
Cum se creează idolii
Mihai Georgescu: …drepturi de autor uriașe pentru că ba e reclamă la nu știu ce piesa, ba e reclamă la nu știu ce, ba e reclamă la nu știu ce, ba concertele, ba… bun! În tot sistemul ăsta compozitorul a devenit ultimul om. De ce? Pentru că vine producătorul muzical și spune ”Nu, aici nu e bine, nu trebuie așa, trebuie așa! Aicea nu trebuie așa, trebuie așa!” și atunci apar personaje gen Billie Eilish care este pentru care sunt singuri.
Părintele Teologos: Am înțeles! Segmentul de piață.
Mihai Georgescu: Bă, dar nu putem să cântăm, nu putem să facem bani cu Billie Eilish doar pentru ăia care sunt singuri. Există și o categorie care nu sunt singuri și care văd viața roz, cum ar fi Barbie. Și atunci ce trebuie? Să inventăm o Barbie. Cine poate fi Barbie? Taylor Swift!
Părintele Teologos: Am înțeles!
Mihai Georgescu: Păi, cu ce te mai lauzi, cum arată, nu știu ce… Ah! Și este cu un jucător de fotbal american? Uau! Adică aș spune ”It’ s like wow!”.
Părintele Teologos: Da, da, da, exact! Modelul, idealul, un fel de idol.
Mihai Georgescu: Adică s-au strâns și banii de acolo și banii de acolo și faima de acolo și faima, deci aia este ceva… Este asceza tinerilor non culturali!
Părintele Teologos: Din păcate! Care nu-i duce niciunde din păcate! Deci în loc să-i elibereze din câte am înțeles de la tine, de fapt îi înglodează și mai tare în aceste forme de idolatrie.
Mihai Georgescu: Le spunea odată o cunoștință, o prietenă pot să spun foarte bună, care se ocupă de marketing, a zis: ”Să ții minte de la mine! Cu cât înaintăm în societate cu atât lumea care vinde știe să te prindă ca pe șobolan în culoarul ăla mic până ajunge și te-a prins, indiferent cum ar fi. Nu te prinde cu aia, nu te prinde cu aia, cu ceva te prinde!
Părintele Teologos: Da, sigur!
Mihai Georgescu: Nu scapi!
Părintele Teologos: Știința marketingului, știința urmăririi, știința supravegherii, ”surveillance”, avansează foarte rapid.
Mihai Georgescu: De ce? Și de ce se răsfrânge asupra muzicii? Pentru că muzica este ca mâncarea.
Părintele Teologos: Da!
Mihai Georgescu: Deci suntem pe Sfântul Munte, ascultăm muzică.
Despre mecanismele culturii trendurilor și impactul asupra copiilor – Viitorul întunecat al Generației Alfa.
Muzica este o nevoie tainică a sufletului uman
Părintele Teologos: Evident! În biserică se ascultă foarte multă muzică.
Mihai Georgescu: Bun! Unde putem merge să nu se asculte muzică? Peste tot se ascultă muzică. Și în cimitir e muzică.
Părintele Teologos: Da, pentru că muzica este o nevoie tainică a sufletului uman. Sufletul uman are nevoie de artă și din cauza asta cei care, din păcate este un fenomen foarte trist, cei care încearcă să controleze lumea și încearcă să facă bani, încearcă să folosească acest lucru în scop egoist, avansează foarte mult și folosesc aceste nevoi ale omului astfel încât să, cum spuneam, să facă bani, folosesc acest lucru pentru interesele lor personale. Cred că puțini oameni astăzi fac muzică, artă de dragul artei sau cum să spun, pentru a sătura, a împlini dacă dorești, nevoile altor suflete. Cred că mai mult se face muzică comercială sau muzică studiată dacă dorești.
Mihai Georgescu: Da, este muzica studiată, e corect să fie muzică studiată pentru că toată lumea caută să prindă la cât mai multă lume. Adică până la urma urmei, Iisus Hristos a venit pe pământ bebeluș, nu? Adică s-a născut ca un ca un om normal.
Părintele Teologos: Evident!
Mihai Georgescu: Bun! A plecat, dar a plecat grandios, adică nu grandios, unic, adică a fost un fenomen, da?
Părintele Teologos: Da, da!
Mihai Georgescu: S-a înălțat la Ceruri. Bun! Păi, dacă se întâmpla invers? Să zicem ca la Benjamin Button… Da? Adică venea din Cer, cobora ceva uriaș, da? Păi, oamenii fugeau pe străzi, adică era o panică totală, nu?
Părintele Teologos: Da, așa este, nu numai credeau că este om.
Mihai Georgescu: Bun! Și atunci și…
Părintele Teologos: Sigur că a fost ceva supranatural în nașterea Sa, evident, dar a primat caracterul uman pe când…
Mihai Georgescu: Și percepția oamenilor…
Părintele Teologos: Da, evident! Sigur!
Mihai Georgescu: Că de fapt a zis ”Hai să nu-i speriem!”.
Părintele Teologos: Da, sigur! Ca să le arate că este Om, Fiul Omului
De ce este importantă muzica comercială?
Mihai Georgescu: Bun! Și că El este, poate fi exemplu. Bun! Deci această idee a fost pentru absolut toată lumea, pentru orice om de pe pământ, de la Polul Nord la Polul Sud, da? De la vest la est! Adică așa e și muzica, se caută să fie pentru o populație cât mai mare. De aia e importantă muzica aceasta să-i spunem comercială…
Părintele Teologos: Am înțeles!
Mihai Georgescu: …pentru că va influența foarte mulți oameni. Și de aia este mai periculoasă muzica comercială și mai de ajutor muzica comercială în același timp, pentru că poate da pe jos sau poate crește.
Părintele Teologos: Așa e!
Mihai Georgescu: O muzică făcută, scrisă, compusă pentru un segment de intelectuali rămâne într-o zonă foarte mică. Dar scopul nostru la 8 miliarde și cât suntem, este să influențăm pe cât mai mulți oameni spre bine. Dar aici ne vom lovi de producător, difuzor, că noi avem acum difuzori câți cuprinde. Cum ajungi la ei? Pe bani! Nu poți ajunge pe gratis pentru că ei au făcut această generare de muzică, de distribuire de muzică cum ar fi YouTube-ul, cum ar fi Spotify, cum ar fi Apple Music și așa mai departe, pe bani! Păi, câștigul autorului este 0,06 cenți. Pe ascultare cum putem să facem treaba asta? Adică…
Părintele Teologos: E foarte dificil. Deci viața ca artist astăzi, artist pentru artă este o viață dificilă dacă nu mă înșel.
Mihai Georgescu: Și ca să ajungă la urechea omului, poate eu trebuie să plătesc un euro sau 50 de cenți sau 30 de cenți, dar oricum o sumă dublă, triplă, cvadruplă decât se întoarce…
Părintele Teologos: Da, sigur!
Mihai Georgescu: …și am înnebunit, adică trăim într-o inversiune totală. Adică mașina de spălat merge așa și noi mergem invers, ne învârtim așa. E un pic ciudat, adică artistul nu mai…
Părintele Teologos: Nu mai produce…
Mihai Georgescu: Da!
Părintele Teologos: …nu mai poate să producă, nu mai are motiv să producă.
Prin AI o să dispară sufletul din muzică
Mihai Georgescu: Și acum ce facem? O să ne blocăm în AI. De ce? Dacă noi doi vrem să facem acum un cântec, nu-i nicio problemă. Nu trebuie să știm muzică, nu trebuie să facem nimic. Putem să scriem șase versuri și alea dacă sunt deștepte sau nu nu mai contează…
Părintele Teologos: Da!…
Mihai Georgescu: Că ni le face el mai deștepte. Ăsta este un pericol uriaș! Știți ce nu va avea muzica în continuare? Exact ce spuneam la început, una dintre trăsăturile cele mai importante, vibrația. Pentru că noi putem și la voce să avem volum, să avem întindere vocală, să avem tehnică respiratorie, să avem o emisie extraordinară, bun! Și ce n-avem? Timbru! Adică vine unul și zice ”Ieh!”, s-a terminat.
Părintele Teologos: Cred că într-adevăr, prin AI o să dispară sufletul din muzică. Adică o să dispară vibrația, cum îi spui tu, energia aceea, harul lui Dumnezeu care se transmite mai departe.
Mihai Georgescu: Al compoziției, atenție!
Părintele Teologos: Da, al compoziției!
Mihai Georgescu: Adică o compoziție vine de Sus, intră în creier, se afișează prin sunet, că e gură, că este un instrument și se dă mai departe. Asta este compoziția. Dacă noi considerăm că am compus ceva este complet anapoda. Asta este terestru. Că încasăm drepturi de autor, că încasăm dreptul de… dar nu e nimic de aici…
Părintele Teologos: De Sus este!
Mihai Georgescu: Sută la sută! Că inspirația ghici de unde vine? Uitați ce peisaj frumos avem, asta nu presupune că eu acum voi face o cea mai frumoasă piesă din lume. Am mare, am apus, am răsărit, păi, ar trebui atunci ca toată lumea să vină fix aici lângă parohia sfinției voastre și să zică: de aici se compun cele mai mari hituri pentru că se vede marea într-un fel și răsăritul într-un fel. Nimic mai greșit!
Isihia și liniștirea minții ca fundal al ascultării – Plinătatea liniștirii lăuntrice.
Inspirație divină și inspirație demonică în muzică
Părintele Teologos: Trebuie să vină inspirația, care inspirație poate să fie de la Dumnezeu să poată să fie la vrăjmașul. Vreau să te întreb altceva apropo de de asta. Știi cazuri de inspirație divină în muzică și inspirație demonică? Dar concret, niște exemple concrete, fără anume, cum dorești.
Mihai Georgescu: La inspirație divină pot să spun că este o stare extraordinară când Gheorghe Zamfira a cântat Tatăl Nostru la nai.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Mihai Georgescu: Asta e nu poate să fie decât o inspirație divină și, atenție, la un instrument tradițional românesc.
Părintele Teologos: Da, da!
Mihai Georgescu: Pentru că și sud americanii au un fel de nai doar că e din trei sau patru tuburi. Păi, Gheorghe Zamfir la nai poate să cânte două octave pe două tuburi, atenție, pe două tuburi!
Părintele Teologos: Pe două tuburi?
Mihai Georgescu: Da! Dar asta este o știință.
Părintele Teologos: Sigur! Păi, el este o referință.
Mihai Georgescu: Bun! Când am auzit prima dată am zis ”Cum adică Tatăl Nostru?”, adică nu e Tatăl Nostru pe care ni-l închipuim noi, adică nu este cel pe care-L cântăm în biserică…
Părintele Teologos: Da, da, da!
Mihai Georgescu: Noi avem două versiuni, una pe care nu știu cine a compus-o și una a lui Porumbescu.
Părintele Teologos: Da, exact!
Mihai Georgescu: Bun! Nu are nicio legătură cu asta…
Părintele Teologos: Da, e altceva…
Mihai Georgescu: Adică este o compoziție…
Părintele Teologos: O compoziție originală.
Mihai Georgescu: Da, da! Asta mi se pare o chestie divină. Sunetul îți ridică părul pe mâini pentru că e un sunet aparte, da, este o chestie divină. Evident că și diavolul poate să ți creeze acelea senzații, ideea este ce ajunge în inimă.
Părintele Teologos: Da, așa este! Și iarăși vreau să te întreb, socotesc că este foarte importantă cizelarea caracterului. Adică cel care cântă și cel care compune nu trebuie să cânte perfect, ci mai degrabă să transpună starea lui interioară, o stare duhovnicească interioară, astfel încât să poată să o transmită și să-l schimbe pe celălalt.
Exemplul clasic al interpretării la nai și rugăciunea domnească sunt evocate aici – Gheorghe Zamfir; pentru textul rugăciunii – Matei 6, 9–13 (Tatăl nostru).
Muzica rock nu este o muzică demonică
Mihai Georgescu: Acum ca să completez la întrebarea anterioară și după aia revenim la asta, practic ce înseamnă vibrație negativă a fost un pic greșit înțeles și de către biserică. Adică muzica rock nu este o vibrație obligatoriu negativă.
Părintele Teologos: Așa este! N-am spus asta!
Mihai Georgescu: Nu! Spun eu pentru percepția publică, da? Adică în sensul că domnule, deci ăla e rocker, gata, sunt sataniști. Stai domnule puțin că… adică nu tot ce e rock, adică tot timpul avem tendința de a… cum să spun, de a băga într-o cutie, da?
Părintele Teologos: În cutie, da…
Mihai Georgescu: Da, băgăm totul, punem capacul ermetic, ăștia să nu iasă de aici!
Părintele Teologos: Da și punem și etichetă!
Mihai Georgescu: … mare, don’ t touch!
Părintele Teologos: Da, exact!
Mihai Georgescu: Deci, nu e așa! Evident că există și categoria asta și sunt trupe de rock foarte multe care cântă cu mesaj chiar religios…
Părintele Teologos: Sigur!
Mihai Georgescu: Iar ce e pe spate este distors și tobe mari și metal cât încape. Există așa ceva. Deci cineva a inventat, adică cineva… lumea a inventat cam tot ce se putea inventa în toate mixturile cu putință, că acuma e heavy metal…
Părintele Teologos: Pentru toate nevoile, pentru toate trăirile…
Despre mărturia unor artiști creștini din zona rock – John Cooper (Skillet) și credința.
Muzica neoprotestanților
Mihai Georgescu: Vedeți că există muzica pocăiților, de exemplu, să spunem, da? Să-i numim, cum să-i spunem, pocăiți…
Părintele Teologos: Gospel.
Mihai Georgescu: Da, poate să fie Gospel sau chiar muzică religioasă a neoprotestanților, da?
Părintele Teologos: Da!
Mihai Georgescu: Neoprotestantismul a venit cu corul de 200 de oameni, normal că e înălțător, cum să nu fie înălțător la 200 de voci și cu orchestră filarmonică și cu trupă și cu tobe, cum să nu fie? Adică acolo este muzică creată, sună… Bun! Nu putem să zicem că aia e urâtă și proastă.
Părintele Teologos: Da, este până la un anumit nivel care duce undeva până acolo. Problema cea mare este în clipa în care i se arogă unei muzici o etichetă pe care muzica respectivă nu o are, nu duce acolo. Adică, de exemplu, dacă spunem cum spuneai tu despre toți rockerii că sunt sataniști este greșit. Dacă spunem iarăși despre muzica neoprotestanților că duce neapărat în Cer, iarăși este greșit. Adică trebuie totdeauna să avem socotesc eu, discernământul și cunoașterea adevărului încât să spunem da, muzica asta mă duce până aici, muzica cealaltă mă duce până acolo.
Și socotesc că aici este vorba de o pereche, adică în funcție de caracterul meu, în funcție de starea mea duhovnicească, acum ascult o muzică mai lină, mai moale, dar acum ascult o muzică mai avântată să zic așa, mai puternică. Pentru că muzica poate fi văzută oarecum și ca un fel de, hai să zic așa, de medicament care mă duce pe o anumită stare. Și dacă de exemplu, eu deja sunt destul de rebel, dacă pun o muzică mai rebelă, mă duce într-o extremă, nu-i bine! Dacă eu sunt puțin elegiac, puțin mai, hai să nu zic depresiv, dar oarecum și pun o muzică de genul ăsta moale, atunci mă duce și mai tare în starea aceea de asfaltare…
Panorama enciclopedică a cântării bisericești pe tradiții – Tipuri de muzică bisericească.
Publicul niciodată nu este vinovat
Mihai Georgescu: Apropo de comparația pe care ați făcut-o, știți a fost Coldplay în România.
Părintele Teologos: Da, am auzit!
Mihai Georgescu: Și s-a creat un întreg tămbălău pentru că au invitat un băiat care cântă manele, să spunem. Și l-au urcat pe scenă pentru că l-au căutat și era în trending pe YouTube, ok! Este scena lor, pot invita pe oricine!
Părintele Teologos: Sigur!
Mihai Georgescu: Tema a fost de ce a huiduit lumea. Eu am fost la al doilea concert. Ok, publicul niciodată nu e vinovat.
Părintele Teologos: Așa este!
Mihai Georgescu: Asta e de când lumea.
Părintele Teologos: Evident, pentru că tu pentru public faci.
Mihai Georgescu: L-au huiduit pe Pavarotti. Dacă cânți la operă și dai trei gherele cu vocea, ăia se ridică din sală și pleacă, la opera normală. Ce facem? Noi nu avem cunoașterea, atenție! Deci nu avem cunoașterea, în cultul din care facem parte, că suntem ortodocși, că suntem catolici, că suntem neoprotestanți, că suntem musulmani, că suntem… ăia încă mai mișcă puțin din obligație…
Părintele Teologos: Da, da, da! Forța și frica.
Mihai Georgescu: Bun! În Asia la fel, acolo nu prea ai, dar ăia sunt un pic mai mult pe cunoaștere. Bun! În partea cealaltă, problemă gravă, cam lipsă.
Părintele Teologos: Da, sigur, evident! Pentru că vestul s-a laicizat complet din cauza ereziei care există acolo.
Mihai Georgescu: Bun! Și atunci cum facem? Deci tu mi explicai mie la mine în țară că eu sunt rasist, noi având o relație să spunem cu romii, cu țiganii, că mi se pare firesc să spun natural, că așa am crescut, am prieteni foarte buni, foarte buni, unii dintre ei mari muzicieni, alții dintre ei doctori, alții dintre ei finanțiști, alții dintre ei… am de toate categoriile, da? Bun! Cum să-mi spui mie că eu sunt rasist? Pentru că eu nu sunt rasist, dar eu am venit să văd ceva și tu mi-ai dat altceva. Dar ai venit să-mi spui că tu ești un super inteligent și tu ești o altă clasă intelectuală și m-ai dus în suburban deodată și eu am reacționat, eu public. Eu nu sunt vinovat, că eu n-am venit să-l văd pe ăla. N-am nimic cu el…
Părintele Teologos: Da, sigur, evident!
Mihai Georgescu: S-a creat această sminteală inutilă.
Părintele Teologos: Da, cu adevărat.
Mihai Georgescu: Adică noi am început să vorbim despre public. Păi cum? Noi nu suntem public în cazul de față? Deci cum să fie sminteală asta? Vedeți ce repede s-a făcut ruptura?
Părintele Teologos: Da!
Mihai Georgescu: Așa s-a făcut ruptura.
Părintele Teologos: Da, pentru că acești artiști, săracii, nu-și cunoșteau publicul. Nu-și cunoșteau publicul și ei vorbeau din lumea lor, care lumea lor este alta decât publicul în fața căruia față au cântat. Apropo de Coldplay și nu numai de Coldplay, se vede astăzi că sunt foarte mulți artiști solo, foarte puține formații, dacă există formații sunt formații vechi cum sunteți și voi.
Mihai Georgescu: Da!
Despre gust, alegeri și dialog cu publicul – Muzica electronică și inima de copil.
De ce nu mai rezistă formațiile?
Părintele Teologos: De ce nu mai rezistă formațiile? De ce nu sunt formații și ce trebuie să facă cineva ca să poată să lucreze în echipă, că de fapt asta este?
Mihai Georgescu: Acum se lucrează în echipă. O să vedeți că la compoziție sunt zece compozitori.
Părintele Teologos: Serios?
Mihai Georgescu: Da!
Părintele Teologos: Ok!
Mihai Georgescu: Ne uităm pe YouTube la piesele noi să vedeți că sunt zece compozitori, cinci producători, șase textieri. Deci nu e echipă, e deja o armată.
Părintele Teologos: Serios? Dar cum?
Mihai Georgescu: Pe vremuri a apărut și o glumă la un moment dat. Era Beyonce cu o piesă, nu mai știu, oricum era refrenul foarte simpluț așa și erau trecuți vreo 12 compozitori, producători, textieri și Bohemian Rapsody…
Părintele Teologos: Da, exact!
Mihai Georgescu: Freddy Mercury…
Părintele Teologos: Și Brian May!
Mihai Georgescu: Nu! Atât!
Părintele Teologos: Atât, da, da!
Compoziție, producție și lucrul în echipă – Muzica și duhovnicia.
Artistul este ultimul om din lume
Mihai Georgescu: Bă, stai puțin, că ceva nu… cum zice Ardealul, ceva nu pușcă. Adică, bă, stați un pic, cum adică? Păi de ce? Pentru că tu ca să poți să faci o treabă de genul ăsta împarți cât mai mult din tort și iei tu cât mai mult și e firesc și artistul a devenit, artistul este ultimul om din lume la ora actuală, atenție ce spun! O să rămână acest podcast undeva…
Părintele Teologos: Da, da, da!
Mihai Georgescu: …înmagazinat.
Părintele Teologos: Cred c-o să-i spun ”Artistul, ultimul om din lume!”.
Mihai Georgescu: Așa și este! În pandemie am înțeles, artistul este ultimul om din lume. Surpriză, oamenii cum au trecut cu căpuțul? Mă refer în zona artistică.
Părintele Teologos: Da, da!
Mihai Georgescu: Cine n-a avut Dumnezeu, s-a simțit. Direct!
Părintele Teologos: Săracul! Da, într-adevăr! Cred că e nevoie de Dumnezeu, de o legătură vie cu Dumnezeu ca să poți să reziști.
Mihai Georgescu: Bineînțeles! Când stai într-o garsonieră în Militari, în București, ai nevoie de Iisus Hristos ca să poți să ieși de acolo sănătos mintal după atâtea luni de stat în casă, mănuși, mască… mai ales în capitală, că ăia la țară au fost mai relaxați.
Părintele Teologos: Da, sigur!
Mihai Georgescu: Au ieșit în curte, Ioane, mai pune o țuică…
Părintele Teologos: La țară…
Mihai Georgescu: Nu era poliția la gard, era graniță, nu era vamă între Gheorghe și Ion.
Părintele Teologos: Da, da, da!
Mihai Georgescu: Bun! E, ăia au ascultat și muzică împreună. Noi am ascultat muzică în interiorul familiei și așa am trecut, cu muzică și cu film. Evident poate și cu o carte într-un procent mult mai mic, repet.
Părintele Teologos: Din păcate! Mă rog…
Mihai Georgescu: Dar așa funcționat…
Părintele Teologos: Sigur!
Despre suferința și misiunea cântărețului bisericesc – Drama unui protopsalt.
Nu există cultură muzicală și oamenii votează mai degrabă, șocantul
Mihai Georgescu: Ei, noi avem emisiuni educative acum, despre gastronomie, despre muzică, nu? Avem concursuri despre muzică, deci publicul îl votează de acasă pe ăla care cântă foarte bine, dar el știe, nu are studii muzicale, el știe exact. Ei, surpriză! Când e să se ducă la concert, fix pe ăla care nu cântă îl alege!
Părintele Teologos: Serios?
Mihai Georgescu: Nu e ciudat?
Părintele Teologos: Da, este ciudat pentru că nu există cultură. Într-adevăr cred că nu este cultură muzicală și cred că oamenii votează mai degrabă șocul, mai degrabă o prezență, hai să zic așa strălucitoare și nu neapărat un mesaj. Adică dacă mă gândesc acum la marii compozitori apropo de Mercury și dacă vorbim de Bohemian Rapsody, dar și alte lucruri, adică vorbim de Vangelis, vorbim de Mike Oldfield, distopici, Pink Floyd, adică compoziții complexe, nu știu care din cei de astăzi ar vota așa ceva. Pentru că astăzi totul este pe repede înainte socotesc, este pe șoc, este pe superficialitate, cred!
Mihai Georgescu: Rockul întotdeauna a fost un gen pentru intelectuali…
Părintele Teologos: Da!…
Mihai Georgescu: …a fost un gen mai în zona intelectuală. De fapt la Uniunea compozitorilor, pe primul loc este muzica clasică, pe locul doi este el să spunem jazzul, care este la concurență cu muzica pop rock.
Părintele Teologos: Da!
Mihai Georgescu: Adică folclorul este foarte jos. Pentru că așa, muzică de folclor putem face și aici, frunzuliță, frunză verde, să spunem.
Părintele Teologos: Da, dar și acolo există complexități, dar folclorul de masă din păcate, mă rog…
Mihai Georgescu: Am putea face 20 de discuri aici, să ne închidem cameră la sfinția voastră și putem să compunem… Eu personal, pot compune mâine 20 de cântece de muzică, folclor, nu neapărat autentic, ci unul comercial pe care să-l punem pe o casetă…
Părintele Teologos: Păi acolo e problema!
Mihai Georgescu: …așa, autenticitate, normal că-i greu! Acolo e culegere, durează, s-ar putea să îți iasă o piesă cam la cinci ani.
Părintele Teologos: Păi acolo e problema, da!
Mihai Georgescu: Bun! Și de aia e trecut mai jos, da? Că așa e prea ușor, da? Bun! Și vedeți, asta ne spune totul despre complexitatea muzicii. Că e clar, cum spune compozitorul, bă, cum e cel mai ușor, cum e cel mai greu? Păi, aia e cea mai ușoară, ăsta e cel mai greu. Ok, deci asta s-a împărțit de către compozitori. Ok, există muzica corală, intră la tot înspre zona de clasică. Influențele care vin din partea vestică, au și niște crăci bune, rădăcina este un pic…
Părintele Teologos: Putredă…
Mihai Georgescu: …putredă, dar unele crăci sunt foarte în regulă. Aici este rolul profesorului, dar în primul rând al familiei.
Părintele Teologos: Da, da, da!
Un argument pedagogic actual – Ești ceea ce asculți.
Familia trebuie să îndrume copiii către muzica bună
Mihai Georgescu: Familia trebuie să spună! Eu lui fii-mea i-am spus, băi, astă e muzică bună, asta e muzică proastă! Tu hotărăști ce asculți!
Părintele Teologos: Da!
Mihai Georgescu: Eu pot să spun ce e bun și ce nu e bun.
Părintele Teologos: Chiar părinții trebuie să le spună astăzi pentru că este prea de tot.
Mihai Georgescu: Dar părintele nu știe.
Părintele Teologos: Da! Să se cultive și el!
Mihai Georgescu: Pentru că părintele înainte să spună trebuie să aibă și el un bagaj. Și el are bagajul gol…
Părintele Teologos: Da!
Mihai Georgescu: …și de aceea s-a întâmplat această coborâre pe tobogan direct. Adică panta e așa…
Părintele Teologos: Da, da, da!
Mihai Georgescu: De ce așa? Și distanța de la cultură este sus aici. Păi, dar stai că până să ajung eu acolo unde… noi ne rupem gâtul de de aproape pentru că avem bagajele goale. De ce? Pentru că a stat 50 de ani în comunism.
Părintele Teologos: Da! Și pentru că din cauza comunismului evident, nu ne-a interesat. Adică nu neinteresat să ne ridicăm mai aproape de Dumnezeu inclusiv prin muzică. Sunt oameni, dar foarte puțini. Dar în general nu ne-a interesat. Cum vezi viitorul?
Dialog despre dinamica familiei și educația copilului – Mama, tata, copilul, tânărul.
Cum vom creștem copiii așa o să avem și viitorul
Mihai Georgescu: Cum o să creștem copiii așa o să avem și viitorul, cum îi educăm așa o să fie și viitorul, cele oferim astăzi din punct de vedere muzical, sportiv, alimentar, artistic… Arta face parte din om. Oamenii sunt la radio, nu-s la radio sunt pe YouTube, nu sunt pe YouTube, sunt… de undeva este o sursă de muzică, de undeva este o sursă de artă. Biserica este cumulul tuturor artelor, da? Pentru că în Biserica ai și pictură, ai și sculptură, ai și muzică, ai și teatru și o să ziceți unde-i teatru? Că nu e teatru, totul e real. Păi, da, dar există o mișcare scenică de teatru în care ai ieșit, intri pe acolo, ieși pe acolo, trebuie să ții minte…
Părintele Teologos: E o rânduială!
Mihai Georgescu: …da adică e o rânduială, da, nu e așa oricum, care dă în film chiar.
Părintele Teologos: Exact, da! Poveste, da!…
Mihai Georgescu: Adică e ca și când ai avea un steady cam, da? Bun! Unde? Împărtășești, acum faci aia, acum faci aia, păi nu-i așa… Ei, am uitat să pun Sfintele acolo și lasă că le facem… Nu e așa!
Părintele Teologos: Exact, exact!
Mihai Georgescu: Adică, acolo nu e perfecțiune, arta e perfecțiune.
Părintele Teologos: Evident!
Mihai Georgescu: Da? Deci nu putem să ne jucăm în artă, că bă, am sărit peste actul 3, nu-i nimic, trecem înapoi! Păi, da’ ăla se uită și zice ”Bă, ce-ai făcut?”…
Părintele Teologos: Excat!
Mihai Georgescu: …că n-am înțeles de ce a venit ăla, a intrat pe acolo, că el a ieșit pe acolo, adică până acolo este perfecțiunea în teatru.
Părintele Teologos: Așa este!
Mihai Georgescu: Nu iese unul pe o parte și cade din cer după aia, că n-are sens! Bun! Singura artă care nu este în Biserică este circul.
Părintele Teologos: Da, slavă lui Dumnezeu! Cu toate că uneori…
Mihai Georgescu: Dar circul este o artă.
Părintele Teologos: Da! Uneori mă rog, noi, enoriașii, noi, oamenii de rând, mai facem și circ prin biserică. N-ar trebui, dar..
Rolul familiei ca primă școală – Familia ca instituție de învățământ.
Haideți să fim frumoși
Mihai Georgescu: Iar viitorul, presimt că dacă nu luăm niște măsuri cu noi înșine și cu copiii noștri, arată îndobitocit. Ăsta este cuvântul, îndobitocit. Viitorul! Și după aia se împarte această îndobitoceală pe…
Părintele Teologos: Fațete, pe expresii…
Mihai Georgescu: …pe cap ca să nu continui.
Părintele Teologos: Da, da, exact, da! Ei, eu am nădejde în Dumnezeu, că cel care se apropie de Dumnezeu, Dumnezeu o să-i dea pentru că Dumnezeu este frumos și Dumnezeu o să-i dea să simtă frumusețea Sa. Și atunci omul se deschide ca și o floare și mă rog, mă rog și pentru voi și mă rog și pentru toți oamenii ca într-adevăr să simtă această frumusețe a lui Dumnezeu. Deci oameni buni, luați în serios frumosul. Dacă nu sunteți frumoși sunteți urâți, da? Urâți de creație, urâți de voi înșivă, urâți de ceilalți. Haideți să fim frumoși, da? Cum spuneam, artistul este ultimul om ultimul om din lume, parcă așa este…
Mihai Georgescu: El este, da!
Părintele Teologos: Da? Dar este un om frumos și din cauza asta hai să-l iubim pe artist! Așa să ne ajute Dumnezeu! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Amin!
Despre frumusețe ca drum spre Dumnezeu – Arta ca formă de religie și ortodoxia.
Întrebări frecvente
Muzica bună este cea care trezește pocăința și pacea inimii, nu agitația. Criteriul de bază este dacă ne apropie de rugăciune și de aproapele, nu doar dacă ne stârnește emoții puternice.
Atrag prin ritm și prin promisiunea unui ideal facil. Alternativa este cultivarea gustului: psaltica, muzica clasică accesibilă, folk de calitate și creații contemporane curate, care nu glorifică patimile.
Începeți cu ascultări scurte, explicații simple și participare la slujbe; oferiți modele vii (coruri, psalți), un instrument de bază și expunere moderată, constantă, la muzică ce înalță.
Nu genul în sine contează, ci mesajul și duhul lucrării. Există artiști care păstrează decența și mărturisirea; discerneți textele, contextul și efectul asupra inimii.
Preferabil, ascultați sau cântați cântări psaltice potrivite momentului zilei; păstrați volumul moderat și alternați cu tăcere atentă, pentru a nu transforma muzica în zgomot interior.
Întrebați-vă: mă întorc mai bun cu cei de acasă? Mesajul a fost curat, fără vulgaritate? A existat respect reciproc între artist și public? Dacă da, experiența a fost probabil ziditoare.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
