Cain și Abel, durerea Evei și lecția dragostei creștine – p. Pimen Vlad

Pornind de la scena cutremurătoare în care Eva își descoperă fiul ucis și înțelege pentru prima dată ce este moartea, acest cuvânt despre Cain și Abel ne invită să citim Scriptura dincolo de suprafață. Urmărim apoi suferința mucenicilor, mărturisirea Sfintei Ecaterina și chemarea de a nu face compromisuri. În final, îndemnurile se așază în concret: rugăciune, spovedanie sinceră, pocăință și dragoste lucrată zilnic în familie, prin gesturi mici și împăcare înainte de somn.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cain și Abel: durerea Evei la moartea lui Abel

Sunt lucruri la care nu m-am gândit niciodată. Când a fost ucis Abel de Cain, zice să ne gândim la Eva. Peste tot s-o pus accentul pe alte lucruri, dar nimeni nu a pomenit de Eva. Gândiți-vă la durerea ei de mamă, ea care nu cunoscuse niciodată moartea. I se spusese că vor muri. O să murim! Parcă ce-i aia moarte? Nu știa ce e moartea, n-o  avut contact cu ea și deodată-și vede copilul… Ea întreabă:

– Cain unde-i?

– Păi, nu știu! S-o dus cu oile.

S-a dus și l-a strigat pe câmp pe unde știa că e ăsta și l-o găsit mort acolo. ”Trezește-te!”, îi spunea ea, că nu știa că aia-i moartea. Vedea sânge roată: ”Băi, ce-o fi?”, că ei nici măcar nu se tăiau înainte, fiind nemuritori… Și, dintr-odată, îl vede pe Abel mort. ”Abel, Abel!”.. ăsta nimic, era mort! Atunci abia o înțeles că aia-i moartea și cât de mare i-a fost durerea în sufletul de mamă pentru copilul ei mort. Atunci o înțeles, ”Asta-i moartea!”. Ca mamă simțea durerea înăuntrul ei, câtă suferință a fost până a depășit lucrul ăsta, cât de greu o fost.

Pentru context biblic, recitiți Facerea (Geneza), capitolul 4; pe site-ul nostru, meditația Adam a ales războiul – părintele Teologos aprofundează începutul ruperii dintre frați.

În Sfânta Scriptură, permanent descoperi ceva nou

Am ascultat cuvântul ăsta întâmplător la un părinte și am zis: ”Mă, dar eu nu m-am gândit niciodată la așa ceva!”. Vezi că noi accentuăm anumite lucruri și poate uneori eroinele sunt în tăcere și dispar și se pune accentul și se scoate în față, altceva. Sunt o grămadă de cazuri! De aceea zice Sfânta Scriptură că, oricât ai citi-O, permanent descoperi ceva nou, lucruri la care nu te-ai gândit. Tu vezi ce scrie acolo, dar trebuie să treci oleacă dincolo de text, să iei fiecare personaj în parte. Acolo spune că a făcut cutare, a făcut cutare lucru, dar stai un pic! De exemplu, omul ăla, Iacov, când a fugit de acasă, străin, fără nimic, doar cu traista în spate, nimic altceva!… A fugit de frica morții: ”Du-te, că peste nu știu câte țări o să ajungi la fratele meu!” i-o spus maică-sa.

Du-te și caută că el nu plecase niciodată de acolo. Nu erau indicatoare ca acum, nu era nimic, pe unde ajungea se vorbeau alte limbi… Du-te și caută-l pe ăla! S-o dus acolo ca un simplu cerșetor. Gândiți-vă la toată lupta lui, la toate chinurile lui… După aia: ”Vrei să-ți dau pe fata mea ca soție? Slujește șapte ani!”. Vă dați seama să pui acum pe un bărbat să slujească atâția ani ca slugă! Când ești slugă dormi afară, ești chinuit, nedreptățit permanent, că ăla ca stăpâni spunea așa: ”Stai așa! A, oile astea îs în grija ta!”, îi schimba simbria, îl mințea, îl fura… Ei, toate astea le-o suferit, o trecut prin ele. Și la urmă cât dar i-o dat Dumnezeu? Vedem unde o ajuns, între patriarhii Vechiului Testament și așa mai departe.

Pentru un cadru de lectură și repere din Vechiul Testament, vedeți rezumatul Cartea Facerii, iar pe site-ul nostru, cuvântul Războiul – p. Teologos arată cum se adâncesc consecințele căderii în istoria oamenilor.

Suferința mucenicilor

Dar suferința asta dacă o urmărim, cât îi de grea în momentele acelea. Noi o vedem ușoară că e ușor să spui mucenicul cutare a fost, i-o tăiat degetele de la mâini, i-o tăiat degetele la picioare, după aia l-o pus pe roată, l-o învârtit de nu știu câte ori și la urmă l-o aruncat în temniță. Și vezi acum că tu te-ai tăiat la un deget și fugi la urgență că zici că mori, leșini… Dar ei treceau prin toate astea, prin toată suferința asta… Și după o săptămână în care a fost ținut cu șobolanii, cu șoarecii, cu toate astea… Că să nu ne gândim că temnițele erau din alea cu televizor, era întuneric, nu mai vedeai lumina soarelui și dacă de milă îți arunca vreo o bucată de pâine din când în când, asta era totul. Deci, suferința aia…

Sau spunea la un sfânt că l-au lăsat un an la închisoare, bătut, chinuit, tăiat, un an închisoare și după aia o zis împăratul:

– Mai trăiește?

– Mai trăiește!

La unii nici mâncare nu le dădea, îi ținea harul lui Dumnezeu. Deci, dacă dăm deoparte suprafața asta frumoasă, Sfântul cutare care a murit cutare și intrăm în viața lui… Păi, anul ăla, zi de zi… vezi că te doare o măsea, cât rabzi până alergi la dentist? Ai răbdat o zi, urli deja a doua zi, dar ia să te doară tot trupul tăiat bucăți și să stai acolo și să spui: ”Slavă ție Doamne! Slavă ție Doamne!”. Mulți spuneau că e Harul lui Dumnezeu, dar Harul lui Dumnezeu știți de unde intervenea? De unde nu mai puteau ei ca oameni. Dar cât puteau să suporte ei, îi tăia, îi dureau toate și când ajungeau la limita aia când spuneau: ”Doamne, gata, acum nu mai pot!”, atunci intervenea Harul și-i întărea sau la alții le lua durerea. Dar era continuu cum se zice, o suferință la ei.

Mucenicia Sfintei Ecaterina

Ne gândim la Sfânta mare muceniță Ecaterina, o tânără! Ea la 18 ani s-o botezat și la 20 de ani l-o mărturisit pe Hristos! Acum o tânără la 20 de ani săraca, nici nu știe ce-i cu ea! Gândiți-vă! Știa nu știu câte limbi, toate filozofiile, toată înțelepciunea lumii, încât împăratul o adunat o sută dintre înțelepții cei mai mari și toți au rămas așa blocați de asemenea înțelepciune. Ziceau că ”Tu meriți să conduci lumea la ce înțelepciune ai!”, gândiți-vă! Și-o luat-o și o chinuit-o în toate felurile, au băgat-o în închisoare, acolo iar chinuri, cutare și la urmă o pus-o pe roată. Zice că era cea mai cruntă pedeapsă, avea roți dințate cu ascuțișuri ca niște seceri așa ieșite. Te legau pe o roată care era în sens invers cu altă roată și când trecea te sfârtecau felii de sus până jos.

Și zice că în momentul în care trebuia s-o taie pe roată o apărut Îngerul, o rupt roțile și le-o aruncat bucăți și pe ea o făcut-o sănătoasă că începuse să se taie din ea. Ce-o vrut să arate Hristos? ”E mireasa mea!”. A fost singura de mucenițe care o primit inel de logodnă de la Mântuitorul. Vedem că o fost și altele, dar ea a fost singura la care i-o dăruit un inel. Adică, s-o arătat cât drag de ea o avut Mântuitorul. Tatăl ei murise. Era fiică de voievod, care la timpul acela erau ca împăratul Romei, pe o țară. În acatist am văzut că s-a greșit și s-a spus c-o fost chinuită de tatăl ei. Că dacă eu pe Sfânta Ecaterina după Maica Domnului am iubit-o, am am studiat tot și am corectat și-n acatist. Am tăiat în Ceaslov și am scris eu acolo ce trebuie.

Că am spus, cum să fie de tatăl ei dacă tatăl ei era mort? Ea o fost crescută de mama ei și o trecut la credința creștină… Dar atât o slăvit-o Dumnezeu!… Vedem la urmă când o spus: ”Doamne, să nu rămână trupul meu în mâinile păgânilor!” și zice că la moartea ei când i-o tăiat capul, o curs lapte nu sânge și au apărut îngerii și i-au luat trupul și au dispărut. Și l-o dus în Sinai pe muntele acela, muntele Sfintei Ecaterina, care e mai înalt cu câteva sute de metri decât muntele lui Moise. Acolo a fost găsit mai târziu trupul ei. De asta în muzeu o să vedeți o raclă veche care a fost prima în care s-o pus trupul. Și gândiți-vă la mănăstirea aia, ce vechime are! Găsim pe acolo date despre voievozii noștri care o ajutat și multe altele.

Și mai sunt din beduinii ăia vlahi, care și acum mai știu cuvinte românești. Din timpul dacilor, din timpurile vechi, ei se duceau cu oile și o rămas împrăștiați în lumea asta. Sfânta Ecaterina, cât de frumos! Eu am scris la un moment dat viața ei în versuri, vreo 20 de strofe. Atât de mult mi-o plăcut pentru că am văzut cât l-o iubit ea pe Hristos, cât de mult s-o dăruit. Și plus că nu era orișicine ca să zici că băi, unul sărac, de nevoie o renunțat la ceva. Dar când ai de toate, ai palate, ai toate bunătățile și tu renunți…

Pentru o prezentare amplă a vieții ei, vedeți cuvântul Părintele Pimen Vlad despre Sfânta Ecaterina, iar pentru date istorice sintetice consultați Ecaterina din Alexandria; despre locul unde a fost dus trupul ei, contextul este explicat în articolul Mănăstirea Sfânta Ecaterina – Sinai: Ce se întâmplă?.

Să ne mărturisim întotdeauna credința

Se zice că Sfântul Dimitrie și Sfântul Gheorghe se arătaseră la cineva. Cică erau la picioarele Mântuitorului amândoi și erau un fel de căpetenii și acolo peste ceilalți Mucenici pentru că ei au renunțat la împărății întregi, deși puteau să aibă orice voiau, n-au mai ținut cont de nimic pentru Hristos. Adică, nouă ne e frică acum, vai, zice cineva ceva, să nu-l supăr nu-mi fac cruce. Stai un pic! Părintele Cleopa spune așa: „Ai trecut pe lângă biserică, ți-e rușine să faci cruce, fă și trei metanii mari, să te vadă că ești creștin, să nu-ți fie rușine!” Adică, să-ți mărturisești credința. Unii spuneau:

– Părinte, dacă mă invită undeva și e zi de post, ce să fac dacă-mi dă de fruct?

– Asta nu e o mândrie că tu spui că mănânci de post pentru că e o datorie! Dacă e zi de fruct și vrei să ții post, atunci aia-i mândrie, că uite eu țin mai mult decât zice legea! Dar dacă e miercuri sau vineri sau e în post… îmi pare rău, îs creștin!

Deci, ăsta-i datoria mea, e datoria tuturor. Dacă ești bolnav și nu poți…, dar când ești sănătos nu ai niciun motiv să spui că nu pot sau mi-e rușine, să nu supăr pe cineva. Dar ia fă diferența între a-l supăra pe Dumnezeu și pe om! Pentru că la celălalt și așa nu-i pasă de tine sau poate râde de tine, uite, se dă creștin și dacă i-am băgat carnea sub nas, o uitat și de post și de toate! La asta se ajunge de fapt. Dar dacă văd că tu te respecți întotdeauna, ajung să te respecte ei: Măi, stai, cu ăsta nu merge! Uite, omul își vede de drumul lui, își știe cărarea, pe ăsta nu poți să-l tragi nici la dreapta, nici la stânga.

Pentru temeiul evanghelic al mărturisirii, vedeți Matei 10 (versetele 32–33), iar pentru întrebări practice despre cruce și viața creștină, folosiți și materialul Întrebări și răspunsuri despre: har, cruce, sfinți, tăcere….

Să nu facem compromisuri

Știți ce se întâmplă? Dacă ai făcut un compromis atragi altul și altul și altul și astea-s mreje de la care nu mai poți da înapoi și ajunge unul să faci. Atunci tu trebuie să te respecți ca om cu ce ține de tine. Nu că trebuie să fii buldozer sau nu știu ce, dar trebuie să fim atenți. De ce o spus în general la toți creștinii că voi sunteți lumina lumii? Adică spui că ești creștin și când te vede ce faci, zice:

– Ce ai zis că ești?

– Creștin!

– M-am lămurit cu voi!

Pentru că te vede că nu corespunde ce zici cu ce faci, că ți-e rușine să faci o cruce, ți-e rușine să spui că ții post, ți-e rușine dacă vezi un preot, să-i zici ”Sărut mâna, părinte!” că râd ceilalți de tine… Nu-i rușine! Dar Dumnezeu zice: ”Cine se va rușina de mine în fața oamenilor și Eu mă voi rușina în fața Tatălui!”. Noi ne rușinăm, dar nu ne rușinăm să aplaudăm când apare vreun boier mare și avem interes să-l aplaudăm. Acolo nu ne e rușine, dar cu Dumnezeu, Împăratul Împăraților ne e rușine! De asta zic, niciodată să nu vă rușinați să vă faceți cruce! Ești la restaurant la masă, fă măcar o cruce frumos, ca un creștin simplu, fă o cruce pe mâncarea aia, că nu știi în bucătăria ce o fost, ce înjurături…

Mâncarea făcută cu rugăciune, are alt gust

Mâncarea aceea ți se pare că-i bună, că i-a pus de toate, dar nu știi ce are în ea, toate înjurăturile, tot amarul de acolo e în mâncarea aceea pe care o mănânci. Zici că ai mâncat la restaurant și după aia îți e rău de nu știi ce-i cu tine și întrebi de ce. De ce spun mulți oameni: ”M-am dus la mănăstire și mi-au dat un borș, dar așa gust o avut!”? N-aveau toate preparatele acelea ca la restaurant, dar părintele ăla sau maica o cerut ajutorul lui Dumnezeu: ”Doamne, ajută-mă să reușesc mâncarea asta! Nu prea mă pricep, dar ajută-mă, luminează-mă!”, o pus oleacă de rugăciune în mâncarea aia și vezi care e gustul?

Uite, eu în ’88 și ’89 am stat doi ani la Sihla. Era schitul ăla vechi, o căsuță de lemn, bisericuța și o bucătărie din scânduri, asta era tot. Aveam șase bătrâni acolo, la 70 și 80 de ani și eu făceam la bucătărie că n-avea cine. Citeam la biserică, făceam la bucătărie, puneam masa, tot ce ținea de treaba asta. Mai era un părinte la 30 de ani și eu care eram tineri și puneam așa într-un cazan, repede trei găleți de apă, cartofi, niște urzici din grădină, găseam o șmoacă de pătrunjel și asta era tot ce mă pricepeam să fac eu, un copil la 18 ani. Și îi întrebam bătrâni:

– Îi bun?

– Bă, dacă-i fierbinte e bun!

Asta îmi spunea, restul nu mai conta. Erau bătrâni, dar dacă-i fierbinte, e bun, în rest nu mai contează. Ei și încercam eu să-i mulțumesc. Făceam câteodată gogoși sau clătite, aveam o tigaie bună, o țineam alături și vine părinte Andrei. Avea 80 de ani, era vărul lui părintele Cleopa și eu le învârteam, le aruncam și tot se uita ăsta bătrânul și cică: ”Băi, eu am mai văzut bucătar, dar așa ceva în viața mea n-am văzut!”, știi, să le arunci direct. Se bucurau că după aia de acolo am plecat în armată, plângeau bătrânii că ne pleci, că nu știu ce… O venit timpul și după armată am venit la Sihăstria că schitul acolo aparținea și o zis starețul: ”Mai, îți ajunge cât ai stat acolo! Acum treci aici!” și așa o rânduit Dumnezeu.

Pentru întărire în rugăciune, este de folos explicația Rugăciunea lui Iisus: o armă spirituală pentru toți, ca să înțelegem cum se așază mintea și inima în chemarea lui Dumnezeu.

Să ne dăm silința să facem totul cu drag.

Deci, în viață ce se întâmplă? Să ne dăm silința să facem totul cu drag! Adică și postul ăla tu dacă-l ții, dar te uiți urât roată, ești nemulțumit, ești nu știu cum, își pierde toată valoarea, rămâne dietă. Da, scade burta, scazi la kilograme, dar rămâne dietă pentru că tu ai ură față de celălalt, faci rău la celălalt, minți, îți înșeli nevasta, te porți urât… Deci, deja își pierde din valoare. Nu se pierde tot, am zis, rămâne o dietă care-i bună și aceea sau te obișnuiești cel puțin și poate pe parcurs te îndrepți și cu celelalte, dar trebuie avut grijă.

Adică, de ce o spus: ”Și acum rămân aceste trei, credința, nădejdea și dragostea, iar mai mare decât toate-i dragostea pentru că dragostea nu cade niciodată”. Zice că toate cad, rămân aici pe pământ. Ne ajută, sunt mântuitoare, dar dragostea merge cu noi în Rai, dragostea nu cade. De asta se spune că Hristos este dragoste. Și de asta totul depinde de ce facem noi.

Pentru textul complet despre dragoste, vedeți I Corinteni 13, iar pentru reflecție despre iubire și rânduiala ei în viața creștină, urmăriți și cuvântul Mironosițele, femeia creștină și iubirea – p. Teologos.

Să ne spovedim sincer

Dar noi pentru că suntem slabi, noi nu putem lupta singuri fără ajutorul lui Dumnezeu și atunci Dumnezeu știe: ”Băi, omul și o zi de-ar fi, tot face niște boacăne!” și atunci ne-a dat ocazia cu duhovnicul ca să ne spovedim. A spus: ”Te duci frumos, nu te costă nimic”, oleacă de rușine acolo ca să existe căință, că altfel te-ai duce cu fruntea sus. Te duci: ”Părinte, uite ce am făcut, uite ce boacăne, uite cutare…”.

Și atunci ce face duhovnicul? Cu puterea care-i e este dată, că nu-i a lui, i-a dat-o Dumnezeu, ”Te iert și te dezleg!”. Și Harul lui Dumnezeu vine atunci, nu iese de la preot, harul vine de la Dumnezeu și te-o dezlegat și ieși ca un prunc de acolo! S-o curățat totul dacă te-ai spovedit sincer, nu dacă ai dat vina pe toți vecinii și pe nevastă pentru ceea ce ai făcut tu, că atunci cum te-ai dus… faci ca acela, bou și vacă, tot așa vii înapoi pentru că tu nu te-ai dus să te căiești, te-ai dus să te îndreptățești, să te lauzi în fața duhovnicului.

De asta să avem grijă să avem spovedanie sinceră, nu lipsiți duminica de la biserică și ori de câte ori ai ocazia. Te întorci de la muncă, intră în biserică acolo și: „Mulțumesc Doamne că m-ai ajutat și azi și mi-am făcut treaba! Ajută-mă să ajung acasă la copii!”, nu pierzi nimic, doar câștigi Har.

Pentru pași concreți și sensul Tainei, vedeți materialul Spovedania ortodoxă: sens, pași, duhovnic și vindecare, iar pentru atenționări despre greșelile frecvente, este util și cuvântul Spovedaniile rele – p. Iosia Trenham.

Povestea hamalului din Pireu

Și uite aici îmi amintesc de o istorioară. Eram în Pireus, în Atena și era un hamal, lucra acolo și așa o rânduit Dumnezeu, era singur. A fost orfan, nu s-a mai căsătorit și toată viața, lucra acolo. Când se întorcea acasă trecea pe lângă o biserică tot timpul, dimineața intra își lua pălăria și zicea: „Bună ziua, Hristoase! Am trecut să te salut! Îs eu, Iorgos, mă duc la muncă!”. Îl  saluta și pleca la lucru. Când se întorcea: „Bună seara, Hristoase! Îs tot Iorgos, mă întorc de la muncă! Mulțumesc Doamne că m-ai ajutat!”. Și asta făceam fiecare zi, în rest era om simplu, căra toată ziua la saci, hamal. Și dă-i, dă-i, dă-i, dă-i, așa i-o trecut viața. S-o îmbolnăvit într-o zi pe acolo și l-or dus la un spital. Și o stat ceva în spital și după o vreme îl întreabă asistentele:

– Da, la tine nu vin nimeni?

– Ba da, vine în fiecare zi!

– Cine?

– Hristos! Vine dimineața și mi spune: „Bună dimineața, Iorgos! Ce faci, ești bine? Am venit să te salut. Și seara vine iarăși înainte de somn și-mi spune: „Bună seara, Iorgos! Ești bine? Uite, am trecut să-ți spun noapte bună”.

Astea gândeau: „Cred că săracul a luat-o razna”. Și fiind curioase au început să-l mai întrebe și o dată îl întreabă:

– O fost și azi?

– O fost.

– Și ce-o zis?

– O zis că mâine mă ia la El în Împărăția Lui.

Când au auzit asta, repede au anunțat doctorii, s-au strâns mai mulți și numai îl văd pe ăsta deodată vesel și luminos: „Gata, mă iei Doamne?” și gata, a închis ochii și o plecat. Deci, vedeți? Nu o trebuit multă școală. Era om simplu, nu știa carte. Știa să care saci cu umărul unde îl puneau ăia, să care bagaje, dar l-o luat Hristos la El. Asta înseamnă că Hristos răsplătește cum se spune, însutit, înmiit dragostea noastră.

Să ne pocăim cât mai avem timp

Oferi un pic de dragoste la cineva, vine Hristos cu dragostea aia înmulțită. Ia gândește-te când faci un rău cuiva! Dacă binele vine înmiit, se întoarce și celălalt. Ai făcut un rău, poate nu se întoarce atunci, dar pe parcursul vieții încep să-ți meargă toate pe dos. Te trezește și ți-a luat foc și casa și te întreb de ce. Păi, uite! Cândva, cineva o vărsa lacrimi din cauza ta pe nedrept. Și de asta să fim atenți, ce facem cu viața noastră ca să nu o distrugem veșnic, nu numai aici pe pământ Adică, tu dacă faci rău, răul ăla să te urmărește și aici și dacă nu te ai căit și ai plecat așa… te urmărește dincolo.

Și când te duci la Hristos și vezi că strigă o grămadă în jurul tău: „Doamne, nu-l ierta pe ăsta, că uite, mie mi-o murit copiii, uite ce mi s-o întâmplat! Eu n-am avut ce le da de mâncare c-o fost și el mare și tare și uite ce mi-o făcut!” sau mi-o furat, sau ne-o făcut, sau ne-o dres, o grămadă de lucruri.

Și eu spun un lucru, viața nu-i ușoară, dar e frumoasă. Că mai spunea cineva: „Părinte, ți-ai găsit! Unde vezi tu viață frumoasă, că-i grea?!”. N-am spus că-i ușoară, dar e frumoasă, depinde de noi cum o trăim. Că aveam eu o strofă la o poezie, să vedem dacă mi-o amintesc:

Viața e frumoasă tare

Dacă știm ca s-o trăim.

Este ca o zi cu soare

Dacă știm să n-o umbrim.

Cum să ne purtăm cu nevasta și cu copii

Adică, din noi depinde! De tine depinde când te duci seara acasă, trântești ușa și urli prin casă sau intri în casă încet, oricât de obosit și de nemulțumit ai fi, du-te și-ți îmbrățișează soția: „Draga mea, te iubesc! Ești bine?”. Atât, nu mai mult. Du-te la copii, poate fi casa întoarsă pe dos, să fie răsturnate toate, du-te, ia-i în brațe și spune-le că-i iubești. După aceea încet, după ce se liniștesc toți, poți să începi să discuți cu ei: „Mă, aia nu-i chiar bine, uite aia, uite ce ai făcut…”, dar în momentul ăla de pace când se deschide și își cere iertare. Că dacă nu, după aia se obișnuiesc: „A venit tata, tai-o, fugi!”. Și atunci spui tu: „Dar de ce nu mă iubesc copiii?”. Nu! Trebuie să fie toate cu dragoste.

Și am spus la mulți: „Măi, câți copii ai? Doi, trei, cinci? Obișnuiește-te, că nu se întâmplă nimic! Oricât de ieftin e, ia-ți 1 Kg de bomboane să le ai în mașină și de câte ori vii acasă să fie în buzunar câte o bomboană pentru fiecare copil, chiar de cele mai ieftine, „Le-o adus tata!”. Pentru și e ceva!… ”Băi, le-o adus tata!”. Am întâlnit oameni care spun că nu pot uita gustul ăla de bomboană ciufulită pe care mi-o dădea tata din buzunar, parcă nici una nu-i ca aceea. După aceea la soție, pentru ea trebuie un pic mai mult, o ciocolățică, chiar din aia mică de 1 leu, nu contează. Și spui: „Draga mea, atât am putut, te iubesc!”.

Poate când vii, acum mai cresc flori și pe șanțuri. Ia o amărâtă din aia de floare, scoate-o de aici din buzunar și dă-i la nevastă! Nu știți ce face lucrul acela, câtă valoare are! Deci, nu trebuie mult. Noi vrem nu știu ce, concediu în Dubai, vrem să îi ducem nu știu unde, dar nu faci nimic. Dar știi cu ce completezi dacă i-ai adus numai floricica? Cu timpul tău. Decât să stai la meci, la nu știu ce.. Taie-ți de acolo! Joacă-te cu copiii, stai de vorbă cu nevasta, strânge-o în brațe. Să nu-ți fie rușine să-i spui că o iubești în fiecare zi. Să nu treacă zi în care să nu-i spui măcar o dată la soție și la copii te iubesc .

Pentru exemple concrete despre timp dăruit și atenție în casă, vedeți și cuvântul Relațiile în familie: timp, atenție, dragoste, credință.

Nu vă culcați supărați

Oricât de supărat ai fi, treci peste și nu te culca supărat! S-ar putea ca dimineață să nu se trezească careva și să te căiești toată viața că te-ai culcat cu moft de-ăla că nu știu ce mi-o zis sau mi-o făcut. Viața devine frumoasă dacă știm să lucrăm. Soția, cum am spus, e un fel de lumină a casei, dar când? E floarea aceea pe care dacă ai scos-o la soare ai udat-o, explodează de flori. Sau ai băgat-o la întuneric, nu i-ai mai dat nici apă, se ofilește și începe, cade o petală cade alta la un trandafir, după aia îi cad frunzele și la urmă când să ai dat să o îmbrățișez o rămas doar spini de la trandafir și vezi că te înțepi.

Și atunci te întrebi, de ce s-o ajuns așa? Că nu era așa. A, deci, nu era așa! Înseamnă că tu ai luat-o bună de la părinți și ai distrus-o tu în 5, 10, 20 de ani și a ajuns de au rămas spinii, pentru că n-ai știut să-i spui la timp: te iubesc, n-ai știut să ai oleacă grijă să-i apreciez mâncarea aceea, că totuși ai găsit cald în casă, că găsești copii îmbrăcați, spălați, mâncați. Adică totuși apreciază lucrurile astea, că e o jertfă care nu-i ușoară. Ia schimbă locurile să vezi cât îi de ușor. Că tu pleci, muncește ești liber, vii acasă în toate astea.

Este important ca soția să se simtă iubită, apreciată

Și mai fă-ți câteodată timp, cheam-o pe mama, pe soacră, pe cine vrei să stea copiii și ia soția de mână ca atunci când v-ați cunoscut și du-tu o zi și te plimbă cu ea. Du-te și la un film și te uită împreună, du-te la o înghețată, amintește-ți de perioada aia frumoasă, stai numai cu ea la o înghețată pe o bancă în parc, ia-o în brațe și stai așa și amintiți vă de toate ale voastre! Toate astea știți ce fac? Leagă! Căsătoria aceea o fac din ce în ce mai puternică. Să vadă ea că după 30 de ani de căsătorie, tu o iei ca atunci când avea 20 de ani și îi spui că o iubești, o strângi în brațe, să fii numai tu cu ea.

Nici nu știi ce înseamnă pentru o femeie care simte pe la 50 de ani că nu mai este atâta… că trec anii oricât ai fi. Dar să vadă ea că-i iubită, că-i apreciată de soț. Vă întoarceți din Athos, să nu fie ceva cu dedicație specială să nu duceți la soție! „Mă, uite! Și acolo s-o gândit la mine! Uite, mi-a adus ceva mărunt, dar mi-o adus ceva de acolo!”. Să vedeți cu câtă dragoste vine ea în întâmpinare când vede că soțul totdeauna îi atent. De asta vă spun, deși trăiți în lume, aveți mare grijă, că ajung eu, un călugăr, să vă dau sfaturi. Că am întâlnit o grămadă de familii care spuneau: „Părinte, mi-ai salva căsnicia!”. Zic, bine c-am ajuns eu care trăiesc în mănăstire, să vă învăț cum să trăiți în familie. Că ajungeți câteodată blocați, nu vor să renunțe la o prostie.

Întotdeauna greșeala este împărțită în familie

Am ajuns odată la o familie, o rânduit Dumnezeu să trec prin dreptul orașului ăla, nu aveam de gând să intru și fac pană în dreptul orașului. Și am oprit la un Peco și zice: „Părinte, nicio șansă. Întoarce-te aici în orașul ăsta și rezolvă că ți-am umflat-o, dar în 10 minute se dezumflă iar!”. Și atunci mă gândesc pe cine cunosc în orașul ăsta? Familia asta. Când m-am dus acolo era haos, numai nu se băteau ăia. Am stat două ore și i-am ascultat până am obosit eu, unul de aici, unde de aici cum se acuzau și după aia am țipat, am bătut cu pumnul în masă și am zis: ”Aduceți-mi mâncare, m-am săturat de voi!”. Au tăcut amândoi.

Am zis: „La masă, nu vreau să aud nici un cuvânt!”. O mâncat toți acolo liniștiți. Nu-mi trebuia mie mâncare, dar ca să-i pun la punct. Și după aia i-am luat la scuturat. Fetița lor de șapte ani, tremura așa de la cearta lor și zic: „Bă, voi nu vă gândiți că distrugeți fetița asta?”. Dacă nu i-am scuturat!… „Uite cât de proști sunteți! Adică la ce ați ajuns?!”. Bine, au înțeles unde greșeau, dar mândria nu o lăsau. ”Celălalt greșește!”. Și am zis că până nu vă asumați c-o găsit 50% unul și 50% altul, nu rezolvați niciodată! Și atunci pentru că fiecare își asumă că am greșit 50% , zic: „Ia să mă îndrept!”. De asta trebuie atenție mare, că altfel trăim degeaba pământ și ne chinuim și dincolo.

Să ne ajute Maica Domnului!

Pentru un cadru aplicat despre împăcare și pace în casă, este folositor și cuvântul Secretul păcii în familie – părintele Pimen Vlad.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!