Creștinii trebuie să fie gata de bătălie – p. Spiridon Bailey

Ascultați un foarte important cuvânt al părintelui Spiridon Bailey care ne prezintă felul în care trebuie să ne pregătim pentru bătălia duhovnicească în care suntem mereu implicați.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Creștinii trebuie să fie gata de bătălie – p. Spiridon Bailey

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh. Amin.

Fiecare războinic trebuie să fie pregătit corespunzător pentru luptă și fiecare creștin trebuie să fie gata pentru războiul duhovnicesc. deoarece intrarea în luptă nepregătit duce inevitabil la înfrângere. Această realitate duhovnicească trebuie să fie permanent în centrul gândirii noastre, toată viața noastră. Războiul nu se termină. Războiul duhovnicesc nu se termină în viețile noastre, atâta timp cât avem suflare. Cât suntem în viață, suntem pe câmpul de luptă. Și în fiecare moment, în fiecare zi, trebuie să fim gata, trebuie să fim pregătiți.

Și Sfinții Părinți ai Bisericii ne ghidează în această pregătire. Sfinții Părinți ai Bisericii au dus aceleași lupte spirituale pe care le înfruntăm noi. Uneori acele lupte ni se par foarte personale, foarte specifice vieților noastre. Dar putem fi siguri că Sfinții Părinți au înfruntat aceleași lupte. Și nu numai le-au înfruntat, ci au fost victorioși. Și astfel ne lasă îndrumări. Ne spun cum să fim victorioși în aceste lupte duhovnicești Sfinții Părinți ne spun că pregătirea începe imediat când ne trezim dimineața.

În fiecare zi, imediat ce ne trezim, ar trebui să ne rugăm imediat, nu neapărat să ne ridicăm și să spunem complet rugăciunile noastre de dimineață, ci imediat, înainte să facem orice altceva, înainte să mergem la baie, înainte de orice, în momentul în care picioarele ating pământul, să ne determine să facem semnul crucii, să ne întoarcem spre o icoană, să sărutăm icoana, să spunem Rugăciunea lui Iisus, chiar dacă e doar o dată. În acest fel, trupul care a fost inactiv, care a fost adormit, odihnindu-se în patul nostru, este retrezit. Îi amintim trupului scopul său pentru fecare zi, că stăpânul, sufletul, ia trupul și îl silește în starea duhovnicească. Deci, să umplem mintea noastră cu gânduri despre Dumnezeu imediat. Trebuie să spunem Rugăciunea lui Iisus înainte de a rosti orice alte cuvinte. Înainte ca orice să iasă de pe buzele noastre. Chiar dacă e în tăcere, pentru noi înșine, să spunem Numele lui Iisus.

Și Sfinții Părinți ne spun să ne amintim că, atunci când începem ziua, ar trebui să știm cu certitudine că ziua va fi plină de încercări, ziua ne va aduce ispite, inevitabil. Trebuie să ne amintim că aceste încercări, aceste ispite, vor veni în ziua care ne stă înainte și că vom avea alegeri de făcut. Deci, pe măsură ce începem să înfruntăm ziua care ne stă înainte, să ne amintim: „Voi face alegeri astăzi care vor duce la victorie sau înfrângere spirituală? Astăzi voi alege binele sau răul? Fie ca Dumnezeu să-mi dea putere să fac aceste alegeri.” Și la începutul zilei, Sfinții Părinți spun că ar trebui să ne amintim că îngerii stau alături de noi. Că sfinții, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, se roagă pentru noi. Ei stau cu noi, sunt cu noi, întărindu-ne.

Și ar trebui să ne facem curaj înainte de luptă. Înainte de a intra în lupta noastră duhovnicească, să fim curajoși, știind că nu suntem singuri. Nu luptăm niciodată singuri. Și chiar Comandantul nostru, Hristos Însuși, stă alături de noi. Dacă suntem în întregime ai lui Hristos, urmăm poruncile Lui, ordinele Lui, pe linia frontului, fără ezitare, atunci vom fi în siguranță, pentru că El dă aceste porunci ca să ne protejeze, să ne călăuzească din dragostea Lui pentru noi. Și Sfinții Părinți ai Bisericii ne spun că noi ar trebui să ne spunem că este mai bine să fim victorioși sau să murim decât să ne predăm. Căci atâta timp cât luptăm pentru Hristos, atâta timp cât lupta continuă în noi, atunci este victorie.

Aceasta este realitatea luptei duhovnicești. Este însăși lupta, dorința noastră, de a lupta pentru Hristos. Lupta continuă, osteneala continuă. Aceasta este victoria. Însăși lupta. Hristos ne cheamă la osteneală și ori de câte ori cădem, ori de câte ori ne împiedicăm, El ne poruncește să ne ridicăm în picioare. Să ridicăm din nou crucea și s-o purtăm. El nu ne trimite să înfruntăm șanse imposibile. În fiecare luptă, El nu doar stă alături de noi, ci ne dă puterea Lui. Ne oferă șansa de a intra în victoria Lui. Și nu doar că stă alături de ostașii Săi când situația e dificilă, când își jertfesc viața pentru El, ci tocmai când își jertfesc viața simt puterea lui Hristos. În acel moment când lumea spune: Acești oameni au căzut în luptă. Acolo este victorie. Acolo este victoria pe care lumea nu o vede.

Vrăjmașul nostru trimite legiuni de demoni pentru a stârni patimile din noi. Și bineînțeles, având secole de experiență, știe exact cum să ne rănească, cu ispite: mândrie, avariție, mânie, pizmă. Tot ceea ce poate face dușmanul pentru a ne convinge să ne lăsăm scutul jos și să facem o pauză în luptă, să facem pauză de la luptă chiar și pentru o clipă. Căci voia Satanei este ca noi să abandonăm lupta și să acceptăm patimile. Chiar și pentru o clipă, aceasta este voia demonilor. De fiecare dată când alegem păcatul, ne predăm. Și bineînțeles, când ne predăm, în urechea nostră, se aude strigătul triumfător al demonilor din jurul nostru. Când ne predăm. Când cedăm patimilor. Când cădem în luptă în acest fel.

Părinții Bisericii ne amintesc că în luptă nu trebuie să ne temem niciodată. Îngerul nostru păzitor ne încurajează întotdeauna să ne amintim că El este cu noi și să nu ne părăsim poziția. Comandantul nostru nevăzut va apărea. Va apărea în mijlocul luptei. Vine o clipă când Domnul nostru va apărea și războiul se va sfârși. Și cei care sunt în mijlocul luptei, care iau armele și luptă duhovnicește, vor fi văzuți și răsplătiți de Comandantul lor. Războiul se va sfârși când El se va întoarce.

Dar chiar și acum, Hristos ne oferă tot ce ne e necesar pentru a rezista duhovnicește. Ne dă darurile Duhului Sfânt, marele scut al credinței. Marele scut al credinței, pe care nicio săgeată a dușmanului nu îl poate pătrunde vreodată. Scutul credinței care ne protejează. Și atâta timp cât îl ținem, Hristos chiar promite să lupte pentru noi, dar trebuie să-I strigăm, să-I strigăm după ajutor, după sprijinul Său; Aceasta este voia Lui, ca noi să-L strigăm. Strigați către Căpetenia noastră! După tăria Sa! Strigați după ajutorul Său neîncetat! Știind, crezând că va veni la noi în luptă.

Uneori, desigur, în fierbințeala luptei, ni se pare că vom fi învinși. Poate că patimile vin cu o astfel de tărie, cu atâta aprindere. Poate că pur și simplu ne simțim slabi. Și când patimile par de nesuportat, când obiceiurile păcatului și ale viciului par de neînvins, așa cum li se întâmplă atâtor oameni, atunci trebuie să continuăm lupta și să Îi chemăm Numele. Numele Său! Indiferent cât de slabi am fi, El nu ne va părăsi. Pe oricine care este dispus să lupte pentru El, Îl recunoaște ca parte a oastei Sale. Și, desigur, ostașii pământești luptă cu atâta curaj pentru aur, pentru familie și prieteni, pentru țările lor.

Dar noi, creștinii, suntem chemați să luptăm pentru veșnicie, pentru răsplata veșnică. Suntem chemați să luptăm pentru Împăratul nostru, din dorința de a sluji Lui, de a ne uni cu El. Și să ne amintim că dorința Sa de a ne mântui este infinit mai mare decât dorința noastră de a fi mântuiți. El voiește ca noi să dobândim mântuirea și ne-o oferă. El spune: Luptați pentru Mine! Luați acest dar pe care vi-l ofer! Dacă suntem ascultători de poruncile Sale, vom fi mântuiți. Căci ne oferă toată ocrotirea, până și să fim părtași la biruința Sa. Dar trebuie să rezistăm ispitei de a lupta singuri. Să ne urmăm propriul drum, să ne urmăm propria voință. Din nou, aceasta este înfrângere. Aceasta este înfrângere.

Numele lui Iisus Hristos este cea mai puternică sabie duhovnicească. Deci, să fie numele Lui pe buzele noastre, în inimile noastre, pe cât de mult putem. Numele Lui, numele lui Iisus Hristos, doboară demonii. Este cea mai puternică armă duhovnicească pe care o avem. Chiar numele lui Hristos alungă patimile. Trebuie să mânuim această sabie pe câmpul de luptă al inimilor noastre. Să fie numele lui Hristos cea mai mare armă a noastră, în inima noastră. Părinții Bisericii ne asigură că numele lui Hristos ne ajută în primul rând să rezistăm patimilor. Și apoi Rugăciunea lui Iisus ne ajută să învățăm să urâm patimile. Și cu timpul prin perseverența, spun Părinții Bisericii, poate chiar să ne ajute să dezvoltăm binele, virtuțile, care sunt atât de plăcute lui Dumnezeu. Ne ajută să ne întoarcem de la rău, să îmbrățișăm binele pe care ni-l oferă Dumnezeu.

Lupta duhovnicească este inevitabilă. Noi toți, fiecare om, trăim pe un câmp de luptă duhovnicească. Putem alege să participăm, să acceptăm protecția și ajutorul pe care Comandantul nostru ni-l oferă, sau putem să-L ignorăm, să ne întoarcem și să devenim victime care cad pe câmpul de luptă. Victime ale celor care ne urăsc. Nu suntem creștini dacă nu ne străduim și nu ne luptăm împotriva răului, dacă nu încercăm să abandonăm patimile, să ne întoarcem împotriva lor. Dacă ne întoarcem spre conforturile lumești spre plăcerile lumii, atunci Îl abandonăm pe Dumnezeu. Dumnezeu care ne poate mântui, Dumnezeu care ne oferă mântuire. Ne întoarcem cu spatele la El, când ne întoarcem să îmbrățișăm lucrurile lumii și ispitele pe care ni le oferă demonii.

Dar indiferent de câte înfrângeri am avut în viețile noastre, indiferent cât de nevrednici știm că suntem, chiar de a lupta în armata lui Hristos, credința noastră trebuie să fie în victoria Lui. Pentru victoria lui Hristos ne luptăm. Fară victoria Lui, luptăm degeaba, nu avem nimic. Victoria lui Hristos ar trebui să ne dea curajul, puterea, credința de a lupta, de a ne înfrunta vrăjmașul. Nu trebuie să lăsăm demonii să ne convingă să renunțăm la luptele noastre în schimbul chiar și a câtorva momente, a câtorva ore de plăcere, de confort în această lume. Niciunul dintre noi nu știe dacă vom mai avea puterea să ridicăm scutul și să luptăm din nou. Dacă îl punem jos, cine știe? Cine știe dacă vom mai avea puterea, harul de la Dumnezeu să reluăm lupta vreodată?

Nu trebuie niciodată să facem pauză și să oprim lupta noastră. Pentru că știm că e posibil să fi aruncat bucuria veșnică în acel moment, să fi aruncat mântuirea noastră, chiar pentru un scurt timp de păcat lumesc. Este chemarea noastră să luptăm. Trăim într-un război duhovnicesc. Și dacă alegem să nu luptăm, să fim absolut siguri că demonii vor continua să atace. Demonii nu renunță niciodată la asaltul lor, la asaltul lor duhovnicesc. Iar acei oameni care Îl resping pe Hristos stau în luptă fără niciun fel de armură, fără scut, fără armă, neștiind de paguba ce se face sufletului lor. Dar noi trebuie să avem curaj și să fim încredințați: Hristos promite cununi de biruință, cununi veșnice pentru fiecare ostaș care măcar încearcă, care este dispus să lupte pentru El.

„Nimeni care caută confortul nu poate nădăjdui să dobândească pacea lăuntrică.” (Bătrânul Mihail de la Valaam)

„Dacă dorim să fim eliberați și să avem libertate desăvârșită, să învățăm să ne tăiem voia.” (Sf. Dorotei din Gaza)

„A ceda și a ne supune patimilor noastre este cea mai de jos robie, iar a stăpâni peste ele este singura libertate.” (Sf. Iustin Martirul)

„Să nu-L ai pe Iisus Hristos pe buze, iar lumea în inimă.”(Sf. Ignatie al Antiohiei)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!