Ce este adevărata fericire – p. Moise McPherson

Ascultați un frumos și practic cuvânt al părintelui Moise McPherson despre atât de râvnita “fericire” care este un cuvânt de cele mai multe ori neînțeles.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Ce este adevărata fericire – p. Moise McPherson

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântlui Duh.

Merriam-Webster definește fericirea ca: „O stare de bine și mulțumire, sau bucurie, și de asemenea ca o experiență plăcută sau satisfăcătoare.” Dacă ne uităm la definiția modernă a fericirii, pentru majoritatea oamenilor, ei pun accentul pe acea a doua definiție, „o experiență plăcută sau satisfăcătoare”. Și când se gândesc la a fi fericiți în viață, majoritatea oamenilor vor să rămână în această stare de plăcere continuă, așa că vedem oameni alergând adesea după mâncare, substanțe și alcool pentru a provoca această reacție, astfel încât să se simtă în permanență „fericiți”, fără momente de cădere, luând medicamente, sau orice altceva care provoacă această reacție.

Asta nu este realitatea. Nici măcar pentru sfinți. Ei nu trăiau într-o stare de „fericire” continuă. De fapt, când vedem adevărata definiție în viețile sfinților, se spune că: erau în pace. Atât de des se spune că erau în pace. Deci aveau acea stare de bine. Și cred că poți spune chiar acea stare de mulțumire, pentru că maturitatea duhovnicească nu înseamnă doar căutarea următoarului element care îți aduce „împlinire” sau te face să te simți bine în viață sau să simți plăcere. Viața adevărată se trăiește cu această mulțumire, dar nu este o mulțumire psihologică. Și asta este esențial.

În Evanghelii, vedem că Hristos vorbește despre „pacea lui Hristos, care depășește orice înțelegere”. Această pace este rodul Duhului Sfânt. Asta înseamnă că omul care vrea să trăiască în această stare trebuie să depășească starea emoțională. Emoțiile sunt ca un grafic variat. Ele urcă și coboară constant. Din cauza a tot felul de variabile care apar pe parcursul zilei. De fapt, unele sunt fiziologice. Suntem într-o situație, ne poate face anxioși. Suntem într-o altă situație, ne poate face temători.

Partea cea mai grea pentru oameni, este că trăirea vieții în mod duhovniceștesc, trebuie să depășească emoțiile. Asta nu înseamnă că emoțiile nu apar sau că nu suntem chinuiți de ele sau că nu vin. Înseamnă pur și simplu, omul sau femeia duhovnicească trebuie să învețe să depășească starea emoțională și să trăiască deasupra ei, în starea duhovnicească. Starea duhovnicească este una de pace, pentru că este legată de Dumnezeu prin rugăciune. Este pomenirea neîncetată a Numelui Său, a prezenței Sale, a lucrării Sale în viața noastră, în orice împrejurare și situație care ne ispitește cu anxietate, frică sau incertitudine. Tot mereu, starea emoțională ne trage spre viitor, ce s-ar putea întâmpla, posibilitățile, sau spre amintirea trecutului, ce s-a întâmplat, ce nu ne-a plăcut, sau ce ne-a supărat, sau ce ne-a tulburat. Dar a fi în starea duhovnicească înseamnă a fi în permanență prezent într-o rugăciune care este în armonie cu Dumnezeu.

Atât de des oamenii vin la biserică și spun că slujbele bisericești sunt lungi. Când spun asta, este un semn că își trăiesc viața într-un mod foarte risipit, foarte orientat spre recompense instantanee, feedback, derulare infinită, clipuri scurte, atenție scurtă, lipsă constantă de conștientizare a momentului prezent și fugă constantă de realitate. Apoi când cineva vine la biserică, nu e telefon mobil, nu sunt întreruperi, este mai multă liniște, sunt mai prezenți. Dar ceea ce se întâmplă în final este că asta îi face, uneori, să se simtă inconfortabil, pentru că nu sunt obișnuiți să depășească acea dorință emoțională de „fericire”, acea dorință emoțională pentru genul de sentimente strălucitoare în acel moment pe care le caută atât de des în viața lor de zi cu zi. Viața spirituală adevărată nu este „fericire”.

Viața spirituală adevărată este depășirea emoțiilor, a fi prezent, a fi rugăciune, a fi stabil. Și nu a încerca să te agăți de sau să alergi după ceva, sau să corectezi fiecare gând emoțional sau tulburare sau lucru care vine peste noi. Este căutarea păcii, a liniștii, într-o lume neliniștită. Lumea ne bombardează constant cu distrageri. Rețelele sociale sunt o otravă absolută pentru suflet. Derularea infinită pe rețele este otravă pentru suflet. Condusul bezmetic cu mașina ascultând muzică, luptând împotriva tăcerii, împotriva liniștii, împotriva prezenței, pentru ca noi să avem un oarecare control emoțional și să trăim într-un mod care depășește emoția. Este ca la un atlet: de fapt, trebuie să organizăm circumstanțele vieții și ale zilei noastre în jurul acelei stabilități. De aceea, întotdeauna începem și încheiem fiecare zi cu rugăciunea, pentru că trebuie să ne stabilizăm în fața bombardamentului a tot ceea ce se întâmplă în lume.

De fapt, Sf. Ioan Gură de Aur are acest frumos citat în care spune: „Dacă mergi la o mănăstire și întâlnești un monah și acel monah este foarte pașnic, spune: asta e bine, dar la asta te aștepți, pentru că ei nu trăiesc în lume, ci sunt ca o barcă legată la mal. Dar spune: dacă găsești un preot care trăiește în lume, printre valuri și grijile lumii, și totuși rămâne pașnic, el spune: acesta este un adevărat cârmaci.” Este cineva care navighează prin tulburare, valurile vieții toate distragerile, greutățile care vin peste el, dar care este capabil să le navigheze într-un mod spiritual.” Este capabil să se pună într-un alt cadru de referință, nu unul reactiv, psihologic sau emoțional, ci unul care se ține de prezența lui Dumnezeu, bine înrădăcinat în rugăciune și trezvie.

Gândim adesea la rugăciune, dar rar ne gândim la trezvie, ceea ce Sfinții Părinți numesc „nepsis”, N-E-P-S-I-S. „Trezvia” este veghea continuă asupra gândurilor noastre și a înclinațiilor inimii noastre. Pentru că emoțiile noastre, gândurile noastre, neliniștile noastre, toate aceste lucruri se reduc la un moment de gândire greșită despre ceva sau de împiedicare a unui gând sau de a-i acorda atenție. Trebuie să fim în stare să ne păzim neîncetat atenția, concentrarea, starea noastră emoțională, pentru a rămâne în rugăciune și pentru a scăpa de gândurile care ne împing și ne trag neîncetat departe de acel centru duhovnicesc. Oare se întâmplă asta „peste noapte”? Doamne miluiește! Nu, nu se întâmplă „peste noapte”. Asta durează ani, dacă nu decenii, de luptă și strădanie în direcția cultivării acelei conștientizări duhovnicești și a acelei prezențe duhovnicești, astfel încât să putem rămâne împăcați și netulburați de lucrurile care obișnuiau să ne tulbure.

Când cineva spune: „O, sunt supărat pentru că cineva a făcut asta”, ceea ce spune cu adevărat, într-un fel, este că acea persoană, „îi apasă butoanele” [mă enervează]. Atâta timp cât avem „butoane care pot fi apăsate”, ele vor fi apăsate de lumea aceasta și de această viață. Și atâta timp cât „butoanele noastre sunt apăsate” și gândurile noastre merg în direcția asta, atunci emoțiile noastre vor urma. Și atunci vom avea încontinuu această existență tumultuoasă, pentru că nu suntem înrădăcinați. Viața duhovnicească înseamnă depărtarea de cea psihologică, emoțională, către o rezonanță sau armonie mult mai adâncă a sufletului și a inimii.

Trebuie să scăpăm de gândurile noastre și de lucrurile care ne tulbură. Trebuie să scăpăm de „butoane”. Când avem „butoane care pot fi apăsate”, oricare ar fi ele, vom fi sensibili la ele. Vă dau un exemplu. Unii oameni sunt foarte supărăcioși la șoferii nepricepuți. Acesta le este „butonul”. Când întâlnesc un șofer nepriceput și „butonul este apăsat”, sunt călcați pe nervi. Furie, mânie, înjurături, lovesc volanul, poate chiar gesticulează spre cealaltă persoană. Devine înfuriat de asta. Dar dacă o persoană poate să elimine „butonul” și să-și spună pur și simplu: „Toată lumea de aici, care conduce, face ce poate cu ce are. Poate au alte lucruri care îl grabesc azi, poate se grăbesc acasă pentru că soția lor e în travaliu, poate au un copil bolnav și încearcă să ajungă la spital, poate au avut o zi groaznică la serviciu și își repetă în minte o conversație și nu sunt atenți”.

Când începem să eliminăm „butonul” și apoi cineva face ceva, ce facem? „Ah, Dumnezeu să-i binecuvânteze. Doamne miluiește-i.”. Asta înseamnă când Hristos spune: „Binecuvântați-vă vrăjmașii”, Pentru că unii oameni fac din alți șoferi vrăjmași ai lor. Și apoi, când șoferul face ceva, chiar dacă nu intenționat, acea persoană intră în furie împotriva vrăjmașului. Dar e doar un vrăjmaș închipuit. Nu e un vrăjmaș adevărat. E doar cineva care face o greșeală sau face ce poate. Și poate nu e chiar atât de grozav. Așa că trebuie să șlefuim „butonul” și să-l eliminăm. Astfel încât să rămânem calmi și împăcați când conducem, când suntem la supermarket, când interacționăm cu copiii noștri, când ne ocupăm de treburi zilnice și de lucrurile de zi cu zi. Prea multe „butoane” înseamnă prea mult „sus și jos”.

Dar omul duhovnicesc, în starea de pocăință, caută să șlefuiască și să elimine acele „butoane” până când nu mai există și nu mai pot fi apăsate. Când omul duhovnicesc nu mai are butoane, devine „liniștit” . Viața se desfășoară în jurul lui, dar pacea lui este dincolo de toate acestea. Pentru că, realitatea este că majoritatea oamenilor trăiesc într-o existență în care încearcă să controleze totul în jurul lor pentru a găsi pacea. Vor ca totul să meargă pe placul lor ca să poată fi în pace. Când cineva trăiește astfel, nu găsește deloc pace. Singura persoană care are pace adevărată este omul rugăciunii și al veghei, care scapă de „butoane”, de distrageri, de gânduri și este în stare să trăiască în prezent cu Hristos, concentrându-se asupra Lui. Acea persoană începe să se înalțe deasupra problemelor acestei vieți, fără să caute să le controleze sau să le schimbe. Trăiesc într-o stare de acceptare. La asta aspirăm. Asta este adevărata mulțumire. Nu este emoțională, nu este psihologică și nu cere ca totul să meargă pe placul nostru. Și acesta este scopul.

Domnul să vă binecuvânteze!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!