Trei moduri de a combate desfrânarea – p. Moise McPherson

Ascultați un cuvânt foarte incisiv al părintelui Moise McPherson care detaliază trei moduri, sau arme duhovnicești, pentru combaterea patimii desfrânării și a gândurilor necurate.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Trei moduri de a combate desfânarea – p. Moise McPherson

În numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.

De ce spunem că ne luptăm cu desfrânarea? Motivul pentru care spunem că ne luptăm cu desfrânarea este că ea va fi cu noi ca o ispită pe parcursul întregii noastre vieți, mai ales dacă ești bărbat. Realitatea este că avem o dorință naturală, care e în întregime naturală. Este un efect al căderii, dar este modul în care suntem fiziologic construiți ca bărbați. Această luptă înseamnă pur și simplu că vom fi în permanență ademeniți de demonul desfrânării. Asta se va întâmpla. Dar lupta constă în faptul că avem o apărare împotriva ei, avem o ofensivă, avem o cale de a ne îndepărta de ea.

Părinții Sfinți ne spun că dacă avem un gând desfrânat, este doar un gând desfrânat. Atât. Nu este păcat în el. Poate fi o imagine, poate fi cineva pe care îl vedem ca o provocare, poate fi ceva nepotrivit pe internet. Este pur și simplu o provocare pentru desfrânare. Este primul stadiu, dar asta nu înseamnă că trebuie să-l lăsăm să coboare din minte în inimă, unde începem să-l primim. Când primim ademenirea, atunci devine păcat. Când începem să ne gândim cum să împlinim dorința sau acționăm asupra dorinței – acum suntem în păcat deplin. Scopul acestui video este să ne învețe modalitățile în care ne putem lupta cu ea și să o ținem departe de inimă.

Prima modalitate: RUGĂCIUNEA

Când spun rugăciune, nu mă refer doar la rostirea unei rugăciuni. Dacă ai un gând desfrânat sau o ispită care vine asupra ta sau vezi pe cineva îmbrăcat nepotrivit, asta va fi acea provocare și asta trebuie să înțelegi. Este pur și simplu o provocare. În acel moment, trebuie să trecem în modul defensiv, de a o ține la acel nivel și de a n-o întreține în niciun fel. Așa că doar rostirea unei rugăciuni, „Doamne, ajută-mă!”, nu este tocmai suficient. Trebuie să folosim Rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Aceasta este varianta scurtă, percutantă, este o formă accesibilă pentru a o repeta în mintea noastră până când ademenirea începe să plece sau este ridicată de la noi.

Este putere în numele lui Iisus Hristos. Cartea Apocalipsei vorbește despre asta. La numele lui Iisus Hristos, orice genunchi se va pleca în cer și pe pământ, pentru că Hristos este Dumnezeu. Așa că, atunci când spunem Rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă” având o ispită, ce se întâmplă? Putem continua să spunem rugăciunea, nu ca o repetiție cu mintea goală, pentru ca rugăciunea nu e o mantră, nu este un fel de meditație, este o cale rapidă și ușoară de a ne ține mintea concentrată pe Hristos.

Ne amintim de Petru pe valuri. Când L-a văzut pe Hristos, El mergea pe valuri. Când vântul a început să bată și a devenit distras, și-a luat ochii de pe Hristos și a început să se scufunde. Așa că, atunci când vântul începe să bată în jurul nostru și realizăm că avem această ispită care se întâmplă, această provocare, această dorință care începe să caute să se formeze în noi, trebuie s-o tăiem de la primul gând. Calea de a face asta este să coborâm imediat, pe cât posibil, în inimă și să începem să ne rugăm: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă.” Începem să ne păzim inima cu numele lui Hristos, cu nădejde și încredere tare în El.

Noi spunem: „Miluiește-mă”, pentru că îi recunoaștem lui Hristos: sunt ispitit. Aceasta este o ispită pentru mine. Nu vreau să cedez acestei ispite și vreau să mă asigur că rămâne doar o ispită și nimic mai mult și că nu prinde rădăcini în inima mea și nu vreau s-o hrănesc în niciun fel, formă sau chip. Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Dacă șofăm sau facem altceva, sau dacă avem metanierul cu noi, îl putem scoate imediat și acea experiență tangibilă, fizică de a atinge metanierul ne ține concentrați pe ceea ce facem. Acest lucru este foarte important, și anume că Rugăciunea lui Iisus este prima și cea mai importantă linie de apărare împotriva provocărilor diavolului.

Am cunoscut o persoană care s-a luptat foarte intens cu desfrânarea încă din tinerețe. A venit la mine după câțiva ani în Biserică și mi-a spus: ”Părinte, nici măcar nu mai pot mărturisi desfrânarea, pentru că nu mai există în inima mea.” Nu spunea că fusese vindecat miraculos, că nu mai consideră femeile atrăgătoare și bla, bla, bla… și mă cred vreun eunuc magic sau ceva de genul ăsta. Mi-a spus pur și simplu: ”Părinte, am rostit Rugăciunea lui Iisus și n-am mai lăsat nimic să intre în sufletul meu.” Pofta e acolo, bate la ușă, dorind să intre dar nu mai e în mine.

Acesta este primul și cel mai important lucru pe care trebuie să-l înțelegem și să ne ținem bine de el. Este nevoie de participarea noastră voluntară. Când oamenii încep să se roage și să ceară lui Dumnezeu să le înlăture desfrânarea, diavolul zice: ”Nu Dumnezeu îți trimite desfrânarea, eu sunt cel care încerc să te prind.” Când ne întoarcem către Hristos, spunem: ”Doamne, indiferent cu ce mă lovește diavolul, sunt ca un om pe mare care începe să se scufunde, simt că vrea să mă tragă în jos, dar nu vreau să merg acolo, vreau să rămân pe valuri cu Tine, Hristoase.” Deci chiar dacă e înfricoșător sau chiar și dacă sunt ispitit sau chiar dacă se întâmplă ceva, vreau să rămân cu ochii inimii mele ațintiți clar asupra Ta și nu vreau să mă înec în niciun fel, formă sau chip

Nr. 2: POSTUL

În Biserica Ortodoxă, avem această practică ascetică a postului prin care urmăm calendarul bisericesc în ceea ce ni se prescrie. Când facem aceasta, se petrec o serie de lucruri. În primul rând, suntem ascultători de ceea ce ni s-a transmis de către Sfinții Părinți și ceea ce ni s-a spus că este dorința lui Dumnezeu pentru noi. De fapt, unul dintre cele mai vechi documente pe care le avem despre post este Didahia, iar în ea se spune că Domnul Iisus Hristos a recomandat oamenilor să postească miercurea și vinerea: miercurea, pentru că atunci a fost vândut, iar vinerea pentru când a fost răstignit.

Când suntem ascultători de această învățătură, care se găsește chiar în Sfânta Evanghelie, când Hristos le spune fariseilor: Când sunt Eu aici, nu vor posti, dar după ce voi pleca, vor posti. Vor posti nu după voia și dorința proprie, pentru că dacă postim doar când vrem să postim, atunci facem doar voia noastră. Nu există ascultare în asta.

Postul recomandat în Biserică este în principal un post vegan. Asta înseamnă fără produse de origine animală. Sfinții Părinți ne spun că acest post potolește ispitele și dorințele trupului, deoarece nu mâncăm multe produse de origine animală. Este menit să ne așeze într-o stare mai blândă, deoarece sufletul și trupul nostru sunt legate împreună. Suntem ființe psihosomatice. Nu suntem doar un suflet închis într-o cușcă a trupului. Sufletul și trupul nostru lucrează împreună. Așa că, atunci când postim și în special când facem postul de 40 de zile înainte de Nașterea Domnului sau înainte de Învierea Domnului, observăm că viața noastră, sufletul și trupul nostru încep să încetinească și devine mai propice rugăciunii.

De asemenea, când postim și suntem ascultători, arătăm smerenie. Această smerenie atrage Duhul Sfânt către noi. Când Duhul Sfânt ne vede luptând și străduindu-ne să fim ascultători, să ne potolim patimile, dorințele, temperamentul, Duhul Sfânt vine și ne oferă ajutor suplimentar. Fără ajutorul lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt, nu vom birui aceasta și nici nu vom putea să luptăm eficient împotriva ei. Trebuie să avem ajutorul lui Dumnezeu.

Folosesc analogia exercițiilor de sală pentru piept. Când facem exerciții pentru piept, trebuie să împingem cu toată puterea, dar uneori greutatea este prea mare. Dumnezeu trebuie să intervină și să apuce bara și să o ridice. Asta nu înseamnă că Dumnezeu ridică toată greutatea barei, ci doar că ne dă un impuls, un ajutor, o întărire, și astfel putem folosi puterea noastră și puterea Lui împreună pentru a birui povara, încărcătura, ispita care ne asaltează. Aceste două aspecte sunt cele pe care trebuie să le folosim continuu în viața noastră pentru a găsi echilibrul și armonia, starea de spirit potrivită, starea spirituală corectă pentru a rămâne continuu în starea și locul de rugăciune, veghind asupra gândurilor noastre. Trebuie să fiți vigilenți cu gândurile noastre.

Și la ultimul punct: SPOVEDANIA.

Spovedania lucrează în nenumărate feluri, dar primul și cel mai de impactant mod este că atunci când suntem sinceri cu duhovnicul nostru despre ce se întâmplă cu noi, începe să se elimine secretul păcatului.

Îmi amintesc de acum mulți ani o poveste foarte amuzantă despre un tânăr care mi-a spus despre preotul lui că acesta i-a zis: „Oricând privești ceva nepotrivit, sună-mă după aceea și spune-mi”. Tânărul a spus: “Am fost atât de rușinat să trebuiască să sun de fiecare dată când se întâmpla ceva, încât am devenit absolut vigilent și nu mai privesc la nimic din cauza rușinii și a vinovăției de a spune altcuiva”. De aceea, partenerii cu responsabilitate nu funcționează, pentru că oamenii nu vor să țină pasul și să le spună prietenilor lor sau să le dezvăluie totul. Dar când trebuie să meargă la preot care este ca un tată pentru ei, în sens duhovnicesc, ei trebuie să spună singuri despre sine.

Desfrânarea este ca mucegaiul. Crește în întuneric, în colțurile ascunse ale vieții noastre, în înșelăciune, în urâțenia a ceea ce este. Și când o ținem secretă și ascunsă și nimeni nu știe despre ea, crește, devine mai puternică, devine un secret mai adânc, devine mai distrugătoare în viața noastră. Dar când o aducem în fața luminii lui Hristos și a sfintei spovedanii, când o aducem Părintelui nostru și suntem sinceri cu el despre ea, și o dezvăluim, recunoaștem singuri despre ea, atunci lumina lui Hristos poate străluci în întunericul sufletului nostru și poate lumina acele zone de mucegai și lumina lui Hristos distruge mucegaiul. Este exact așa! Atât în lumea fizică, cât și în cea duhovnicească, cel mai puternic antiseptic este lumina. Iar Hristos este Lumina.

Deci, când aducem acea Lumină în întunericul sufletului nostru și totul este dezvăluit și primim de la preot sfat, îndrumare și ascultare, noi trecem imediat de la a fi ascunși de noi înșine în înșelăciune, în rău, și începem să fim mai luminați de Hristos. Ne agățăm intens de acești trei stâlpi în viața noastră. Ei cer vigilența și participarea noastră constantă. Desfrânarea nu va dispărea. Diavolul nu va pune într-o zi, știți voi, semnul „Afacere închisă” și nu va spune: „Ei bine, mă opresc să te mai ispitesc”. Asta e absurd! Diavolul ispitește omenirea de la începuturile ei în Grădina Raiului. Nu se va opri să ne ispitească în timpul vieții noastre. Avem instrumentele în Biserica Ortodoxă pentru ca oamenii să nu spună: „Mă străduiesc”, adică sunt constant înfrânți, ci să poată spune: „Dau luptă”. Și când cineva dă luptă, poate începe să găsească biruință prin puterea lui Iisus Hristos, astfel încât ceea ce credeau imposibil, viața în curăție, devine realitate și ei încep să adauge lună după lună și an după an, chiar zeci de ani în curăție, luptând împotriva acestui demon rău pentru ca sufletele lor să fie curățite și pregătite să-L întâmpine pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Domnul să vă binecuvânteze!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!