Mironosițele: modelul femeii creștine de iubire și jertfă – p. Teologos

În Duminica Mironosițelor Biserica Ortodoxă celebrează mironosițele ca icoană vie a devotamentului și iubirii jertfitoare față de Hristos. Spre deosebire de ziua de 8 martie, această sărbătoare ne cheamă la o privire duhovnicească profundă asupra rolului femeii în familie, Biserică și societate. Materialul explorează cum harul lui Hristos este singura sursă reală de iubire, importanța complementarității dintre bărbat și femeie, semnificația curajului mironosițelor și pașii practici pentru o viață de familie plină de atenție, ascultare și virtute. Descoperă cum să trăim aceste adevăruri în cotidian pentru a ne mântui împreună.

Vizionare plǎcutǎ!

Powered by RedCircle

Hristos a înviat!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Introducere

În duminica mironosițelor sărbătorim sau, mai bine zis, ar trebui să sărbătorim femeia creștină. Este mult mai cunoscută ziua de 8 martie ca ziua femeii, zi în care li se oferă doamnelor și domnișoarelor cadouri, flori și mărțișoare. De aici se vede că interesul pentru duhovnicie a societății este destul de scăzut, motiv pentru care ne și chinuim.  Desigur că lipsa de duhovnicie chinuie mai mult doamnele pentru că ele sunt mai sensibile la lipsa de iubire, la formele de ură care ne macină datorită depărtării noastre de Hristos. 

Harul – sursa iubirii

Să nu uităm niciodată că singura sursă reală de har, de iubire din univers este Hristos. Toate celelalte entități inteligente au în inima lor un diamant foarte frumos care dacă este curățit de noroiul patimilor primesc în interiorul lor lumina iubirii lui Dumnezeu și o redirecționează foarte frumos mai departe.

Dacă sufletul nu se hrănește cu har, atunci se chinuie și dacă moare în starea asta se va chinui în veșnicie. După cum vedem, relația noastră cu Dumnezeu este esențială pentru fericirea noastră. Spun asta pentru că de foarte multe ori încercăm să ne rezolvăm problemele singuri. Nu se poate, oricât de experimentați, pregătiți și deștepți ne credem. De fapt, rezolvarea tuturor problemelor vine exact prin dobândirea harului.

Atunci când nu avem har ni se pare că este sfârșitul lumii, că toate problemele noastre sunt imense și de nerezolvat, iar în clipa în care avem har, toate se nivelează și se înseninează. De multe ori frații începători aveau întrebări și probleme și când erau în preajma unor surse de har – de exemplu în preajma Sf. Dionisie de la Colciu – uitau toate întrebările și toate problemele, fiind bucuroși de șederea împreună cu Sfântul.

La fel erau și apostolii și femeile mironosițe în raport cu Hristos. Dincolo de minunile pe care le făcea Domnul, oamenii care I se deschideau simțeau dulceața harului care venea de la Acesta și din cauza asta Îl urmau pe Hristos.

Domnul însă le cerea să se lepede de sine pentru că altfel oamenii se distrug după cum a fost cazul cu Iuda. Chiar Domnul ne-a avertizat că dacă cineva dă afară duhul necurat din casa sa însă nu și-o păzește, nu și-o cutăță deplin, atunci acest duh necurat se întoarce de unde a plecat și când vede cât este de împodobită cu virtuți, însă nepăzită, ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Acest fenomen este specific celor care au iubire de sine, slavă deșartă, mândrie care provine dintr-o curățire parțială, dintr-un anumit avans real sau imaginar pe care cineva îl poate avea cu mila lui Dumnezeu, însă pe care și-l atribuie lui-și. Dacă asta se întâmplă, atunci omul se închide față de Dumnezeu – uneori chiar fără să-și dea seama – și atunci omul începe să primească în mod necesar energie demonică fără ca aceasta să apară evidentă la suprafață, cel puțin într-o primă fază.

Asta s-a întâmplat cu fariseii, asta s-a întâmplat cu Iuda, iar în cazul femeilor este specific să fie numită „mironosiță” însă nu în adevăratul sens al cuvântului ci în derâdere pentru că vorbitorul crede pe baza unor motive reale sau false că femeia respectivă este ipocrită. Acest lucru este foarte nepotrivit pentru că distruge iubirea interpersonală din cel care gândește astfel și uneori și îl întunecă. Îl întunecă și pe cel care gândește astfel și unelori și pe cel din față. 

Cine sunt mironosițele

Mironosițele adevărate au fost niște persoane pline de iubire față de Hristos insuflate de comportamentul Acestuia și al Maicii Domnului. Vedeți că femeile au stat la Crucea Mântuitorului în timp ce toți uncenicii au dat bir cu fugiții și asta foarte probabil pentru că modul de gândire al femeilor este mai emotiv și mai jertfitor decât al bărbaților în timp ce bărbații sunt mai raționali, fapt care poate să fie o problemă în clipa în care omul nu este desăvârșit. Vedeți că apostolii erau ascunși de frica iudeilor chiar și după moartea lui Iisus.

Pe de altă parte, îl vedem pe Iosif din Arimateea și pe Nicodim care au avut totuși curajul să meargă la Pilat să ceară trupul lui Iisus. Trebuie să înțelegem că bărbații și femeile sunt complementari și nu mai presus sau mai prejos. Viziunea pe verticală în care cineva este mai bun sau mai rău din cauza sexului sau a rasei este o viziune foarte greșită. Bărbatul nu se poate compara cu femeia după cum nu se poate compara un stejar cu un crin. Este adevărat că femeia este mai delicată și din cauza asta bărbatul trebuie să-i ofere protecție, siguranță, echilibru în timp ce femeia trebuie să-i ofere în schimb mângâiere, grijă, supunere și frumusețe. Amândoi, însă, sunt egali în demnitate și sunt chemați ambii la sfințire.

Din cauza acestei complementarități, femeile au rămas la Cruce și L-au văzut răstignit, în timp ce apostolii s-au ascuns, și pe dreptate ele au fost și primele care L-au văzut pe Domnul înviat. Mironosițele au fost apostolii apostolilor și cu toate acestea Mântuitorul i-a avut pe Apostoli ca și propovăduitori și conducători ai Bisericii, chiar dacă și unele mironosițe au propovăduit vestea învierii. De ce? Femeile fiind mai delicate și emotive nu sunt în general potrivite pentru a fi conducători duhovnicești asupra bărbaților din princina războiului crunt al diavolului care de regulă vine în astfel de situații. Evident că Maica Domnului avea măsura duhovnicească necesară, este Sfânta Sfinților, însă vedeți că niciodată nu s-a pus problema să fie hirotonită o femeie în Biserică pentru că este o poziție nepotrivită pentru ea, după cum și mineritul este o meserie nepotrivită pentru o femeie. Vedeți că inclusiv la mănăstirile de maici există duhovnic.

Trebuie să înțelegem că există complementaritate și să nu încercăm să ne ieșim din rolurile noastre pentru că atunci ne chinuim și îi chinuim și pe ceilalți.

Despre istoria și semnificația mironosițelor, consultați Mironosiță pe OrthodoxWiki și pagina dedicată Duminica Mironositelor pe CrestinOrtodox.ro.

Femeia să se teamă de bărbat – semnificație

Tot datorită inteligenței feminine care este mai emotivă, Sf. Ap. Pavel spune ca femeia să se teamă de bărbat, însă nu în sensul de a-i fi groază – ferească Dumnezeu! – ci în sensul de a pune pază minții și frână gândurilor prin întrebare și luare aminte la părerea bărbatului care are o inteligență mai rațională și care nu primește așa de ușor gânduri și nu avansează așa de ușor pe o linie de gândire. Femeia, de regulă, avansează mai repede în gândirea sa, lucru care necesită mare atenție pentru că noi suntem căzuți și dacă direcția este greșită atunci mult mai greu iese cineva dacă a avansat mult în boscheți decât dacă a avansat puțin. Dacă direcția este bună atunci vedeți că mironosițele au fost mai presus decât apostolii și, iarăși, femeile sunt cele care au ținut și țin Biserica în istorie prin devotamentul, jertfelnicia și dragostea lor. 

Femeia și iubirea

Pentru că femeia este de regulă focarul de iubire dintre oameni, diavolul o atacă prin gânduri și factori externi astfel încât să o distorsioneze din poziția ei. Aici sunt multe efecte, unul din primele fiind faptul că anumite femei încearcă să facă ordine în Biserică prin atenționări și observații. Desigur că le respectăm foarte mult și le rugăm în lumina acestui respect să îl lase pe preotul paroh și pe oamenii rânduiți să facă acest lucru pentru că altfel se naște tulburare. Nu oricine poate să facă observație în biserică. Să nu uităm că Biserica este a lui Hristos exprimat prin consensul Sfinților Părinți. Biserica nu este a gândurilor unor oameni și a diferitelor tradiții populare care s-au înfiripat într-un anume loc. Nu e asta, ci vorbim de consensul Sfinților Părinți. 

Dacă cineva crede că limitarea la rolul său îl înjosește înseamnă că are cel puțin o problemă, dacă nu mai multe. Să avem grijă să nu credem că le știm pe toate și că putem să le știm pe toate prin noi înșine. De asemenea, să avem grijă să nu încercăm să le știm pe toate pentru că în mod necesar vom ajunge să știm din ce în ce mai puțin despre din ce în ce mai multe lucruri până când vom ști un nimic despre toate și atunci vom fi superficialitatea pură, nebăgată în seamă de nimeni și evitată de toți. 

Pentru a reuși trebuie să ne concentrăm pe duhovnicie, pe persoane, pe Dumnezeu și, prin Dumnezeu, pe cei din jurul nostru, pe meseria noastră și doar pe lucrurile care ne ajută să ne cizelăm caracterul și nu pe toate zgomotele informaționale cu care suntem asaltați. Clarificarea se face în liniște. Vedeți că atunci când avem o apă mâloasă într-un pahar dacă o agităm încontinuu ea rămâne tulburată. Dacă însă se liniștește atunci apa devine clară pentru că mizeriile se lasă la fund. Așa și noi: trebuie să stăm în liniște cu discernământ pentru a ne cizela și a ne înnobila caracterul. Desigur că liniștirea nu trebuie să fie pretext de neascultare, ci de creștere a capacității de jertfă.

Pentru o dezvoltare completă a temei, ascultați predica Femeia creștină și iubirea – p. Teologos.

Curajul mironosițelor

Vedeți că Domnul a răsplătit caracterul nobil și statornicia mironosițelor și prin aceasta i-a și mustrat blând pe apostoli. Trebuie să avem și noi curajul lor – să nu uităm că nu a fost un lucru simplu pentru o femeie să stea sub Cruce de partea Celui Răstignit când toți erau împotriva Acestuia și era foarte posibil să devină agresivi și față de ele. De asemenea, era periculos și să meargă noaptea prin locuri nesigure și să se întâlnească cu niște soldați de alt neam, păgâni, care nu îi iubeau pe evrei și care erau renumiți pe vremea respectivă pentru caracterul lor foarte neduhovnicesc.

Acest curaj provenea din singuranța oferită de iubirea pur duhovnicească a lui Hristos. De aici noi bărbații trebuie să învățăm să ne concentrăm pe dragostea interpersonală prin Dumnezeu și să oferim partenerelor noastre siguranță, protecție și echilibru. Sprijinul concret pe care trebuie să-l simtă partenera nu vine atât din cadourile care desigur că trebuie să existe, ci întâi de toate din timpul, din atenția pe care îi este oferită. Și bărbatul și femeia trebuie să fie atenți să nu îl folosească pe aproapele ca obiect, ci să îl iubească și să-l respecte ca om, lucru care presupune o dăruire adevărată.

Ca icoană a femeilor credincioase, citiți și Icoană a femeilor credincioase de la Ziarul Lumina.

Dovezi de iubire

Dacă vrem să știm cât de mult îl iubim pe Dumnezeu, să vedem cât timp dorim să petrecem și cât timp petrecem concret cu El. Același lucru e valabil cu orice persoană. Desigur că șederea împreună cu cineva presupune și acordarea atenției pentru că este generator de durere a sta cu cineva, însă mintea să fie în altă parte. Să avem determinarea și eroismul să investim timp să-i ascultăm pe ceilalți pentru că asta este o formă de iubire și de smerenie și noi ne folosim întâi de toate prin înmuierea inimii datorită milosteniei pe care o facem cu celălalt. 

Este adevărat că și ceilalți și noi toți trebuie să fim atenți și să nu uităm că Domnul a spus că pentru orice cuvânt deșert o să dăm răspuns în ziua judecății. Deci dacă noi oferim atenție cuiva, nu înseamnă că acela trebuie să vorbească în deșert în continuu. Să nu uităm că vorbirea fără rost nu este neutră, ci provoacă uscăciune sufletească și asta pentru că cel ce vorbește mult, chiar dacă spune lucruri bune, se golește pe dinăuntru. E ca o sobă la care dacă îi deschizi ușa des și pentru perioade lungi își pierde toată căldura din inima sa. Să nu uităm că vorbirea în deșert naște întunecarea mândriei în timp ce tăcerea naște adevăr și putere duhovnicească. Desigur că nu vorbim aici de tăcere bolnavă, ci de tăcere duhovnicească din respect și iubire față de ceilalți care cuprinde în ea limitarea la comunicarea necesară și la cuvântul dres cu sare. 

Să avem discernământ și să zâmbim mult și să vorbim puțin. Este adevărat că e bine să o întrebăm pe partenera de viață să ne vorbească despre un subiect care îi place atunci când o vedem că se închide în tristețe pentru că și ea trebuie să se simtă iubită. Desigur că prima convorbire și prima dragoste trebuie să fie totdeauna Hristos pentru că fără Acesta nu există iubire și dacă iubire nu e, nimic nu e. Desigur că nu vom răni aproapele cu pretextul că Îl iubim pe Hristos și ne dedicăm Lui, însă nu ne vom încărca cu păcat cu pretextul iubirii aproapelui. 

Dumnezeu – sursa iubirii

Iubirea vine de la Dumnezeu și deci să nu uităm să ne rugăm cu ardoare în fiecare zi astfel încât să ne reîncărcăm bateriile cu har, cu iubire. Să nu uităm că problema e la noi în clipa în care nu-l iubim pe celălalt. Desigur că sunt anumiți oameni care pot să fie iubiți mai ușor și alții mai greu însă noi trebuie să ne facem datoria față de Dumnezeu pentru că numai așa vom fi fericiți. Să nu uităm că Scriptura spune că nu trebuie să rămânem datori cu nimic fără numai să ne iubim între noi. Evident că asta înseamnă Cruce, necaz, însă numai așa ieșim din tirania egoismului din noi. 

Pentru reflecții despre Înviere și durere, ascultați Învierea și durerea – părintele Pimen Vlad.

Ascultare, atenție și iubire în viața de familie

Totdeauna să avem în vedere că trebuie să facem mai degrabă ascultare până la păcat frontal și nu atât să ne impunem voia. Să respectăm complementaritatea celuilalt. Femeia are mult mai mult frumos înăuntrul ei, este mai atentă la detaliu, la lucruri care țin de emoție și de grijă și are un talent nativ pentru lucrurile ce țin de interiorul casei, de aranjat, de creșterea copiilor, de haine și mâncare, în timp ce bărbatul este mai bun în lucrurile din afara casei, în deciziile care implică risc, compromis, cu impact major în timp și spațiu. Bărbatul caută de regulă afirmare și femeia caută în general atenție. Să nu creadă cineva că de vreme ce bărbatul este pricipiul conducător, rolul femeii este inferior. Din contră, este mult mai important să crești copii decât să crăpi lemne sau să te ocupi de tot felul de afaceri.

Ispita ambilor însă mai ales a bărbatului este că cu pretextul aducerii de bani acasă, își părăsește familia sau și-o pune într-un colț și se concentrează pe ceea ce îi place din punct de vedere al carierei crezând mai mult sau mai puțin că dacă oferă suport material este destul. Nu e destul. Este nevoie de atenția sa, de timpul său acordat familiei. Dacă nu este asta, atunci oricâți bani ar aduce, tot nu e destul. Bărbatul trebuie să fie disponibil oricând dorește partenera sa și aici mă refer ca dispoziție interioară, nu neapărat ca și GPS. Uneori și asta. Un zâmbet, o gustare împreună, o întrebare, o îmbrățișare ajută enorm. E nevoie de atenție. Sunt studii care spun că pentru supraviețuirea emoțională este nevoie de patru îmbrățișări pe zi. Ca să fie normal, e vorba de opt îmbrățișări pe zi și ca să crească dragostea, emoția, e nevoie  de douăsprezece îmbrățișări pe zi, fraților. Faceți asta? nu știu dacă faceți.

Apropo de atenție, un lucru esențial este confesiunea zilnică. Nu spun spovedanie pentru că nu vorbesc de taina Sf. Spovedanii aici. E adevărat că Sf. Părinți spun că omul ar trebui să se spovedească în fiecare zi, însă asta este fezabil doar în mediile monahale. Sfinții Părinți se referă la nevoia continuă a omului și mai ales a femeii de a se descărca și a discuta fără teama de a fi folosite cuvintele împotriva lui, împotriva ei, ci de a primi sprijin chiar dacă acest sprijin poate să fie inclusiv o critică, o observație constructivă. Trebuie să o asculți pe ea, nu neapărat de ea și trebuie să existe comunicare. Totdeauna trebuie să ne concentrăm pe îmbunătățirea situației și nu pe aflarea vinovatului. Să nu deschidem gura când suntem mânioși, ci să ne împodobim cu discernământ și duhul blândeții.

Vezi și cuvântul despre curajul mironosițelor în Săptămâna patimilor – p. Pimen Vlad.

Ispite – explicații și soluții

Principala ispită a ambilor, însă mai ales a femeii, este concentrarea pe sine sau/și pe gândurile sale. Femeia trebuie să aibă grijă să nu fie instabilă emoțional pe cât posibil, să nu confunde emoția cu dăruirea, atracția cu valoarea și vocația și să nu confunde atenția cu respectul. Trebuie să fie stabilă emoțional. Totdeauna să ne păzim mintea și să luăm în considerare și părerea celorlalți. Dacă femeia își crede gândurilor este mai dificil de scos de acolo decât bărbatul pentru că bărbatul este mai rațional, iar femeia se bazează mai mult pe simț care o înșeală mai ușor. Să nu cădem în iubirea de plăcere care este placa de mormânt. Să nu uităm că iubirea care nu duce la Dumnezeu cel viu nu este iubire, ci legătură care omoară.

Să nu uităm că libertatea nu este puterea de a face ce dorim, ci puterea de a face binele. Femeia este atrasă de bărbat însă trebuie ca ambii să aibă virtute pentru că altfel cad în patimi și se chinuie. Pentru că de regulă femeia răspunde și răspunde însutit și la dragoste și la indiferență, bărbatul trebuie să aibă inițiativa și să-și cucerească femeia pururea, și înainte de căsătorie și după. Dacă el își face femeia regină unică atunci și ea o să-l facă cu mult mai mult rege unic pentru că femeia dacă se simte iubită concret dă dovadă de un spirit de renunțare la care bărbatul nu poate să ajungă, după cum am văzut în cazul mironosițelor. 

Aici trebuie să fim atenți că pe primul plan este duhovnicia și nu materia, chiar dacă e nevoie și de daruri și o latură trupească. Statutul de regină vine din comportamentul nobil față de ea și, bineînțeles, din comportamentul ei și nu din nebunia trupului care dispare la 6 luni de la căsătorie, în cazuri rare după un an și în cazuri excepționale după un an jumătate. Niciodată să nu uităm că valoarea adevărată stă în virtute, adică în iubire care în cazul bărbatului se manifestă în principal în capacitatea de protecție, de oferire de atenție, siguranță, echilibru, iar în cazul femeii se manifestă prin capacitatea ei de mângâiere, de vindecare, de ajutor pe măsură. Această iubire interpersonală este cu mult mai mare, mult mai adâncă și crește în timp, împlinind persoana, în timp ce iubirea carnală nu o va împlini niciodată pentru că o reacție chimică nu împlinește niciodată persoana. 

Frumusețea adevărată a omului este lăuntrică, legată de evlavie, de viața interioară, de viața în Hristos. Nu trebuie să uităm asta, pentru că dacă intrăm într-o relație pentru împlinirea voilor noastre egoiste, în special a celor trupești, vom vedea că după o primă explozie precum racheta, în scurt timp racheta va cădea la pământ într-o altă explozie – nedorită – pentru că nu există o forță capabilă să o tragă către înălțimi.

Doar duhovnicia ne scapă de chin. Nu frumusețea trupească, nu averea, nu faima sau talentul ne vor scăpa. Doar modul corect de a fi – adică modul corect de a gândi și a acționa în Hristos. Din cauza asta, să avem grijă să nu mai fim concentrați egoist pe noi înșine, să nu mai dorim să fim doriți egoist, ci să ne concentrăm să fim adevărați în fața lui Dumnezeu, să ne creștem duhovnicia în fiecare zi, să încercăm să iubim cel puțin la fel ca ieri – dacă nu mai mult – în fiecare zi. Desigur că asta ne va crește și Crucea, însă ne va crește și fericirea. Este, de fapt, singura cale care cu adevărat se merită, singura cale care ne scoate din Valea Plângerii. 

Exemplul personal

Pentru asta trebuie să învățăm de la oamenii care sunt mai aproape de Dumnezeu decât noi. Fără exemplu personal nu se poate și din această cauză familia este esențială. Când spunem despre cutare că e „de familie bună” ne referim la virtutea sa și nu la cunoștiințele sale științifice. Familia trebuie să fie la început principala instituție de învățământ pentru că principalul lucru pe care trebuie să-l învețe omul în viață este duhovnicia, noblețea în cotidian. Evident că Biserica este și ea esențială și va deveni principala instituție de învățământ când copilul se maturizează însă dacă tânărul nu este învățat de mic cu cele cerești atunci nici măcar nu va ști de existența lor, darămite să le mai și caute și astfel va trăi o neîmplinire continuă. Desigur că Dumnezeu este milostiv și se lasă descoperit de către toți, însă evident că o creștere bună face mult. 

Eliberarea de egoism

Prin cunoașterea lui Dumnezeu scăpăm de chinul egoismului propriu și avem curajul să nu mai dăm vina pe alții, să ne asumăm greșelile pentru că știm că suntem limitați și supuși greșelii, iar Domnul este Tatăl iubitor din Cer și deci nu vom fi puși la zid dacă acceptăm că am greșit. Și chiar dacă vom fi puși la zid de oamenii cei slabi, dacă ne pocăim atunci Dumnezeu cel atotputernic ne va elibera, cel puțin în inima noastră – pentru că de fapt asta contează. 

Dacă scăpăm de spectrul egoismului, al auto-îndumnezeirii atunci nu vom mai avea împotrivire că de ce suntem socotiți inferiori – indiferent că această optică este reală sau nu – sau/și de ce nu ne dau voie ceilalți să-i stăpânim, să ne impunem voia. Omul duhovnicesc nu trebuie să caute asta. Omul sub lumina iubirii lui Dumnezeu își dă seama că este limitat și își taie voia mult mai ușor și atunci omul se maturizează și nu mai trăiește din impuls, lucru ce este specific mai ales adolescentelor. Toată dragostea noastră… Începutul discernământului, cunoașterea limitelor, seriozitatea în gândire, prețuirea adevărului, a cinstei, asumarea responsabilităților pentru acțiuni și urmările lor – acestea sunt semnele maturității și nu capacitatea biologică de reproducere.

Omul cu har

Omul adevărat trebuie să fie întreg la inimă și la minte, să nu fie rupt și pulverizat în toate părțile de patimi și de credința mare în propriile gânduri. De fapt, nu vârsta face pe om desăvârșit, ci rânduiala lăuntrică a inimii în care tronează iubirea lui Dumnezeu materializată în cotidian prin tăierea voii în voia lui Dumnezeu. Altfel nu ne desăvârșim și nu o să aflăm pacea. Vedem că toți doresc ca o fată să fie grațioasă și să intre în grațiile ei. „Grație” înseamnă har în latină. Deci inclusiv conștiința colectivă mărturisește că doți doresc o fată cu har și harul se manifestă prin delicatețe și nu violență. Grație în română înseamnă delicatețe. Când spunem că dorim să intrăm în grațiile ei spunem că dorim să intrăm în harul ei, în delicatețea sublimă a inimii ei. Defăimat să fie cel care judecă strâmb!

Asta se vede și în faptul că prețuită este fata cuminte și nu cea zvăpăiată pentru că cea cuminte este cu minte. Desigur că nu vorbim aici de o părută cumințenie care provine din lâncezeală, lene, lipsă de interes sau chiar din boli de genul depresiei. Asta nu e bine – ba chiar din contră: femeia harnică este femeia cu har. Adică munca cu discernământ, din ascultare și din dragoste aduce mult har. Chiar una din principalele modalități de ieșire din depresie este munca care ne arată că suntem utili, că avem un scop concret. Să avem grijă însă ca munca să nu fie în detrimentul relațiilor interpersonale – cu Dumnezeu și cu ceilalți. Mare atenție, fraților! 

Virtuțile și importanța lor

Vedem că și femeile mironosițe s-au dus la prima oră ca să aibă grijă de trupul mort al Domnului, însă s-au dus numai după ce au ținut legea veche a lui Dumnezeu pe care evreii o țineau și anume să se odihnească sâmbăta. Nici nu au lenevit zicând că se poate și mai încolo, adică nu la prima oră, că omul oricum e mort și nici nu au călcat legea ca să meargă sâmbăta zicând să termine odată. La prima oră s-au dus, când a fost binecuvântarea lui Dumnezeu. 

Femeia este prin excelență grijulie, mamă și sufletul feminin care iubește a devenit deja mamă. Analog în cazul bărbatului, care devine tată. De fapt, omul virtuos devine părinte pentru că întâi se naște pe sine și mai apoi pe ceilalți. Din cauza asta monahii și clericii se numesc părinți. 

Totdeauna pe primul plan este virtutea pentru că aceasta rămâne în timp și în veșnicie. Virtutea, ascultarea, iubirea vindecă și pe noi și pe ceilalți. Păcatul rănește. Lucrurile materiale sunt foarte trecătoare și secundare. Să nu uităm că Dumnezeu nu se nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va și secera. Cel ce seamănă în trupul său însuși, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viață veșnică, după cum spune Sf. Ap. Pavel. Din cauza asta să facem binele cât putem până când mai avem timp către toți, mai ales către cei de aceeași credință cu noi. Dragostea se clădește pe lucruri mici și astfel se ajunge la adâncimi mari. 

Să nu căutăm minuni de la celălalt în 5 minute pentru că atunci primim răspunsul pe care l-a dat Sf. Paisie unora care au venit la el și i-au cerut frontal să le facă o minune. Când a auzit asta, Sfântul le-a zis să pună capetele pe butuc să le taie și după aceea o să le lipească la loc. Sfântul însă i-a avertizat că sunt mulți și e posibil să le încurce capetele și că o să învieze fiecare cu un alt cap.

Să avem grijă să fim exigenți cu noi înșine și nu cu ceilalți. Cu ceilalți să fim îngăduitori. Este adevărat că uneori celălalt este foarte nevolnic și atunci este nevoie de multă răbdare, însă să nu uităm că ne mântuim purtându-ne sarcinile unii altora întru răbdare. Mântuirea este moartea și intrarea în veșnicie cu o inimă iubitoare și pentru aceasta avem nevoie de smerenie, de ascultare, de recunoașterea complementarității și a valorii celuilalt – smerenie de care femeile mironosițe au dat dovadă cu prisosință. Să avem și noi această smerenie să-i considerăm pe ceilalți mai buni ca noi.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum!

Hristos a înviat!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!