Întrebări și răspunsuri despre: egoism, gelozie, spovedanie, rugăciune, căsătorie…
3 mai 2026
Cum de nu știu oamenii asta despre muzica pop? – Rick Beato
4 mai 2026
În fața provocărilor ideologice și tehnologice actuale, aceste sfaturi pentru părinți ortodocși devin esențiale pentru a crește tineri cu caracter solid și credință vie. În aceasta discuție, părintele Teologos și Romeo Moșoiu, consilier la Ministerul Educației, explorează războiul asupra educației tinerilor, rolul familiei și Bisericii în formarea lor, influența negativă a tehnologiei, importanța căsătoriei creștine curate și modalități concrete de depășire a crizelor familiale. Descoperiți repere duhovnicești practice pentru a construi o familie unită în Hristos și a pregăti generațiile viitoare pentru veșnicie.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Dragii noștri, ne aflăm cu un om foarte drag mie, este consilier la Ministerul Educației, dar întâi de toate vorbim de un om care a avut și are o activitate foarte ferventă aș putea să spun, cu mult zel și dragoste de Hristos și îl apreciez foarte mult. Se numește Romeo Moșoiu pentru cei care nu-l știu. După cum spuneam, este foarte cunoscut în mediul online și bineînțeles, că cei care sunt depărtați de Dumnezeu l-au și vânat. Dar el, slavă lui Dumnezeu, că a reușit să rămână în picioare, a reușit să rămână aproape de Hristos și să ajute țara.
Romania se află într-un război ideologic foarte puternic
Poate că mulți dintre voi nu știu, dar credeți-mă că încearcă să ajute, pentru că la ora asta România se află într-un război foarte, foarte puternic. Vorbim de un război ideologic întâi de toate și una din țintele principale este mai ales învățământul, adică tinerii. Asta pentru că cei care atacă țara, care sunt străini și de Dumnezeu și de neam de fapt, chiar dacă unii dintre ei au cetățenie româna, ei știu că cei mai în vârstă au experiența dacă doriți, de viață și sunt mai greu oarecum de manipulat și din cauza asta se concentrează asupra tinerilor, deci asupra generațiilor viitoare pe care, sigur că noi le iubim. Și într-adevăr, să știți că sunt niște tineri foarte frumoși, foarte curați, dar nu au experiență de viață și deci sunt mult mai ușor manipulabili.
Și, de fapt, apropo de război și apropo de educație, primul lucru pe care aș dori să-l pun pe masă în discuția cu Romeo, este o celebră întâmplare cu Winston Churchill, care, evident că nu era ortodox, dar cu toate astea putem spune că, sigur, într-o anumită măsură, până la un anumit punct era totuși luminat de Dumnezeu. În clipa în care Anglia se afla într-un pericol foarte mare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când era atacată de nemți, se punea problema în conducerea Marii Britanii că au nevoie de fonduri, au nevoie de bani pentru efortul de război. Și în clipa respectivă, unul din consilierii lui Churchill i-a propus să ia bani de la educație pentru război. Atunci Churchill s-a mirat către consilierul respectiv a spus: ”Păi, bine, atunci dacă luăm banii de la educație, pentru ce ne mai luptăm?”.
Asta pentru că de fapt noi trebuie să ne luptăm pentru viitorul țării și viitorul țării sunt copiii, adică educația și o să-l las pe Romeo să vorbească pe această temă.
Pentru o perspectivă asupra formării tinerilor în context ortodox, consultați analiza Educația religioasă – formarea tinerilor pentru viață de pe crestinortodox.ro.
Exemplul Marii Britanii
Romeo Moșoiu: Da, mulțumesc de invitație! Ați pus pe masă o situație foarte frumoasă. Anglia, Regatul Unit, o țară care, așa cum s-a spus, a investit secole de-a rândul foarte mult în educație. Acolo avem și marile universități în care trebuie să recunoaștem că și foarte mulți tineri din România s-au dus să studieze. Anglia este Regat Unit, este o țară care i-a unit foarte mult pe cetățenii ei prin zona de educație. Au investit în educație și iată că investiția pe care a făcut-o și o face în continuare în toată lumea se pare că dă roade.
Eu chiar am niște exemple concrete în care studenți care au beneficiat de burse din partea reginei, aveau la un moment dat niște întrebări și spuneau: ”Ok, ce câștigă Regatul Unit din această investiție în noi?” și un ”Sir” de acolo care era responsabil cu învățământul la întâlnirea aceasta cu tinerii bursieri, la această întrebare i-a răspuns tânărului că Anglia de-a lungul secolelor, întotdeauna a investit în educație și că toți cei care termină acolo sunt de fapt ambasadorii, sunt cei care promovează cumva Regatul Unit în toată lumea. Deci, iată o formă de diplomație și o formă de a reuși să te faci cunoscut în toată lumea prin cei care termină studiile acolo. De aceea, și învățământul românesc și învățământul din toată lumea are un rol vital în formarea cetățenilor, în formarea tinerilor.
Vezi și discuția despre rolul educației în formarea tinerilor în Modelul creștin: repere teologice și strategii catehetice pentru formarea tinerilor de pe ziarullumina.ro.
Primele universități din Romania au fost fost susținute de Biserică
În România, așa cum știți, învățământul are o tradiție și s-a dezvoltat și a plecat din tinda Bisericii. Primele universități au fost universități care au fost deschise și susținute de către Biserică, apoi ele s-au dezvoltat. Poate că lucrul acesta se uită, e bine să-l amintim…
Părintele Teologos: Și e bine să revină, iartă-mă!
Romeo Moșoiu: E bine să ne amintim de lucrul acesta și da, poate că acest moment e nevoie foarte mult cumva ca Biserica, și când spun Biserica mă refer la toată comunitatea…
Părintele Teologos: Sigur! Deci, nu numai la rasofori…
Apar instituții de învățământ pe lângă comunitățile parohiale
Romeo Moșoiu: Da, nu numai la administrație, să-i spunem așa, ci la toți. Biserica e formată și din noi toți credincioșii și e nevoie ca toate comunitățile de credincioși să se adune și să sprijine tinerii prin programe educaționale. Avem câteva exemple în țară de școli care au fost deschise de către comunitățile parohiale. În București, dar nu numai, ci și în țară, aproape în toate marile orașe, cam peste tot avem și cu siguranță eu cred că investiția în educație pe care o face Biserica, este foarte importantă. Avem la fel învățământul teologic, așa numitele licee teologice sau seminariile teologice. Multe încep încă de la grădiniță și până la liceu. Și așa cum spuneam, avem și învățământul particular. Prin noile legi ale educației avem și învățământul confesional, care este cumva destul de bine reglementat și urmează ca în anii următori să fie cu siguranță și el dezvoltat în România.
Spun lucrurile astea tocmai ca să înțelegem și să punem pe masa discuției noastre faptul că există în România exemple de bună practică. Adică, avem aceste unități de învățământ, instituții de învățământ care funcționează, funcționează bine, cu rezultate, am putea spune, foarte bune și în care părinții sunt foarte mulțumiți și încântați de rezultatele pe care le au. Și la fel trebuie să punem cumva pe masă aici în discuție, rolul învățământului. În calitate și de părinte, dar și de om care sunt în contact cu sistemul de învățământ românesc și cu mulți părinți care își caută și își doresc foarte mult pentru copiii lor să beneficieze de o cât mai bună o experiență și un mediu de învățare care să-i se sprijine și să-i stimuleze, să-i ajute, pot spune că părinții caută aceste instituții în care pe lângă zona de învățare care este cumva importantă…
Părinții văd școala ca pe o salvare
Părintele Teologos: Învățare profesională?
Romeo Moșoiu: Da, pe zona aceasta academică, foarte mulți dintre ei caută și zona aceasta de siguranță. Trebuie să spunem că mediul în care tinerii se dezvoltă contează enorm de mult pentru ei. De aceea și în contextul acesta în care ei cresc încă de mici, recomandarea mea pe care o am și o spun de fiecare dată către părinți, este să le creeze copiilor, tinerilor, contexte de învățare în cât mai multe medii.
Știți ce se întâmplă? Părinții de obicei, o mare parte din părinți, își doresc și văd școala ca pe o salvare. Îl iau pe copil, îl duc la o școală bună și investesc în el. Eu merg, muncesc de dimineața până seara, fac un efort foarte mare ca să-l susțin la școală, indiferent că e la școala de lângă casă sau e o școală aflată mai departe, o școală mai bună sau care poate să fie și o școală privată. Chiar dacă este la stat, chiar dacă este la privat, părintele face o investiție, adică face un efort destul de mare ca să-l țină acolo și să-l întrețină. Și atunci el așteaptă de la școală ca școala să-l formeze și așteptarea este ca profesorul, ca dascălul, ca profesorul cu care copilul interacționează, să-l formeze.
Părintele Teologos: Și din punct de vedere al caracterului.
Romeo Moșoiu: Și din punct de vedere al caracterului, și din punct de vedere intelectual, și din punct de vedere emoțional, din toate punctele de vedere. De aceea, să spunem așa, nu există o rețetă a succesului în partea aceasta și dacă căutăm doar o soluție, atunci sunt părinți care sunt cumva supărați la un moment dat că nu primesc ceea ce ei își doresc cumva de la școală. Acum trebuie să spunem că părinții pe care noi îi avem acum sunt cei care, mulți dintre ei, au prins foarte puțin perioada comunistă sau au prins mai mult perioada comunistă, dar au prins foarte mult și perioada de libertate. Și atunci, în perioada asta de tranziție pe care ei au prins-o, au prins un învățământ poate pe un alt tip de dezvoltare, iar acum evoluția învățământului este cumva una diferită față de ce au învățat ei.
Despre impactul tehnologiei și educația ortodoxă în familie, vezi analiza din Provocările familiei contemporane – p. Vasile Ioana, p. Teologos și perspectiva eclesială în Rolul familiei în educația copiilor – perspectivă eclesială.
Tehnologia este un vector important care îi influențează pe copii
Și atunci, dacă atunci așteptările erau clare, că profesorii erau cei care transmiteau informațiile, îi învățau pe tineri, acum trebuie să spunem că pe lângă școală, pe lângă profesor, tinerii de astăzi au, aș putea spune, un vector foarte important care îi influențează foarte mult, este vorba de tehnologie și de tot ce înseamnă partea aceasta. Deci, am putea spune că formarea lor se face parțial în școală, foarte mult formarea caracterului se face în familie…
Părintele Teologos: Acolo ar trebui!
Romeo Moșoiu: …și foarte mult contează mediul în care el se dezvoltă și de cele mai multe ori am putea spune că o influență puternică, negativă sau pozitivă, o are tehnologia asupra tinerilor. Din ce în ce mai mult tehnologia prin tot ce a apărut acum, are un efect foarte mare asupra tinerilor.
De aceea eu cred și e important ca părinții să se gândească și să ofere copiilor contexte de învățare în cât mai multe medii. Școala este un mediu, este un mediu important în care copiii își fac prieteni, își fac relații, este important ca mediul acela să fie un mediu ”safe”, un mediu sigur…
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: …în care copiii să se dezvolte și să nu aibă parte de…
Părintele Teologos: ”Bullying”!
Centrul de cercetași creștin-ortodox din București
Romeo Moșoiu: …”bullying” cum este acum, să nu aibă parte de violență, de tot felul de influențe care mai de care mai negative din anturajul care este în școală. La fel, un mediu important pe care părintele e bine să-l dezvolte, este și mediul de dezvoltare spirituală, de căutare pe care tinerii îl au. Încă de mici e bine ca părinții să fie atenți și să-i ducă pe copiii în comunitate, la biserică, da? Și acolo, iarăși, copilul are un alt context de învățare, în care poate să-și dezvolte prieteni. Este un mediu foarte sigur, foarte ”safe”, în care împărtășesc aceleași valori și principii și se joacă încă de mici. Eu aș îndemna părinții să le ofere și un alt mediu, în care copiii să se dezvolte din punct de vedere al caracterului și să fie pregătiți pentru viață. Adică să-i pregătim puțin pentru viață într-un alt context.
La București unde noi stăm, am reușit să dezvoltăm un centru de cercetași creștin-ortodocși, în care copiii noștri și mulți copii din București au beneficiat de această dezvoltare. Acolo copiii au învățat lucruri încă de mici, lucruri aparent simple de la modul cum să-și organizeze un bagaj pentru a pleca într-o expediție, până la modul cum să își aprindă un foc…
Părintele Teologos: A, ce frumos!
Romeo Moșoiu: …să știe a merge prin pădure și a recunoaște un traseu montan, până la a face un mic…
Părintele Teologos: Adăpost.
Romeo Moșoiu: …adăpost, da, până la cei mai mari care stau la cort, în natură. Deci, e foarte, foarte importantă conexiunea cu natura. Dacă pui presiune pe copil și spui: ”Nu mai sta pe tehnologie!”, toată ziua tu ca părinte ești foarte supărat, vii de la serviciu obosit și îl vezi pe copil că a stat câteva ore pe tehnologie, bineînțeles că încerci să faci ceva și a face ceva înseamnă a-i limita copilului, a intrat într-un mic conflict cu copilul și a te supăra în același timp, căci e o stare până la urmă de…
Părinții trebuie să cânte pe aceeași partitură
Părintele Teologos: Tensiune.
Romeo Moșoiu: …tensiune. Reproșezi copilului că nu face nimic altceva decât a sta pe tot ce înseamnă partea de tehnologie și el vine și spune: ”Păi, am terminat cu temele, nu am ce face!”. Marea majoritate a copiilor asta spun: ”Da, mă plictisesc!” și atunci remediul este stau pe telefon, stau pe calculator, pe laptop, pe tehnologie și acolo deja pierdem.
Așa copilul fiind implicat și în alte activități, ai pe o parte școala și ai activitățile în familie. La fel contează enorm de mult ca părinții împreună să fie pe aceeași lungime de undă, să nu vină cu planuri, cu agende diferite și să nu se contrazică…
Părintele Teologos: În fața lor!
Romeo Moșoiu: …în deciziile lor. Ăsta este un detaliu absolut important în dezvoltarea copiilor, acela că văd că stâlpii casei, cei doi piloni importanți, mama și tata, sunt la fel, sunt…
Părintele Teologos: În acord.
Romeo Moșoiu: …în acord și împreună cântă sau merg pe aceeași partitură chiar dacă uneori poate că tonalitatea, să spunem așa cum ne place în cântare, poate că unul este mai puternic în argumentare…
Părintele Teologos: Mai bas!
Romeo Moșoiu: Da, exact, bas sau bariton și în cealaltă parte…
Părintele Teologos: Mai dulce.
Blândețea în relația cu copiii este foarte importantă
Romeo Moșoiu: …mai blând cumva. Este importantă și blândețea în relația cu copiii, e foarte important să fii aproape de ei, să-i înțelegi. Da, este adevărat că e greu, lucrul ăsta este un lucru foarte greu. De cele mai multe ori vii încărcat de la birou și atunci așteptarea ta este ca acasă să te eliberezi și când acasă poate lucrurile nu sunt așa cum tu ți-ai dorit, atunci intervine și mai mult starea asta de supărare, de nervozitate care se transformă mai departe, se roade cumva și nu duce undeva într-o zonă foarte bună.
De aceea, dacă copilul are acest mediu de formare în cel puțin trei locuri, asta este cumva rețeta pe care o propun, propunerea pe care o am către părinți, să le ofere minim trei contexte de învățare. Una este școala, una este familia cu Biserica, este foarte importantă, familia și Biserica cumva sunt împreună și apoi un alt context. Că este cercetașie, că este de ce nu, să învețe un instrument muzical…
Copiii din ziua de azi nu mai fac lucruri practice
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: Contează enorm de mult să dezvoltăm în copii încă de mici, latura aceasta artistică. Că ne referim la un obiect muzical, că ne referim la zona de arte, la a face ceva, contează foarte mult partea kinestezică. Este extraordinar de important ca copilul încă de mic, de când se joacă, să îl stimulați.
Părintele Teologos: Să facă practică.
Romeo Moșoiu: Să facă foarte multe lucruri practice. Dar copiii noștri nu mai fac practică. Folosesc, poate am putea spune, un singur deget și atunci el nu mai este…
Părintele Teologos: Nu are contact cu realitatea.
Romeo Moșoiu: Da! Da și își pierde foarte mult din zona de simțuri, posibilitatea de a își dezvolte cumva partea aceasta. Eu aici aș vrea să vă întreb: Cum vedeți sau ce sfat le-ați da părinților de copii în dezvoltarea lor încă de mici pentru că noi de mici îi pregătim pe copii, ca atunci când ajung în adolescență să păstrăm încă relațiile cu ei?
Despre educația ortodoxă în familie și maturizarea adolescenților, vezi sfaturile din Parabola fiului risipitor: sfaturi pentru părinți cu adolescenți – p. Teologos și articolul Educația ortodoxă în familie.
Cum să păstrăm relația cu copii și când ajung la adolescență?
Părintele Teologos: Eu cred că părinții trebuie să știe care e scopul omului în viață. Și scopul nu este să aibă o carieră, un loc de muncă bun, călduț. Scopul omului în viață este să moară cu cinste, adică să moară cu o inimă iubitoare, să dea răspuns bun la judecată și să fie fericit în veșnicie. Și de vreme ce moartea înseamnă stabilizare, în clipa în care mor dacă mor cu cinste, mor cu iubire înseamnă că asta va fi în veșnicie. Deci eu trebuie să-mi pregătesc copilul pentru moarte, dar nu în sens de finalul vieții, ci din contră, în sens de potențare a vieții la maxim. Ei și atunci eu trebuie să aleg dintre cele patru: vorbim de școală, biserică, familie și timp liber, trebuie să aleg activități pentru copilul meu astfel încât să-i cresc dragostea față de Dumnezeu și prin Dumnezeu, de oameni.
Și să mă gândesc: dacă eu îl îndrept către artă, o să-i crească dragostea de Dumnezeu, dragostea de frumos? Pentru că Dumnezeu este frumos. Da, o să-i crească, deci o să fac treaba asta. La biserică, evident, să meargă și în familie, evident că o să pun pe primul plan nu atât dezvoltarea profesională, cât dezvoltarea personală. Deci, pe primul plan totdeauna va fi dezvoltarea personală și deci, familia împreună cu Biserica, este principala instituție de învățământ.
Familia este esențială, de ce? Pentru că în familie tânărul stă mult mai mult timp. Deci, eu, sigur, evident că trebuie să aduc bani acasă pentru că e nevoie.
Romeo Moșoiu: Existența minimă.
Pentru rolul familiei ca instituție de învățământ ortodox, consultă cuvântul din Familia ca instituție de învățământ – p. Teologos și interviul despre tradiție și modernitate în Familia între tradiție și modernitate.
Trebuie oferit suport emoțional, suportul material nu este de ajuns
Părintele Teologos: Da, dar să nu exagerăm, pentru că de foarte multe ori părinții, mai ales bărbații exagerează pe tema asta, nu oferă suport emoțional crezând că suportul material e de ajuns. Nu e de ajuns! Trebuie să fie exemple personale, trebuie să se roage pentru copiii lor și primul lucru când ajung acasă, pentru că vin încărcați de la lucru, trebuie să se roage. Bun, primul lucru trebuie să își sărute soția, soția e pe primul plan mai presus decât copiii, pentru că copiii, am spus, trebuie să moară cu o inimă iubitoare și nu poți să explici iubirea. Iubirea nu se poate explica pentru că Dumnezeu iubirea este și de ce ar trebui să-L explici pe Dumnezeu? Nu se poate! Dar iubirea se învață prin exemplu personal. Deci, copiii trebuie să învețe cum să iubească din exemplu personal al soților.
Deci, eu mă concentrez pe iubirea oferită doamnei mele și atunci copiii învățând de la exemplu personal dintre mine și iubita mea, dintre mine și doamna mea, o să învețe și ei la rândul lor să iubească. Și chiar sunt studii foarte serioase, nu mai vorbesc de Sfinții Părinți, care vorbesc toți în cor pe tema asta, care spun că pentru subzistență, minim minimorum, pentru subzistență emoțională e nevoie de cel puțin patru îmbrățișări pe zi. Pentru o stare normală e nevoie de 8 îmbrățișări pe zi, pentru dezvoltare emoțională armonioasă, pentru creștere și iubire, e nevoie de 12 îmbrățișări pe zi. Ei, care dintre bărbații de azi?…
Romeo Moșoiu: Deci, veniți cu o rețetă?…
Copilul trebuie să învețe să-și facă la rândul lui o familie
Părintele Teologos: Da, da, da! Și care este și verificată, sunt studii și studii destul de vechi, în legătură cu care astăzi s-a dezvoltat o întreagă ramură pe tema asta, dincolo de Sfinții Părinți. Adică, trebuie în familie copilul să învețe să se iubească, copilul trebuie să învețe să fie nobil, copilul trebuie să învețe să-și facă la rândul lui o familie.
Romeo Moșoiu: Da și este perfect adevărat că copilul întotdeauna va imita…
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: …și în deciziile pe care le va lua în viață atunci când va dori să-și construiască o familie, va lua ca model propria familie.
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: Deci, de aceea e important cumva, mediul în care el se dezvoltă și trebuie să fim conștienți că tot ceea ce el vede acasă, ce vede la mama, ce vede la tata, ce vede în familie, el cumva va lua cu el în, cum se spune, în bagajul lui genetic.
Părintele Teologos: Sigur! Și nu numai atât. Adică, e vorba de arhetipuri, e vorba de mod de gândire adânc înrădăcinat în el. Eu cunosc persoane și nu una, care, de exemplu, dacă faci treaba asta, adică vrei să te scarpini, te rog să mă ierți, el crede că-l lovești. De ce? Pentru că în familie a fost obișnuit să fie lovit în continuu. Sau cunosc persoane care cred că toți ceilalți au ceva cu el. De ce? Pentru că în familie, în continuu, părinții îl certau orice făcea. Îl certau și când el înțelegea de ce îl certau părinții, dar și când nu înțelegea de ce îl certau părinții, atunci imediat orice lucru face, e clar acum ce o să se întâmple. E foarte important, pentru că evident, tânărul se formează în anii de familie, să spunem așa.
Comunismul a distrus inclusiv familia
Romeo Moșoiu: Eu aș aminti doar că noi, ca generație și noi ca popor, ducem cu noi din istorie, cumva, să nu uităm că peste noi a fost 50 de ani de comunism, ceea ce a distrus foarte, foarte mult…
Părintele Teologos: Foarte mult!
Romeo Moșoiu: Comunismul a distrus foarte mult, inclusiv familia…
Părintele Teologos: Da!
Romeo Moșoiu: …inclusiv relația dintre soți.
Părintele Teologos: Relația iubitoare dintre soți.
Romeo Moșoiu: Relația iubitoare între soți, foarte bine că aici insistați! Și atunci a transformat instituția căsătoriei într-o… a laicizat-o foarte tare și nu numai, dar a transformat-o într-un proces tehnologic.
Părintele Teologos: Într-un contract!
Romeo Moșoiu: Da, într-un contract! Căsătoria, de fapt familia pe vremea aceea, era bună doar pentru a crește productivitatea muncii, aș putea spune.
Părintele Teologos: Da, exact!
Romeo Moșoiu: Comunismul ăsta era. Deci, toată lumea trebuia să ne concentrăm ca să crească producția, producția indiferent în ce domeniu lucrai și atunci totul, școala, familia, toți, toată societatea era focusată pe partea asta. Și inclusiv direcția era că bărbatul era cel care trebuia să muncească, să muncească cât mai mult, femeia la fel și ea trebuia să muncească, nu mai era separația asta și toată lumea trebuia să muncească, veneau acasă, statul avea grijă de copii, adică le oferea creșă…
Părintele Teologos: Da! Școală…
În acea vreme refugiul era în vicii
Romeo Moșoiu: …și școală, trebuia să stea cât mai mult în mediul ăsta, atunci ei veneau doar seara obosiți, mulți dintre ei cu frustrări, cu tot felul de lucruri. La fel am putea spune că statul nu sprijinea sau nu ajuta. Erau foarte multe abuzuri în familie pentru că frustrarea era atât de mare și munceau atât de mult, bărbații munceau atât de mult încât își găseau refugiu când veneau acasă sau nici măcar nu mai ajungeau acasă, se opreau în…
Părintele Teologos: La bodegă!
Romeo Moșoiu: Da, exact, la cârciumă. Din păcate sau din nefericire în alimentara nu găseai, adică în market cum se spune acum, nu găseai alimente, dar băutură se găsea atunci, și atunci refugiul lor era în alcool sau în vicii și veneau cumva acasă și transformau supărarea asta…
Părintele Teologos: Se descărcau.
Romeo Moșoiu: …și atunci copiii care s-au născut cumva, mulți dintre noi care venim din comunism, ne amintim exemple. Poate că nu neapărat în familiile noastre, dar știm cazuri la vecini sau… Plus că era această, și e bine să ne amintim, această presiune enormă că cineva te supraveghează, că cineva știe, că întotdeauna dacă spui ceva ce se vorbește în casă, lucruri care cumva erau interzise, nu știu, comentai pe tovarășul sau comentai pe cineva, imediat existau niște repercusiuni. Și atunci era teama asta pe care o aveau părinții ca copiilor să nu meargă, să nu divulge secretele pe care, eu știu, le aveau, faptul că ascultau un radio, cum erau astea interzise…
Părintele Teologos: Europa Liberă.
Generația actuală nu a fost foarte afectată dar genetic duc acele lucruri rele
Romeo Moșoiu: …da, Europa Liberă sau Vocea Americii, că erau interzise atunci, ei, de toate lucrurile astea trebuie să ținem cont chiar și generația actuală chiar dacă poate nu au fost foarte afectați, cei care sunt acum părinți, dar indirect duc cu ei, așa cum ne place să spunem genetic, duc aceste lucruri. Plus că să nu uităm că bunicii și străbunicii noștri sunt cei care au prins două războaie mondiale, au prins o foamete groaznică și au prins un comunism care a venit peste România prin Uniunea Sovietică, care a distrus tot ce a însemnat proprietatea privată, tot ce a însemnat onestitatea, tot ce a însemnat efortul generațiilor întregi.
Părintele Teologos: Și virtutea.
Romeo Moșoiu: Au fost oameni care au murit pentru pământ, au murit pentru casă, au murit pentru familie, s-au dus în război ca să-și păstreze lucrul ăsta și comunismul a venit și a șters totul. A făcut colectivul și atunci am avut, să nu uităm că țara noastră a avut foarte mulți sfinți în vremurile acelea…
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: …am avut foarte mulți oameni care s-au opus comunismului. Biserica, preoții și mai ales călugării au jucat atunci un rol important pe de o parte de a ține trează credința, acest filon important al neamului. De aceea cumva, exact cum spuneți și dumneavoastră, noi ducem cu noi și părinții tineri trebuie să fie conștienți de lucrul ăsta, că întotdeauna și cu asta chiar vreau să închei această temă, poate mulți dintre noi îi mai condamnăm câteodată pe părinți că n-au avut grijă de noi, că nu ne-au dat sau nu ne-au oferit. Trebuie să le mulțumim părinților pentru tot efortul pe care l-au făcut…
Părintele Teologos: Neapărat!
Romeo Moșoiu: …așa cum au putut ei, pentru vremurile alea grele pe care le-au avut, pentru faptul că au muncit enorm de mult ca noi să avem lucrurile acelea poate simple, poate nu atât de mult precum le oferim noi acum tinerilor, copiilor noștri.
Părintele Teologos: Sigur! Da, evident!
Problema libertinajului
Romeo Moșoiu: Și atunci, cred că noi ca părinți, am trecut cumva dintr-o extremă într-alta. Și asta cred că e…
Părintele Teologos: Asta e o altă mare problem, problema libertinajului. Adică, e vorba de câinele ăla care a stat mult timp în lanț și când îi dai drumul, nu-l mai poți opri.
Romeo Moșoiu: Da! Comunismul are asupra mentalului colectiv… Va trebui să mai treacă, cred că încă o generație…
Părintele Teologos: O generație.
Romeo Moșoiu: …ca să se șteargă lucrurile acestea, traumele.
Părintele Teologos: Da, pentru că foarte mulți au spus să nu-i lipsească nimic copilului meu și asta duce în cocoloșire, asta duce în…
Romeo Moșoiu: Cealaltă extremă, care nu este…
Părintele Teologos: Cealaltă extremă care nu este foarte destructivă.
Romeo Moșoiu: Pentru că dacă nu-l pregătim pe copil și pentru momentele mai grele din viață, viața nu este formată numai din lucruri frumoase. Așa cum ați spus dumneavoastră, viața noastră este o trecere, trebuie să fim conștienți de lucrul ăsta, că noi nu suntem veșnici, chiar dacă ne dorim să fim veșnici pe acest pământ.
Părintele Teologos: Aici pe pământ, dar în veșnicie suntem!
Romeo Moșoiu: Veșnicia este în altă parte.
Părintele Teologos: Exact!
Părinții trebuie să petreacă mai mult timp cu copiii, vorbind lucruri serioase
Romeo Moșoiu: Și prin tot ceea ce facem, prin tot ceea ce construim, că inclusiv investiția asta în formarea copiilor este tot o investiție, că ne dorim lucrurile cât mai bune pentru noi, că ne dorim un anumit statut social, că ne dorim să avem, să nu uităm că lucrurile acelea contează foarte mult cum le lăsăm, cui le lăsăm și mai ales cât vor valoriza copiii noștri ceea ce noi le lăsăm. Că dacă îi lăsăm în cealaltă extremă în care el nu a înțeles tot efortul pe care noi l-am făcut, atunci efortul nostru odată ce noi plecăm din această lume, el dacă nu are ancoră, se va risipi.
Părintele Teologos: Da! Deci socotesc eu că trebuie ca părinții să ofere mult mai mult timp să stea cu copiii și să vorbească lucruri serioase. Pentru că una din principalele direcții de distrugere a neamurilor țintă de către, trebuie să spun, de către serviciile secrete străine de Dumnezeu de neam, este debilizarea printr-o mulțime de metode, inclusiv prin tratarea copiilor sau uneori chiar și a adulților, ca pe niște debili, ca pe niște copii. Tra la la, lucruri de genul ăsta îl face pe om să se debilizeze. De ce? Pentru că nu îi se oferă un material care să-i provoace gândirea. Înțelegeți ce vreau să spun?
Romeo Moșoiu: Da!
Părintele Teologos: Adică, nu îi ofer pe Dostoievski, ci ofer niște cărți foarte superficiale. Ce cărți? Niște TikTok-uri, niște Instagram-uri foarte superficiale…
Cum pot părinții să păstreze echilibrul
Romeo Moșoiu: Ați pus degetul pe rană! Dumneavoastră care sunteți un mare cunoscător și un expert, să spunem așa cum e acum la modă, în ale tehnologiei, ce le recomandați părinților și tinerilor, adică la ce să fie atenți și mai ales cum să păstreze acest echilibru?
Părintele Teologos: Deci, întâi de toate cred că este nevoie de program. Fără program nu este performanță. Și trebuie să înțeleagă și cei în vârstă și tinerii că e nevoie de seriozitate. Care seriozitate trebuie să fie o seriozitate bucuroasă nu o seriozitate posacă. Vorbim de seriozitate, vorbim de program și cum spuneam, conștiința morții mele ca și portal pentru veșnicie.
Romeo Moșoiu: Ca trecere.
Părintele Teologos: Ca trecere! Deci, dacă eu mor acum, unde mă duc?
Romeo Moșoiu: Da! Trebuie să fim conștienți de asta. Poate că pe unii cuvântul acesta, moarte, îi sperie. Pe om îl sperie moartea. Întotdeauna…
Părintele Teologos: Da! Și din cauza asta vorbesc. De ce? Pentru că dacă omul uită de moarte, devine animal.
Romeo Moșoiu: Da!
Părintele Teologos: Se abrutizează în plăceri mai ales că astăzi sunt plăceri la tot pasul, pe tehnologie și așa mai departe.
Romeo Moșoiu: Și ai impresia că plăcerea este veșnică.
Părintele Teologos: Veșnică, sigur! Ei, văd eu mai încolo, mai încolo, mai încolo…
Romeo Moșoiu: Trăiește-ți clipa!
Părintele Teologos: Exact!
Romeo Moșoiu: Asta este acum pentru mulți…
Să ne antrenăm mintea
Părintele Teologos: Clasic, da, exact! Deci, dacă e vorba de program și e vorba de relații interpersonale și materiale serioase, adică discuții serioase între mine și copilul meu, între mine și doamna mea sau o carte serioasă, un podcast serios care să-mi genereze gândire, atunci eu ca la sală, îmi antrenez creierul. Dacă însă am materiale care deja se numesc, există un tip de materiale care-s foarte multe și care se numesc brain rot content. Adică materiale de putrezire a creierului, furaje informaționale, atunci creierul nu se mai antrenează și își pierde capacitatea de a gândi. Unde mai pui că la ora asta vorbim de inteligență artificială, vorbim de ChatGPT, toate aceste LLM-uri se numesc, Large Language Models, care, între ghilimele, evident, gândesc în locul meu.
Și dacă ele gândesc în locul meu, eu iarăși îmi pierd capacitatea de gândire și nu mai pui că îmi rezolv, între ghilimele, problemele prin ChatGPT sau alte motoare de căutare, alte LLM-uri, alte motoare conversaționale, deci eu mă aplatizez, mă tâmpesc, adică devin bont, nu mai am putere de pătrundere, nu mai am o gândire critică, nu mă mai întreb, nu zic ia să vedem cum e și partea asta și partea cealaltă și automat mă introduc într-o bulă cognitivă. Deci, trebuie să-și asume și părinții și copiii, hai, să facem puțin efort! Copiii fac treaba asta pentru că merg la sală, dar pentru motive nu foarte ortodoxe, haideți, să încercăm să facem același lucru pentru motive ortodoxe, dar nu atât cu trupul cât cu sufletul!
Să stimulăm tinerii să pună întrebări, să gândească
Romeo Moșoiu: E foarte important să-i stimulăm pe copii…
Părintele Teologos: Să gândească!
Romeo Moșoiu: … să pună întrebări!
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: Să gândească! Este important…
Părintele Teologos: E esențial!
Romeo Moșoiu: …chiar și pentru tinerii de toate vârstele.
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: Pentru că există această tendință poate am spune, în societate că lasă, copilul să stea cuminte, să fie ascultător.
Părintele Teologos: Da! Și îi dai un ecran și trebuie să se descurce.
Romeo Moșoiu: Da, exact, exact! De multe ori am întâlnit bunici, de exemplu, care aduceau copiii la școală și spuneau: ”Vai, e un copil extraordinar! Noi acum mergem acasă, eu îi pun să mănânce, mănâncă și după aceea el merge în camera lui nu mai iese de acolo până vin părinții lui. Atât de cu minte este încât eu pot să-mi fac toate treburile!”, știți?
Părintele Teologos: Și el stă tot tipul pe ecran și se droghează acolo de fapt.
Romeo Moșoiu: Exact! Adică, el se duce în camera lui, stă pe calculator, își face el temele, stă acolo, dar stă cu minte.
Părintele Teologos: Da, da!
Romeo Moșoiu: Știți termenul de cuminte? Ăsta-i termenul!
Părintele Teologos: Sigur! Nu este cu minte pentru că își pierde mintea.
Romeo Moșoiu: Nu, nu! Este pur și simplu pentru că el este de fapt într-o altă lume. De aceea…
Părintele Teologos: Exact! Se droghiază de fapt. Iarăși ceea ce să o citesc că ar fi foarte important, ar fi ca și la școală să se facă materii și aici nu știu dacă ați putea, adică odată școli private în cadrul bisericii, în care Biserica se ajute, Biserica a construit foarte mult și sigur, Doamne ferește, nu sunt eu împotriva construcțiilor bisericii, dar socotesc…
Romeo Moșoiu: Asta a fost o etapă importantă!
Părintele Teologos: Evident!
Romeo Moșoiu: Să nu uităm că în cei 50 de ani s-au dărâmat foarte multe biserici, foarte multe școli pe care Biserica le-a avut, foarte multe clădiri, foarte multe instituții pe care cumva Biserica le-a construit.
Acum este perioada construcției oamenilor
Părintele Teologos: Dar socotesc că acum este perioada construcției oamenilor. Adică trebuie să construim în oameni și trebuie să existe inclusiv materii de dezvoltare personală ortodoxă. Sfinții Părinți mai pe românește. Adică, vorbim de Sfinții Părinți, vorbim de formarea de caracter pentru că la ora asta vezi în România și în lume e și mai grav, adică vorbim de iarnă demografică.
Romeo Moșoiu: Da!
Părintele Teologos: Adică, omul nu mai știe să se comporte. Și trebuie să învețe să se comporte și acasă, și la școală, și evident și facă o familie. Tinerii nu mai știu cum să se comporte și nu atât că trebuie să dea bună ziua să vorbească la plural cu cineva mai mare, ci efectiv cine este cel de lângă el, care este modul de gândirea a sexului opus, da? Că maturizarea nu înseamnă să fii activ din punct de vedere sexual, te rog să mă ierți că spun așa, maturizarea înseamnă că…
Romeo Moșoiu: E important să punem degetul aici!
Părintele Teologos: Sigur! Maturizarea înseamnă că nu mai sunt concentrat pe mine însumi, ci sunt concentrat pe celălalt.
Romeo Moșoiu: Și la fel, e foarte important ce ați spus, ca familia să nu neglijeze acest lucru foarte important pentru că tendința este în toate mediile, ca subiectul acesta să fie tabu, să nu-l abordăm, să nu-l discutăm.
Părintele Teologos: E greșit!
Romeo Moșoiu: De fiecare dată îl punem sub preș și că un subiect pe care nu-l discuți, el nu există. Nu este așa! Tinerii din nefericire, dacă nu stai să vorbești cumva cu ei, ei vor găsi remediu în zona online…
Părintele Teologos: Exact!
Romeo Moșoiu: …în zona unde găsește…
Părintele Teologos: Cel mai rău!
Romeo Moșoiu: … Și acolo va consuma pornografie, tot ce înseamnă zona… De acolo se va informa, de fapt.
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: De acolo își va lua informația și din păcate de cele mai multe ori, informațiile de acolo nu sunt ceea ce el are nevoie și ce trebuie.
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: Pentru că îl îndeamnă spre lucruri…
De ce Biserica se împotrivește păcatului trupesc?
Părintele Teologos: Spre animalic. Da, sigur, foarte important să se știe, adică, de ce Biserica se împotrivește păcatului trupesc. Pentru că distruge creierul, distruge tot sistemul nervos și distruge sufletul…
Romeo Moșoiu: Sufletul, da!
Părintele Teologos: …pentru că omul își pierde libertatea, e o formă puternică de drog, sunt reacțiile chimice care se întâmplă în clipa curviei, sunt analoge cu reacțiile provocate de droguri, de substanțele psihoactive, în special cocaina, să știți, așa… Și dincolo de astea îl împinge pe om în animalic pentru că animalul este supus trupului, nu? Deci, animalul știe de mâncare, de reproducere și de confort trupesc, să stea cu burta la soare. Dacă eu devin dependent de trup, adică, mă gândesc ce să mănânc și mă gândesc cum să curvesc, te rog să mă ierți, devin și animalic, asta se vede în comportamentul lui.
Și vezi că el de fapt, când vrea să… Deci, una este relația trupească, care trebuie să existe în căsătorie, care este o strălucire a iubirii interpersonale dintre cei doi și atunci, în conformitate cu cele mai mari reviste, chiar reviste de hard rock, de rock și heavy metal din Statele Unite, care au făcut mari studii pe tema asta prin medii nu foarte ortodoxe, să fim serioși, ce au dovedit că cele mai bune relații trupești, cel mai bun sex este în familiile tradiționale monogame religioase.
Romeo Moșoiu: Da!
Părintele Teologos: De ce? Pentru că este împlinirea, strălucirea relației interpersonale între cele două inimi.
Romeo Moșoiu: Aici ați spus iarăși un subiect foarte sensibil pe masă și e foarte bine că îl abordăm. Eu v-aș întreba doar, știți că există acum în zona noastră, în modernismul ăsta actual, se întâmplă în familii ca unul din cei doi soți să-l condiționeze pe celălalt în materie de relație. Dacă lucrurile nu funcționează, atunci eu nu sunt de acord și atunci ăsta este un pericol care există cumva.
Părintele Teologos: Sigur, evident că există!
Romeo Moșoiu: Ce sfaturi le dați acestor?…
“Nu bărbatul este stăpânul pe trupul lui, ci femeia. Și nu femeia este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul.”
Părintele Teologos: Eu nu pot să zic nimic, dar spune Sfântul Apostol Pavel că: “Nu bărbatul este stăpânul pe trupul lui, ci femeia. Și nu femeia este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul.” Și din cauza asta aici este o altă mare distrugere pe care o aduce pornografia. De ce? Pentru că de obicei bărbații, că bărbații se uită, să fim serioși și e adevărat că la ora asta și femeile sunt în creștere pe tema asta, se uită la pornografie, au așteptări nerealiste și nu numai nerealiste, se duc și în animalic, adică în agresivitate și distorsiuni sexuale, mi-e și rușine să vorbesc pe tema asta și își împing femeile să facă lucruri pe care ele n-ar dori să le facă și se traumatizează. Deci, din cauza asta, clar, trebuie tăiată pornografia.
Dar dacă vorbim de o relație trupească normală, atunci clar, unul trebuie să asculte de celălalt și din cauza asta nu se poate impune, asta e o problemă foarte fină pentru că libidoul, știi la ce mă refer, este foarte diferit între oameni și din cauza asta e cum dorește partenerul de viață? Sigur, am spus fără păcat și asta este permis în căsătorie, este binecuvântat în căsătorie, de ce? Pentru că, încă o dată, e vorba de clopotul Harului, de pavăza Harului, e vorba de relația iubitoare, interpersonală, de la inimă la inimă, care strălucește și se împlinește prin treaba asta. Pe când dacă eu nu îmi asum, nu mă căsătoresc cu ea, automat apare o rupere, adică eu sunt rupt de inima ei.
Și de fapt nu e vorba de faptul că o iubesc pe ea, ci e vorba de faptul că mă iubesc pe mine și o folosesc pe ea ca pe un obiect sexual pentru împlinirea voilor mele egoiste, după care o arunc pe ea la coșul de gunoi al amintirilor și o mai scot de acolo când o da bunul Dumnezeu și bineînțeles, că asta este traumatic. Este traumatic pentru mine, dar mai ales pentru ea. Din cauza asta în familie, cum spuneam, cei doi trebuie să asculte unul de altul să nu preseze, am spus că e o temă foarte fină, e adevărat că Biserica spune dacă se poate, adică miercurea și vinerile, în zilele de post și așa mai departe, dar niciodată nu impune pentru că am spus că libidourile sunt diferite și se poate ajunge la tensiuni foarte mari, la certuri foarte mari pe tema asta.
Tinerii trebuie să stea cu adevărat curați până se căsătoresc
Deci, clar, există și duhovnicul comun este cel care spune dacă puteți, dacă nu se poate, nu e nicio problemă. Adică, pentru că e un lucru foarte fin și asta o spun eu care sunt monah, nu am fost căsătorit niciodată și m-o oferit Maica Domnului, draga de Ea și nu am curvit niciodată, sunt fecior. Deci, cu mare, mare delicatețe. Că aș putea și eu, cum spuneam ca dita mai ursul atinit, să dau cu pumnul în masă, ”faceți așa!”. Nu, e un lucru foarte fin, de ce? Pentru că tendința unei persoane față de persoane sex opus e o tendință naturală. Dacă mie îmi place de o femeie, înseamnă că eu sunt natural. Din cauza asta nu intră femeile în Sfântul Munte.
Deci, revenind, cred că asta trebuie accentuat și mai ales trebuie să știe tinerii, hai să vorbim pe față, tinerii să nu curvească pentru că se distrug. Odată vorbim despre faptul că e vorba de un egoism, adică eu mă rup, sunt rupt de ea pentru că n-am luat-o în căsătorie, nu sunt unit cu ea în taina căsătoriei, apar aceste ruperi, aceste sfâșieri și dincolo de asta, diavolul capătă drepturi și distruge tot ce e frumos între noi. Deci, tinerii trebuie să stea curați, cu adevărat curați până se căsătoresc și după ce să se căsătoresc, atunci o să vadă că o să aibă o iubire interpersonală foarte adâncă, mult mai mare decât orice iubire pe care o văd prin filme și mai departe.
Romeo Moșoiu: E foarte important să reziste acestei tentații!
Părintele Teologos: Da, da, da!
Romeo Moșoiu: De fapt, presiunea…
Părintele Teologos: E foarte mare!
Romeo Moșoiu: …exact ce spuneam la început…
Părintele Teologos: Din partea artei.
Romeo Moșoiu: …presiunea grupului.
Părintele Teologos: Da!
Romeo Moșoiu: E foarte important mediul și ca părinții să fie cumva atenți unde sunt copiii lor? Știți că noi ca părinți ne dorim ca copiii noștri să crească mari, să devină mari.
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: Când sunt mici ne dorim să ajungă el adolescent pe ideea că acum e mic și nu mă înțeleg eu cu el, iar când va fi adolescent o să vorbesc eu așa ca de la tată la fiu sau ca de la tată la fiică sau ca de la mamă la fiu și ca de la mamă la fiică și atunci o să am cu cine să discut. Ei, iată că dumneavoastră abordați foarte mult problema și din punct de vedere neuro…
Părintele Teologos: A neuroștiințelor! Încercăm să le amestecăm.
Bagajul genetic transmis de la părinți, contează enorm
Romeo Moșoiu: …pe zona de neuroștiințe și să tot științific se dovedește că tânărul, ce se întâmplă cu el în adolescență, este o perioadă de lupte foarte serioase pe care el le are și de dezvoltarea lui și că, da, până la 25 de ani, trebuie spusă asta, că este dovedită, cum se spune, de știință, biologie, neuroștiință și toate cele, se spune că creierul copilului crește și el nu poate să ia decizii chiar dacă își dorește poate…
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: …până la 25 de ani el tot trebuie să-i crească. De aceea se spune că bagajul acesta genetic pe care îl are, pe care îl transmit părinții și generația contează enorm de mult…
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: …și aici când spun bagaj genetic mă refer inclusiv la sămânța pe care au sădit-o părinții când el era mic. Exact cum spuneți, dacă a reușit să-l dezvolte pe zona asta de a fi atent, de a fi…
Părintele Teologos: De a ști cum să se comporte.
Romeo Moșoiu: …empatic…
Părintele Teologos: Neapărat!
Romeo Moșoiu: …să-l înțeleagă pe cel de lângă el, să știe să se comporte cu… Mai ales băieții din ziua de astăzi, exact cum spuneți, merg la sală, sunt foarte atenți la cum arată…
Părintele Teologos: Trup!
Romeo Moșoiu: …la trup și atunci mulți dintre ei înțeleg că dacă sunt așa, poate să fie și puțin violenți ca să-și arate, știți cum e, masculinitatea, să-și arate bărbăția…
Părintele Teologos: Și e greșit!
Romeo Moșoiu: …și atunci greșesc. Aici trebuie insistat și să înțeleagă că e foarte important ca cei doi, în duhul blândeții, să acționeze.
Fericirea vine din virtute, vine din suflet, nu vine din mușchi
Părintele Teologos: Deci, toate lucrurile astea trebuie resetate. Deci, băieți, trebuie să știți că fetele nu apreciază atât o cantitate mare de mușchi care aduce agresivitate și nici o mașină bună, să spun așa.
Romeo Moșoiu: E important ce spuneți acum!
Părintele Teologos: Da, exact!
Romeo Moșoiu: Vreau să insistați pe asta că să… Mai ales pentru tânăra generație, cei până în 30 de ani, ăsta este visul cumva…
Părintele Teologos: E greșit!
Romeo Moșoiu: …să am mașina cea mai…
Părintele Teologos: Cea mai bună, cea mai cea mai…
Romeo Moșoiu: cea mai bună și cea mai frumoasă femeie. Deci asta e visul…
Părintele Teologos: Nu! Deci, femeile așteaptă dragoste, așteaptă atenție, așteaptă complementaritate, așteaptă siguranță, așteaptă echilibru, așteaptă protecție. Și asta vine din noblețe, nu vine din cantitatea de mușchi. Foarte important! Deci, un băiat care știe să se comporte, care știe să fie totdeauna cavaler și înainte de căsătorie și după căsătorie, acela va fi fericit. Deci, fericirea că am spus de fericirea veșnică ca și țintă, fericirea vine din virtute, vine din suflet, nu vine din mușchi. Sigur că trebuie să arăți îngrijit…
Romeo Moșoiu: Și din bani, mai ales aici pentru tineri, de asta e important să insistăm…
Părintele Teologos: Deci, nu banul nu banul aduce fericirea, ăsta e un veche adagio, o veche zicală, că nu banul aduce fericirea și nici nu o întreține, să știți! Evident că avem nevoie de bani, dar pe primul plan trebuie să fie atenția, femeia să se simtă protejată și invers, bărbatul trebuie să se simtă mângâiat. Deci, acum mă adresez puțin și fetelor, doamnelor, sigur, cu tot respectul și plecăciunea și le sărutăm mâinile. Trebuie să fiți mângâietoare pentru partenerii voștri! Dacă voi, dragele de voi, sunteți în continuu cicălitoare și că aia nu-i bine și că aia nu-i bine și vă plângeți că, vai, ce o să se întâmple și că vine…
Să nu facem comparații
Romeo Moșoiu: Și îl compari pe soțul tău cu altul…
Părintele Teologos: Cu altcineva…
Romeo Moșoiu: …sau tu o compari pe soția ta cu altcineva, asta este o greșeală.
Părintele Teologos: O greșeală enormă. Deci, nu comparați, nu mustrați în public, e foarte important și nu lăudați pe nimeni, mai ales asta, nu lăudați pe nimeni! Și totdeauna ne concentrăm pe aflarea soluției, nu pe căutarea vinovatului. Că dacă căutăm vinovatul, atunci e o formă de război, e formă de război civil.
Romeo Moșoiu: Și comparațiile acestea cu siguranță nu fac bine.
Părintele Teologos: Niciodată!
Romeo Moșoiu: La modul că, uite, cealaltă familie, uite, el cum reușește?
Părintele Teologos: Mai ales în cazul bărbaților, niciodată nu se laudă altă femeie în fața propriei soții, în fața propriei partenere, mai ales pentru frumusețe! E mortal! Deci, nu, pentru că femeia își pierde toată siguranța, pentru că ea știe săracă că nu poate de una singură și are nevoie de protecția soțului ei. În clipa în care soțul spune, și mai ales dacă se referă la ceva trupesc, deci, ea este brunetă și soțul spune ”uite la blondina aia ce frumoasă este”, e mortal, e destructiv, este ferească Bunul și Sfântul Dumnezeu! Nu! Soția și, mă rog, soțul pentru doamnă, este unic, unică!
Romeo Moșoiu: E important să insistăm aici și dumneavoastră știu că insistați și spuneți foarte mult în tot ceea ce promovați și predicați, că în momentul în care iei decizia de a te căsători cu viitoarea soție, e o decizie pe care o iei cumva în cunoștință de cauză și această decizie este o decizie pe care nu o iei pe termen scurt, o iei pe termen… și cum se spune, și la bine și la greu. Și la bine și mai ales la greu cei doi trebuie să înțeleagă și să… Adică, atunci când greșește unul, celălalt…
Părintele Teologos: Trebuie să facă răbdare și să-l înțeleagă.
Romeo Moșoiu: …să înțeleagă. Bine, este valabil cumva și într-o parte și în cealaltă.
Pentru că tinerii de astăzi nu mai au curaj și credință, ei nu se mai căsătoresc.
Părintele Teologos: Dar neapărat trebuie să spun ceva aici că dacă nu, ferească Bunul și Sfântul Dumnezeu! Pentru că tinerii de astăzi nu mai au curaj și credință, ei nu se mai căsătoresc.
Romeo Moșoiu: Da!
Părintele Teologos: Adică, spun: ”Băi, da, eu mă căsătoresc pentru toată viața și n-am găsit-o pe”…
Romeo Moșoiu: Teama!
Părintele Teologos: Teama! Știi? ”Mă căsătoresc pentru toată viața și n-am găsit-o pe”…
Romeo Moșoiu: Și dacă nu am luat decizia cea mai bună.
Părintele Teologos: Sigur! E greșit! Deci, dacă stați un an jumătate împreună, să vă căsătoriți! Pentru că spun Sfinții Părinți, în speță Sfântul Ioan Gură de Aur, că nebunia trupului dispare la luni după căsătorie, în cazuri rare un an, în cazuri excepționale un an jumătate. Și dacă tu ești împreună cu prietena ta, am spus, fără să păcătuiești trupește un an jumătate, doi ani și vă înțelegeți, sigur că așa o hârtoapă se mai se poate întâmpla, dar dacă vă înțelegeți e bine, înseamnă că sunteți unul pentru celălalt, sunteți complementari și deci, vă căsătoriți! Nu amânați pentru că se distruge tot ce e frumos între voi, se pierde capacitatea voastră de iubire și vă despărțiți. După care vine următoarea fată, vine Bobinella și Bobinella nu este de cinci stele ca și Stropinella și atunci apar aceste comparații care sunt destructive.
Apare inima îndoielnică și cealaltă simte și atunci apar crăpăturile care devin crevase, care devin prăpăstii. Deci, în clipa în care după doi ani vedeți că vă înțelegeți și vă completați, vă ajutați în treburile casei, unde doamna este pe primul plan, ea este delicată și frumoasă și are totul frumos și înăuntrul ei …Și bărbatul este mai degrabă pe treburile nu din casă, ci în afara casei.
Ei, dacă vă completați și merge totul bine și vă simțiți bine împreună, căsătoriți-vă! După care o să vedeți că o să meargă foarte bine înainte dacă faceți răbdare și răbdarea asta trebuie să știți că oricum trebuie să existe, dar nu care cumva să nu vă căsătoriți din cauza fricii de ispite pentru că singurătatea este mult mai grea. Nu aveți o soluție mai bună ca și căsătoria în afară de monahism, dar de monahism nu discutăm acum că e altă poveste.
Sfaturi pentru ieșirea din criza familială
Romeo Moșoiu: V-aș îndemna, v-aș ruga foarte mult să aveți un sfat ca să continuăm puțin partea aceasta, către cei care sunt în crize. Părinte, trăim într-o lume în care, din păcate, crizele în familie sunt, și mai ales la vârste la care cumva nu te mai aștepți, adică oamenii spun: ”Uite, ne-am focusat foarte mult, am luptat, am muncit foarte mult ca să le oferim copiilor condițiile și deodată intrăm în criză”. Intrăm într-o criză din asta în care cei doi nu se mai recunosc, încep să ducă niște războaie de cele mai multe ori foarte sângeroase, care lasă răni pe lângă rănile pe care le produc în cei doi parteneri, soț și soție, lasă răni, au pagube colaterale…
Părintele Teologos: Mai ales!
Romeo Moșoiu: …în familie. Și mă refer la copii mai ales și bineînțeles în familia extinsă, părinți și ceilalți. Dar aș putea spune că își fac rău singuri, adică, se autoflagelează…
Părintele Teologos: Evident!
Romeo Moșoiu: Ce sfat le dați acestor oameni care au avut o căsnicie de 10 ani, 15, 20 poate mai mult și în momentul în care au ajuns în această, mulți dintre ei spun că e criza profundă, gata, de aici nu se mai poate… Cum trebuie să, care este?…
Părintele Teologos: Tăierea voii! Tăierea voii și să nu absolutizăm părerea mea! Dacă eu pe baza egoismului, care crește în mine datorită creșterii experienței…
Romeo Moșoiu: Să știți că mulți dintre ei reclamă lupta pentru dreptate. ”Eu am dreptate!”.
Părintele Teologos: Da, da, da! E greșit!
Romeo Moșoiu: ”Și mă lupt pentru dreptatea mea” chiar dacă el este conștient că aia nu poate să ducă undeva bun.
Părintele Teologos: Sigur! E greșit! Nu! Las-o să treacă! Apă sub pod e! Eu am fost toată viața mea, sigur, bine ar fi să mă mântui, dar nu știu dacă mă mântui pe tema asta, am fost toată viața mea în informatică. Evident că sunt foarte puțini părinți care sunt programatori. Bun! Ei, n-aș putea eu să dau cu pumnul în masă și să spun că tu nu folosești bine calculatorul, tu nu folosești bine telefonul, vă arăt eu și așa mai departe! E greșit! Lasă loc celuilalt! Acceptă complementaritatea celuilalt! Înțelegi?
Romeo Moșoiu: Deci, pentru cei care ajung în crize, care sunt pașii?
Să nu exagerăm importanța unor lucruri trecătoare
Părintele Teologos: Simplu! Numărul unu: lasă după celălalt. Dacă nu e o problemă serioasă, lasă după celălalt! Eu sunt din Arad, suntem toți de acord că UTA e cea mai bună echipă de fotbal și mergem mai departe, înțelegi? N-are rost să ne certăm pe treaba!
Romeo Moșoiu: Da!
Părintele Teologos: Adică, du-te mai departe!
Romeo Moșoiu: Să ne amintim totuși cum se spune, să ne amintim că atunci când ai luat o decizie, când te-ai căsătorit, când a existat acea flacără a iubirii în tine…
Părintele Teologos: A dragostei!
Romeo Moșoiu: …a dragostei puternice pe care ai avut-o față de persoana cu care te-ai unit și prin taina căsătoriei ai decis să mergi mai departe, să ne amintim lucrurile acestea frumoase care au existat.
Părintele Teologos: Da și nu numai atât! Să nu maximizăm importanța, adică, să nu exagerăm importanța unor lucruri trecătoare. Adică, vorbim de lucrurile astea, deci, cum să spun, doamna ține cu Steaua, eu cu Dinamo, nu mai știu care sunt astăzi echipele, nici mai demult nu eram așa microbist…
Romeo Moșoiu: Da, da, da! De obicei, cum se spune se rupe filmul, părinte, de la lucruri…
Părintele Teologos: Din nimicuri, din nimicuri.
Romeo Moșoiu: Da, exact!
Părintele Teologos: Las-o să treacă! Doamne, adică, mare brânză că ea o făcut fasole și eu vreau mazăre!
Romeo Moșoiu: Ea a zis așa, el a zis așa și se ajunge la… Sau i-a reproșat ceva care s-a întâmplat acum…
Părintele Teologos: Zeci de ani.
Romeo Moșoiu: …10 ani sau 15 ani sau…
Pacea e de cinci ori mai mare ca dreptatea
Părintele Teologos: Bun! Las-o să treacă. Deci, nu te concentra pe lucrul ăsta, roagă-te, înțelegi? Și bun, ți-o spus un cuvânt, ei, mare brânză că ți-o spus un cuvânt! Tu nu ești un păcătos, nu ești un ticălos? Ești! Ei… Țin minte pe primul meu stareț din Sfântul Munte, care spunea, pentru că veneam noi cei tineri și îi făceau plângere că ”cutare mi-o spus nu știu ce!” și părintele cel mare, bătrânul, spunea: ”Bă, dacă ei știau cine sunt eu pe dinăuntru, îmi dădeau și două dosuri de palmă!”, știi? Adică, dacă nu ne mustrăm pe noi înșine și ne aducem aminte toate ticăloșiile și toate păcatele pe care le-am făcut, atunci micul ăla cuvânt pe care l-o spus respectivul, zic, slavă lui Dumnezeu că a scăpat doar cu atât! Înțelegi ce vreau să spun?
Romeo Moșoiu: Da!
Părintele Teologos: Dar pentru că noi ne credem cineva și pentru că noi credem că avem o anumită experiență de viață, care sigur că există și pentru că noi pe baza acestei experiențe de viață, credem că așa neapărat trebuie să fie, ceea ce-i greșit, atunci de aici apar certurile. Nu! Las-o să treacă! Dreptatea mea este ca și o cârpă lepădată. Nu spun Sfinții Părinți că pacea e de cinci ori mai mare ca dreptatea? N-are rost să te… Sigur că uneori sunt cazuri în care, da, e ceva foarte important, dar alea sunt 2%, 5% din toate. Las-o să treacă și vezi cât e de frumos celălalt. Și hai să-l validăm, să pun gândul bun despre celălalt înăuntru meu.
Da, mă, uite săracul, că el o așteptat, nu știu de câți ani o avut înăuntru lui faptul că în urmă cu zeci de ani, eu l-am rănit sau am rănit-o și doar acum săraca o găsit momentul să-mi spună.
Romeo Moșoiu: Da!
Să punem întotdeauna gând bun
Părintele Teologos: Adică, să pun gândul bun! Că dacă pun gândul bun, atunci…
Romeo Moșoiu: Sau de la această mică ceartă vin toate aceste gânduri…
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: …care de cele mai multe ori se varsă, cum se spune, pe masă și atunci se face un…
Părintele Teologos: Dacă ne concentrăm pe rău, răul crește. Dacă ne concentrăm pe bine, binele crește. Înțelegi? Și să nu reproșăm unul altuia că ce ai făcut și ce-ai dres și așa mai departe, pentru că atunci ne rănim. Cum spuneam, hai să oferim soluția!
Romeo Moșoiu: Da!
Părintele Teologos: Deci, nu o să zic că tu în urmă cu 5 ani te-ai comportat într-un mod nu știu cum, ci dragul meu, dacă se poate, ar fi mai bine cred că așa! Și mai ales, jertfa ajută enorm!
Romeo Moșoiu: Deci, chiar dacă rănile pe care fiecare dintre noi le ducem cu noi, e important să le vindecăm și să le…
Părintele Teologos: Și asta e spovedanie. E spovedanie și să lași să treacă, să nu te gândești în continuu acolo. Deci, cum spuneam, jertfa ajută enorm!
Romeo Moșoiu: Deci, gândul, gândul este important ca să nu punem de fiecare dată, să nu ne gândim…
Părintele Teologos: Da, să lași să treacă, să se ducă! Bun, s-o dus!
Romeo Moșoiu: Cum se spune, să nu stimulezi.
Să ne jertfim pentru partener
Părintele Teologos: Da, să zgândări, pentru că dacă zgândări faci faci ca și câinele și ești și caraghios și unde mai pui că și crești rana. Las-o să treacă! Și fă un gest, un gest mic, trebuie multe gesturi mici de dragoste, de jertfă și aia ajută. Cum spuneam, mai ales bărbatul trebuie să facă asta. Țin minte că la un moment dat, eu în lume și atunci aveam păr mare ca și acum, dar atunci din alte motive și pentru mine, deci, ca să eu să fiu la costum, era ceva, adică, nu exista treaba asta. Nu, deci, imposibil! Bun! Și eram amic cu o fată, o colegă de clasă, Dumnezeu s-o binecuvânteze, să nu spun numele pe cameră. Bun, dar eram efectiv amici, nu eram cuplu, ne înțelegeam foarte bine. Am uitat să vă spun, ea uneori se machia.
Dar ea știa că mie nu-mi place să se machieze, cu toate că eu nu i-am spus niciodată treaba asta. Și ea mi-a spus la un moment dat: ”Știi, pentru că sunt singură, vino cu mine că trebuie să mă duc la o petrecere”, dar o petrecere simțită, adică nu vorbim ceva… ”și te rog frumos să vii în costum!”. Care pentru mine era… nu era!
Romeo Moșoiu: Trebuia să faceți un…
Părintele Teologos: Efort.
Romeo Moșoiu: Mega efort.
Părintele Teologos: Mega efort pe tema asta. Bun! Și ea oarecum știa treaba asta și din cauza asta mi-o spus așa foarte delicat, dacă poți și așa mai departe.
Romeo Moșoiu: A fost și o provocare poate ca să vă…
Părintele Teologos: Da, da, da! Și eu am venit în costum de dragul ei cu toate că, încă o dată, noi nu eram cuplu, să spui că… și așa mai departe, nu. De atunci, cât timp am fost noi să spun așa, la liceu împreună, nu s-o machiat niciodată.
Romeo Moșoiu: Da. Deci din…
Părintele Teologos: Atât de mult a apreciat mica jertfă pe care am făcut eu! Adică, ce am făcut? Mare brânză că am venit în costum!
Romeo Moșoiu: De aceea sunt importante micile…
Părintele Teologos: Da, da, micile atenții, adică trebuie să fie și atunci ea apreciază foarte mult treaba asta. Foarte mult, înțelegi?
Orice mică ceartă poate escalada și se poate ajunge la război
Romeo Moșoiu: Da!
Părintele Teologos: Nu mergem pe ping-pong, nu mergem pe, cum îi spune, că!
Romeo Moșoiu: Exact, asta este! Lupta aceasta în care eu am dreptate și eu o să-ți arăt ție că am dreptate și celălalt cu siguranță se înverșunează și el…
Părintele Teologos: Și se escaladează și mergi la nesfârșit.
Romeo Moșoiu: Da! Și lucrul ăsta nu va aduce cu siguranță nimic.
Părintele Teologos: Las-o să treacă! Am spus că eu sunt informatician, n-aș putea să dau cu pumnul în masă să… Nu merge! Las-o să ducă! Sigur, am spus că dacă lași după ceilalți și atunci ceilalți știu că îi iubești, atunci în cele 2% din cazuri, cele 5% din cazuri când deschizi gura, o să fii foarte respectat. Păi, da, uite, are expertiza și vorbește în dragoste! Dar dacă tu în continuu: ”Aia nu-i bine, aia nu-i bine, aia nu-i bine!”, chiar dacă ăla știe în subconștientul lui că tu ai dreptate, de pizmă nu ascultă. De pizmă, știi, că tu în continuu l-ai bâzâit. Dar dacă lași după el și la un moment dat spui, știi, draga mea, ți-am cumpărat cea de 512 pereche de pantofi, dar acum mergem la biserică, atunci ea o să zică da!
Mai ales dacă după biserică o duci fain frumos știu eu, la cofetărie simțită, frumoasă, elegantă, zice ”Sigur, mergem!”. Dar pentru asta trebuie să existe acest duh de plecăciune, acest duh de săru-mâna, acest duh nobil.
Romeo Moșoiu: Și la fel este important ca cei doi să-și amintească și de lucrurile frumoase care au existat între ei.
Părintele Teologos: Sigur! Am spus, ne concentrăm pe bine și binele va crește.
Romeo Moșoiu: Da, pentru că poate e o perioadă grea prin care trec. Crizele întotdeauna sunt și oportunități, cum se spune în…
Părintele Teologos: Și dincolo de asta, apropo de crize, ai fost vreodată cu avionul?
Romeo Moșoiu: Da, am fost!
În momentul în care cuplu se consolidează crește dragostea interioară
Părintele Teologos: Ok, bun! Ai văzut că pare că avionul stă în aer și nu avansează? Da? Asta este doar o părere. Deci, în clipa în care decolează vezi că avionul merge cu o viteză foarte mare. Se ridică și atunci când ajunge la plafonul de zbor, nouă ni se pare că el stă și nu avansează. E greșit. Avionul chiar avansează. Atunci are viteza cea mai mare, dar nouă ni se pare că stă. De ce?
Romeo Moșoiu: Pentru că merge foarte încet.
Părintele Teologos: Sigur, merge foarte încet. Bun! Deci, ce se întâmplă? La fel este și în viață. Adică, noi în clipa în care cuplul se consolidează, se vede că avansăm.
Romeo Moșoiu: Foarte bună comparația aceasta! Foarte frumoasă!
Părintele Teologos: Dar de la un moment dat încolo, noi vedem că ne oprim. De ce? Pentru că Dumnezeu face treaba asta, astfel încât să devină un plafon de zbor, adică o monotonie, astfel încât să crească dragostea interioară.
Romeo Moșoiu: Mai ales acolo sus, acolo…
Părintele Teologos: Acolo îl vezi pe Dumnezeu.
Romeo Moșoiu: Acolo, dacă se întâmplă ceva, atunci toți ne amintim de Dumnezeu.
Părintele Teologos: Exact!
Romeo Moșoiu: Și că ești credincios și că ești mai puțin credincios sau crezi tu în ceva așa.
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: Dacă se întâmplă ceva, vine un…
Părintele Teologos: Vine îngerul Domnului!
Romeo Moșoiu: Da, da, da! Și trimite ceva acolo care te perturbă…
Bărbatul, trebuie să continue să-și cucerească soția și după căsătorie
Părintele Teologos: Exact! Deci, acolo omul și mai ales bărbatul, trebuie să continue să-și cucerească soția și după căsătorie, continuu, continuu, continuu, și acolo trebuie să crească dragoste între ei și să nu se concentreze atât pe material. Da? Și atunci trebuie să știe că se află în această fază de mărșăluire prin deșertul Arabiei, acest plafon de zbor. Și într-adevăr, la final o să ajungă în țara făgăduinței, o să ajungă să aterizeze în Rai să spunem așa, dar trebuie să continue și să aibă răbdare. Și să nu contorizeze, că românii din păcate, contorizează.
Romeo Moșoiu: Da! De obicei, crizele acestea vin și în momentul în care cei doi să spunem că sunt în situația că lucrează foarte mult împreună și atunci se erodează foarte mult sau sunt situații în care se depărtează foarte mult unul de altul, adică sunt din domenii, cum se spune, diferite.
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: Unul lucrează într-un domeniu, celălalt în celălalt domeniu, nu au cumva subiecte comune, nu sunt foarte conectați. Pe de altă parte, în cealaltă parte sunt foarte conectați pentru că fac împreună activități zi de zi, ceas de ceas și nu au acea supapă în care să… Și atunci fiecare încearcă să-și impună punctul de vedere prin tot felul… Și atunci apar aceste mega-crize care nu se termină bine, dacă nu sunt bine gestionate.
Părintele Teologos: Exact, exact!
Romeo Moșoiu: Și de multe ori nici duhovnicul nu mai are…
Părintele Teologos: Nu mai știe ce să facă.
Dragostea ta contează mai mult decât dreptatea ta
Romeo Moșoiu: Da! Avem niște situații în care nici duhovnicul, chiar dacă este un duhovnic vestit, nu mai poate să ajute pentru că e înverșunarea și lupta asta, dorința asta de a avea eu dreptate… Că până la urmă, exact cum ați spus, nu e vorba numai de mine sau de celălalt. Și chiar dacă tu ai dreptate, ok, vei muri cu acea dreptate? Adică, te vei duce în lumea cealaltă, că la judecată va conta foarte mult asta, faptul că tu ai dreptate? Nu va conta că tu…
Părintele Teologos: Dragostea ta sau ura ta.
Romeo Moșoiu: Nu va conta că tu lași în urmă niște…
Părintele Teologos: Traume!
Romeo Moșoiu: …traume? Și că, ok, pe lângă cei doi mai sunt poate și câțiva copii, mai sunt și?…
Părintele Teologos: Sigur! Din cauza asta este esențial cum spuneam, să lași de la tine și să accepți complementaritatea celuilalt. Era o firmă foarte mare din Statele Unite, să nu-i spun numele. Deci, firma asta are zeci, sute de proiecte strategice pentru Guvernul Statelor Unite. Și Doamne ajută-mă, la un moment dat au avut un audit ca să vedem care sunt proiectele de succes și de la proiectele de succes scoatem factorii de succes, nori de corelație, să vedem care sunt factorii de succes pe toată firma. Bun, și au ieșit proiectele de succes 1, 5, 7, care or fi fost ele, așa, 30, 25, nu știu care, au ieșit factorii de succes, corelațiile și au văzut că în toate proiectele de succes era o femeie. A, asta este! Bun! S-au dus ăștia de la audit la primul project manager:
– Nu vă supărați, lucrează la voi doamna cutare?
– Da, lucrează.
– Ce lucrează?
– Băi, ce lucrează, doamna cutare?
– Cu niște formulare, dacă nu mă înșel.
Ăștia de la audit când au treaba asta, zic bă, ni s-o părut. Se duc la al doilea proiect de succes
– Nu vă supărați, lucrează la dumneavoastră doamna cutare?
– Bă, lucrează la noi doamna cutare?
– Da, lucrează!
– Ce face?
– Păi, cred că niște formulare completează…
Ăștia de la audit iarăși cumva… La al treilea proiect de succes, aceeași poveste, la al patrulea și așa mai departe… Ok, reset! Chestionare din nou, pus camere, urmăriri, și într-adevăr s-a văzut faptul că doamna respectivă era un caracter foarte bun. Era virtute. Deci ea absorbea prin dragostea ei, prin răbdarea ei, prin devierea conflictelor, prin dragoste, prin lăsarea să meargă mai departe, cum îi spune, să nu ne concentrăm pe chichițe, absorbea toată toxicitatea, toată tensiunea din echipe. Deci, nu era faptul…
Romeo Moșoiu: Stimula foarte mult…
Părintele Teologos: Da, da! Și echipele mergeau înainte, nu se certau între ele. Deci, nu era faptul că ea completa…
Romeo Moșoiu: Oferea acea supapă de…
Lasă-te învins!
Părintele Teologos: Sigur! Adică, vorbim de dragoste, vorbim spovedanii și vorbim de… bun, lasă-te învins, lasă cum spune cealaltă dacă nu e o problemă importantă! Las-o, că nu contează! Nu zic că toate problemele sunt importante, că nu sunt, că 95% nu sunt. Lasă după ea! Și atunci într-adevăr, o să vezi că ție o să ți se curețe mintea, apă sub pod este, o să te luminezi și o să iei decizii mult mai corecte în problemele importante. Dar dacă voi în continuu ”dogfight”, cum spune englezul, în continuu vă mușcați ca și câinii, ce o să rămână? N-o să rămână… ferfeniță vă faceți! las-o! Și gândirea asta pe verticală este o gândire foarte reducționistă, adică cine e mai mare dintre noi doi, că eu trebuie să-mi pun punctul de vedere. Nu, las-o!
Romeo Moșoiu: Și la fel, goana asta pentru cine are dreptate și lasă că-ți dovedesc eu că chiar dacă nu mai sunt cu tine, se intră într-un concurs din acesta de…
Părintele Teologos: E război!
Romeo Moșoiu: E război care nu vă aduce…
Părintele Teologos: Din cauza asta Sfinții Părinți vorbesc de smerenie. Și în Sfântul Munte, părinții bătrâni ne spuneau în continuu să spunem: ”Te rog să mă ierți!”. Și eu am găsit în asta o mare mare mângâiere, să spui ”te rog să mă ierți” pentru lucruri… Adică, nu trebuie să cauți foarte mult să vezi care o greșit! Te rog să mă ierți și atunci se detensionează. Te rog să mă ierți!
Romeo Moșoiu: Acest război lasă între soți, lasă niște pagube…
Un război în familie poate cauza traume foarte mari
Romeo Moșoiu: Acest război lasă între soți, lasă niște pagube…
Părintele Teologos: O traumă foarte mare. Adică, vorbim de răni de război și omul ajunge până în punctul în care nu mai poate să gândească altfel. Adică, în continuu, cum impun eu punctul de vedere? Adică, eu acum o să vin la tine la Ministerul Educației și vă arăt eu vouă, știi? Ceea ce e total greșit! Înțelegi?
Romeo Moșoiu: Dorința asta de ați…
Părintele Teologos: De ați impune tu punctul de vedere.
Romeo Moșoiu: Da! Impunerea prin forță!
Părintele Teologos: Da!
Romeo Moșoiu: Prin forța cuvântului, fără să ai argumente și fără să-l asculți pe celălalt. Numai tu ai dreptate și…
Părintele Teologos: Da, da, da! Și unde mai pui, că asta îți creează ție un mare mare chin. Un mare chin! Acum te iau pe tine ca exemplu, iartă-mă! Dacă eu nu vin să-mi impun eu punctul de vedere la Ministerul Educației, care habar n-am, între paranteze fie spus…
Romeo Moșoiu: Se întâmplă lucrul ăsta, se întâmplă!
Părintele Teologos: Da!
Romeo Moșoiu: Și în viața reală chiar se întâmplă.
Părintele Teologos: Bun! Deci, dacă nu-mi impun eu treaba asta, înseamnă că sunt un ratat.
Romeo Moșoiu: Da!
Până unde ai capacitatea de iubire, până acolo te ridică Dumnezeu
Părintele Teologos: Ceea ce-i greșit! Adică, fraților, fiecare dintre noi suntem limitați și pe fiecare dintre ne-a validat Dumnezeu pe o mică pătrățică. Da? Și din cauza asta trebuie să știi că Dumnezeu nu te validează pe o parte mai mare, de ce? Pentru că dacă ai fi mai mare ai fi tiranic.
Romeo Moșoiu: Da!
Părintele Teologos: O să te valideze pe o pătrățică mai mare dacă nu ești tiranic. Deci, până unde ai capacitatea de iubire, până acolo te ridică Dumnezeu. Pentru că dacă eu, cum spuneam, vin și dau cu pumnul în masă și habar n-am, adică nu știu, dar spun „faci aia, faci aia”, păi, iese haosul de pe pământ. Evident că voi care aveți experiență în minister o să ziceți: ”Dar părinte, aia nu-i bine, aia nu-i bine” și ne certăm ca și chiorii. Nu! Trebuie să lași de la… Și apropo de avioane, că tot am vorbit de avioane! În clipa în care cineva intră într-un nou colectiv sau într-o relație și așa mai departe, trebuie să lași să meargă avionul astfel încât să aterizeze lin.
Romeo Moșoiu: Da! Să nu existe…
Părintele Teologos: Da! Să nu… că vrând nevrând dai cu trenul de aterizare, dar să meargă lin. Pentru că dacă tu intri și faci schimbări fără să-ți dai seama, fără să știi ce se întâmplă, chipurile ca să arăți tu că fac eu acum și arată eu și așa mai departe, distrugi. Deci, din cauza asta un manager sau, mă rog, un soț, sau așa mai departe, înțelept…
Romeo Moșoiu: Sau o soție! Ca să fim…
Schimbările nu se fac brusc, ci cu pregătire emoțională
Părintele Teologos: Soție înțeleaptă, exact, să fim echidistanți! Ok, când intră într-o relație nu face nimic, ci doar stă și… Adică, face foarte mult, dar nu schimbări, ci stă și vede cum se întâmplă și ce se întâmplă. Și abia după aceea când deja a aterizat pe pistă și rulează, abia atunci zice: ”Asta trebuie făcut, asta trebuie făcut, pe aici trebuie să intrăm, eu știu, să parcăm în fața aerogării” și așa mai departe. Adică, nu dintr-o dată. Iarăși inclusiv în familie, deci, schimbările nu se fac brusc, ci cu pregătire emoțională, vorbim, aducem vorba încet încet, când e momentul de dragoste atunci vorbim, când suntem doar noi doi: ”Draga mea, iubita mea, ești un crin, o gingășie, o noblețe, eu te iubesc, chiar o săruți, știi, lucrul respectiv parcă pe mine mă deranjează, poate că ar fi mai bine altfel…
Adică, tot eu sunt de vină, dar atunci primește și ea mesajul. Ca și cu mașina! La mașină nu dai dintr-o dată din volan că te întorci cu roțile în sus, intri în boscheți, în șanț.
Romeo Moșoiu: Exact! Sfatul pe care-l dați este că contează foarte foarte mult ce servim la masă sau cum, dacă respectăm, cum se spune meniul și nu-l amestecăm, nu facem o…
Părintele Teologos: Da, da! Deci, nu brutal, pentru că brutalitatea înseamnă agresivitate. Deci, ca și cum spune cu mașina, iei curbă pe acolo pe unde-i drumul, reduci din viteză, dai din bec, te asiguri stânga-dreapta, după care dai încet încet de volan, nu? Așa se face. Deci nu îți arăt eu! Adică, eu țin minte lucruri pe care eu le greșeam, la care starețul și părinții mai în vârstă îmi făceau observație după nu știu cât timp: Știi, poate că ar fi bine să nu mai faci aia… De ce? Pentru că trebuie găsit momentul.
Cel care cedează este totdeauna mai mare
Romeo Moșoiu: Și cred că este important să subliniem sfatul dumneavoastră, că dintre cei doi e important ca unul, la un moment dat, exact cum ați spus, unul să cedeze cumva.
Părintele Teologos: Neapărat!
Romeo Moșoiu: Chiar dacă cel care cedează, să spunem, el este convins că are dreptate…
Părintele Teologos: Cel care cedează este totdeauna mai mare. Sfântul Isaia, secolul VI…
Romeo Moșoiu: De dragul celuilalt.
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: Nu? Că asta este exact esența sfatului, de dragul celuilalt să-ți tai voia ta, adică tu să fii conștient că…
Părintele Teologos: Și atunci milițianul știe că o căzut.
Romeo Moșoiu: Da!
Părintele Teologos: Știi ce e un milițian, că tot vorbim de comunism?
Romeo Moșoiu: Da!
Părintele Teologos: Deci, milițianul se pune pe o bancă și banca se rupe. Știi care e morala? Cel mai deștept cedează.
Romeo Moșoiu: Da, da!
Părintele Teologos: Și milițianul știe că a căzut. Deci, celălalt în clipa în care eu cedez și zic: ”Te rog să mă ierți! Bine, facem cum vrei tu”, celălalt își dă seama că a fost învins.
Romeo Moșoiu: Da!
Părintele Teologos: Chiar dacă spune: ”A, că ți-am spus eu, că nu știu ce!”.
Romeo Moșoiu: Da!
Părintele Teologos: Știe.!
Romeo Moșoiu: Adică, diferența între ce scoate, ce spune și ce simte.
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: Asta e foarte important. Foarte mulți nu înțeleg sau poate că nu suntem conștienți de asta.
Părintele Teologos: Nu!
Romeo Moșoiu: Asta e foarte important. Foarte mulți nu înțeleg sau poate că nu suntem conștienți de asta.
Părintele Teologos: Nu!
Noi nu trebuie să câștigăm războiul, noi trebuie să câștigăm pacea
Romeo Moșoiu: Nu suntem conștienți la modul că, ok, chiar dacă celălalt se dă învingător, cum se spune de-a lungul istoriei, că putem să ne uităm în istorie, marii strategi chiar dacă au pierdut războaie grele, faptul că au știut să negocieze acordurile de pace, le-au adus poziții mult mai importante decât dacă câștigau războiul.
Părintele Teologos: Sigur! Pentru că noi nu trebuie să câștigăm războiul, noi trebuie să câștigăm pacea, asta trebuie să câștigăm!
Romeo Moșoiu: Asta, da! Adică, să știi cumva și nu neapărat, nu e mereu o întrecere, cum ne poziționăm, cine se poziționează sau cine a avut dreptate sau unde suntem în…
Părintele Teologos: Sigur! Nu! Este foarte reducționist. Deci, trebuie pe primul plan totdeauna căutată pacea, dragostea. Trebuie să câștigăm pacea…
Romeo Moșoiu: Nu suntem la maraton!
Părintele Teologos: Nu, nu! Trebuie să câștigăm pacea, nu războiul! Nu este o competiție între noi, ci o colaborare. Trebuie să avem un duh colaborativ. Bun! Aș da niște exemple din informatică, dar poate că sunt foarte tehnic, hai să dăm din mâncare! Deci, eu vreau mazăre, tu vrei fasole. Adică, nu-i sfârșitul lumii, în ultimă instanță nu pot să spun pe cameră unde ajunge fasolea aia.
Romeo Moșoiu: Da, da, da! Sau ce mănânci, că tot…
Nu escaladăm la maxim pentru că celălalt se poate încrâncena
Părintele Teologos: Sigur! Lasă după cealaltă! Adică, las-o, nu contează! Dacă e ceva important, adică eu mă gândesc, de exemplu, să cumpărăm… că în Sfântul Munte ai văzut că peste tot e Toyota Hilux. Bun! Eu doresc să cumpăr Toyota Hilux. Tu dorești să cumperi un Ferrari. Atunci eu spun: Știi, dragul meu…
Romeo Moșoiu: În Sfântul Munte n-ai ce face cu un Ferrari!
Părintele Teologos: da, exact, exact!
Romeo Moșoiu: Chiar dacă este cel mai…
Părintele Teologos: Cel mai cel mai! Și atunci eu spun felul următor: ”Romeo, dragule, eu cred că ar fi mai bine Toyota Hilux. De ce? Pentru că e 4×4, este construită ca și un tanc, este mult mai fiabilă”. Tu spui: ”Da, dar nu…”…
Romeo Moșoiu: La drumurile de aici și la muntele de aici, de asta e nevoie.
Părintele Teologos: De asta e nevoie!
Romeo Moșoiu: La fel și într-o familie!
Părintele Teologos: Evident!
Romeo Moșoiu: La fel ca și într-o familie.
Părintele Teologos: Și atunci discutăm pe argumente. Dar dacă vezi că celălalt nu rezistă, zici: ”Da, ok, bine, asta e!”, înțelegi? Nu escaladăm la maxim pentru că celălalt vezi că se încrâncenează și nu duce cuvântul. Las-o să treacă!
Trebuie să mă concentrez pe iubirea familiei mele
Romeo Moșoiu: Da! Este foarte bine să fim conștienți că mașina pe care noi o avem, pe care familia noastră o are, este mașina de care familia noastră are nevoie.
Părintele Teologos: Sigur!
Romeo Moșoiu: Și nu putem să comparăm ce are cealaltă familie.
Părintele Teologos: Evident!
Romeo Moșoiu: Poate cealaltă familie are o mașină mai scumpă, mai puternică sau mai ieftină decât a noastră. Fiecare familie, cu propria mașină, cu propriul șofer și cu stilul de condus ca să zicem așa, este unică. Fiecare familie are această…
Părintele Teologos: Da! Este unică și mai ales trebuie să mă concentrez pe iubirea familiei mele.
Romeo Moșoiu: Da, da, exact! Și nu pe detaliile tehnice…
Părintele Teologos: Din cealaltă parte pentru că așa…
Romeo Moșoiu: Ce are, cum se spune…
Părintele Teologos: Capra vecinului!
Romeo Moșoiu: Da, da, da! Că mașina vecinului este mult mai puternică decât a mea, să ne comparăm cu luxul pe care îl are sau, eu știu, caii putere pe care îi are, ci casa pe care o are și condițiile. Important este să fim conștienți de ceea ce noi avem, dacă avem și ne dă Dumnezeu putere și sănătate, să ne bucurăm de ce avem. Că uităm, părinte!
Părintele Teologos: Știu!
Să ne bucurăm de dragostea dintre noi
Romeo Moșoiu: În lumea în care noi trăim și cu asta cred că e important să facem așa o închidere cum simțiți dumneavoastră, că în viață care așa cum a spus, este trecătoare, este important să ne mai și bucurăm de viață și să ne bucurăm de clipele acelea pe care le avem în familie.
Părintele Teologos: Da! Și mai ales de dragoste între noi. Adică, să nu comparăm și să nu dorim să mergem în altă parte pentru că în altă parte nu o să găsim dragostea pe care o găsim în familie, dragostea pe care o găsim între noi, asta e foarte important.
Romeo Moșoiu: Da, da!
Părintele Teologos: Mulțumim tare mult, Romeo!
Romeo Moșoiu: Și eu vă mulțumesc și mă bucur foarte tare că am ajuns și că avem împreună acest mic reportaj. Și să știți că deja m-am gândit, mai am o temă pe care cu siguranță dacă ne mai vedem o să o abordăm.
Părintele Teologos: Sigur! Cu mult drag!
Romeo Moșoiu: Tot pe zona de educație și mai ales pentru părinții de adolescenți, că acolo știu că aveți foarte multe sfaturi și cred că e nevoie cumva. Preocuparea dumneavoastră este cumva în zona tineretului și e o zonă de care și eu cumva mă simt foarte foarte atașat, implicat și preocupat de tineri și e important să le dați sfaturi și lor. Și tinerilor căsătoriți, dar și tinerilor care…
Părintele Teologos: Necăsătoriți.
Romeo Moșoiu: …sunt la perioada aceea, cum avem aici în Sfântul Munte, foarte multe drumuri așa cu…
Părintele Teologos: Răscruci.
Romeo Moșoiu: Răscruci, da! Vă mulțumesc mult!
Părintele Teologos: Deci, mai pe românește, va urma! Să ne ajute Bunul Dumnezeu!
Pentru Rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește pe noi!
Amin!
Întrebări frecvente
Prin școală, familie cu Biserica și activități extra precum cercetașie, muzică sau arte, pentru a dezvolta caracterul și a contrabalansa tehnologia.
Copiii imită modelul familial, iar acordul dintre părinți oferă stabilitate și evită confuzii în educație.
Prin traume generaționale, ducând la extreme precum libertinaj sau cocoloșire, afectând relațiile și educația.
Influențează negativ dacă nu este controlată, ducând la dependență; părinții trebuie să ofere alternative reale.
Prin tăierea voii, gând bun, jertfe mici și concentrare pe soluții, nu pe vinovați.
Pentru a evita distrugerea iubirii prin păcat trupesc și a construi o relație profundă în Hristos.
Prin discuții serioase, cărți profunde și evitarea conținutului superficial, antrenând mintea ca la sală.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
