Un spion CIA dezvăluie: «Tot ce crezi despre știri este o minciună»

Urmăriți un interesant interviu cu un spion CIA care dezvăluie anumite aspecte ascunse ale mass-media și ale lumii nevăzute a spionajului internațional.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Un spion CIA dezvăluie: «Tot ce crezi despre știri este o minciună»

– Deci, când ai intrat la ei, ți-a crescut încrederea pe ceva anume? În genul: “Of, nu aveam deloc respect pentru tipii ăștia, dar acum am mult respect pentru ce fac ei.” Sau: “Nu m-am gândit niciodată la tipii ăștia. La naiba, tipii ăștia sunt periculoși după 7 ani de când am intrat.” Sau intri și zici: “Of, ăștia sunt băieții pe care îi studiam. Tipii ăștia sunt de 100 de ori mai înfricoșători pentru lume decât spune media.” Iar despre media: “Obișnuiam să am încredere mare în media, dar nu mai am încredere deloc…” sau “Obișnuiam să nu am încredere în media, dar acum am încredere în ea.” Ce anume s-a răsturnat la tine? Ce credeai înainte, iar acum că ești în interior s-a schimbat?

– Cea mai mare răsturnare a fost media. Cea mai mare răsturnare au fost știrile. Când am început să văd cum arată cu adevărat informațiile reale și cum se colectează informațiile reale, cum se verifică, se procesează și sintetizează informațiile și se transformă în ceva util, iar apoi când citeam știrile îmi dădeam seama că știrile sunt gunoi. Chiar și cele mai bune surse de știri, cele mai centriste, cele mai bine cotate surse de știri, sunt încă departe de ce erau în anii ’50, când jurnalismul era viu, când încă mai existau legi care te obligau să ai știri echitabile și echilibrate.

Acum companiile de știri se concentrează pe hrănirea bazei lor de audiență. Cu aste se ocupă. Dacă se îndepărtează prea mult de baza lor de audiență, ratingurile scad, veniturile din publicitate scad și nu-și permit asta, mai ales acum că oamenii nu mai cumpără ziare. Deci asta a fost o răsturnare mare pentru mine.

Alte răsturnări au fost referitoare la francezi. Eu am fost ofițer militar. Și tu ai fost în armată. Nimeni nu spune lucruri bune despre francezi în armată. Se fac glume pe seama lor mereu. “Așa intră francezii în război.” Îi luăm în bășcălie tot timpul. Ajungi în serviciile de informații, [vezi că] DGSE-ul (serviciu de informații externe al Franței) e înfricoșător. Sunt atât de bine finanțați. Sunt atât de avansați tehnic. Vânează secrete de spionaj corporativ și economic de la noi și noi nici nu știm că sunt acolo. Sunt super puternici. Eu nu aveam idee că se întâmplă asta. Nicio idee.

Și apoi, Mossad-ul are o reputație. Dar Mossad-ul, când ai de-a face cu ei în realitate, sunt oameni rezonabili. Au doar autoritatea să facă niște chestii nebunești comparativ cu ce facem noi în Statele Unite. Dar, în general, te așezi la masă, bei o bere cu ei, cum ziceai și tu… Ca Justin Timberlake, ei pot dansa, joacă teatru, cântă. Nu? Te așezi la discuții cu un ofițer Mossad și zici: “Păreți un om corect și rezonabil, care este și protejat de lege și poate să ucidă pe loc pe cineva.” Eu trebuie să cer aprobare cinci nivele mai sus ca să aflu dacă am voie să lovesc pe cineva în burtă când e interogat în Guantanamo Bay. Înțelegi ce vreau să zic? Și sunt tot felul de chestii de astea.

Apoi am început să înțeleg cât de înfricoșători sunt de fapt teroriștii. Lumea știa de Al-Qaeda. Până când Al-Qaeda a devenit mainstream, Al-Qaeda nu era chiar așa înfricoșătoare. Aveau finanțare bună. Aveau organizație, birocrație și acoperire, dar birocrația te încetinește. ISIS era terifiant. ISIS este încă în faza în care recrutează teroriști numiți “lupi singuratici”. Lupii singuratici sunt în esență oameni pe care ei îi radicalizează și îi încurajează să acționeze și să opereze independent și singuri. Așa că nu există niciun canal de comunicare nicăieri prin care cineva să spună: “Hei, o să atac această țintă așa, ce părere ai?” Fără comunicare, nu ai cum să colectezi informații de securitate. Acești lupi singuratici pot ieși pur și simplu să facă orice consideră ei și au permisiunea organizației și au sprijinul califatului în spate. Asta e ceva înfricoșător.

 – Exact ce s-a întâmplat cu Salman Rushdie. El a fost un lup singuratic, iar mama lui l-a dezmoștenit. Ai văzut ce a spus despre el? Ea a spus: “Nu-l mai pot susține ca fiu al meu.”

– E o nebunie. Acea lume este o lume înfricoșătoare despre care americanul mediu nu are nicio idee.

– Lasă-mă să te întreb, pentru că Pat a pus întrebarea din perspectiva ta, ce s-a schimbat. Ai fost destul de vocal în privința percepției versus perspectivă, nu-i așa? Ieșind din proprii pantofi și privind prin ochii altora. El a pus-o și în legătură cu ce ai spus despre mass-media. Ai fost destul de vocal în privința percepției și perspectivei. Am vorbit și despre soția ta, cum s-a trezit la realitate în lumea reală, cum a trecut de la progresism liberal la centrism. La fel s-a întâmplat și cu tine, presupun, nu?

– Corect, da. Adică, dacă ești super conservator, nu încerci să mergi în Africa să salvezi copii, nu? Încerci să construiești o afacere sau să faci ceva care să impulsioneze economia într-un fel sau altul. Amândoi am fost mutați foarte, foarte foarte mult spre centrul independent odată ce am început să realizăm nu neapărat că exista o narațiune liberală… Și mă frustrează teribil când aud oameni care o iau razna cu toate aceste conspirații liberale și narațiuni liberale.

Adevărul este că liberalii, acea întreaga mass-media își hrănește propria bază. Și își hrănește o bază de oameni care nu fac mulți bani, care nu au multă educație, care se luptă să se stabilizeze financiar. Așa că ei vor să creadă că altcineva ar trebui să aibă grijă de ei și vor să creadă că altcineva ar trebui să îi ajute și vor să creadă că un guvern de tip frate mai mare (Big Brother) ar trebui să fie de partea lor. Dar ceea ce se întâmplă iar și iar este că liberalul de 27 de ani devine un părinte la 32 de ani cu o carieră sau o afacere, și atunci perspectiva i se schimbă. Pentru că acum trebuie să protejeze ce are, trebuie să-și protejeze familia, trebuie să aibă grijă de ai lor, de generația viitoare… Pentru că acum are un copil. Tu trebuie să-ți protejezi copilul, dar ai nevoie și de o armată ca să-ți protejeze copilul. Deci, știi ce, dacă trebuie să aleg între cine trăiește și cine moare, copilul meu trăiește, altcineva moare.

– Deci ești un exemplu viu, la fel și soția ta, pentru fraza celebră: “Dacă ești tânăr și nu ești liberal, n-ai inimă. Iar dacă ești mai în vârstă și nu ești conservator, n-ai creier.” Ăsta e genul de proces prin care ai trecut?”

– Da. Adică, toate astea idiome și toate stereotipurile astea există din motive întemeiate. Apar pentru că un număr normalizat, statistic relevant de oameni încep să urmeze anumite tendințe. Nu înseamnă că este valabil pentru toată lumea, dar este pentru majoritatea oamenilor.

– Deci, ca independent înregistrat, am votat cu republicanii, am votat cu democrații, sunt independent înregistrat acum, de 11 sau 12 ani, ceva de genul ăsta. Și Rogan, vezi, el era libertarian. A votat pentru Jo Jorgensen, ceea ce…

– A spus că votează pentru Bernie acum câțiva ani.

– Am avut-o pe Jo Jorgensen invitată aici. Nu știu dacă va mai veni vreodată. Am invitat-o înapoi. Era supărată. Nu a vrut să revină.

– I-ai pus o furculiță în carieră.

– Dar ideea e următoarea. El spune, cu Aaron Rodgers: “Deci, ce facem?” Și el, Rogan, zice: “Votați republican.” Aaron începe să râdă. Ce ai gândit când Rogan…, un tip pe care nu l-ai fi crezut niciodată că ar putea spune să votați republican… Tipul ăsta a militat pentru legalizarea marijuanaei. Tipul ăsta a militat pentru discutarea despre anumite chestii care nu au nimic în comun cu viziunea republicană. Dar un tip ca el spune acum să votați republican. Care a fost reacția ta când ai văzut asta?

– Când am văzut ce a spus Rogan, a fost foarte asemănător cu ce am simțit când am văzut ce a făcut Zuckerberg. Am zis: “Bravo, Joe. Spune ce simți.” Dacă ai o voce, și ai o voce grozavă, omule. Dacă ai o voce, vorbește din inimă. Dacă vorbești despre orice altceva, îți irosești vocea, nu-i așa? Joe a vorbit cu vocea lui. Zuck a vorbit cu vocea lui. Cred că e foarte bine.

E important să ținem minte că oamenii nu sunt nici de stânga, nici de dreapta. Oamenii sunt un amestec al ambelor. Vrem ce vrem. Suntem motivați de lucrurile care sunt importante și ne motivează. Deci nu ești cu totul roșu. Nu ești cu totul albastru. Există întotdeauna o curbă în formă de clopot. În partea masivă a clopotului, oamenii sunt aproape de centru. Oamenii cred în unele lucruri și în alte lucruri, dar din păcate mass-media nu-ți dă șansa să le susții pe ambele. Mass-media te obligă să alegi una sau alta și apoi îți bagă pe gât replici de la una sau de la alta și te împing din ce în ce mai mult spre marginile curbei în formă de clopot, până când alegi să nu mai citești știri sau să nu mai privești la TV, sau să stai degeaba, să bei bere, să te uiți la sport și să te plângi de știri toată ziua. Dar media se ocupă cu a te forța de o parte sau de alta. Dar ființele umane nu sunt așa. Cred că o femeie ar trebui să aibă libertatea de a alege să se îngrijească de propriul trup. Eu cred în sfințenia vieții, dar o femeie ar trebui să poată alege cum să aibă grijă de propriul trup. Dar guvernul nu trebuie să mă taxeze pe mine cu 40%. Eu îmi pot cheltui banii înțelept pe cont propriu, nu am nevoie ca ei să-mi supravegheze banii, nu am nevoie ca ei să supravegheze ce fac eu în dormitor, nu am nevoie ca guvernul să supravegheze cum îmi cresc eu copiii sau dacă sunt școlarizați acasă sau la școală privată sau dacă sunt nemulțumit de școala publică. Nu? Avem cu toții un amestec de tot felul de poziții diferite și cu toții devenim frustrați când suntem forțați să alegem o parte sau alta.

– Ar trebui guvernul să aibă acces să știe dacă ai acel cuvânt scris pe fund? Asta e întrebarea.

– CIA crede că toți oamenii se nasc cu o superputere secretă de spion. Pentru unii asta înseamnă a câștiga oferte, pentru alții a detecta mincinoși, iar unii pot chiar seduce iubiți. Am creat un test gratuit de trei minute care te ajută să descoperi exact care este superputerea ta secretă ascunsă. Tot ce trebuie să faci e să dai click pe link-ul din descrierea de mai jos. Fă testul și începe să-ți folosești superputerea de spion ca să fii înaintea a 99% dintre oameni.

– Cred că sunt curioși să afle, știindu-i cum sunt. Poate ar trebui să te oprești din a le arăta… oamenilor, ca să nu afle. Evident, asta e o analogie pentru altceva… – Există vreo sursă de știri în care ai încredere? Spui că nu ai încredere în mass-media, că aceea a fost cea mai mare discrepanță pe care ai simțit-o. Despre ce surse spui că ar fi rezonabile? Pentru că Pat a spus că el…, când vine vorba de sondaje, a spus Pew și… care era cealaltă? Rasmussen?

– Gallup.

– Galup? Ai încredere în ea, da? Nu sunt 100% precise, dar cu un anumit nivel de certitudine, probabilitate, cum ai numit-o tu, în ce surse mass-media ai încredere?

– Nu am încredere deplină în niciuna dintre ele. În cel mai mult caz, am încredere cam 85%. Felul în care gestionez știrile este că citesc surse de știri concurente despre același subiect, intenționat, și văd unde se suprapun.

– Dă-ne un exemplu. Poate Wall Street Journal…

– The Economist.

– Bine.

– The Economist e un exemplu bun.

– Mai avem 2 minute, doar să știi.

– The Economist e un exemplu grozav. CNN este un exemplu grozav. Fox News nu este un exemplu prea grozav. Yahoo News este de fapt decent, USA Today este de fapt un exemplu decent. Al Jazeera este un exemplu decent. BBC este un exemplu decent. Acestea sunt surse în care am cam 80-85% încredere, chiar dacă ele înclină constant într-o anumită parte. – Ce ai spus despre MSNBC?

– Nu mă uit la MSNBC.

– Dar CNN?

– CNN e pe lista mea doar pentru că e foarte consistent de stânga. Și când am început să văd CNN vorbind urât despre Biden acum vreo nouă luni, m-am gândit: s-a schimbat ceva la CNN. Ei încă merg pe opinia populară. Încă încearcă doar să vândă spațiu publicitar. Dar când vine vorba de cui îi acord timpul meu, mă uit și la ei, mă uit și la ceilalți, voi vedea ce e la fel, voi vedea ce e diferit, voi crede ce e la fel și voi pune la îndoială și voi verifica ce e diferit.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!