Cum să obții o viață pașnică – p. Varnava Iankou

Ascultați un cuvânt foarte frumos al părintelui Varnava Iankou care ne explică secretul dobândirii păcii, plecând de la cuvintele Sfintei Gavrilia Papaiannis.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cum să obții o viață pașnică – p. Varnava Ianku

Ce mai spune ea? Ceva foarte frumos în cele ce urmează. Este punctul culminant al tuturor celor zise, pentru că întregul etos pe care îl primim din partea Gerontissei (Sf. Cuv. Gavrilia Papaiannis) este dragostea și smerenia, dragostea și asceza și referința la Hristos, și închinarea ei, dragostea ei pentru Hristos.

Dar cum se realizează toate acestea? Au o axă foarte importantă. Această axă, pe care o stabilește Gerontissa (bătrâna monahie), care este baza dragostei pentru Hristos, care este baza dragostei și a smereniei, care este baza întregii noastre vieți duhovnicești, a fiecărei persoane, este ceea ce spune ea mai jos. „Nu aștept nimic, nu doresc nimic, nu mă întreb despre nimic, nu mă îngrijorez, nu-mi fac griji pentru nimic. Nu sunt atașată de nimic. Nu exist. Și atunci trăiesc! Trăiesc, când nu exist.” Lumea spune: „Trăiești când exiști și domnești peste toată lumea și controlezi totul.”

În viața duhovnicească, „Trăiesc, când nu exist. Când îmi răstignesc egoismul, când îmi răstignesc și gândul. Când nu-mi fac griji pentru nimic, când mă las complet în seama lui Dumnezeu. Atunci exist. Atunci, nu numai că trăiesc, dar devin o sursă de viață pentru toți.” Când devin o sursă de viață pentru toți? Când sunt disperat (nu deznădăjduit) și iluminat. Când nu exist, atunci trăiesc. Și când nu exist? Ce înseamnă că nu exist? Când nu aștept nimic. Ce libertate! Dacă aștepți, ești fript. Va veni la mine sau nu? Îmi va da asta sau nu? Câștig sau nu? Când nu aștept nimic, sunt liber.

Și ce mai spune? „Nu doresc nimic. Sunt plin(ă). Dacă îmi doresc, simt mereu o lipsă. Îmi lipsește ceva ce nu am. Nu îmi doresc nimic, nu mă întreb de nimic. Nu am gânduri. Ce este gândul? Am întrebări. Cineva să mi le rezolve, oameni buni! De ce se întâmplă asta și cealaltă? Liber, odihnit. Nu am gânduri. Nu-mi fac griji pentru nimic, nu am anxietate. Sunt în mâinile lui Dumnezeu. Am încredere în providența lui Dumnezeu. Acesta este un lucru dificil, pentru că noi credem că noi ne definim viața și, prin urmare, pentru că nu simțim încredere în capacitățile noastre, că vom reuși, devenim stresați și îngrijorați. După cum spune aici, „Nu-mi fac griji pentru nimic.” Fac totul, dar nu-mi fac griji. Cea mai creativă persoană, cea mai eficientă, este cea care nu își face griji și acționează. De obicei, cheltuim multă energie pe îngrijorare, pe anxietate, pe stres și nu facem nimic pentru a fi eficienți. „Nu-mi fac griji pentru nimic. Totul se întâmplă de la sine.”

Și ce frumos! „Nu sunt atașat de nimic.” Ah, acest atașament! Un lucru teribil. O mare capcană. Am mai spus-o, nu-i așa? Atașamentul. Bogatul [e atașat] de bogăție. Hristos ne vrea liberi, devotați Lui. Trebuie să fim detașați de tot și de toți. Niciun atașament – nici de glorie, nici de bani, nici de oameni. Atașamentul față de o persoană nu este iubire, este o problemă psihologică, este o dizabilitate, este un gol emoțional. Atașamentul nu înseamnă o relație. Relația presupune libertate. Dacă ești atașat de o persoană, nu vei avea niciodată o relație cu ea. Dacă ești atașat de Hristos, te vei identifica cu El, îi vei iubi pe toți și vei avea o relație sănătoasă cu o persoană și vei merge mai departe.

Ce este atașamentul? Simt inferioritate și vreau ca cineva apropiat să-mi acopere aceste lipsuri și mă atașez. Sau divinizez pe cineva. Nimeni nu poate fi Dumnezeu pentru tine, doar Dumnezeu. Celălalt este calea către Dumnezeu. Și în Hristos, acolo este Dumnezeu. Fără Hristos nu există nimic. Dar eu trebuie să nu fiu atașat de nimic. Nici de prieteni, nici de părinți, nici de soț/soție, nici de oamenii duhovnicești. Încă o boală, atașarea de duhovnici, nu-i așa? O mare boală! Și sub pretextul ascultării, de care duhovnicul consideră potrivit să te agăți. Greșeală, crimă! Nu mă atașez de nimic, nu exist și atunci trăiesc.

Și să nu vi se pară ciudat. Noi credem că nu există iubire fără atașament și am confundat iubirea cu atașamentul. Nu! Iubirea este altceva. Trebuie să ai și o distanță față de celălalt, ca să relaționezi cu adevărat. Celălalt trebuie să fie distinct de tine, separat, ca să relaționezi. Nu poți fi una cu celălalt. Vei ajunge din nou să te raportezi tot la tine însuți? De aceea nu suportăm ca celălalt, pe care îl iubim, să aibă o altă părere. Vrem să fie de acord cu noi în toate privințele. Cum mișc mâna, vreau să îl domin pe celălalt, să-i spun să se așeze, să se ridice, să-mi satisfacă nevoile. “Atunci suntem una! Și ce dacă?” Cum voi evolua, dacă există un astfel de acord? Mă voi iubi tot pe mine? Ce se întâmplă? Cealaltă persoană trebuie să fie altcineva. Trebuie să existe o distanță pentru a putea relaționa cu celălalt.

Deci atașamentul nu este iubire. Iubirea adevărată necesită existența unei alte persoane, diferită de mine. ca să pot relaționa cu el. Celălalt trebuie să fie complet diferit, să aibă propria personalitate, propriul sens al existenței, propria înclinație, propria personalitate și să îmbogățească relația. Dacă există o identitate, nu există creștere în relație. Diferitul nu este un dușman, este îmbogățire. Diversele daruri, varietatea darurilor, în cadrul Bisericii, nu este un fapt de comparație sau conflict. Este îmbogățire și frumusețe. Această varietate este cea care determină sacralitatea unității în harul Sfântului Duh, în Biserică. Așadar, a fi diferit este o binecuvântare și o îmbogățire. De aceea, asta spune Stareța: „Nu exist.”

Să practicăm asta. Să funcționăm ca și cum nu am exista. Ce lucru frumos, nu-i așa? Există persoane care, în anxietatea lor de a câștiga interesul unora, – și e de înțeles că acest lucru este uman, în funcție de gradul de stimă de sine pe care îl are fiecare om – dar devin atât de presante, revendică acest lucru într-un asemenea fel și devin atât de intense în spațiu, încât ocupă spațiu. Pe când limita mea este să trăiesc ca și cum nu aș exista. Să fiu ușor în spațiu. Un om blând, nobil, plăcut, frumos, demn. Și să nu ocup spațiu. Să fiu liniștit. Lasă-i pe ceilalți să se bucure de tine, să se odihnească lângă tine, să fie liniștiți lângă tine, să nu le induci tensiune. Aceștia sunt binecuvântații inexistenți, care sunt cu adevărat oameni vii. Dar trebuie să lucrezi la asta. Să lucrezi mereu la asta, să ai această mentalitate, acest etos, acest mod de a fi.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!