Căsătoria e menită să fie un model al dragostei lui Dumnezeu – Jonathan Pageau

Urmăriți un dialog foarte bun cu Jonathan Pageau în care acesta face legătura între dragostea dintre membrii familiei și dragostea dintre Dumnezeu și om, al cărei model biblic este legământul dintre Dumnezeu și poporul ales.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Căsătoria e menită să fie un model al dragostei lui Dumnezeu – Jonathan Pageau

– Ceva ce am descoperit în mare parte din munca mea este că, de cele mai multe ori, oamenii nici măcar nu mai știu ce ar trebui să fie căsătoria. Ei cred că este o uniune de sentimente, să fim împreună și să ne oferim unul altuia sentimente minunate până când unul dintre noi va muri. Și acesta este, de fapt, jurământul pe care oamenii îl fac acum, dacă măcar ajung la un altar, sau, dacă nu, într-un parc undeva sau în fața unui judecător. Oamenii nu știu ce ar trebui să fie căsătoria.

– Lucrul pe care aș dori ca oamenii să-l înțeleagă este frumusețea rolului pe care îl jucăm, că există un fel de dans care se află în cosmologia biblică. Iar reflectarea bărbatului și a femeii și felul în care se unesc unul cu altul e, de fapt, o reflectare a felului în care cerul și pământul se unesc în Biblie. Este un tipar care există chiar de la început, în crearea lumii, și care continuă prin imaginea modului în care Dumnezeu este în legătură cu poporul Său. Toată această imagine continuă în toată Scriptura și se sfârșește cu Ierusalimul cel ceresc, ca această viziune cosmică a unei nunți. Dacă te gândești la Apocalipsa, imaginea finală a creației este o nuntă. Așadar, înțelegând cât de frumoasă și de puternică este aceasta și apoi înțelegând că, asemenea unui dans, noi jucăm aceste roluri, iar dacă le jucăm împreună și o facem într-un mod complementar, ajungem să zugrăvim icoana acelui Ierusalim ceresc în viața noastră.

– Un lucru, Jonathan, despre istoricul meu: am fost terapeut cu licență în căsătorie și familie multă vreme. Și am ieșit din sistemul terapeutic pentru că am vrut să mă concentrez pe ceea ce se numește atașament, adică felul în care oamenii se conectează unii cu alții pentru a oferi și primi ceea ce au nevoie. Să ofere și să primească dragoste și să formeze relații astfel încât să existe un flux reciproc de siguranță, de iubire și de purtare de grijă.

– Și un lucru pe care l-am întâlnit: cercetările spun că, dintre adulții americani, în clipa de față, cam 65% nu au crescut cu mame și cu tați care să le fi construit acea siguranță iubitoare, ca ei să poată oferi și primi ceea ce au nevoie, pentru că nici părinții nu știu cum să facă asta. Există mult stres și traume de-a lungul generațiilor. Așadar, aceasta este formarea mea.

– Și, pentru că mulți americani nu au crescut într-o familie în care mama sau tatăl să fi fost cu adevărat în stare să le dăruiască acel timp, să fie delicați și blânzi cu ei, vedem o mulțime de mame și tați care își privesc copiii ca pe o neplăcere sau o povară. Părinți care pur și simplu nu au timp pentru copiii lor, așa că lipsesc, deoarece au trei locuri de muncă pentru a-i hrăni. Mesajul care ajunge adesea la copil nu este părinții mei muncesc pentru mine, ci că părinții mei nu au timp pentru mine.

– Ajungi acasă și îl îndepărtezi pe copil pentru că încearcă să-ți vorbească despre maimuțe sau despre unicorni și tu ești istovit și îl respingi, îl respingi, îl respingi. Și iarăși mesajul transmis este: Nu am timp pentru tine. Astfel, acea diferență de autoritate devine condescendentă, devine dureroasă și tristă. Și cred că asta îi afectează pe mulți oameni din căsătoriile de astăzi, dar chiar și în structurile parentale de astăzi.

– Și mai văd și altceva: mulți dintre acești oameni nu au un model de Dumnezeu care îi iubește. Ei nu înțeleg cum ne poartă Dumnezeu de grijă. Încerc să-i învăț ceea ce se numește atașament sigur, adică încredere, dragoste și purtare de grijă desăvârșite, bazate pe o iubire absolută și reală care nu va dispărea. Da, există limite. Există un acord între voi, dar asta nu înseamnă că este condiționat. Dragostea este necondiționată, însă legătura se întemeiază pe un legământ pe care îl faci cu o persoană și cu Dumnezeu.

– Puteți să ne vorbiți puțin despre simbolismul modului în care Dumnezeu ne iubește, din Biblie? Pentru cei care poate au crescut cu imaginea unui Dumnezeu mânios sau a unui tată mânios pe care l-au proiectat asupra lui Dumnezeu? Cum ne iubește Dumnezeu conform Bibliei?

– În primul rând, cred că multe dintre lucrurile pe care le-ați spus sunt foarte importante de înțeles. Și anume că atunci când Israel, de pildă, părăsește Egiptul și intră într-o relație cu Dumnezeu, acesta este un legământ. Adică Dumnezeu îi întreabă și le spune: Vreți să fiți în această relație? Iar Israel răspunde: Da. Spune: Da, vrem să fim în această relație. Și apoi Dumnezeu zice: Iată cum putem fi într-o relație: Eu vă voi oferi acestea, iar voi Îmi veți oferi acestea Mie. Voi îmi veți sluji, iar Eu vă voi purta de grijă. Există acest schimb reciproc.

– Și există și un aspect de Dumnezeu mânios în Biblie și anume atunci când legământul nu este respectat. Iar în Biblie…, desigur, în realitatea noastră nu așa stau lucrurile, dar în Biblie întotdeauna poporul este cel care nu respectă legământul. Întotdeauna poporul este cel care nu se supune legământului. Și tocmai de aceea ajungi la un Dumnezeu mânios, pentru că Dumnezeu spune: Aceasta am convenit împreună. Dacă încalci legământul, rupi relația și aduci haos. Acum, Dumnezeu va împlini întotdeauna legământul Său. Dumnezeu va face întotdeauna ceea ce a spus că va face. Iar apoi Dumnezeu, în cele din urmă, va fi gata să intre în lume și să moară pentru noi, ca să ne fie alături în suferința noastră.

– Bineînțeles, în căsătoriile noastre lucrurile stau altfel, pentru că, deși există această imagine, această reflecție că soțul este ca Hristos față de soție, este o analogie, și e reală, dar evident, în relațiile noastre, bărbatul poate să și rupă legământul. Și asta este foarte important de înțeles. Și există loc și pentru mânia soției în această relație. În această relație, mânia soției este adesea îndreptățită, pentru că soțul rupe relația. Acum, cred că este important de înțeles și faptul că există loc și pentru mânia soțului. Aceasta există pentru că uneori soțiile nu sunt partenerul potrivit. Și există loc și pentru mânia soției pentru că uneori soțul nu se poartă cum se cuvine ca și partener.

– Firește, toți avem păcatele noastre. Uneori exagerăm, chiar și ceea ce așteptăm de la celălalt nu este clar și astfel se pot întâmpla toate aceste încurcături, dar ideea este, desigur, că într-o căsătorie și, în cele din urmă, felul în care Îl înțelegem pe Dumnezeu… De aceea căsătoria este o făgăduință, nu-i așa? Este un legământ. Este ca și cum ai spune: Voi rămâne cu tine. Și dacă poți avea încredere în acest lucru, atunci multe lucruri pot avea loc. Multe încurcături pot apărea, poți face uneori greșeli, se pot întâmpla tot felul de lucruri. Dar dacă ai încredere că legătura va rămâne mereu, atunci asta este ca un fel de stâlp și ca o putere.

– Noi privim căsătoria în zilele noastre foarte superficial. Oamenii divorțează pentru motive minore, ca și cum acest lucru nu ar răni sufletul în adâncul lui. Trebuie să începem să luăm în serios jurămintele pe care le facem la căsătorie. Să luăm în serios ceea ce spunem. Căci promiți ceva ce nu ar trebui să… ceva ce ar trebui să te întristeze adânc dacă încalci și să simți profund datoria de a nu-ți încălca jurămintele.

– Și cred că acea siguranță… Știu că în căsnicia mea au fost greutăți. Am avut parte de încercări, amândoi avem trecutul nostru. Soția mea poartă multe răni din familie. Toți avem astfel de lucruri care ies la iveală și care ajung să se manifeste în căsnicie. Dar am știut totdeauna că nu ne vom călca făgăduințele. Că vom rămâne împreună. Și acest lucru a dat o anumită statornicie legăturii noastre, care ne-a ajutat să ne întoarcem mereu unul la altul și să întărim relația de-a lungul anilor.

– Dar, revenind la întrebarea de la început, cred că în Sfânta Scriptură este limpede că Dumnezeu Își va ține totdeauna cuvântul și va împlini mereu ceea ce a făgăduit. Chiar dacă noi încălcăm legământul și Dumnezeu se poate supăra pe noi, Dumnezeu nu ne părăsește niciodată. El este mereu acolo, așteptându-ne să ne întoarcem, cu brațele deschise, asemenea tatălui fiului risipitor, zicând: Doar întoarce-te și este în regulă. Nu-ți voi mai aduce aminte de greșeală în veci. De aceea Dumnezeu iartă.

– Îmi place această perspectivă pentru că este însăși esența a ceea ce numim atașament sănătos. Dumnezeu Se poate mânia atunci când nu respecți legământul și înțelegerea pe care ai făcut-o. Și îmi place că ați spus că i-a chemat din Israel, zicând: Vreți să fiți într-o relație?, care este un pas pe care mulți oameni îl omit astăzi, acela de a spune explicit: Ați vrea să fiți într-o relație cu noi?, motiv pentru care mulți oameni au situații care durează opt ani. Așa le numesc ei acum.

– Situații! Îmi place asta.

– Așa le spun acum. O situație de opt ani, nu-i așa? Și primesc mesaje de la femei care spun: Suntem de opt ani împreună. Crezi că mă va face iubita lui? Primesc astfel de mesaje care-mi frâng inima de fiecare dată, dar acesta este doar un aspect. Însă ca să fim într-un legământ, iată ce am nevoie de la tine și iată ce ai nevoie tu de la mine. Suntem de acord? Și acesta este un pas pe care mulți oameni îl sar. Sar direct în căsătorie și spun: Nu știu, o să vedem ce o fi. O să ne descurcăm. Ne vom distra. Vom vedea unde duce. Și tocmai aici trebuie să punem lucrurile pe masă: Care sunt așteptările mele și care sunt ale tale? Care sunt nevoile noastre? Care este echilibrul?

– Dumnezeu poate să Se mânie, dar nu părăsește niciodată. Nu este niciodată nedrept și nu îți înscenează niciodată un eșec. Și El totdeauna, totdeauna, totdeauna împacă și remediează relația cu tine. Remedierea este ceva ce mulți oameni pierd astăzi. Este o deprindere care s-a pierdut în ultimii 110 ani, pe măsură ce ideea de familie s-a deteriorat.

– Remedierea înseamnă: da, avem o ruptură, o problemă, vorbim despre ea, găsim o rezolvare. Iar apoi remedierea vine la final și spune: Acum suntem iar bine. Este o reconfirmare că legătura este din nou solidă. Nu mai umbla ca pe coji de ouă. Nu vreau să-ți fie frică. Nu vreau să mergi pe vârfuri. Nu vreau să te temi că îmi rănești sentimentele. Suntem cu adevărat bine. Și este ca și cum ruptura nici nu ar fi existat.

– Văd mulți creștini cu care lucrez care nu cred că așa ceva există, nici măcar în relația cu Dumnezeu. Ei neagă jertfa lui Hristos și spun: Nu există remediere. Am păcătuit și voi rămâne veșnic pătat din cauza asta. Cred că asta este ceva cu adevărat dureros.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!