Ștefan cel Mare și Sfânt – p. Pimen Vlad

Părintele Pimen ne vorbeşte în acest material despre Ștefan cel Mare și Sfânt, domnitorul Moldovei pe care întreg neamul românesc îl cinstește. Vom vedea împreună cum Sfântul Ștefan cel Mare a trecut prin pribegie și prin uciderea tatălui său, cum a primit domnia la doar douăzeci de ani și cum a rămas neînfrânt în zeci de războaie. Părintele ne arată cum acest voievod al Moldovei se spovedea la Sfântul Daniil Sihastru, cum îl ocrotea Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și ce virtuți l-au făcut Mare și Sfânt. Să le luăm aminte cu răbdare și cu evlavie.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Să ne învățăm să facem răbdare

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! E cald și frumos, soare ne bate un pic în cap, dar o să facem răbdare. În viața noastră trebuie să facem răbdare în multe locuri pentru că și Dumnezeu face răbdare cu noi, dragilor! Ne rabdă oricât de zăpăciți și nebuni suntem noi, Dumnezeu ne rabdă și ne așteaptă. De aceea sunt momente în viață când și noi trebuie să mai facem răbdare. Și asta nu e atât de greu, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Dacă tot am venit în livadă, uitați rodiile frumoase, înflorite, am zis să vi le arăt un pic și atunci îmi asum lucrul ăsta pentru că puteam să mă bag mai la umbră, dar nu se mai vedea frumusețea florilor. Și atunci, ca să v-o arăt, fac și eu un pic de răbdare, nu?

Această răbdare în încercări, pe care avea să o deprindă din plin și Ștefan cel Mare și Sfânt, este scutul nostru împotriva deznădejdii, despre care părintele Spiridon Bailey vorbește în De ce trebuie să ne împotrivim deznădejdii.

Ștefan cel Mare și Sfânt, domnitorul Moldovei

Despre ce vreau să vă vorbesc acum? Vreau să vă vorbesc despre un domnitor minunat al nostru, al tuturor românilor chiar dacă el a fost numai domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare și Sfânt. Alexandru Macedon a fost numit ”cel Mare” și alți împărați care au făcut lucruri mari. Ei, așa a fost numit și Ștefan cel Mare chiar dacă era mic de statură.

Pentru cei care vor să așeze această istorie într-un cadru mai larg, viața Sfântului Ștefan cel Mare este rezumată și în pagina dedicată lui pe OrthodoxWiki.

Minunea săvârșită de Sfinții Rafail, Nicolae și Irina

Chiar ieri am primit un mesaj de la stareța din Lesbos, de la Mănăstirea Sfinții Rafail, Nicolae și Irina, în care mi-a povestit o minune care s-o întâmplat recent, în anul 2023 și care i-o fost povestită și ei de fiica unui om grav bolnav, pe care îl chema Gheorghe, avea peste 80 de ani și era în spital. Avea multe probleme de sănătate: avusese două accidente, avea și probleme cu inima, era la pat, iar doctorii nu prea îi mai dădeau șanse de scăpare.

Și povestește ea că într-una din zile, asistenta care avea grijă de el în spital o sunat-o și i-a spus: ”Auzi, să vii mai devreme în dimineața asta, nu cum vii de obicei că e foarte grav, ca să-l mai apuci în viață!”. Și atunci ea repede o trezit-o pe mama ei: ”Să mergem, mamă!”, dar mama ei nu se putea trezi din cauza oboselii și a suferinței că soțul ei era gata să plece, era ca într-o stare de șoc emoțional. Cu greu a reușit fiica să o facă să-și revină, dar acum nu găsea un taxi și zice: ”În loc să ajung cum ne-a spus asistenta, mai devreme de 8 dacă pot, am ajuns tocmai pe la 9 la spital. Și când mă duc în salonul unde era tata, el care stătea numai întins că nu putea altfel, îl văd pe marginea patului vesel”.

Zice: ”A, bine că ai venit! Am o foame!… Poți să te duci să-mi aduci o plăcintă cu brânză și un suc natural de portocale?”. Ea a rămas așa mirată că știa ce i-o spus asistenta, că e pe ducă și să vină repede ca să-l apuce în viață. Și chiar spunea ea, zice: ”Mă rugam pe drum: Doamne, te rog, mai ține-l în viață să-l apuc și eu ca să ne vadă că îl iubim, că ne pasă de el măcar în ultima clipă!”. Și s-a dus repede, i-a cumpărat plăcinta cu brânză, i-a adus suc, o mâncat ăsta cu poftă, glumea și era plin de viață. Nu știau ce s-o întâmplat și nici cum să-l întrebe.

Atunci el zice: ”Uite, în dimineața asta, a venit un medic așa, puțin brunet, avea barbă și mustață și o asistentă foarte tinerică, așa cu codițe împletite, îmbrăcată cu un fel de rochie albă și cu o sfoară legată peste mijloc. Au venit la mine și m-au tratat, dar o fost ciudat că nu au intrat pe ușa, ci au intrat pe la balcon și tot pe acolo au plecat. Asta n-am putut să înțeleg, dar atât de frumos s-au purtat cu mine și dintr-o dată m-am simțit atât de bine că parcă nu mai sunt bolnav!”. Ați înțeles? Și l-o luat acasă sănătos, deci nu mai avea nimic, el care era pe moarte. Au dispărut și bolile și avea curaj de viață la optzeci și ceva de ani.

Femeia asta se rugase la Sfinții Rafail, Nicolae și Irina și mai ales după fetița pe care i-o descris-o tatăl, o înțeles că era Sfânta Irina cea de 12 ani din Lesbos, iar celălalt, după descrierea lui că era puțin brunet și cu o barbă neagră, dintre cei trei era Sfântul Nicolae, că Sfântul Rafail e un pic cărunt, e altfel. Stareța mi-o trimis mesajul, zice: ”Uite cum Sfântul Nicolae cu Sfânta Irina au mai vindecat un om în spital!”. Deci, permanent se întâmplă minuni. V-am povestit acum că după aceea poate uit.

Minunile sunt o realitate vie în Biserică, dar se cuvine să le privim cu dreaptă socoteală; am lămurit deosebirea dintre minunile adevărate și cele false în Dorința de minuni adevărate și false, o temă strâns legată de evlavia pe care a avut-o Ștefan cel Mare și Sfânt.

Stejarul din Borzești și copilăria lui Ștefan cel Mare

Acum să încercăm așa, să spunem câteva lucruri despre Sfântul Ștefan cel Mare, care știm cu toții că s-o născut la Borzești. Nu știu cum e acum în cărțile de la școală, dar când eram noi elevi, era istoria aceea de la Borzești, când Ștefan cel Mare se juca cu copiii din sat de la el. Erau împărțiți în două cete, iar Ștefan cel Mare juca rolul domnitorului Moldovei, deși era un copilaș, iar cealaltă ceată condusă de altcineva, erau tătarii. Și începeau luptele acolo și chiar în jocul lor i-o biruit pe tătari și pe cel care era hanul tătarilor, l-o legase de o creangă de subsuori așa, cu o frânghie și îl întreba dacă mai îndrăznește să vină și așa mai departe. Și copilul fiind sus pe creangă, putea vedea la distanță ceea ce ceilalți copii nu puteau vedea, că erau pe un deal.

Și atunci o început să strige: ”Vin tătarii!”. La început copiii s-au gândit că glumește, iar când și-au dat seama că chiar se auzea tropotele că veneau tătarii, nici nu l-au mai dezlegat de acolo, au fugit toți ca să anunțe că vin tătarii. Și când au ajuns tătarii acolo unde era stejarul cunoscut în istorie ca ”stejarul de la Borzești”, unul din ei ridicând privirea l-o văzut pe copilul ăla și zice: ”A, uite un pui de moldovean aici!” și au tras cu săgeți în el și l-au omorât pe copilul acela.

Jertfa de la Borzești ne arată cât de devreme a gustat amărăciune voievodul Moldovei; despre felul în care neamul nostru și-a păstrat credința și unitatea de-a lungul veacurilor am vorbit în Adevărul și minciuna despre Marea Unire.

Cum a fost ucis tatăl lui Ștefan cel Mare și Sfânt

Părinții lui Ștefan cel Mare erau Bogdan al II-lea și Doamna Oltea. Ștefan cel Mare o trecut prin anumite lucruri. Era copil, să nu greșesc, dar cred că la 9 sau la 12 ani, iar atunci era lupta pentru domnie. Vedem că nu s-au pierdut nici acum luptele astea pentru funcții înalte, pentru domnii, sunt dintotdeauna peste tot. Ei, și atunci cine își manifesta interesul? Aron, care era frate cu domnitorul și care la o nuntă l-o ucis mișelește pe Bogdan al II-lea. Iar Ștefan cel Mare a fost salvat datorită unui boier de încredere din garda personală a lui Ștefan cel Mare, care l-o luat pe cal și o fugit. În felul ăsta o scăpat Ștefan cel Mare. Vedeți cum o fost copilăria lui rămânând fără părinți, cu părinții uciși? O crescut în pribegie și o ajuns la Iancu de Hunedoara. Ați înțeles, dragilor?

Luptele pentru domnie în care a fost ucis tatăl lui Ștefan cel Mare se înțeleg mai bine în lumina moștenirii bizantine a Moldovei, despre care am vorbit în Cauzele căderii Bizanțului și stema noastră.

Cum l-a ajutat Iancu de Hunedoara pe Ștefan cel Mare

Cine era la timpul acela Iancu de Hunedoara? Îl vedem și în imagini cu o mantie, un om puternic, înalt. Zice că era atât de bun în războaie, că nu o fost înfrânt niciodată de turci. Nu o avut nicio înfrângere, atât de bun era ca militar. Știa cum să lupte, cum să organizeze tot. Ei, și Ștefan cel Mare o crescut acolo și o învățat multă tehnică de la el. Și mai târziu Vlad Țepeș tot acolo o ajuns, la Iancu de Hunedoara, care să nu uităm că era văr cu Ștefan cel Mare.

Deși era tânăr, Ștefan cel Mare era om puternic

Și la 20 de ani o venit să-și ia domnia tatălui său, Ștefan cel Mare, un tânăr… Zice că era un pic blond și cumva puteai să zici: El voievod? Poate el să facă ceva? Nu era înalt, era blând și o luat domnia. Boierii își râdeau în barbă cumva, cei care nu erau cum trebuie pentru țară. Ziceau: ”Lasă, că pe ăsta îl învârtim cum vrem noi!”, dar nu știau că în copilul ăla blând era om puternic, un suflet puternic. Și ca să nu intrăm în multe amănunte, după ce și-o luat domnia, o început să cerceteze el bine, să vadă cum trebuie să facă față, mai ales că își dădea seama de boierii care de multe ori trădau din interes, dacă vedeau că pot să mai câștige niște bani. Boierii erau atunci în jurul voievodului cum sunt acum miniștrii și parlamentarii.

Boierii cam trăgeau sforile acolo, dar Ștefan cel Mare la început i-a lăsat în legea lor, dar o cercetat să vadă care-i de încredere și care nu. Și cum o început să îi îndepărteze pe cei care nu erau de încredere? O cercetat printre țăranii simpli, dar care erau viteji, dedicați, care erau în stare să moară pentru țară și pentru domnitor și îi ridica la rang de boieri. Iar celor care erau boieri de încredere le dădea un rang mai mare. Dar unde? Îi trimitea la câte o cetate depărtată de cetatea de scaun și le spunea: ”Uite, te trimit hatman la cetatea cutare!” și îl trimitea într-o funcție mai mare și nu îl mai ținea în jurul lui ca să aibă influență și putere. Pe altul îl trimitea la altă cetate și îi și așa îi și despărțea ca să nu mai aibă legătură.

Felul în care tânărul voievod a știut să-și aleagă oamenii de încredere ne arată ce înseamnă o conducere dreaptă; am privit ascultarea și autoritatea din perspectiva unui lider în Ascultarea din punctul de vedere al unui lider, o lecție pe care Ștefan cel Mare și Sfânt a trăit-o cu prisosință.

Sfântul Ștefan cel Mare, care avea ca duhovnic un sfânt

În felul ăsta și-o adunat în jurul lui oameni de încredere, oameni care își iubeau țara, oameni cu frică de Dumnezeu, oameni care erau în stare să moară și pentru țară, și pentru el. Ați înțeles, dragilor? Și să nu uităm un lucru, Ștefan cel Mare era foarte credincios. L-a avut duhovnic pe Sfântul Daniil Sihastru, care era sfânt, s-o nevoit într-o peșteră și e îngropat la Voroneț. Deci, o fost cumva sprijinul duhovnicesc al lui Ștefan cel Mare și Sfânt în acea perioadă. Peștera Sfântului Daniil Sihastru a fost săpată de el în piatră și e aproape de Putna, știți cei care ați fost. Ăsta o fost palatul pe care și l-o construit el, o peșteră săpată în stâncă cu dalta și acolo s-o nevoit el.

Și de câte ori avea nevoie, Ștefan cel Mare alerga la el, îi cerea rugăciunile, se spovedea, îi cerea sfatul și după aceea pleca la luptă. Vedeți ce înseamnă să ai un duhovnic bun, în care să ai încredere, să te sfătuiești cu el și să ții cont de sfaturile lui? Asta făcea Ștefan cel Mare și Sfânt!

Legătura dintre Sfântul Ștefan cel Mare și duhovnicul său, Sfântul Daniil Sihastru, ne arată cât de prețios este un povățuitor iscusit; despre cum ne putem afla și noi un astfel de duhovnic am vorbit în Cum să ne căutăm un duhovnic.

Biserici și mănăstiri construite ca mulțumire lui Dumnezeu

Și alt lucru minunat pe care îl făcea, după fiecare război construia o biserică, o mănăstire ca mulțumire adusă lui Dumnezeu că o salvat țara, i-o alungat pe dușmani și l-o ținut și pe el în viață. Vedeți? Se spune că la lupta de la Vaslui, de la Podul Înalt, când au venit turcii câtă frunză și iarbă, cu tunuri și cavalerie cu cai iuți și de toate, Ștefan cel Mare s-o rugat și o pus și oștirea să se roage, s-o spovedit, s-o împărtășit și s-o dus la război. I-o biruit pe turci și ca mulțumire, ce a făcut? Se spune că a dat poruncă la toată oștirea, de fapt la toată Moldova să țină post patru zile cu pâine și apă și nimeni să nu-i aducă lui mulțumire ca voievod că a câștigat bătălia pentru că bătălia a fost câștigată de Dumnezeu, nu de el.

Înainte de fiecare bătălie, Ștefan cel Mare și Sfânt punea oștirea să se roage, pentru că știa că biruința vine de la Dumnezeu; despre această putere a rugăciunii am vorbit pe larg în Puterea rugăciunii.

Ștefan cel Mare, un bun strateg

Ați înțeles, dragilor? Deci avea și smerenie pe lângă credință și nu uita niciodată să aducă mulțumire lui Dumnezeu. Ce mult contează asta, să nu uităm să-I ducem mulțumire lui Dumnezeu! O avut multe lupte și o fost foarte bun strateg. Nu intrăm în amănunte, dar cum câștiga el de multe ori? Îi hărțuia, nu intra în luptă directă pentru că se uita, el avea 20.000, poate 30.000 de oșteni dintre care jumătate erau de la țară, țărani, care luptau cu ce aveau în mână, cu coase, furci, nu erau pregătiți. Și știa că dacă turcii vin cu 120.000, 150.000 de soldați pregătiți, nu putea să-i confrunte direct. Și atunci ce făcea? Îi atrăgea în capcane.

La o luptă i-o atras într-o mlaștină. O pus trâmbițași pe un deal să sune din bucium, iar turcii care erau partea cealaltă, ca să ajungă la ei trebuiau să coboare și să treacă printr-o mlaștină. Dar era ceață și turcii nu știau că e mlaștină și i-au atras acolo și după aceea cu săgețile și cu ce mai aveau, i-au nimicit și care o mai rămas abia o scăpat. Deci vedem că Dumnezeu întotdeauna îi dădea și înțelepciune!

Faptul că domnitorul Moldovei poruncea post și mulțumire lui Dumnezeu după izbândă, fără să-și ia sieși slava, este o pildă de smerenie; despre puterea acestei virtuți am vorbit în Smerenia, accesul, puterea.

Mărturii de credință în Athos

Și un lucru minunat, aici în Sfântul Munte la Mănăstirea Zografu, se află icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, așa mare de 1 m înălțime și lată de vreo 60 de centimetri, care o fost dăruită de Ștefan cel Mare și Sfânt. Și ce se mai află în biblioteca Mănăstirii Zografu? Se află steagul Sfântului Ștefan, pe care îl purta la război. E lucrat manual și are țesut chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință, călare pe cal, cum omoară balaurul. Și cu steagul acela și cu icoana asta pleca Ștefan cel Mare la război. Ați înțeles?

Mărturiile lăsate de Ștefan cel Mare și Sfânt sunt presărate prin toate mănăstirile Sfântului Munte; cine dorește să cunoască mai bine acest loc binecuvântat poate citi pagina despre Muntele Athos.

Cum îl ajuta Sfântul Gheorghe pe Ștefan cel Mare

Și cum o început să facă lucrul ăsta? La unul din războaiele lui de la început după ce o luat domnia, când încă nu era atât de experimentat în lupte, când o văzut că vin turcii s-o rugat: ”Doamne, ajută-mă! Nu mă lăsa!” și i s-o arătat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și i-o spus așa: ”Ia icoana cu chipul meu, pe care o are mama ta și să o porți înaintea oștirii și vei învinge!”. Ați înțeles, dragilor? Și o luat icoana asta, care acum e la Mănăstirea Zografu, iar Sfântul Ștefan o stat în față. Atunci o dat poruncă să facă și steaguri cu chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, că sunt mai multe. Am înțeles că în țară este unul la Biblioteca Națională de la București, asemănător cu cel al Sfântului Ștefan cel Mare. Și așa învingea pe turci.

Se spune că odată luând prizonieri turci, i-o întrebat de ce fugeau așa de înfricoșați din fața lui. Zice: ”Nu de voi fugeam, de călărețul pe cal alb care mergea înaintea oștirii voastre și era înfricoșător și plin de lumină!”. Turcii îl vedeau pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe venind spre ei așa, cu toată furia și fugeau înspăimântați. Deci vedeți cum Sfântul Mare Mucenic Gheorghe era ocrotitorul Sfântului Ștefan cel Mare și cum îl ajuta în războaie? Ce înseamnă să-i avem prieteni pe sfinți!

Ocrotitorul în lupte al lui Ștefan cel Mare a fost Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, a cărui viață și praznic sunt zugrăvite în pagina Sfântul Gheorghe de pe crestinortodox.ro.

Mănăstirea Zografu, ctitoria Sfântului Ștefan cel Mare

Și mai mult decât atât, așa cum am spus, Sfântul Ștefan cel Mare după fiecare război, făcea o mănăstire și o făcut și Mănăstirea Zografu de aici din Sfântul Munte Athos. Deci actuala biserică e făcută de Ștefan cel Mare și Sfânt, precum și o parte din clădiri, cele mai vechi, care-s în fața bisericii, toată latura aceea, totul e făcut de Ștefan cel Mare și Sfânt. Ați înțeles? Pe cheltuiala lui! Și la mare este portul mănăstirii, care e cam la o oră distanță de mănăstire. Era singurul port care avea liman din ăsta închis de puteai să intri cu corăbioara acolo ca să nu te o zdrobească furtunile. Era singurul port din Athos, care era făcut așa de Ștefan cel Mare și Sfânt, dragilor, la timpul acela. Vedeți?

Și există mărturiile lui nu numai acolo, ci la toate mănăstirile din Athos. Aici la Mănăstirea Sfântul Pavel de care aparținem noi, este turnul mănăstirii, care o fost făcut de Ștefan cel Mare și Sfânt. Și peste tot, și la Vatopedu chiar este la port acolo, o clădire așa cu un turn, în care este în marmură sculptat Ștefan cel Mare și Sfânt. Deci peste tot există mărturii și urme pe unde o ajutat el aici în Sfântul Munte. Nu este mănăstire care să nu fi primit ceva donații sau ajutor de la Sfântul Ștefan cel Mare. Da, dragilor, de asta o fost numit ”Mare”.

Ctitoria cea mai însemnată a Sfântului Ștefan cel Mare în Athos este chiar biserica de la Zografu; istoria acestei mănăstiri athonite este descrisă și în articolul Mănăstirea Zografu.

Rana de la Chilia

Și gândiți-vă, timp de 47 de ani cât a domnit, o avut mereu războaie cu turcii și cu tătarii, dar niciodată nu și-au pierdut nădejdea, nici nu s-o închinat în fața turcilor. Avea o rană la picior dintr-un război de la Chilia. O întărit toate cetățile de la margine pentru că știa că dacă are cetăți întărite și bine pregătite pe graniță, atunci poate să facă față la orice dușman vine. Ei, și la cetatea Chilia, acolo o fost el rănit, că s-o luptat mult s-o ia înapoi după ce i-o fost cucerită și a rămas cu rana asta, de la care se spune că mai târziu i s-o tras și moartea. Da!

Legăturile cu Iancu de Hunedoara și Vlad Țepeș

Și o trăit în jur de 66 de ani. Vă dați seama, deci un copil care o trăit în pribegie până la 20 de ani, de la 9 sau 11 ani, cât o avut el atunci când o fost ucis tatăl lui. Pe mamă o avut-o până mai târziu, că avem în istorie că i-a fost alături. Numai tatăl lui a fost ucis atunci la Borzești. Un copil trecut prin atâtea, care nu o apucat să bucure de copilărie. Gândiți-vă că de când s-o dus la Iancu de Hunedoara până la 20 de ani când și-o luat domnia, el doar s-o pregătit. O învățat ce o ținut de învățătură, dar s-o pregătit și militar ca să poată conduce Moldova. Și după aia 47 de ani s-o pregătit continuu să ridice Moldova, să o facă cum trebuie și să o păzească. Și asta numai cu ajutorul lui Dumnezeu o putut!

El era văr cu Vlad Țepeș și ei mereu s-au ajutat unul pe altul. Să știți că ei și-au fost alături mereu. Și chiar se spune că Vlad Țepeș după ce a trecut prin multe și o fost închis și vreo 10 ani de Matei Corvin, regele Ungariei, după aceea o fost eliberat ca să-și ia înapoi domnia Țării Românești. Ștefan cel Mare l-o ajutat și din garda lui personală i-o dat trei sute și ceva din soldații cei mai buni pe care îi avea și și-o luat domnia înapoi atunci. Dar o avut sfârșitul tragic pentru că, la fel cum mulți voievozi au fost trădați, la fel o fost și Vlad Țepeș, tot din partea aceea din Ungaria, când i s-o spus că îl vor susține în lupta cu turcii.

I-a dat o oștire ca să lupte împotriva turcilor, vreo 50.000 de soldați, dar în momentul când trebuia să aibă loc confruntarea, l-au părăsit și au plecat înapoi în țara lor. Și o rămas Vlad Țepeș doar cu trei sute și ceva de oameni în jurul lui, care erau oamenii trimiși de Ștefan cel Mare. Și le-o zis:

– Ce facem, fraților? Dăm înapoi în fața turcilor?

– Nu dăm!

– Atunci mergem înainte!

Și așa s-au luptat cu turcii până au căzut unul după altul. Erau grămezi în jurul fiecărui oștean la câți turci au omorât ei atunci. Mii de turci, ei, trei sute și ceva de oameni, dar până la urmă tot au căzut câte unul și așa o căzut și Vlad Țepeș luptând pentru țară. Nu a fost cum se spune prin filme și toate… O fost un patriot și el până la limita posibilă, care și-o iubit țara și era văr cu Ștefan cel Mare și Sfânt.

Virtuțile care l-au făcut ”Mare și Sfânt”

Și i-o venit și lui Ștefan cel Mare după atâtea lupte, timpul să plece. Deci în ultimii ani, când nu mai putea lupta în starea în care era, o făcut o înțelegere cu turcii, le dădea tribut ca să-l lase în pace, dar țara nu a predat-o niciodată în mâinile lor. Până la sfârșit o apărat-o. Deci și-o iubit țara mai mult decât orice, bineînțeles, în afară de Dumnezeu. Deci astea două virtuți au fost ale lui: dragostea față de Dumnezeu și de țară și datorită acestora o fost numit ”Mare și Sfânt”. Gândiți-vă că sabia lui este în muzeu la turci și nu vor s-o dea înapoi sub nicio formă pentru că nimeni nu i-o înfrânt pe ei de atâtea ori în războaie cum i-a înfrânt Ștefan cel Mare și o țin ca pe un trofeu la câți turci o tăiat.

Da, dragilor! Să-l cinstiți pe Ștefan cel Mare și Sfânt, de câte ori aveți ocazia să vă duceți la Putna la mormântul lui, că am înțeles că se fac minuni acolo. El o fost canonizat în 1992. Știu că eram încă la Sihăstria, că eu în 1993 am venit în Athos, și atunci s-o trimis un autobuz la Sihăstria și la alte mănăstiri ca să meargă la canonizare câte o parte din călugării de acolo. Era în luna iunie parcă atunci când s-a făcut canonizarea, în ’92.

Canonizarea lui Ștefan cel Mare și Sfânt

Ștefan cel Mare și Sfânt! Și chiar e făcut foarte frumos și filmul, pe timpul comuniștilor, prin anii ’70 sau cam așa ceva. Dar foarte frumos, că-mi povestea Părintele Iulian de la Prodromu, duhovnicul pe care l-am avut 28 de ani, că el era la Sihăstria atunci. Și le-o pus la dispoziție un autobuz întreg ca să se ducă călugării de acolo la Putna, ca să joace și ei în filmul ăsta. Că erau câțiva actori, dar aveau nevoie de călugări mulți, de exemplu, pentru primirea lui Ștefan cel Mare la Putna, când s-o făcut sfințirea Mănăstirii Putna și trebuiau să apară călugări acolo. Și au adunat sute de călugări la Putna și oamenii din sate îmbrăcați în port național. Și ne povestea Părintele:

”Măi, ne-au dus pe un deal acolo și o fost primit Ștefan cel Mare cu pâine și sare. Și ne-au pus pe toți să strigăm «Să ne trăiești, Măria Ta!»”, așa îmi povestea el din amintirile de atunci. Și bineînțeles, aveau și câțiva actori care erau îmbrăcați și ei în călugări, care trebuiau să spună ce aveau de spus acolo, dar zice: ”Ne-au folosit pe toți acolo, ne-au dus ca să se poată face filmul ăsta”. E un film frumos făcut. Adică e așa ca o istorie, ne uităm ce voievod a fost Ștefan cel Mare și Sfânt, dragilor.

Tot despre acele vremuri, vă invit să descoperiți și filmul închinat bătăliei de la Vaslui, pe care l-am așezat la noi pe site sub titlul Sf. Ștefan cel Mare – Vaslui 1475, o frumoasă mărturie despre Ștefan cel Mare și Sfânt.

Avem atâtea istorii despre Ștefan cel Mare

Da! O să închei aici. O fost multe războaie, nu intru în amănunte că am citit mult despre toate, despre luptele astea, despre fiecare război, cum o fost ajutat de Dumnezeu și cum o reușit. Avem atâtea istorii, legende cu Vrâncioaia când îi atacaseră turcii dintr-o parte, tătarii din partea cealaltă, el o rămas cu boierii și cu oștirea pe care o avea pregătită să se lupte cu turcii, iar la țărani le-o dat voie să se ducă acasă să-și protejeze familiile de tătari. Atunci au murit foarte mulți și o scăpat Ștefan cel Mare și se spune că s-o dus atunci la Daniil Sihastru, s-o spovedit și o zis:

– Ce fac?

– Du-te, că vei învinge!

– Dar de unde oșteni?

– Îți va da Dumnezeu!

Și atunci a întâlnit-o pe Vrâncioaia, femeia aia puternică, care avea parcă șapte feciori, care erau ciobani și care aveau la rândul lor ciobani mulți angajați. Ei, și au venit aceia și deodată s-o trezit cu o oaste de oameni puternici în jurul lui și o căzut asupra turcilor, zice că noaptea ca fulgerul și i-o biruit. Deci vedeți cum Dumnezeu totdeauna îi era alături și nu-l lăsa? Citiți despre Sfântul Ștefan cel Mare că sunt lucruri minunate și să vă rugați de el! Da, dragilor?

Închei aici că deja mă doare capul de la atâta soare pentru că e cald, dar slavă Domnului că e cald, că e nevoie! Și cum închei întotdeauna, să nu uităm de Maica Domnului, că e Împărăteasa! Că de asta se spune că și Ștefan cel Mare avea o icoană, un triptic de-ăsta, cu Mântuitorul, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul și o purta totdeauna în războaie cu el. Deci, vedeți, avea mare evlavie și la Maica Domnului și la Sfântul Ioan Botezătorul și-i avea ocrotitori. Da, dragilor? Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului, Sfântul Ștefan cel Mare și toți Sfinții, amin!

Așa cum Ștefan cel Mare și Sfânt purta mereu cu el icoana Maicii Domnului, și noi suntem chemați să ne încredințăm Împărătesei cerului; despre puterea ei ocrotitoare am vorbit în Maica Domnului, puterea și viața interioară.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!