Unghii mai murdare și minți mai curate – p. Iosia Trenham

Ascultați o frumoasă meditație a părintelui Iosia Trenham despre însemnătatea muncii fizice și ce înseamnă pentru noi exemplul Mântuitorului.

Vizionare plăcută!

Unghii mai murdare și minți mai curate – p. Iosia Trenham

Bună tuturor. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Vă mulțumesc mult că v-ați alăturat. Am pregătit o meditație care sper să vă întărească, intitulată: „Unghii mai murdare și minți mai curate”. Este o reflecție despre muncă și despre valoarea lucrului. În mod deosebit, este o meditație asupra anilor în care Iisus a fost dulgher.

Noi, preoții, dorim să-i ajutăm pe credincioși să descopere sensul vieții lor și să-și aducă credința în fiecare latură a existenței. Ceea ce înseamnă să fii om, tată, mamă, soț, soție, lucrător… Aceasta este misiunea noastră: să aducem un cuvânt profetic, o cunoaștere a lui Dumnezeu, în fiecare dintre aceste domenii. Munca este tocmai unul dintre acele domenii care au nevoie să fie ridicate și legate de ucenicia creștină, de mintea lui Hristos și de Biserică. Nu ne naștem cu această înțelegere profundă a sensului muncii noastre. Ieri mă gândeam la acest lucru, pentru că era luni.

Luni este “ziua mea liberă”. Nu mă provocați să detaliez. Luni este ziua mea liberă și lucrez acasă. Fac ceea ce trebuie să facă un tată și un soț în casa sa. Unul dintre aceste lucruri este lucrul afară, iar luni este ziua de ridicare a gunoiului vegetal. Proprietatea noastră este plină de platani mari, care produc frunze într-o cantitate pe care abia o pot înțelege. Așadar, ieri făceam, ca de obicei, umplerea tomberoanelor cu frunze. Îmi place să fac asta lunea. Adun iarba, frunzele și toate celelalte: buruienile, tulpini tăiate de la trandafiri și tot ce mai este. Îmi place să ascult sunetul camioanelor care trec prin zonă. Gunoierii vin cu aceste vehicule motorizate care au benă mică în spate pentru colectarea gunoiului vegetal. Îmi place să fiu acolo ca să-i ajut să-mi golească tomberoanele. Este o muncă minunată. M-am gândit întotdeauna că, dacă n-aș fi preot, unul dintre lucrurile pe care m-aș putea imagina făcându-le este să fiu gunoier. Sunt atâtea asemănări. O mare parte din viața preotului constă în a-i ajuta pe oameni să scoată gunoiul, să îndepărteze din viața lor gunoi care nu ar trebui să fie acolo. Aceasta ar putea fi o bună meditație într-o zi, cred.

Ceea ce vreau să vă ofer astăzi, așa cum am făcut periodic de-a lungul anilor – cred că am făcut unul sau două clipuri de Ziua Muncii și în anii trecuți – este o reflecție asupra valorii muncii și asupra felului în care trebuie privită munca potrivit adevărului. Nu veți primi îndrumare cu privire la semnificația muncii și la felul în care munca voastră poate deveni cu adevărat o expresie a uceniciei voastre față de Hristos din partea lumii acesteia. Lumea seculară nu are o teologie a muncii. Și din acest motiv, mulți oameni pierd această semnificație. În zilele noastre, lumea seculară a transformat munca într-o plictiseală desăvârșită și într-un lucru de care trebuie să fugi.

Dar munca este, de fapt, plină de demnitate. Munca este ceva uman și are o însemnătate deosebită. Dumnezeu a întemeiat munca și le-a dat porunca de a lucra primilor noștri părinți, Adam și Eva, înainte de cădere. Acesta este un adevăr foarte important de înțeles. Adică, munca este anterioară căderii în păcat. Ea face parte din condiția omenească de dinainte de păcat. Desigur, păcatul a avut un impact cumplit asupra muncii. Odată cu căderea omului au apărut sudoarea și suferința în muncă. Firește, nu ne place acest lucru, dar Dumnezeu, în mila Sa, le folosește totuși. Însă munca este ceva ce Dumnezeu i-a dat omului înainte de cădere.

A lucra înseamnă a exprima chipul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Însuși este lucrător. Hristos a spus aceasta: „Tatăl Meu lucrează până acum și Eu Însumi lucrez.” Aceasta i-a scandalizat pe iudei, pentru că au înțeles că Hristos făcea o afirmație despre veșnicia Sa, despre dumnezeirea Sa, lucrând împreună cu Tatăl Său din veșnicie. Dumnezeu lucrează, Hristos lucrează, Duhul Sfânt lucrează, iar noi lucrăm ca chip al lui Dumnezeu.

De fapt, porunca a patra, de a nu lucra în ziua Sabatului – care, la plinirea vremurilor, în Noul Legământ, se exprimă prin cinstirea zilei Domnului, Duminica, și prin păzirea praznicelor – care presupune renunțarea, pentru un timp, la nevoile și la cerințele lucrării pământești în favoarea închinării – care este cea mai înaltă formă de lucrare – are legătură cu faptul că porunca spune: „Șase zile să lucrezi și să-ți faci toate lucrările tale. Iar a șaptea zi este Sabatul Domnului, Dumnezeul tău”. Această poruncă interzice atât lucrarea pământească, care ar putea distrage de la închinare și de la evlavie în ziua Domnului și în zilele de praznic, cât și poruncește în mod pozitiv lucrarea în celelalte zile ale săptămânii.

Noi, creștinii, avem convingerea adâncă că munca nu este doar pentru a ne asigura traiul, ci ține de vocație. Nu este doar o slujbă, ci o vocație, de la „vocare” – a fi chemat. De aceea Sfântul Apostol Pavel a scris corintenilor și a zis: „Fiecare să rămână în starea în care a fost chemat”. Dumnezeu ne cheamă la Sine și tot El ne călăuzește în lucrarea noastră, astfel încât aceasta să devină un mijloc însemnat de a ne arăta credincioșia față de Dumnezeu, prin care aflăm voia Sa Închinarea este cea mai înaltă formă de lucrare obștească, dar și particulară. Închinarea însăși, Sfânta Liturghie, este lucrare sfântă, lucrare cerească.

Iar lucrarea lăuntrică, lucrarea pe care o săvârșim asupra inimilor noastre, lucrarea pe care o facem asupra omului dinăuntru, este o lucrare slăvită, cu urmări veșnice. Așadar, dragilor, vom lucra în veșnicie, fără cădere, fără sudoare, fără durere și fără trudă. Însă veșnicia însăși, Împărăția lui Dumnezeu, va fi un atelier al măreției, în care vom zidi, vom crea și-L vom slăvi pe Dumnezeu, iubind pe alții în moduri pe care acum doar le putem închipui și gusta în strădaniile noastre de a căuta raiul.

Doresc în mod deosebit să vă atrag atenția asupra faptului minunat că Însuși Hristos a fost un om care a lucrat. A fost tâmplar și Fiul unui tâmplar. A făcut lucruri [în lemn] vreme de probabil aproape douăzeci de ani, înainte de a face vreodată “oameni”, înainte de a face ucenici, înainte de a face sfinți. A făcut lucruri. Când Dumnezeu S-a făcut om, S-a făcut om lucrător, tâmplar și Fiul unui tâmplar. A lucrat cu unelte: ciocan, cuie, dălți, nivele, șurubelnițe, rindele, burghie cu arc și ferăstraie de mână, în formele lor tehnologice pe care Palestina din secolul întâi le avea.

Interesant. Am făcut puțină cercetare în acest sens. Aceasta este unul dintre cele cinci volume aflate pe raftul din biblioteca mea dintr-o istorie a tehnologiei, publicată de Oxford University în 1956. O adevărată comoară de informații despre dezvoltarea tehnologiei în multe domenii. Și am citit ceva în dimineața aceasta, pentru acest material, despre tâmplăria antică, mai ales despre tâmplăria din secolul întâi în Imperiul Roman, ceea ce ne duce direct la vremea când Domnul nostru lucra. Și am fost uimit să văd complexitatea uneltelor, minunatele unelte din secolul întâi și nivelul de rafinament al mobilei, precum și calitatea mobilei care se producea în acea vreme. Imperiul Roman în secolul întâi. Pur și simplu uimitor. Chiar lucrurile cu care era deprins Mântuitorul nostru ca tâmplar, folosind unelte de fier, care erau relativ recente în trusa de unelte a tâmplarilor din secolul întâi.

Dar să nu scăpăm din vedere lucrul acesta: Când Dumnezeu S-a făcut om, S-a făcut om care muncea. Dumnezeu ca meseriaș, nu ca împărat pământesc, nu ca războinic, om de stat sau senator. Tâmplar smerit și credincios, care făcea mese, scaune, grinzi, îngrijea de maica Sa și își împlinea cu credincioșie îndatoririle obișnuite ale zilei, fără să se întristeze pentru că nu era ceva spectaculos. Nu a făcut scaunele și mesele prin vreo “magie”, ci le-a făcut cu unelte și cu mâinile sale.

Pilda Domnului nostru în împlinirea cu credincioșie a chemării Sale de tâmplar este de o mare însemnătate pentru noi. Ea ne arată demnitatea intrinsecă a muncii și posibilitatea rugăciunii neîncetate în timpul lucrului, căci așa a viețuit Domnul. El era tot timpul cu Tatăl Său în toată lucrarea Sa. Nu exista o despărțire între ceea ce este sfânt sau sfințit și ceea ce este lumesc. Nu își “săruta icoanele” și apoi ieșea pe ușă, uitând de rugăciune. Nu, El ieșea pe ușă într-un nou tărâm al sfințeniei, într-un nou tărâm al evlaviei, rămânând tot timpul cu Tatăl Său. Munca este un mediu al credincioșiei și al creativității. Munca împlinită cu credincioșie, după Însuși pilda a lui Iisus, este o ocazie zilnică de a lucra împreună cu Dumnezeu, de a arăta că suntem chipul Său și de a sluji lui Dumnezeu și aproapelui prin munca noastră. Căci dacă nu muncim, nu avem ce să putem oferi altora.

Sfântul Pavel spune că asta este ceva de temelie pentru noi. Munca este fundamentală. Dacă nu muncim, zice el, nici să nu mâncăm. Iar cei care nu vor să muncească, Sf. Ap. Pavel spune că trebuie scoși din Biserică. Dar nu sunt [scoși afară]. Dacă nu sunt dispuși să lucreze, să poată sluji altora, aceasta este o mare călcare a moralei. A lucra ca Dumnezeu înseamnă a munci cu credincioșie în creație și în purtarea de grijă. A mânca din rodul muncii mâinilor noastre, a lucra astfel înseamnă a fi asemenea lui Hristos. Iată cât de însemnată este această osteneală. Iar când muncim astfel, când luăm acea parte din Împărăția lui Dumnezeu pe care Domnul ne-a încredințat-o ca s-o sfințim, ca s-o facem loc al slavei Sale, loc al unei jertfe pline de dragoste, atunci vom avea, după cuvintele marelui filosof cowboy Will Rogers, „Unghii mai murdare, dar minți mai curate.” Acesta să fie scopul nostru. Dumnezeu să fie cu voi.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!