Scopul educației nu este de a avea un serviciu de la 9 la 6

Urmăriți un foarte bun cuvânt al lui Jonathan Pageau despre scopul real al educației – o discuție importantă mai ales în zilele noastre când inteligența artificială începe să elimine o parte din locurile de muncă.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Scopul educației nu este de a avea un serviciu de la 9 la 6

Ca creștini, ca oameni cugetători, avem o viziune diferită despre ceea ce este cu adevărat important. Avem o viziune diferită despre ceea ce înseamnă a fi om. Și iarăși, în enciclica sa, Papa spune: “Paradigma tehnocratică amenință să normalizeze o viziune anti-umană. În acea viziune, plinătatea vieții este redusă la a avea tot mai mult, la slăbirea slăbiciunii, la înlăturarea nesiguranței și la exercitarea unui control total. Când eficiența devine măsura supremă a valorii, ființele umane sunt ispitite să se vadă pe sine înseși ca pe un proiect ce trebuie optimizat, și nu ca pe persoane chemate la relație și la comuniune.”

Și deci, acesta este un mod foarte frumos de a înțelege lucrurile. Și pentru noi este un semnal de trezire cu privire la ceea ce trebuie să facem, pentru că trebuie să fim cu adevărat atenți chiar acum, ca părinți, ca educatori, ca studenți, ca tineri. Trebuie să fim cu adevărat hotărâți în privința a ceea ce vom face în anii următori, altfel vom fi măturați de aceste schimbări. Vom fi pur și simplu înghițiți cu totul. Dacă ignori ceea ce se întâmplă acum și mergi la facultate doar ca să înveți o meserie ca să poți avea un loc de muncă, există o mare posibilitate ca acel loc de muncă să nu mai existe atunci când vei termina facultatea. Atunci ce facem? Cum gândim aceste lucruri?

Acum… Care este scopul educației? Un lucru pe care trebuie să ni-l aducem aminte este că ideea potrivit căreia educația, studiul literaturii, al matematicii, al filosofiei și al tuturor lucrurilor pe care le-am învățat, ar avea ca scop obținerea unui loc de muncă, reprezintă de fapt un segment foarte, foarte subțire în istoria umanității. Este vorba doar de câteva generații, nu-i așa? Poate de la începutul secolului al XX-lea și până acum, cam o sută de ani. Cam atât. Și chiar și asta, am putea zice doar după al Doilea Război Mondial, adică de la al Doilea Război Mondial și până acum, aceasta e ideea pe care am avut-o despre ce înseamnă educația. Trebuie să luăm acești oameni și să-i transformăm în lucrători productivi și pricepuți, ca să poată fi trimiși în lume ca să producă lucruri, să facă lucruri, să câștige bani, să genereze economia.

Și tocmai pentru că este un segment atât de subțire, poate că nu ar trebui să ne îngrijorăm prea mult cu privire la ceea ce ar trebui să facem, pentru că avem mii de ani de istorie dinaintea acestei perioade care ne pot ajuta să ne aducem aminte pentru ce este educația. De ce învățau oamenii? De ce mergeau oamenii la școală? De ce aveau oamenii dascăli? De ce învățau oamenii? Răspunsul era: ca să devină oameni buni, ca să devină cetățeni buni. Ca oamenii să învețe a deosebi binele de rău, să învețe a fi înțelepți, să învețe să aibă o minte clară, să poată cugeta limpede și să vadă limpede în mijlocul zăpăcelii pe care ne-o înfățișează lumea.

Și pe vremuri, aceasta se numea „științele umaniste”. Științele umaniste cuprindeau, de fapt, întreaga educație. Apoi, științele umane au fost tot mai mult micșorate, micșorate și iar micșorate, până când oamenii nici nu mai știau la ce slujesc ele, de fapt. Și dacă spuneai că studiezi științele umaniste, ți se răspundea: „Mult noroc să-ți găsești de lucru!” Mai bine te faci instalator, sau te duci spre calculatoare, sau alegi ceva care are un rost. Nu vreau să vorbesc acum împotriva acestui gând, ci doar să arăt că este ceva ironic. Pentru că acum am ajuns iar într-un punct în care ceea ce va deveni mai de preț va fi, din nou, acea adâncă înțelepciune care ne-a fost transmisă de mii de ani.

Ce putem face, atunci, în privința educației? De ce ar mai învăța cineva artele astăzi? Uită-te ce poate face inteligența artificială în treizeci de secunde. De ce ar mai învăța cineva să deseneze? De ce ar mai învăța cineva să picteze? Nu mai are nici un rost, nu-i așa? Și totuși, răspunsul este că, pe măsură ce înaintăm spre viitor – și este interesant că am auzit deja chiar și unii dintre cei care lucrează la AI spunând același lucru – vom vedea o întoarcere a științelor umaniste. Căci singurii care vor putea merge cu folos înainte vor fi aceia care vor avea în ei acest miez, care vor avea înțelepciunea, discernământul, puterea de a se înfrâna, puterea de a-și stăpâni propriul cuget și de a se înfrunta cu lumea, de a administra lucrurile. Aceștia sunt cei care vor putea merge mai departe.

Și astfel ne întoarcem la același gând: de ce ai învăța să pictezi? De ce ai învăța să desenezi? Ei bine, tocmai acesta e motivul. Motivul pentru care înveți să pictezi, pentru care înveți să desenezi E același motiv pentru care vrei ca fiii tăi să învețe muzică. Vrei ca ei să învețe pianul pentru că te aștepți să devină pianiști profesioniști? Nu. Vrei ca fiii tăi să învețe muzică pentru că știi că în această îndeletnicire se află ceva care îi face mai omenești. Este ceva în ritm, este ceva în stăpânirea urechii, a ochilor și a mâinilor, care se combină în ceva ce reprezintă producerea frumuseții, îi face oameni mai buni.

Și de acum înainte, așa va trebui să ne gândim nu doar la artă, nu doar la muzică, ci la aproape tot ceea ce îi învățăm pe copiii noștri. Și nu e rău, căci probabil așa ar fi trebuit să fie tot timpul. Probabil așa ar fi trebuit să fie: să privim educația ca pe zidirea oamenilor, ca pe facerea unor oameni virtuoși, buni și cu discernământ.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!