Să facem binele neîncetat în jurul nostru – p. Pimen Vlad

Aflat pe plaiurile copilăriei sale, în mijlocul lanurilor de floarea-soarelui, părintele Pimen Vlad ne îndeamnă să facem binele ori de câte ori ni se ivește prilejul. Dintr-o improvizație cu telefonul așezat pe câțiva lujeri se naște un cuvânt cald despre felul în care putem împrăștia binele în jurul nostru, despre mulțumirea pentru ce avem, despre tăcerea în care Îl ascultăm pe Dumnezeu și despre grija Lui pentru toată făptura. Părintele Pimen ne cheamă astfel să fim mai buni și ne vestește întâlnirile de la Festivalul Agape și de la Craiova.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Când vrem să facem un bine, întotdeauna găsim metode. Să împrăștiem binele în jurul nostru

Ia să vedem ce-am reușit aici, dragii mei! Încerc să improvizez. Sunt la o plimbare pe un drum ușor, cam la un kilometru de la casa părintească. Și e atât de frumos! Abia ieri am ajuns încoace și mă plimb pe aici un pic ca să gust din natură, din frumusețile din jur, din tot ce ne oferă Dumnezeu.

Am întâlnit atâtea lanuri de floarea-soarelui frumoase, tot m-am oprit și zic măi, n-am pe ce pune telefonul să pot face o mică filmare! Aici în partea asta, e un fel de tarla care o fost treierată, sunt un fel de lujeri mici și am adunat vreo șase lujeri de-ăștia și i-am pus așa ca să pot pune telefonul pe ei. Și uite cum se găsesc căi tot timpul când vrem să facem ceva, să facem un bine. Totdeauna găsim metode, dragii mei. Ați înțeles?

Aici e un lan de floarea-soarelui al oamenilor din zonă, aici e un drumușor care merge pe o rază de vreo trei kilometri printre ogoare. Și sunt multe tarlale de floarea-soarelui, atât de bogate, de frumoase, cu pălării mari. Când am văzut floarea-soarelui, toată era cu fața spre răsărit, cu fața am putea spune, spre Hristos, ca să se încarce de la soare. Ei, așa avem și noi nevoie de la Hristos să ne încărcăm, să fim cu fața spre El, să-I cerem ajutorul, să facem bine, să împrăștiem binele în jurul nostru pentru că ajunge zilei răutatea ei, dragilor, să nu mai adăugăm și noi!

Îndemnul de a nu lăsa nicio ocazie de a face binele l-am tâlcuit pe îndelete și în Cât de mult să facem milostenie, iar despre felul în care fapta bună se înmulțește de la om la om găsiți un cuvânt limpede în pagina Milostenia naște milostenie.

Ocaziile de a face binele și păcatul nepăsării

Și atâtea ocazii avem de a face binele, atât de multe ocazii ne oferă Hristos și noi le dăm cu piciorul. Nu, dragilor! Să facem pauză de la cele rele și să completăm cu cele bune. Pentru că nu-i suficient să nu faci răul, dar zice că e păcat și atunci când poți să faci binele și nu-l faci și treci indiferent pe lângă cel care suferă, când poți să întinzi o mână cuiva și nu o întinzi, poți să spui o rugăciune pentru cineva în suferință, în boală, în necaz și nu o faci, poți să mângâi cu un cuvânt pe cineva și nu o faci. Sau un zâmbet pentru cineva trist, să-i zâmbești, spui: ”Hai, frate, trece și asta, hai, curaj!” și treci mai departe. Asta poate e ceva simplu sau puțin, dar îl încurajezi, vede că la cineva îi pasă de el. Ați înțeles, dragilor?

Ca să deosebim binele adevărat de imitațiile lui și să înțelegem de ce a face binele ține de însăși rânduiala lumii, vă recomand cu căldură materialul nostru Binele, adevărul și frumosul, iar pretextele cu care amânăm fapta bună sunt demontate în False pretexte de a nu da milostenie.

Copilăria nu are granițe. Să învățăm să apreciem ce avem

Ce frumos e! Mă uit așa în natură la cum are grijă Dumnezeu de toate, să dea ploaie la timp, să dea soare. Acum chiar picură așa câte o picătură ușoară. E înnorat, cât o să mă lase o să vorbesc, cât nu… Da! Dintotdeauna mi-au plăcut în natură. Și aici în țară, din copilărie, ne-am jucat pe aici, prin locurile astea. Avem un deal mai încolo, unde ne dădeam cu sania, cu schiurile. Eu am prins copilăria înainte de ’89. Erau tarlale întregi atunci în care se punea de aceeași recoltă. Când se triera aveai un câmp uriaș curățat, puteai să te duci cu oile, cu vacile, jucam fotbal acolo, toate câmpurile astea erau ale noastre. Și ne bucuram în felul nostru, chiar dacă erau timpurile mai grele. Și am înțeles un lucru: copilăria nu are granițe. Ea se bucură în orice situație, caută motive să se bucure.

Copilul ăla mic, oricât e de necăjit și de amărât ar fi, dacă găsește două pietricele pe jos care îi par mai deosebite, se joacă cu ele, încearcă să facă un castel sau ceva, imediat inventează o lume a lui, o lume în care să se joace, o lume frumoasă. Ați înțeles, dragilor? Și noi avem atâtea acum, atâtea ne-o dat Dumnezeu în jurul nostru, dar în același timp e și multă nemulțumire în lume. Și totuși avem de toate, avem pâinea pe masă, avem apa, toate cele necesare omului, dar omul mereu vrea mai mult: ”Nu, că nu-i bună apa.!…”. Că mai ziceam la cineva:

– Măi, dar apa din fântână nu-i bună?

– Ei, dar mai merge și un suc sau ceva!

Bucuria simplă a copilăriei este ea însăși o pregătire pentru a face binele cu inima ușoară, adevăr pe care îl aprofundează părintele Emilianos Simonopetritul în Doar oamenii bucuroși ajung la Dumnezeu.

Să apreciem ce avem și să înmulțim binele în jurul nostru

Apa aia curată, care nu are nimic în ea, ne e greu s-o mai bem. Bem din astea colorate în care au băgat tot felul… Să încercăm să apreciem ce avem pentru că viața e scurtă și trece. Trece viața, noi nu apreciem, trăim nemulțumiți și la un moment dat vine timpul să plecăm și plecăm nemulțumiți, dragilor! Și știți ce înseamnă asta când plecăm nemulțumiți? Înseamnă că starea în care am plecat dincolo, starea aceea va continua în veșnicie. Dacă noi am plecat slăvind pe Dumnezeu, mulțumindu-I, făcând bine în jurul nostru, adică înmulțind binele, înmulțind bucuria, înmulțind dragostea, ei, toate astea dincolo o să le avem înmiit mai mult. O să crească din ce în ce mai mult și o să ne bucurăm mai mult.

Mulțumirea pentru puținul de fiecare zi este temelia pe care creștem, iar despre ea am vorbit în Fericirea adevărată este în Hristos; cât despre felul în care binele pe care îl împrăștiem acum ne întâmpină în veșnicie, o privire limpede aflați în articolul Judecata de Apoi.

Să mai și tăcem, să Îl putem asculta pe Dumnezeu și să facem binele

Dacă noi am trăit în ură, în nemulțumire, în invidie, în zavistie, în gelozie, în ce vreți, pe toate astea o să le experimentăm dincolo înmiit, fără să ne săturăm de ele. Ura aia o să ne chinuiască pe noi, invidia la fel, nemulțumirea o să fie ca un foc înlăuntrul nostru, care ne chinuiește veșnic, dragilor. Și pentru ce? Pentru un pic de timp aici, care ni se pare nouă mult și nu-i mult deloc, ne trezim că pierdem veșnicia, dragilor! Să ascultăm un pic și tăcerea! Tăcerea… Că zice că de multe ori e nevoie de tăcere, să tăcem noi ca să ne vorbească Dumnezeu. De multe ori umplem văzduhul de cuvinte, vorbim mereu, strigăm, îi tulburăm și pe cei din jur și nu mai avem timp să ascultăm la ce ne spune Dumnezeu.

Tăcerea aceasta roditoare este chiar pragul rugăciunii din care izvorăște puterea de a face binele, temă pe care am așezat-o pe îndelete în Puterea rugăciunii, iar o completare folositoare găsiți în Despre puterea rugăciunii.

Grija lui Dumnezeu pentru toate și îndemnul de a face binele

Iești în natură așa, vezi toată frumusețea asta, aerul curat, recolta frumoasă și bogată și dacă ești atent, Îl vezi pe Dumnezeu în toate. Tu poate ai arat acolo și ai pus o sămânță în pământ și vezi că din sămânța aceea iese, uitați, o floare a soarelui. Și crește, și e mare, are frunze, o floare frumoasă cu rod. Dintr-o sămânță ai sute de semințe, cât are o pălărie de floarea-soarelui. Vedeți cum le înmulțește Dumnezeu? El se ocupă de asta. Tu doar pui în pământ, uneori poate dacă ai posibilități mai uzi, de restul tot Dumnezeu se ocupă. Plouă la timp, dă și soare la timp când trebuie să se coacă. Uite cum putem să-L vedem pe Dumnezeu în toate!

După aceea auzi păsările cântând, se bucură, ele nu adună hambare mari sau tot felul de lucruri, nu! Ele se mulțumesc cu ce au și știu că Dumnezeu nu le lasă niciodată, le hrănește. Nu adună iarna. Vedeți, cât timp este, ele mănâncă. La unele le-o rânduit Dumnezeu să plece în alte țări, în țările calde cum se spune, și după aia se întorc, altele trăiesc aici. Dar și iarna, cât e de frig nu mor de foame. Se îngrijește Dumnezeu de tot ce e în jur. Se îngrijește de păsări, de șoarecii aceia care trăiesc prin pământ iarna în frig, care au și ei cum se spune, găurile lor, șopârlele, de tot ce există în lumea asta se îngrijește Dumnezeu de ele. Dar cu atât mai mult de noi, care avem suflet nemuritor! Cum să nu Se îngrijească Dumnezeu?

Când vedem cât de amănunțită este purtarea Lui de grijă, ne este mult mai ușor să ne încredințăm Lui și să facem binele fără socoteli, împrăștiind binele în jurul nostru cu inimă ușoară, așa cum am arătat în Voia lui Dumnezeu.

Ceea ce facem să facem cu drag, din toată inima

Cum să nu ne dăruiască toată dragostea Lui, dacă ne-o dăruit scânteia Dumnezeiască? Deci Dumnezeu ne-o dăruit scânteia dumnezeiască, sufletul care a venit de la El și la urmă ne așteaptă să ne întoarcem din nou la El, iar trupul ăsta se ducem în pământ și putrezește și noi ne ducem din nou la El. Oare nu are grijă de noi? Oare nu Se îngrijește de noi? Trebuie să ne ducem noi prin judecăți, să ne facem dreptate, să strigăm, să fim nemulțumiți? Să fim un pic atenți, să fim mai mulțumiți, să ne mulțumim cu ce avem, să dăm slavă lui Dumnezeu și să-I mulțumim în fiecare zi pentru ce ne-o dat, că nu ne-o dat ceea ce meritam, că nu meritam nimic din toate bunătățile astea după faptele noastre, după gândurile noastre, după tot ce facem în jurul nostru.

Firescul acesta al vieții duhovnicești, în care facem binele simplu și fără fală, îl deslușește părintele Pimen Vlad și în Cum să ducem o viață normală, în firesc, nădejde și smerenie.

Să mulțumim lui Dumnezeu și să fim mai buni

Să-I mulțumim lui Dumnezeu că ne rabdă, că e îngăduitor cu noi și că ni le dă pe toate la timp la cât de răi am ajuns noi, la cât de decăzuți, că nu-i zi în care să nu greșim dacă nu cu faptele, cu mintea și cu atâtea alte lucruri, dragilor! Încercați să zâmbiți mai des, încercați să fiți mai buni, să râdeți din toată inima când e ceva frumos de care să vă bucurați, încercați să trăiți frumos! Nu fiți cum se spune, cu două fețe, vicleni, și vai, că nu știu ce, nu! Cum zice acolo, să nu fim fățarnici! Când iubim, să iubim din toată inima, când îmbrățișăm, să îmbrățișăm din toată inima! Adică, ceea ce facem să facem cu drag, din toată inima.

Cum spunea un bătrân: ”Tăicuțule, ce pleacă de la inimă la inimă ajunge!” și dacă tu faci din toată inima, și în familia ta, și în jurul tău, lucrurile alea ajung la inima celuilalt și îl schimbă. Ați înțeles, dragilor?

Milostivirea de fiecare zi este cântarul la care ne vom cerceta la sfârșit, motiv pentru care merită să facem binele cât mai avem vreme; despre această pregătire am scris în Judecata de Apoi: cum ne pregătim prin milostivire.

Invitația la Festivalul Agape

Și vă spuneam că sunt aici pe plaiurile copilăriei mele, cum se spune. Și am ajuns chiar cu o zi înainte de a mă duce după cum știți, la Festivalul Agape, organizat lângă Mănăstirea Văratec. O insistat foarte mult organizatoarea de acolo, Camelia Căpitanu, cere e reporter la Trinitas, cu mult timp în urmă și am acceptat să merg acolo. Și cu ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului o să fiu acolo chiar dacă filmarea sigur o să fie după eveniment. Dar o să fiu acolo cu ajutorul Maicii Domnului chiar dacă sunt mai hârbuit și eu, după cum știți, că am cervicalul acum, care tot îmi dă așa dureri pe aici, amorțeli… Și acum mă doare, mâna dreaptă abia o ridic. Chiar când am venit de la București până aici, am condus doar cu stânga, că pe dreapta nici nu puteam s-o ridic.

Iată, mă uit la un avion! Pe aici trec mai rar, dar chiar e la joasă înălțime. Și să ne gândim că avionul ăla are 200 de oameni în el, poate mai mulți, cine îl ține pe el în palmă? Și zboară așa, taie văzduhul, cum se spune și ajunge unde trebuie… Da, sunt toate mecanismele astea, dar dacă și-ar lua Dumnezeu mâna, se termină totul. Toate sunt în mâna lui Dumnezeu, dragilor!

Da, și cum vă spuneam cu evenimentul ăsta, nădăjduiesc că o să fie bine cu ajutorul Maicii Domnului, că o să funcționez și eu. Chiar spunea doamna Camelia că o adus și ceva cărți acolo și de obicei când aduce cărți și oamenii le cumpără, o să ceară să le semnez. Și mă gândeam cum semnez eu acum, că eu nu pot să ridic mâna? Mă doare tot timpul, nici măcar o semnătură nu pot. Și ziceam: ”Maica Domnului, cum vrei Tu? Dacă Tu vrei să le semnez, să-mi dai și puterea și să mai iei un pic din durere!”. Nu cu totul, că m-am obișnuit cu ea că mă doare tot timpul, dar uneori doare așa, să nu exagerăm, dar doare tărișor. Adică-s dureri, parcă-i bătută toată mâna, mușchii pe aici…

Astfel de întâlniri cu oamenii sunt ele însele prilejuri de a face binele și de a întări credința celor care vin; o mărturie despre rodul lor am adunat în Vizita în Anglia: zece zile de conferințe și mărturii.

Pe 27 august la Craiova la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși.

Și capul trebuie să-l țin oarecum, nu pot să-l îndrept tare că-mi apasă aici, că-i os pe os la cervicală. Mi-o zis și medicul: ”Părinte, nu mai ai de repara, dar încercăm!”. Am trecut chiar pe la București pe la clinică, mi-o mai făcut niște injecții aici la gât, infiltrații, un pic poate se mai relaxează, să mai funcționez o bucată de timp.

Da! Și cum spuneam, evenimentul de aici este pe 24, 25 și 26 iulie. Iar după aceea, spre sfârșitul lui august, pe 27 august, o să fiu la Craiova, cu ajutorul Maicii Domnului, dacă îmi îngăduie Ea. Eu le-am spus că vin cu drag, că m-o invitat Mitropolitul de acolo, dar cum vrea și Maica Domnului. Dacă mă ține și funcționez cum zic eu, o să vin. Și o să fie tot o conferință acolo, cred că pe 27 august, la 6 seara. Eu i-am spus că doar spre sfârșitul lui iulie sau lui august dacă ajung în țară și atunci zice:

– Părinte, o punem de Cuviosul Pimen, pe 27 august.

– Bine, cum vreți voi!

Cumva de Cuviosul Pimen, după numele Sfântului care mă ocrotește, căruia îi port numele. Și atunci nădăjduiesc că o să ajung la Craiova în zilele acelea. Acolo o să fie tinerii ortodocși, care o să dureze trei zile. Nu știu exact amănunte, dar au postat ei peste tot, Mitropolia Olteniei, Mitropolitul Irineu, că el e peste zona aceea. Și nădăjduiesc cu ajutorul Maicii Domnului, să ajung și acolo. Bineînțeles dacă ajung până atunci, că zilele omului cum se spune, sunt numărate, sunt în mâna lui Dumnezeu, nu a noastră și Dumnezeu le rânduiește cum vrea El. Când spune „Gata!”, s-o încheiat, mâinile aici și am plecat dincolo să dăm răspuns la cum a lucrat, dragilor.

Faptul că zilele noastre sunt numărate ar trebui să ne grăbească să facem binele astăzi, nu mâine, iar acest gând l-a așezat pe îndelete părintele Pimen Vlad în Nu știm dacă trăim până mâine.

Eu nu mă plâng niciodată, vai, că mă doare. Mă doare tot timpul, m-am obișnuit, am de ani de zile dureri tot timpul. Înainte aveam umărul ăsta, ani de zile, dar acum nu-l mai simt. De ce? Pentru că sunt mai mari dincoace și astea deja nici nu mai există. Întotdeauna, unde-s durerile mai mari, acolo se concentrează toată atenția. Dar slavă lui Dumnezeu și Maicii Domnului, încă funcționez, încă pot să mă mișc, încă-i bine. Da, dragilor?

Crucea purtată fără cârtire este chiar școala în care învățăm să facem binele și atunci când ne doare, adevăr pe care l-am limpezit în De ce avem nevoie de purtarea crucii.

Să arătăm a creștini care-L iubesc pe Hristos

De asta am zis hai să vă spun câteva lucruri, dacă tot sunt în zona asta, să trimit filmarea asta la Părintele Teologos și să o pună când crede el ca să ajungă și la voi, să vă mai încurajeze așa, chiar de vă mai cert câteodată, dar o fac cu dragoste, să știți. Vreau să încercăm cu toții să fim mai buni, mai îngăduitori. Nu cere Dumnezeu de la noi să stăm, știu eu, cu mâinile în sus toată ziua, să fim nu știu cum, nu! Să fim buni, să avem dragoste, să avem bunătate, să avem deschidere față de cei din jur, să avem un zâmbet, să fim așa cum trebuie să fim, să arătăm a creștini care-L iubesc pe Hristos. Nu are cum un creștin care-L iubește pe Hristos să fie încruntat! Să fie așa: ”Dar ce mai vrei tu? Dar lasă-mă-n pace!”, nu!

Înseamnă că nu-L trăiește pe Hristos, care Hristos este dragoste. Ați înțeles, dragilor? Nu zice nimeni că avem și momentele noastre când ne e greu, cum am spus, poate te doare ceva, poate ești trist, poate ești supărat, dar nu trebuie să devină viața noastră lucrul ăsta. Trebuie să luptăm să ne depășim și Dumnezeu nu ne lasă și ne ajută. Ați înțeles, dragilor?

Chipul senin al creștinului se naște din dragostea care crește treaptă cu treaptă și care ne face în stare să facem binele fără socoteală, urcuș pe care l-am urmărit în Felurile de iubire și evoluția între acestea.

Maica Domnului și sfinții, prietenii care ne ajută să facem binele

Da! Și să nu uităm de Măicuța Domnului, care ne ocrotește, ne apără și ne ajută tot timpul. E Mama noastră care ne ține în brațe, să nu uităm niciodată de Ea! Și avem atâția sfinți dragi care sunt prietenii noștri. Și dacă sunt prieteni, trebuie să vorbim cu ei, să-i avem aproape, că așa facem cu prietenii, dragilor. Da?

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții. Amin!

Și dacă tot v-am spus că am făcut improvizații, uitați ce am găsit: câteva din astea și le-am pus una în alta ca să pun telefonul pe ele. Și aici vedeți frumusețea florii-soarelui. Uitați-vă cât e de minunat! Astea sunt câmpurile copilăriei, în depărtare e dealul unde rupeam noi sania și schiurile și papucii, bineînțeles. Vedeți ce locuri minunate sunt în jurul nostru! Da, dragilor? Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții!

Ocrotirea Maicii Domnului este sprijinul cel mai apropiat atunci când ne nevoim să facem binele, iar mărturii despre ea a adunat părintele Pimen Vlad în Minunile Maicii Domnului.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!