De ce nu poți fi mântuit fără diavol – p. Moise McPherson

Urmăriți un bun cuvânt duhovnicesc al părintelui Moise McPherson care ne încurajează amintindu-ne motivul pentru care suferim ispite și necazuri de tot felul de la diavol, cu îngăduința lui Dumnezeu.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De ce nu poți fi mântuit fără diavolul – p. Moise McPherson

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Mulți dintre voi credeți că, dacă deveniți creștini, viața voastră va deveni ușoară sau liniștită, însă lucrul acesta nu este deloc așa. Dimpotrivă, este tocmai contrariul a ceea ce se va întâmpla. Adevărul este că, atunci când încerci cu adevărat să intri în Biserica Ortodoxă și să devii creștin, iadul se va dezlănțui împotriva ta.

Iar motivul este că diavolul se luptă cu toată puterea împotriva ta, ca să te împiedice să te mântuiești. Dar este interesant că, privind la viața lui Hristos, ce observăm în interacția diavolului cu El? Diavolul L-a ispitit pe Hristos în pustie. Nu L-a ispitit pentru că ar fi înțeles că Hristos este Dumnezeu, ci L-a ispitit pentru că L-a socotit un proroc nou și foarte serios.

El nu și-a închipuit că Dumnezeu ar fi putut fi atât de îndrăzneț și de smerit încât să Se facă om. De aceea, întreaga răstignire a fost un plan al diavolului de a distruge pe cineva pe care el îl credea a fi doar un prooroc, când, în realitate, era Însuși Dumnezeu. Iar pentru ca Dumnezeu să distrugă moartea, S-a făcut om, a fost răstignit și, fiind Izvorul vieții, coborând în moarte, a nimicit moartea, pentru că moartea nu poate cuprinde viața. Aceasta este o viziune atât de minunată, de frumoasă și de adâncă despre lucrarea lui Hristos și mântuirea pe care ne-a adus-o.

Aceasta, fraților și surorilor, este ceva ce trebuie să înțelegem: chiar și în viața lui Hristos, diavolul “făcea voia” lui Dumnezeu, chiar și atunci când încerca să-L distrugă. Tot așa și în viața noastră, atunci când diavolul se războiește împotriva noastră, el crede că va birui. Dar, în realitate, cu cât se luptă mai mult împotriva noastră, cu atât ne întoarcem mai mult către Dumnezeu. De multe ori, oamenii vin la spovedanie și spun: „Părinte, aceasta a fost cea mai grea perioadă din viața mea, cu cele mai dificile împrejurări, cele mai grele încercări, cea mai mare luptă prin care am trecut vreodată, și totuși, niciodată nu m-am mai rugat atât de mult.” Așadar, fraților și surorilor, nu poți fi un ostaș al lui Dumnezeu, un ostaș al lui Hristos, așa cum se spune în slujba Botezului, dacă nu te afli cu adevărat într-o luptă.

Iar lupta pe care o duci este pentru însăși mântuirea sufletului tău. Iar cel împotriva căruia te lupți este diavolul, care caută să te piardă și să te distrugă. Dacă nu ai un vrăjmaș, înseamnă că nu te afli pe câmpul de luptă. De aceea spunem adesea că cele mai primejdioase împrejurări pentru un creștin sunt atunci când toate sunt liniștite și merg bine și nu există nicio încercare, nicio dificultate sau ispită.

Când începe să se zidească o biserică nouă, ce spune episcopul? Episcopul spune: „Pregătiți-vă, pentru că vor veni ispite mari”. Diavolul nu vrea să se întemeieze noi biserici. Nu vrea să vadă oameni hirotoniți.

Nu vrea să vadă preoți care propășesc în lucrarea lor și care smulg suflete din stăpânirea lui. De multe ori, am văzut oameni care au fost implicați în ocultism și au avut, într-un fel, o legătură personală cu diavolul. Când vin la Hristos, se confruntă cu o luptă și mai aprigă, pentru că diavolul nu vrea să piardă pe acela ce fusese al lui. Așadar, tocmai când crezi că viața ta se destramă sau că ceva nu merge bine, sau că diavolul lucrează cu putere, ghici ce?

Și acesta este un semn că Dumnezeu lucrează cu tine. De multe ori vin oameni la mine și cred că glumesc când le spun: “Dacă devii catehumen, așteaptă-te la mai multă luptă duhovnicească, așteaptă-te la o luptă adevărată, cum nu ai mai trăit până acum.” Pentru că ei cred că pur și simplu schimbă tabăra teologică, că trec din protestantism sau catolicism în Biserica Ortodoxă, dar rămân, în esență, tot creștini. Însă diavolul știe că vor fi uniți cu Trupul și Sângele lui Hristos și nu vrea să vadă acest lucru. Și de aceea vin oameni și spun: „Părinte, am mai trecut prin multe lupte duhovnicești, o să fie bine.” Dar în clipa în care devin catehumeni, totul se complică pentru ei.

Și abia atunci înțeleg că diavolul chiar lucrează împotriva lor. Dar marea ironie este că diavolul, prin mândria lui, nu poate să nu se dea de gol în lupta sa. Și astfel, partea ciudată este că, atunci când oamenii cresc în credință întâlnesc și mai multă luptă. Și ce face aceasta?

Le întărește credința, le întărește hotărârea. Pentru că nu poți deveni puternic fără să ridici greutăți, nu poți fi într-o luptă dacă doar boxezi cu umbra în casă. Trebuie să te înfrunți cu vrăjmașul, pentru că vrăjmașul caută să te piardă. Și astfel, chiar și în acest mod ciudat, diavolul, cu toate vicleșugurile și mijloacele sale, cu toate tulburările pe care le stârnește în jurul nostru – împrejurări, încercări și tot felul de probleme – ajunge să ne facă mai statornici în credință, mai serioși în rugăciune, mai serioși față de Dumnezeu, mai serioși față de pocăința noastră. Cu cât înfruntăm mai multă împotrivire, cu atât ne adâncim mai mult în Hristos.

Îmi amintesc de povestea unui monah de la Muntele Athos, al cărui nume nici nu se menționează, care spunea că era chinuit de gânduri pătimașe de desfrânare. Și ca să le biruiască, repeta mereu Rugăciunea lui Iisus. Cu cât avea mai multe gânduri desfrânate, cu atât mai mult spunea Rugăciunea lui Iisus. Desfrânare – Rugăciunea lui Iisus. Și astfel a ajuns să dobândească darul neprețuit al rugăciunii neîncetate, rugându-se fără încetare. Dar se ruga neîncetat pentru că diavolul îl silea să se roage mereu. Este acest mare mister: chiar și ceea ce face diavolul ajunge să împlinească sau ajută la împlinirea voii lui Dumnezeu pentru noi, și anume să ne unească tot mai strâns cu El.

Și nu putem purta ispitele și încercările fără să creștem în credință, fără să creștem legătura noastră cu Hristos. Nu înțelegem cu adevărat gândurile care ne asaltează până când nu începem să le luăm în seamă și începem să le ignorăm și să ne păzim mintea, deprinzând privegherea. Această lucrare o dobândim tocmai pentru că diavolul ne asaltează neîncetat și încearcă să ne distrugă. Dar Dumnezeu este de față și, în acest mod foarte foarte ciudat, diavolul ajunge să ne facă creștini mai buni.

Este ca și cum ar fi doar două posibilități: ori ne distruge complet, ori ajungem să ne asemănăm tot mai mult cu Hristos. Iar când citim viețile sfinților, ce ne spun ei neîncetat? Harul, acea putere a Duhului Sfânt, este „scump”. Ca să trăim har mare în viața noastră, trebuie să trecem prin mari încercări, ispite și greutăți. Dacă nu trecem prin acestea, pur și simplu nu vom crește duhovnicește. Iar dacă nu creștem duhovnicește, nu vom primi mai mult din lucrarea Duhului Sfânt.

Și de aceea, ori de câte ori citim viețile sfinților, vedem probleme de neînchipuit pe care le-au biruit. Dar nu le-au biruit prin mintea sau prin ideile lor. Le-au biruit prin puterea Duhului Sfânt. Le-au biruit pentru că Dumnezeu lucra împreună cu ei. Căci noi suntem fiii lui Dumnezeu. Copiii nu trebuie să aibă grijă de ei înșiși, pentru că Dumnezeu are grijă de noi.

Trebuie să învățăm cum să ne apropiem de Tatăl nostru și să rămânem în El. Când rămânem în El, El rămâne în noi, iar când El rămâne în noi, toate încercările și ispitele nu mai devin o distragere, ci devin de fapt o încurajare pentru o și mai mare apropiere de Hristos.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!