Postul simțurilor și al gândurilor – p. Teologos

Să fim la post înseamnă mai mult decât să ne abținem de la anumite mâncăruri: înseamnă trezvie, atenție și concentrare pe scopul nostru, care este mântuirea. În acest material vorbim despre postul simțurilor, fără de care postul de mâncare rămâne la jumătatea drumului. Vom vedea împreună de ce ecranele, inteligența artificială și știrile ne cer astăzi postul vederii și al auzului, cum paza simțurilor ne ajută în postul gândurilor, de ce avem nevoie de întrebare și ascultare și cum ne ferim de exagerare, ca să creștem capacitatea de iubire.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Să fim la post

Fraților, trebuie să fim la post. Când spun că trebuie să fim la post înseamnă că trebuie să fim trezvitori, trebuie să fim atenți, trebuie să fim concentrați pe scopul nostru, pentru că nu se știe clipa când va veni moartea, nu se știe când ne vom frânge, ca și bradul din spatele meu. Nimeni nu ne-a garantat că trăim până mâine, și moartea este primul lucru sigur din viața noastră. După moarte vine judecata și după aceea veșnicia.

Sigur că în biserică, de obicei, expresia este „să ținem post”, dar am folosit „să fim la post”. De ce? Pentru că vreau să accentuez mai mult faptul trezviei, faptul atenției, faptul concentrării pe scopul nostru, care este mântuirea, adică creșterea capacității de iubire, moartea cu o inimă iubitoare – iubitoare de Dumnezeu și, prin Dumnezeu, de ceilalți.

În acest post, în această vigilență, evident că postul de mâncare, adică înfrânarea de la mâncare, are un rol special. De ce? Pentru că dacă suntem fără mâncare, murim. Din cauza asta, Biserica a pus ca bază, dacă doriți, postul de mâncare, adică înfrânarea de la mâncare. Pentru că dacă noi nu ne înfrânăm, atunci în mod necesar ne vom desfrâna și vom fi niște desfrânați și atunci, evident, că ne vom revărsa, ne vom bălti, ne vom rostogoli în toate părțile, atrași de centri de plăcere care, sigur, mai ales astăzi, sunt cu duiumul și sunt foarte puternice și foarte malefice și foarte studiat făcuți, astfel încât să poată să ne atragă și să ne pulverizeze, să ne scoată de pe drumul nostru și să ne înrobească cu plăcerea distorsionată, bineînțeles, pe care o emană.

Din cauza asta, postul nu înseamnă numai abținerea de la mâncare, ci o înfrânare generală, astfel încât omul să se concentreze pe ținta sa, care este, după cum spuneam, moartea cu o inimă iubitoare, dar moartea cu cinste, care moartea, evident, că este doar o trecere, un portal către viața veșnică, prin strâmtoarea judecății.

Despre ce înseamnă să fim la post am mai vorbit într-o omilie mai veche: Să fim la Post. Ce nu știm despre post? Cum ne luminăm mintea? O sinteză a învățăturii Bisericii despre post, în care trezvia face parte din nevoință, găsiți în articolul Postul de pe OrthodoxWiki, iar de la această trezvie pornește și postul simțurilor.

Puterea energetică a trupului

Ei, din cauza asta, fraților, nu este destul să postim de mâncare (evident că asta este de bază), ci trebuie să postim și de simțuri, și, mai ales, de gânduri. Înainte să vorbesc despre postul de simțuri și postul de gânduri, hai să vorbim puțin despre postul de mâncare, despre care trebuie să știți că este esențial. De ce? Pentru că dacă trupul, care este irațional, primește o energie mare, atunci evident că duce pe suflet, care este rațional, acolo unde acesta nu dorește. De ce? Pentru că trupul este foarte puternic, este ca și un cal care dacă este puternic duce pe călărețul-suflet acolo unde călărețul-suflet nu dorește.

Și vedeți că în clipa în care suntem bine hrăniți, în sens negativ, dacă doriți, în clipa respectivă apar gândurile trupești, apar gândurile necurate, mintea se întunecă, omul începe să se mândrească, începe să se înfoaie și la propriu și la figurat, se crede pe sine și mai presus decât ceilalți, devine agresiv. Și toate astea distrug capacitatea de iubire și îl depărtează de la Dumnezeu și îl îndreaptă către sineși.

Din cauza asta e nevoie de postul de mâncare, astfel încât trupul să se domolească, sufletul să recapete controlul asupra trupului și, evident că, dincolo de asta să poată și să își curețe mintea. Și, dincolo de asta, pentru că trupul se înmoaie, apare și sentimentul, conștiința foarte concretă, a limitărilor noastre, dacă doriți. Adică ne dăm seama că suntem limitați, nu putem să facem așa de multe, nu putem să ridicăm așa de multe, ne simțim mai slabi și asta, evident, că generează înăuntrul nostru o înmuiere a inimii și o înțelegere a celorlalți. Nu mai suntem agresivi la adresa celorlalți și zicem: „Bă, stai puțin, că uite, că și înțeleg neputința celuilalt, neputința celeilalte” și așa mai departe.

Și atunci, crește capacitatea de iubire înăuntrul nostru și, bineînțeles, că asta are rezultate foarte pozitive în creșterea dragostei, creșterea bucuriei, creșterea păcii, pentru că toate acestea sunt fațete ale aceluiași har al lui Dumnezeu, aceeași energie din creația lui Dumnezeu.

Legătura dintre postul de mâncare și postul simțurilor am urmărit-o pas cu pas în Postul hranei, postul minții, iar temeiul ei evanghelic îl găsim în cuvântul Mântuitorului din Evanghelia după Luca, care ne cere să luăm seama la noi înșine, ca să nu ni se îngreuieze inimile de mâncare și de băutură.

Anxietăți, neliniști

Vedeți că, într-un mod paradoxal, dacă ne smerim, dacă suntem mai slabi, atunci suntem tari. Dacă suntem mai slabi, ne simțim în pace, ne simțim în siguranță, toate celelalte. Dacă însă noi dorim să controlăm toate și credem că suntem „mari și tari, cei mai tari din parcare”, într-un mod paradoxal, la prima vedere, apare anxietatea, apare neliniștea. De ce? Pentru că ne autoîndumnezeim, credem că suntem mari și tari, cum spuneam, ne depărtăm de Dumnezeu pe baza unei anumite mase musculare care, bineînțeles, este insignifiantă, și atunci apare o tensiune aici între faptul că noi credem că suntem mari și tari, dumnezei pe pământ, și realitatea care ne arată foarte clar că nu este așa.

Deci, din cauza asta, este foarte important postul de mâncare, astfel încât să putem să ne aflăm pacea, cum spuneam. Dincolo de asta, sigur că este și pe plan trupesc, este foarte folositor, dacă organismul intră în autofagie, organismul își consumă celulele bolnave, celulele moarte. Plus creierul, neuronii din creier sunt regenerați, sunt o mulțime de efecte pozitive ale postului asupra trupului, dar n-aș dori să intru prea mult în partea trupească. De ce? Pentru că, mare atenție, fraților, postul nu este dietă, deci noi nu facem postul pentru fitness, chiar dacă, desigur, că are și această componentă a sănătății trupești, ci noi facem postul întâi de toate pentru smerenie, adică pentru deschiderea noastră față de Dumnezeu și, prin Dumnezeu, față de ceilalți.

Paradoxul prin care slăbiciunea ne face tari îl mărturisește Sfântul Apostol Pavel în Epistola a doua către Corinteni, unde puterea lui Dumnezeu se desăvârșește în slăbiciune. Despre felul în care credința, nu controlul, vindecă neliniștea am vorbit în Credința ortodoxă: ce este, etape și vindecarea anxietății, căci aceeași smerenie, și nu grija de siluetă, este rodul pe care îl caută și postul simțurilor.

Și un pic despre filmele de acțiune și despre postul simțurilor

Este foarte important lucrul ăsta, pentru că așa ne împlinim, așa o să fim fericiți, fraților. Chiar dacă, anumite filme de acțiune cu bătăi și așa mai departe ne învață, din păcate, altceva.

Apropo de filme și apropo de lucruri de genul ăsta, dincolo de postul de mâncare este și postul de simțuri, adică trebuie să fim atenți că postul este global și trebuie să fim atenți întâi de toate ce vedem, ce auzim, clar ce pipăim, și hai să spun așa, și ce mirosim, și evident și ce scoatem pe gură.

Referitor la postul vederii, fraților, sper să știți că ecranele sunt o sursă foarte mare de drog, care, prin conținutul livrat, distruge sistemul nervos, generează demență digitală, depresie, anxietate, distrugerea intervalului de atenție, distrugerea răbdării, distrugerea capacității de învățare, îl face pe om să uite, adică îi creează demență digitală, anxietate, frică. Il închide pe om într-un colț. De ce? Și clar că îl radicalizează, pentru că omul este învățat de pe ecrane, mă refer aici în principal la rețelele sociale și mă refer la conținutul toxic care este acolo, cu zgomotul informațional. De ce? Pentru că ei se oferă numai ceea ce îi place și atunci omul este închis într-o bulă cognitivă, nu știe de nimic altceva și crede, fals bineînțeles, că toată lumea e de acord cu el, când (sigur că toată lumea sunt cei 20 de postaci care se întâmplă să fie de acord cu el).

Și atunci, în clipa în care vine altcineva cu altă părere, sigur că va fi foarte dur, pentru că spune: „Cum îți permiți tu să nu fii de acord cu mine, când toată lumea”, adică ce a văzut el pe ecran, toată lumea e de acord cu el.

Postul simțurilor nu este o invenție a vremurilor noastre, iar învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur, prezentată pe basilica.ro, cere ca ochii, urechile și gura să postească odată cu stomacul. Cum devin ecranele o adicție de la care trebuie să postim am arătat în Post, patimi și adicții, iar felul în care algoritmii ne închid în bule și ne împing spre extreme l-am cercetat în Extremismul și realitatea.

LLM, ChatGPT, Gemini, Claude: postul vederii în fața ecranelor

Deci, mare atenție, fraților, la ecrane. Am vorbit și o să mai vorbesc pe tema asta. La ora asta se produc mari distrugeri, mai ales în rândul copiilor. Cireașa de pe tort aici sunt motoarele conversaționale LLM, adică vorbim de ChatGPT, cum știți voi, sunt și altele, Gemini și așa mai departe, Claude, care, dacă nu sunt folosite cum trebuie, adică să le fie limitat accesul…Și totdeauna trebuie avut în vedere înfrânarea, adică înainte să stau pe ecran să mă întreb: „Ce vreau să fac acum? De ce stau? Mă ajută pe mine expunerea la ecrane pentru creșterea capacității mele de iubire, adică pentru mântuire? Mă ajută să mor cu o inimă iubitoare? Mă ajută să dau răspuns bun la judecată? Mă ajută să fiu fericit în veșnicie?” Totdeauna trebuie să ne gândim: moarte-judecată-veșnicie, în clipa în care ne expunem la anumiți centri de atenție.

Nu trebuie să sărim acolo și, pentru că nu avem altceva de făcut, din plictiseală să scrollăm în continuu – „doom scrolling” se numește treaba asta, defilarea pierzării –, să scrollăm în continuu pe ecrane, fraților. Să ferească bunul și sfântul Dumnezeu, că am spus că sunt niște distrugeri foarte mari și asta mai ales în cazul copiilor.

Cum se ține postul vederii în casă, cu limite clare pentru copii și fără defilarea pierzării, am arătat în Copiii, jocurile pe calculator și patimile digitale, iar despre tinerii care vorbesc cu un chatbot în locul unui om viu am stat de vorbă cu Rafael Dimitrie Răduț în Riscurile Inteligenței Artificiale pentru tineri. Întrebarea pusă înainte de a deschide ecranul rămâne primul pas în postul simțurilor.

Postul simțurilor și ce punem în locul ecranelor

Acum, clar că trebuie limitat accesul, dar trebuie să avem grijă și să punem ceva în loc, și acel ceva care trebuie pus în loc este energia necreată a lui Dumnezeu, este harul lui Dumnezeu – singura sursă de har al lui Dumnezeu fiind Însuși Dumnezeu. Singura sursă absolută. Însă, dincolo de asta, fiecare dintre noi avem un diamant foarte frumos în inima noastră care, dacă este curățit de noroiul patimilor, cel puțin parțial, atunci intră înăuntrul nostru lumina iubirii lui Dumnezeu și o redirecționăm foarte frumos în afară.

Deci, nu este necesar numai să ne limităm accesul la surse puternice de drog, adică vorbim de ecrane sau, mă rog, știri, lucruri de genul ăsta, jocuri pe calculator, păcănele și altele de genul ăsta, de care, evident, trebuie să postim, să fim la post în clipa în care suntem expuși la astfel de centri, ci trebuie să le și înlocuim cu persoanele, adică, întâi de toate cu Dumnezeu. Da, fraților, trebuie să ne rugăm în fiecare zi, trebuie să studiem pe Sfinții Părinți și să ne apropiem de ei, să avem relații interpersonale cu Sfinții Părinți, adică să ne rugăm și lor, astfel încât să ne lumineze, și la Maica Domnului, draga de Ea. Și după aceea și cu persoanele în real, în viața de zi cu zi, persoanele care sunt validate de Dumnezeu în fața noastră și care sunt mai apropiate de Dumnezeu decât noi și care pot să ne emită iubire, să ne emită har, să ne răspândească har. Adică persoanele, fraților, pe care le iubim și care ne iubesc.

Harul este cel care umple locul lăsat liber de postul simțurilor, iar despre această energie necreată care ne luminează inima am vorbit în Energiile necreate: harul lui Dumnezeu și scopul vieții. De ce nicio mașinărie nu poate ține locul persoanelor care ne iubesc am arătat în Însingurarea digitală: ecranele nu iubesc.

Mai bine iubim

Pentru că har primim, mare atenție, în clipa în care iubim, nu atât în clipa în care suntem iubiți, da? Să fim foarte înțeleși. Dacă noi nu iubim, dacă noi nu ne deschidem către celălalt, evident că nici nu intră înăuntrul nostru iubirea lui, chiar dacă celălalt într-adevăr ne iubește. Dacă noi ne închidem, adică noi avem gânduri rele față de ceilalți, atunci celălalt, chiar dacă ne iubește, nu poate să ne trimită această iubire pentru că noi suntem închiși și noi ne vom toxifica, nu din cauza lui, ci din cauza noastră. Din cauza asta, fraților, este foarte, foarte important să avem grijă ce gânduri avem la adresa celorlalți. Totdeauna pe toți oamenii trebuie să-i iubim, pe absolut toți.

Sigur că uneori este mai greu, alteori este mai ușor, și asta este în funcție de ce fapte fac. Sigur că faptele se judecă, persoana niciodată. Dacă cineva face fapte bune, cum considerăm noi că sunt bune, evident că e mult mai ușor să o iubim. Dacă face fapte rele, cum considerăm noi că face fapte rele, (uneori este și greșită această judecată a noastră), atunci e mai greu să-l iubim. De aceea, trebuie să-l validăm pe celălalt înăuntrul nostru, nu fapta, ci pe celălalt, adică să spunem că, dacă săracul nu știe, nu poate, a fost învățat greșit, are o patimă, are o boală, are adicție.. Păcatul e o boală, fraților, păcatul nu este o infracțiune, nu este o contravenție, nu e ceva juridic. Este o boală, este o distorsiune. Și în clipa în care îl vezi pe celălalt că este bolnav, săracul, tu trebuie să ai compasiune la adresa lui.

Sigur că dacă este vorba de o faptă care nu este cum trebuie, încercăm să o stingem sau, dacă nu putem să o stingem și așa mai departe, să evităm, dar totdeauna să evităm cu dragoste față de celălalt și cu conștiința faptului, cu smerenia faptului că eu nu sunt în stare să gestionez lucruri, respectiv să-l ajut pe fratele, în afară de rugăciunea mea. Evident că trebuie să ne rugăm pentru celălalt, nu sunt în stare să-l ajut sau să gestionez lucruri astfel încât să crească cantitatea de iubire în noi și în toți ceilalți, și să ne apropiem, deci, de Dumnezeu.

Fără iubire, nici postul simțurilor nu ne folosește, pentru că ne închidem tocmai în fața celor care ne iubesc. Păcatul văzut ca boală, și nu ca infracțiune, este tema materialului Definiția păcatului, iar îndemnul de a nu-l judeca pe fratele nostru îl avem de la Mântuitorul în capitolul 7 al Evangheliei după Matei.

Lasă rana în pace: postul simțurilor în fața conflictului

Iar asta implică post. Deci, fraților, dacă vedeți că e vorba de ceva, o rană sau ceva, păcatul este o rană, este o boală, nu? Deci nu începi să zgâri acolo, să faci așa, că la urmă e și caraghios și chiar crești rana, faci precum cățelul. Nu se face. Deci lăsați-o, fraților, lasă să treacă, lasă să se liniștească puțin și după aceea, dacă dă Dumnezeu descoperire printr-un anumit context, printr-un anumit gest de dragoste pe care îl facem, atunci să vorbim astfel încât să aplanăm conflictul, să mângâiem rana și să creștem iarăși capacitatea de iubire dintre noi.

A lăsa rana în pace ține tot de postul simțurilor, fiindcă înfrânăm mai întâi limba și reacția de moment. Despre tăcerea care vindecă am vorbit în Cuvintele pot fi o formă de violență, iar despre rana pe care o zgândărim prin amintirea jignirilor, în Ținerea de minte a răului.

90 și X%: știrile și postul simțurilor

Dincolo de ceea ce vedem, am spus să fim atenți la ceea ce auzim, unde este același lucru. Adică, fraților, nu toate știrile sunt bune, cea mai mare parte, deci la ora asta… Trebuie să știți că știrile 90 și X%, unde X tinde către 9%, sunt manipulări, sunt dezinformări, sunt ideologii, tot felul de lucruri de genul ăsta care nu îl duc pe om către Dumnezeu. Din cauza asta vă recomand să alegeți două-trei canale, ceva de genul care știți că vă hrănesc duhovnicește și mai departe nu vă pierdeți vremea acolo, pentru că vă toxificați, fraților, și sunt oameni care știți foarte bine că au murit în celebra pandemie de covid. N-au murit de covid, ci au murit cu covid-ul. De ce? Pentru că expunându-se la atâtea știri negative și așa mai departe, omul a făcut cu nervii și, ferească Dumnezeu, a și murit. A căzut in depresie și lucrurile de genul ăsta.

Și din cauza asta, cum spuneam, să ne apropiem de persoane, pentru că persoanele ne hrănesc duhovnicește, persoanele cresc puterea noastră care vine de la Dumnezeu cel Atotputernic.

Postul simțurilor cuprinde și auzul: consumul compulsiv de știri catastrofale este descris foarte limpede în De ce totul pare acum a fi un episod din serialul distopic Black Mirror?, iar cât de ușor ne pot înșela chipurile și vocile fabricate arată articolul IA și DeepFake împreună ne vor înșela pe toți.

Pipăitul, mirosul și privirea: paza simțurilor

Dincolo de auz, clar că trebuie să fim atenți și la pipăit. Aveți grijă unde puneți mâna și pe cine puneți mâna, fraților, mare atenție. Și evident, pe de altă parte, să avem grijă și la miros, pentru că într-adevăr, dacă vorbim de un parfum seducător și așa mai departe, să avem grijă să nu ne apropiem, pentru că asta poate să ne creeze anumite gânduri care sunt cum nu trebuie. Și evident că la priviri am spus clar de ecrane, dar și avem grijă și pe stradă, la ce ne uităm, să nu ne uităm după cine nu trebuie, știți la ce mă refer, și astfel să ne generăm singuri gânduri necurate. Totdeauna ar fi foarte bine să fie privirea în pământ, atenția în inimă și rugăciunea către Hristos. Foarte important lucrul ăsta, da? Și asta ajută foarte mult în postul gândurilor, care de fapt toate astea pentru asta se fac, adică pentru curățirea minții.

Paza simțurilor pe stradă are temei în cuvântul din Predica de pe Munte despre privirea care păcătuiește înainte de orice faptă. Postul simțurilor se împlinește însă prin atenția ținută în inimă și prin chemarea numelui lui Hristos, despre care am vorbit pe larg în Rugăciunea lui Iisus.

Omul, haos după căderea lui Adam, și înfrânarea simțurilor

Pentru că noi, la ora asta, suntem căzuți, adică suntem „sparți”. Și sparți între noi, adică sparți în Adam cel global, această unitate, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, a fost spartă de păcat în indivizi constituenți. Dincolo de asta, suntem sparți și înăuntrul nostru, adică mintea dă atenție unde nu trebuie, logica merge aberant, dragostea merge într-o parte în care mintea spune că nu-i bine, partea mânietoare se mânie pe un lucru care iarăși logica spune că n-are rost să se mânie pe lucrul respectiv. Deci omul este un întreg haos după căderea lui Adam, care, evident, că este de plâns. Și din cauza asta, pentru că noi suntem căzuți, noi suntem disfuncționali, dacă doriți, dacă noi suntem zdreliți de păcate, de distorsiuni existențiale, este foarte atent să păstrăm distanța de centri de atenție care mult mai ușor ne atrag în direcția respectivă, astfel încât să ne pulverizeze și mai mult, să ne zdrelească și mai mult, să ne răsfireze și mai mult, să ne răspândească și mai mult.

Spargerea lui Adam cel global în indivizi am explicat-o în Cine suntem: Adam cel global, iar dezordinea dintre minte, logică, dorință și mânie, pe care postul simțurilor o domolește treptat, este tema materialului Părțile sufletului și vindecarea lor.

Tipuri de minți: de la postul simțurilor la postul gândurilor

Și dincolo de asta, trebuie să fim atenți la gândurile care sunt mișcările minții, care sunt generate de cele mai multe ori de influențe negative. Adică vorbim de diavol, care diavolii sunt niște tipuri de minte, da, niște specii, tipuri de minți. Sunt nouă cete îngerești, nouă specii de minți, cum spuneam. Diavolii sunt foarte malefici. Îngerii buni sunt de intenție bună, pe când diavolii sunt îngerii de intenție rea, diavolii sunt foarte malefici și, pentru că au o fire asemănătoare cu firea sufletului nostru, pot să intre în contact și să miște mintea, care mișcarea minții este gândul.

Și în clipa în care mintea este mișcată haotic de către vrăjmaș, clar că trebuie să avem post de gânduri. Adică să nu ne întrebăm în continuu: „Ce e aia? Ce e aia? Ce e mai departe? Ce e acolo? Nu știu ce, în partea ailaltă.” Și imediat ce vine un gând, trebuie să-l mușcăm, fraților, nu trebuie să-l mușcăm, că nu tot ce zboară se mănâncă, să-l înțelegem. De cele mai multe ori vedeți că gândurile sunt toxice și dacă am mușcat gândul, am mușcat-o. Nu trebuie să dăm atenție gândului. Dacă dăm atenție și dacă ne învoim cu gândul, atunci diavolul capătă drepturi să ne lupte. Adică să înceapă să facă negocieri cu noi și începe să ne creeze planuri înăuntrul nostru, să ne creeze scenarii.

Fraților, nu faceți scenarii înăuntrul vostru, pentru că nu sunteți scenariști. Și asta nu spun ca și o glumă numai, ci vorbim de faptul că scenaristul știe două lucruri. Scenaristul știe să nu pună scene ireale în scenariul său. Și numărul doi, scenaristul știe că scenariul lui este o ficțiune, este fals. Dacă noi să primim gândurile de la diavol și nu suntem atenți, atunci diavolul face cu noi ca și cu uscăpătorul de haine, fraților. Așa face cu noi și la sfârșit ieșim uscați de har și amețiți total. Și evident că ne face 100 de scenarii, din care 98% sunt de fundul iadului, că „ce mă fac, că dacă, că așa mai departe”, și 2% sunt de super-rai, adică un fel de pseudo-paradis în care totul o să fie bine, c-am dat lovitura și așa mai departe, numai și numai ca să ne împingă în extreme vrăjmașul diavol și astfel să ieșim din real, care în realitate este totdeauna mult mai echilibrată, pentru că Dumnezeu este pașnic, să ne înțelegem.

Trecerea de la postul simțurilor la postul gândurilor am descris-o și în Postul, paza minții, Hristos și diavolul, unde postul înseamnă extragerea minții din simțuri. Gândurile care vin ca avioanele, dar pe care nu trebuie să le lăsăm să aterizeze, le-am înfățișat în Cum atacă diavolul, iar trezvia în fața vrăjmașului care umblă căutând pe cine să înghită ne-o cere Sfântul Apostol Petru în capitolul 5 al Întâii sale Epistole.

Starea de pace și postul gândurilor

Și în clipa în care ne apropiem de Dumnezeu, ne apropiem de starea corectă a sufletului, care este starea de pace. Din cauza asta trebuie să fim foarte atenți la gânduri și să nu primim. Și totdeauna, dacă vine un gând, să ne întrebăm: „De unde ești? De la noi sau de la vrăjmaș?” Foarte important lucrul ăsta. Și dincolo de asta, dacă avem rugăciune, să ne rugăm. Și sigur că dacă avem rugăciune neîncetată, asta ar ajuta foarte mult, pentru că atunci se vede gândul toxic, se vede gândul rău, că se oprește rugăciunea, harul se retrage, dispare capacitatea de iubire, dispare pacea, dispare bucuria. Dar în clipa în care este un gând bun, atunci omul înflorește, îi crește rugăciunea înăuntrul lui, îi crește dragostea față de celălalt și merge înainte.

Sigur că astea sunt semnele prin care putem să deosebim înăuntrul nostru un gând bun de un gând rău, dar, fraților, mare atenție, pentru că noi suntem căzuți, să nu ne bazăm atât pe lucrurile astea, da? Cu toate că, într-adevăr, trebuie să fim foarte atenți la conștiință, să nu facem lucruri care să încalce conștiința și, pe de altă parte, să fim atenți la variația de har înăuntrul nostru, dar pe primul plan, întâi de toate, cum spuneam, este rugăciunea de care am amintit și este și întrebarea. Adică trebuie să întrebăm, fraților, nu mușcăm imediat gândul. Întrebăm gândul ăsta: „Părinte, ce spuneți? E bine? E rău?” Totdeauna să întrebăm persoanele care sunt validate de Dumnezeu în fața noastră, care sunt trei sau hai să spun patru domenii.

Pacea ca stare a sufletului sănătos, spre care ne poartă rugăciunea și postul simțurilor, este tema materialului Fericirea adevărată este în Hristos: calea ortodoxă spre pace, iar despre conștiința pe care nu trebuie să o încălcăm găsiți un articol luminos pe crestinortodox.ro, Glasul conștiinței din noi.

Duhovnic și avvă

În domeniul duhovnicesc, instituția este duhovnicul. Trebuie întrebat duhovnicul: „Părinte, ce părere aveți de lucrul acesta?” Sau specialistul în probleme duhovnicești, care este un avva, o persoană, un părinte recunoscut în biserică ca fiind duhovnicesc și validat de către pleroma, de către turma bisericii. Sigur că trebuie întâi la duhovnic, de ce? Pentru că duhovnicul ne cunoaște evoluția în timp a bolilor noastre duhovnicești. Dar în caz de excepție, dacă duhovnicul nu poate, atunci mergem la un avva, mergem la cineva pe care putem să-l întrebăm. Totdeauna e de preferat duhovnicul, să știți. De ce? Pentru că un avva, sigur că poate să-ți dea un sfat, evident, și Sfântul Paisie asta făcea. Sau Sfântul Iosif Isihastul asta făcea și așa mai departe, dar ei nu erau duhovnici în sensul că aveau ucenici, sigur Sfântul Iosif Isihastul avea ucenici, dar avea foarte puțini în sensul că să-ți urmărească în timp evoluția bolilor spirituale, evoluția problemelor noastre duhovnicești.

Dincolo de domeniul duhovnicesc, avem și domeniul profesional. Adică, în domeniul profesional nu întrebăm atât pe duhovnic, decât dacă e o problemă duhovnicească. Întrebăm pe șeful ierarhic. El este instituția de care trebuie să ascultăm. Și sigur că sunt și specialiști în domeniul pe care îi întrebăm, astfel încât să putem să vedem dacă este de la Dumnezeu gândul respectiv sau nu. Adică dacă avem, nu știu, acum vor să mă iertați, nu știu, altceva vorbesc în informatică. De exemplu, dacă avem să facem, ce să spun, ce spune, de exemplu, dacă șeful ierarhic spune „trebuie să facem un site”, trebuie să facem un site, s-a terminat. Dacă însă șeful ierarhic nu știe, nu este la curent cu tehnologiile, mă rog, de web, de internet, necesare pentru un site, atunci, sigur, vedem mari specialiști, domeniul ce, cum îi spune, ce CMS se numește, ce sistem de gestionare a conținutului să facem site-ul respectiv.

În ce să facem, în WordPress, în Joomla, sunt mai multe, mă rog, sunt altele și mai moderne, dar vreau să spun că trebuie să vedem ce au făcut cei mulți, cei validați de Dumnezeu, nu neapărat șeful ierarhic. Dacă șeful ne spune „facem în WordPress”, s-o terminăm, facem în WordPress, facem ascultare. Sau, mă rog, putem să spunem: „Știi, șefule, poate că ar fi mai bine, nu știu cum.” Dar nu luptăm pe șef cu părerea specialiștilor, ci doar o oferim.

Fără duhovnic, postul simțurilor riscă să devină o nevoință după capul nostru, de aceea vă recomand Cum să ne căutăm un duhovnic. Duhul unui avva îl simțiți în înregistrarea Sfântul Paisie: despre smerenie, iar ascultarea din domeniul profesional, privită de la cel care conduce, am cercetat-o în Ascultarea din punctul de vedere al unui Lider.

„Șefii”

Dincolo de planul, de domeniul duhovnicesc și domeniul profesional, este și domeniul social. Acolo, sigur că instituția este soția, sau mă rog, pentru copii sunt părinții. Așa, care pe ea o întrebăm, nu pe mame, deci dacă suntem căsătoriți, se produce rocada, adică soția este în locul părinților, sau mă rog, soțul în locul părinților. Pentru că dacă suntem căsătoriți și întrebăm părinții, atunci pot să apară, și mai ales mamele, pot să apară mari tensiuni care duc până la divorț. Specialistul în probleme sociale este omul de vază, bătrânul satului, înțeleptul satului, care astăzi, din păcate, a dispărut în cea mai mare parte.

Dacă găsiți un astfel de om, puteți să prețuiți greutatea lui în aur, se merită. De obicei, rolul lui este luat de către duhovnic. Și întrebați acolo, duhovnicul este, să știți, „instalatorul” care repară vasele comunicante sparte printr-un conflict în familie. Deci în familie, dacă apare un conflict, clar că nu trebuie să apară, dar va apărea, sigur. Atunci trebuie să fie o persoană neutră, fraților, adică nu mamele, acceptate de către ambii, adică nu soacrele, și duhovnicească, care să medieze acest conflict. Și acesta este duhovnicul, fraților. Foarte important, înțelegeți?

Ascultarea din familie și din relațiile cu cei din jur am dezvoltat-o în Ascultarea și relațiile sociale, iar îndatoririle soților unul față de altul sunt prezentate în capitolul Familia din învățătura de credință de pe crestinortodox.ro. Când apare un conflict, postul simțurilor, mai ales al limbii, ne ajută să așteptăm mediatorul neutru, care este duhovnicul.

Binomul întrebare-ascultare și postul gândurilor

Și astfel, prin întrebare, ascultare, prin acest binom de întrebare-ascultare, vom ajunge să ne păzim mintea, să fie mintea curată și să aflăm voia lui Dumnezeu. Înțelegeți? Foarte important asta. Și cum spuneam, iarăși un lucru, să nu ne îndulcim cu gândurile. Și în clipa în care, ne îndulcim cu gândurile, omul sigur deviază. Oricum omul deviază. Din cauza asta este foarte, foarte important ca să avem pe cineva pe care să întrebăm, știți, ca și o mantinelă, ca și o mantă din care să ricoșăm. Sigur că observația celuilalt multe ori poate că nu ne cade bine, să spunem așa, nu ne convine, dar este esențial, pentru că dacă nu avem aceste proptele, dacă nu avem aceste mantinele, aceste semne de circulație, aceste balize călăuzitoare, evident că vom intra în șanț.

Pentru că trebuie să știți că deviația este foarte fină, fraților, și foarte greu își dă seama omul de ea. Din cauza asta este esențial, cum spuneam, să aibă omul pe cineva. Nu este bine să fie omul singur. În cazul ăsta avem nevoie de duhovnic, avem nevoie de șef ierarhic sau, mă rog, colegi de lucru cu care să ne sfătuim, avem nevoie, cum spuneam, de soție sau, mă rog, în cazul nostru vorbim de stareț, de conducător duhovnicesc, de frați mai mari care ne pot ajuta, mă rog, în viața monahală sau în lume în viața socială.

Că nu este bine să fie omul singur ne-o spune Dumnezeu încă de la creație, în cartea Facerii, capitolul 2, iar asupra ascultării ca mod de existență a ființelor, fără de care nici postul simțurilor nu ne ferește de deviere, am stăruit în Ascultarea: Modul de existență a ființelor.

Să fim tot timpul la post: postul simțurilor în mijlocul plăcerilor

Ei, e foarte important, fraților, să ne menținem pe drum și să fim tot timpul la post, pentru că dacă nu suntem la post, cum spuneam, deviem, trași de multitudinea de plăceri care la ora asta ne macină crunt. Pe de altă parte, ceea ce este foarte important este faptul că trebuie să fim atenți astfel încât să nu exagerăm pe tema postului. De ce? Pentru că uneori poate să apară și exagerarea, adică, sigur, în cazul mâncării, să mâncăm prea puțin și atunci să nu mai fim buni de nimic, mare atenție, deci noi ținem post ca să creștem capacitatea de iubire, dacă noi ținem post astfel încât să fim la orizontală și ceilalți frați trebuie să ne aducă sau să ne ia cu targa, să ne aducă de mâncare la chilie, ăla nu-i post.

Măsura din post, ca să nu ajungem la orizontală, am cercetat-o în Postul ca mod de gândire, iar felul în care postul trupesc, cel sufletesc și cel duhovnicesc alcătuiesc un singur post, din care face parte și postul simțurilor, l-am arătat în Postul total ortodox: trupesc, sufletesc și duhovnicesc.

Post, dar să nu exagerăm: postul simțurilor cu discernământ

Pe de altă parte, și în viața de zi cu zi, trebuie să avem grijă astfel încât să nu rănim celelalte persoane printr-o exagerare, printr-o habotnicie, dacă doriți, pentru că atunci se pălmuiește dragostea și ce facem. Sigur că iarăși trebuie discernământ aici, pentru că sunt anumite persoane care n-au legătură cu viața duhovnicească și ne trag în jos. Din cauza asta trebuie să fim înțelepți ca șerpii, dar nevinovați ca porumbeii.

Și aici, cum spuneam, trebuie să fim foarte, foarte atenți la gânduri. Foarte atenți la gânduri, pentru că orice greșeală în lumea gândurilor aduce și o greșeală în lumea faptelor. Și clar, cum spuneam, trebuie să știți că poarta de intrare a diavolului este imaginația și încrederea în sine, care astea sunt potențate, cum spuneam, prin lipsa de post. Și lipsa de post alimentar și, evident, și lipsa de post a simțurilor, pentru că, în clipa în care tu îți expui simțurile la toate bazaconiile și așa mai departe, tot ce se întâmplă astăzi, mai ales, cum spuneam, vorbim de ce se întâmplă pe stradă și mai ales pe internet, evident că omul o să aibă o imaginație foarte, foarte bogată și o imaginație care, din păcate, nu îl duce la Dumnezeu.

Și atunci omul, săracul, se umple de zgomote informaționale, se îneacă în zgomote informaționale și își pierde străveziul minții și astfel nu poate să intre înăuntrul lui lumina iubirii lui Dumnezeu. Și dacă ochiul nostru este întunecat, adică mintea este întunecată, atunci întunericul dinăuntrul nostru cu cât mai mult va fi astfel, după cum spunea chiar Domnul nostru Iisus Hristos.

Înțelepciunea șerpilor și nevinovăția porumbeilor le cere Mântuitorul la trimiterea apostolilor la propovăduire, iar despre ochiul rău, din pricina căruia tot trupul va fi întunecat, vorbește în cuvântul despre luminătorul trupului. Pentru că încrederea în sine este poarta diavolului, postul simțurilor merge mână în mână cu Credința în Dumnezeu, nu încrederea în sine.

Moartea, judecata, veșnicia: de ce ținem postul simțurilor

Și din cauza asta, fraților, trebuie să fim totdeauna atenți, trebuie să nu uităm niciodată lucrurile sigure din viața noastră și cele mai importante: moartea, judecata, veșnicia, și trebuie totdeauna să fim la post, astfel încât să ne concentrăm pe drumul nostru, să nu deraiem de la drumul nostru. La orice ne expunem, orice facem, trebuie să le facem cu acest scop: cu apropierea de fericirea veșnică, adică de unirea cu Dumnezeu, de unirea cu desăvârșirea personală veșnică, care nu are margini, fraților, trebuie să știți, nu are margini. Nu care cumva să credeți voi că materia ne va împlini absolut deloc niciodată.

Moartea, judecata și veșnicia sunt reperele pe care le-am pus în centrul omiliei Sensul vieții: pregătirea pentru veșnicie, iar Sfântul Apostol Pavel ne amintește în Epistola către Evrei că este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata. Fără aceste repere, postul simțurilor își pierde ținta.

Materia, necesară unei constanțe

Materia este necesară pentru asigurarea unei constanțe, dacă doriți, unei stabilități din punct de vedere trupesc, astfel încât să înflorească sufletul către Dumnezeu și, prin Dumnezeu, către ceilalți. Ea are și marele dar de a fi scară către Dumnezeu și nu de autoîndumnezeire. Mare atenție, adică trebuie să slăvim pe Dumnezeu prin natură, prin creație și prin darurile pe care le aducem și lui Dumnezeu și persoanelor dragi. Dar dacă punem materia pe primul plan, dacă punem centrele de atracție pe primul plan, evident că ne vom pulveriza în acești centri de atracție. Și, de fapt, ăsta este pomul cunoștinței binelui și a răului. Dacă noi, nepregătiți fiind, slabi fiind, absolutizăm acest lucru și ne despărțim de Dumnezeu, mergând prin curiozitate, care curiozitate este distorsionarea capacității noastre de cunoaștere în materie, atunci nu mai suntem la post și ne vom pulveriza, ne vom răspândi, ne vom distruge.

Și asta va constitui iadul nostru, care este alegerea noastră și nu o pedeapsă a lui Dumnezeu. Ferească bunul Dumnezeu, fraților!

Și din cauza asta, haideți să fim la post și în posturile mari ale Bisericii și tot timpul să fim atenți astfel încât să creștem capacitatea de iubire și fericirea înăuntrul nostru. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu. Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Rodul pomului oprit era plăcut ochilor la vedere, iar șarpele i-a promis omului că va fi ca Dumnezeu, după cum citim în cartea Facerii, capitolul 3; de aici se vede cât de veche este lupta pentru postul simțurilor. Că iadul este alegerea noastră, și nu o pedeapsă a lui Dumnezeu, am arătat în Înălțarea: raiul, iadul și universul.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!