De ce nu suntem mântuiți doar pentru credința noastră – p. Moise McPherson

Ascultați un cuvânt duhovnicesc al părintelui Moise McPherson despre greșeala pe care o fac mulți dintre noi, crezând că doar prin simpla credință în Hristos vor fi și mântuiți. Părintele arată că nu aceasta e învățătura lui Hristos, așa cum vedem în Evanghelii.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De ce nu suntem mântuiți doar pentru credința noastră – p. Moise McPherson

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

Atât de mulți oameni astăzi Îl văd pe Dumnezeu într-un mod juridic. Ei cred că vor muri și că aveau o datorie și că ea a fost ștearsă de Hristos pe Cruce și apoi sunt mântuiți, indiferent de ce fac pentru tot restul existenței. Dar lucrul curios este că, atunci când citești Evangheliile, nu vezi acest lucru în învățătura lui Hristos.

De fapt, dacă înțelegem cu adevărat învățătura lui Hristos, ea este temelia pe care se așază totul. Cineva mi-a spus asta când am devenit ortodox: “Protestanții citează mult din epistole, iar ortodocșii citează din Evanghelii.” Atunci mi s-a părut curios. Mi-au trebuit mulți ani ca să înțeleg pe deplin ce înseamnă asta. De ce noi cităm atât de mult Evangheliile?

Și de ce explică oamenii cuvintele lui Hristos din Evanghelii atunci când simt că nu se potrivesc cu narațiunea protestantă? Și cred că motivul fundamental este atunci când crezi că ai o neprihănire asigurată și că totul s-a rezolvat, că ești automat primit în cer. Și totuși, tocmai asta nu învață Hristos în Evanghelii. Dimpotrivă, Hristos contrazice constant această înțelegere.

Iar Hristos nu a vorbit doar pentru oamenii de atunci. Hristos a vorbit pentru Biserică, pentru că, odată cu Învierea lui Hristos, s-a născut Biserica. De aceea toate cele spuse de Hristos au fost rostite pentru credincioși. Și într-atât de mult încât și Sfinții Părinți ne spun că Dumnezeu nu hotărăște pentru nimeni să meargă în iad.

Fiecare om își ia singur hotărârea. Iar această hotărâre se întemeiează pe faptul că într-o zi omul se va întâlni cu Hristos în toată slava Sa, iar acea slavă va lumina adâncurile sufletului său, și în clipa aceea omul va ști dacă s-a făcut asemenea lui Hristos în slavă și dacă poate să rămână și să viețuiască împreună cu El. Dar cei care și-au împietrit inima împotriva lui Hristos și nu doresc să fie cu El, când vor muri, acea lumină se va face pentru ei foc mistuitor și aceasta este înțelegerea iadului. De aceea, când oamenii spun că iadul este unde nu este Dumnezeu asta este cu neputință, Dumnezeu este pretutindeni.

Atunci ce este focul iadului? Focul iadului este slava lui Dumnezeu pentru cei care nu sunt pregătiți să o întâmpine. Lucrul acesta este foarte important, pentru că îl vedem și în Evanghelie. Hristos propovăduiește multor tipuri de oameni: desfrânatelor, tâlharilor, pescarilor, dar și clasei religioase.

Și marea ironie este că tocmai clasa religioasă, cei care cred că au toate răspunsurile și toată teologia dreaptă, atunci când Îl întâlnesc pe Hristos, ei Îl socotesc respingător, și nu doar că Îl urăsc, ci, după cum se spune de mai multe ori în Evanghelii, ei doresc să-L ucidă, pentru că nu pot suferi să fie în preajma Lui. Toate acestea arată limpede că mântuirea noastră ține de inimă, adică unde și cum se transformă inima noastră ca să fie în comuniune de iubire cu Dumnezeu, să Îl iubim cu adevărat și sa fim devotați Lui, sau unde doar ne practicăm credința pentru că avem răspunsurile potrivite și suntem “mântuiți”. Cineva poate fi “mântuit” și să nu petreacă deloc timp în rugăciune, în afară de a-L ruga pe Dumnezeu pentru lucruri mărunte și dorințe personale, dar fără să-L iubească cu adevărat. Nu petrec timp profund cu El.

Nu caută să fie uniți cu El. Au doar răspunsurile teologice corecte. Și unul dintre lucrurile care-mi par foarte curioase și interesante este că, atunci când oamenii vin la Biserică și încep să se convertească, unul dintre lucrurile pe care insist cel mai mult este problema iertării. Ca și creștin, nu poți avea nicio neiertare în inima ta.

Și de multe ori, oamenii, când vin și își fac spovedania vieții și încep să vorbească, spun: „Părinte, am multă neiertare”, uneori chiar față de soțul/soția lor, față de părinții lor, față de cineva care le-a greșit. Și ei cred că sunt creștini, dar în adâncul inimii lor nu sunt asemenea lui Hristos. Nu sunt deloc asemenea lui Hristos. Nu au fost transformați.

Așadar, au “teologia corectă” despre Dumnezeu, și cred că sunt mântuiți fiindcă cred că Hristos este Dumnezeu întrupat, sau cred în Sfânta Treime, dar aceasta nu a pătruns în adâncul ființei lor. Ei nu sunt, în mod fundamental, asemenea lui Hristos. Și astfel citim în Evanghelii cuvintele foarte incomode ale lui Hristos, adresate tuturor celor care Îl urmează. Matei, capitolul 18, versetul 23 spune: “De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să facă socoteala cu slugile sale.” Ce înseamnă aceasta?

Ce este acea împărăție? Este Împărăția cerurilor. Iar împăratul cine este? Hristos este Împăratul.

“Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi toate câte le are, ca să se plătească.” Nu spune că moare pentru acea persoană. Spune că acea persoană are o datorie pentru toate păcatele vieții sale. “Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: «Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot.» Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el” – aceasta este milostivirea și dragostea lui Dumnezeu, pentru că persoana Îl ruga să o ierte, – “i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria.” Totul a fost șters. Această parte cred că o înțelege toată lumea.

“Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari” – adică cam a mia parte din ceea ce datora el stăpânului – “Și, apucându-l, îl strângea de gât, zicând: «Plătește-mi ce îmi datorezi.» Iar sluga aceea, căzând la picioarele lui, îl ruga, zicând: «Îngăduiește-mi și îți voi plăti tot.»”

Deci, gândiți-vă la asta. Omul care vrea să fie iertat merge la Hristos și Îi spune: Doamne, iartă-mă pentru toate. Iar Hristos îi spune: Îți voi ierta toate miile, mulțimea de datorii pe care le ai față de Mine, toate păcatele. Sunt gata să mor pe cruce ca tu să poți fii mântuit.

Și, în mila Mea, te iubesc și te voi ierta. Dar același om care a fost iertat merge la altcineva și simte neiertare față de acela. “Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti.” Iar el nu a vrut, nu a vrut să-l ierte, “ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând, deci, cele petrecute s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate.

Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: “Slugă vicleană!” – Aceasta e sluga care fusese iertată, este sluga care, deși a fost iertată, ține ranchiună și neiertare față de altcineva. Și atunci stăpânul îl numește pe acesta viclean. “Toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine?” El ne spune cum trebuie să iertăm.

Ei bine, ce ne mai spune Hristos în Rugăciunea Domnească? „Iartă-ne nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor noștri.” În același fel, în același fel în care noi îi iertăm pe alți oameni, Îi cerem Tatălui să ne ierte și El pe noi. “Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor,” – aceasta este iadul – până ce-i va plăti toată datoria.” Aceasta nu este Purgatoriul. Nu este Purgatoriul.

Aceasta înseamnă aruncarea lui în iad. El spune: „Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimile voastre.” Așadar, dacă am fost iertați și păstrăm neiertare, Dumnezeu va revoca iertarea pe care ne-a dat-o, pentru că nu suntem vrednici, pentru că nu ne-am făcut asemenea Lui, pentru că nu am îmbrățișat iertarea față de alții. Aceasta nu sună a protestantism apusean. De aceea Domnul, în rugăciunea Tatăl nostru, spune: “Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri.” Iartă-ne așa cum iertăm și noi acelora.

Trebuie să înțelegem că a fi creștin înseamnă a deveni asemenea lui Hristos. Nu înseamnă doar a susține un set de credințe religioase, sau chiar să spunem că suntem iertați în timp ce noi păstrăm neiertare față de un părinte, față de cineva care poate ne-a rănit, față de cineva care poate ne-a abuzat, față de cineva care ne-a făcut vreun rău. Nu există niciun context în care Dumnezeu să spună: Bine, vă voi ierta, dar voi nu trebuie să-i iertați pe alții. Pentru că, în cele din urmă, omul moare și apoi stă în fața Stăpânului, dar inima lui nu s-a schimbat.

Este viclean. În inima lui este viclean, pentru că, deși a fost iertat atât de mult, el ține socoteală în inima lui împotriva altui om. Are neiertare față de acel om. Are mânie, antipatie, ură față de alți oameni și nu este deloc asemenea lui Hristos.

Trebuie să înțelegem că, în Evanghelie, când rostim aceste cuvinte sau când le citim, vedem foarte clar: Dacă nu iertăm, nu vom fi iertați. Trebuie să fim transformați în adâncul ființei noastre. Trebuie, de fapt, să devenim asemenea lui Dumnezeu. Nu putem doar să susținem o teologie pe care o considerăm bună sau cea mai bună în timp ce interiorul paharului rămâne nespălat pe când exteriorul pare cristalin pentru că ne socotim mai buni sau că acum suntem sfinți.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!