O experiență șocantă cu Sfântul Paisie – IPS Athanasie de Limassol

Ascultați pe IPS Athanasie istorisind una dintre cele mai “șocante” întâmplări pe care le-a trăit alături de Sfântul Paisie, atunci când a petrecut noaptea la chilia acestuia din Sfântul Munte.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

O experiență șocantă cu Sfântul Paisie – IPS Athanasie de Limassol

Pe 13 septembrie 1977 – ca astăzi – am mers dimineața acolo, la colibă. Nu știam [sau poate știam, dar nu mă gândeam] că se va întâmpla ceva acolo. Părintele Paisie mi-a zis: “Bun venit, diacone! Am nevoie de un diacon. Avem priveghere în noaptea aceasta. Va veni episcopul, cântăreți, va fi mulțime de lume, vom găti, vom face mare praznic!”. Iar eu am crezut ce mi-a spus. Mi-a zis: “Rămâi astăzi aici cu mine.” Eu zburdam de bucurie, căci timp de un an, mergeam foarte des și îl vedeam, dar nu ținea pe nimeni lângă el. Mulți voiau să rămână, dar nu ținea pe nimeni. Mie mi-a spus să rămân, din proprie inițiativă. M-am bucurat enorm. Am rămas toată ziua cu el. Am făcut împreună câteva treburi la bisericuța pe care o avea acolo – am văruit, am măturat.

La prânz mi-a spus: “Să mergem să mâncăm, diacone”. „Bine, Gheronda!” Dar unde să mâncăm? El nu avea masă, nici bucătărie. Avea o stâncă afară, a întins un fel de mușama, un plastic pe care i-l dăduse cineva, nu știu. Mi-a spus: “Să mâncăm acum, să vedem ce avem”. A scos niște pesmeți – nu se știa de când erau, se pare că de pe vremea părintelui Tihon. I-a înmuiat, a tăiat și vreo două cepe sălbatice din grădina lui, iar apoi și-a adus aminte că cineva îi lăsase o conservă cu calamari. Zice: “Am o conservă, a lăsat-o cineva aici. Să ți-o deschid, să mâncăm”. Dar cum s-o deschidă? Nu avea desfăcător. A luat un fel de topor mic și, bătând, a deschis conserva cu toporul vechi, ruginit. Mi-a dat mie conserva aceea, și am mâncat acolo în pustie.

Seara am făcut vecernia mică cu metanierul, și mi-a zis: “Odihnește-te puțin, diacone, căci la noapte avem priveghere.” Desigur, nu era nimeni invitat, nici psalți, nici episcop, nici preoți. Eram doar noi doi. Seara, cam pe la ora șase, când se lăsa amurgul, zise: “Vom face priveghere cu metaniile, la miezul nopții am să te strig să citim slujba Sf. Împărtășanii, iar dimineața va veni preotul de la Stavronikita să slujească Sfânta Liturghie”. “Bine, părinte, să fie binecuvântat”. Mi-a zis: “Dacă auzi zgomot noaptea, să nu te sperii – sunt șacalii care vin afară, pe lângă chilia mea. Erau animale sălbatice acolo în pustie. Cât vedeai cu ochii, nu era nimic locuit; nu locuia nimeni acolo, era o pustietate desăvârșită.

Avea două odăi: într-una, stareţul, iar eu în odaia de-alături, singur; cu metaniile. Îi spun: „Cum vom face privegherea, părinte?” “Am să-ți spun ce să faci”. și mi-a dat un program, ca să nu adorm. Seara avea să mă întrebe dacă merge totul bine. Mi-a spus ce să fac – să vă zic cum era programul: mi-a zis să fac 300 de “Doamne Iisuse Hrstoase miluiește-mă”; 300 de: “Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-mă”; 300 de: “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește lumea Ta”; 300 de: “Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută lumea ta”; 300 pentru cei adormiți cu “odihnește sufletele robilor Tăi”; 300 pentru Sf. Cruce: „Preasfântă Cruce a lui Hristos mântuieşte-ne cu puterea ta” și 300 cu doxologie: “Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție”. Asadar mi-a zis să fac acestea și să le repet continuu.

Am început privegherea, cum a spus Gheronda – era aproximativ 18:30. Eu îl auzeam – se plimba puțin în chilia lui. Deoarece Sf. Paisie, avusese probleme cu tuberculoza când era tânăr, i se scosese o parte din plămâni, avea doar jumătate de plămân, obosea ușor și respira adânc. Se auzea prin peretele subțire dintre chilii. La fiecare oră și jumătate, ciocănea în perete și mă întreba: “Diacone, dormi?”. “Nu, părinte, sunt bine, nu dorm”. “Bine, bine”. E de prisos să vă spun că orele au trecut fără să ne dăm seama. Rugăciunile Stareţului Paisie erau foarte lungi, iar eu, de-un an, eram deja legat sufletește de el și simțeam un har foarte mare prin el.

În noaptea aceea, pe la ceasul al șaselea bizantin, adică pe la 12:30, m-a strigat în bisericuță să citim slujba Sfintei Împărtășanii. Am intrat acolo împreună – eram doar noi doi. Bisericuța era, și este până astăzi acolo, mică, în lungime și în lățime, cu cinci icoane pe catapeteasmă și foarte, foarte scundă – adică de unde stăteai, la un metru și jumătate era iconostasul. Nu era o biserică mare. Acolo slujea preotul Tihon rusul, sfântul acela care fusese Stareţul Sfântului Paisie. M-a pus – avea o singură strană – m-a pus în strană să citesc, cu o lumânare în mână, iar el era lângă mine și zicea stihurile Sfintei Împărtășanii: “Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție”, iar eu ziceam troparele. De fiecare dată când zicea un stih, Gheronda făcea o metanie mare. Eu rămâneam la locul meu și citeam, nu puteam să fac – eram în strană.

Când a ajuns la stihul “Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne, Marie, Maica lui Dumnezeu, care eşti scump sălaş al bunei miresme – de cum am rostit aceasta: “Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuiește-ne”, iar “Marie, Maica lui Dumnezeu” – și acolo m-am oprit, imediat, s-a auzit un fel de vânt în biserică, o adiere de vânt – dar nu era vânt, ferestrele erau închise, ușa era închisă, nu era nimic. S-a luminat bisericuța, iar candela Maicii Domnului a început să se miște singură, cam atâta distanță, sus și jos, continuu. Eu m-am mirat, am rămas uluit, aș spune, văzând acest lucru, și m-am uitat spre stareţ. Stareţul mi-a făcut semn așa cu gura – tăcere, să nu spun nimic – și a îngenuncheat. Am rămas și eu cu lumânarea în mână – am înțeles că bisericuța era luminată, intrucat nu mai aveam nevoie de lumânare pentru a vedea cartea, o vedeam fără să folosesc lumânarea.

Am așteptat așa. A trecut cam o jumătate de oră, 40 de minute, poate și mai mult, iar candela se mișca constant, pe distanța aceea mare, atingând aproape celelalte candele. Nu am spus nimic. La un moment dat, după ce trecuseră 40 de minute și mai bine, Gheronda era îngenuncheat, am decis să continui să citesc singur, și am început să citesc restul slujbei singur – nu mi-a spus nimic Stareţul. Când am ajuns la troparul Sfântului Simeon Noul Teolog, “din buze necurate, din inimă întinată”, imediat s-a întunecat, s-a oprit candela și totul a revenit la starea de mai înainte. Gheronda era îngenuncheat, nu a spus nimic.

Când am terminat Sfânta Împărtășanie mi-a zis: “Vino să ședem puțin aici.” Avea un mic coridor afară, între cele două chilii. Am șezut acolo. “Părinte, ce s-a întâmplat?”, Mi-a zis: “Ce s-a întâmplat?”. “Ce s-a întâmplat în biserica?”. “Tu ce-ai văzut?”. Am spus: “Am văzut lumina, am văzut candela”. “Altceva ai văzut?”. “Nu, n-am văzut nimic altceva.” “Nu a fost nimic”, mi-a spus. “Cum nimic, dacă dintre cele cinci candele numai aceea s-a mișcat – înseamnă că n-a fost din pricina curentului, care de altfel nu exista”. Mi-a zis: “Da, vezi tu — Maica Domnului. N-ai citit că se plimbă noaptea și vede ce fac călugării în chilii? A trecut și pe aici, a văzut doi nebuni în biserică și a mișcat candela să ne salute”.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!