Părintele Efrem Atwood – a fost vinovat sau nu? – părintele Teologos
19 iunie 2022
Ce spune IPS Athanasie de Limassol despre execuția lui Frank Atwood – p. Efrem?
20 iunie 2022
Jordan Peterson, unul dintre cei mai mari filosofi ai lumii, propovăduiește admirabil Crucea la podcastul lui Joe Rogan (Joe Rogan experience) – unul dintre cele populare podcasturi de pe planetă, având milioane de vizualizări pe episod. Spotify a cumpărat drepturile exclusive pentru podcastul „Joe Rogan Experience” în 2020 pentru 100.000.000 $.
Vizionare plăcută! (podcastul și transcriptul îl aveți după videoclip)
Powered by RedCircle
Moise își conduce poporul său din tiranie, dar nu-l duce imediat în Pământul Făgăduinței. Aceasta este foarte ciudat; ei merg în deșert! De ce?
Noi suntem prizonierii propriilor noastre concepții și interpretări greșite, psihologice și sociale. Hai, să zicem că ne eliberăm de acestea. Dar atunci ne aflăm niciunde. Cel puțin să avem o îndrumare? Iată de ce oamenii aveau nostalgia tiraniei. Cel puțin aveau ce mânca, știau cine erau atunci când se aflau sub tiranie, în afara deșertului. Deci putem să ne întrebăm: de ce ce oamenii nu vor să abordeze propriile concepții greșite?
Da, în deșert, dar în afara tiraniei și cu cât mai grea este tirania cu atât mai arid este deșertul.
Deci dacă ești chinuit de gânduri sau te afli sub asaltul impunerilor tiranice și decizi să scapi de ele sau ești traumatizat de ele, nu mergi în paradis! Mergi în „deșert” sau chiar mai rău.
Să nu ne întrebăm, deci, de ce oamenii nu fac aceasta.
Israeliților le-au trebuit trei generații timp de 40 de ani să călătorească prin deșert ca să se refacă după tiranie. Și trăiau în deșert, nu oriunde. În deșert au început să se închine idolilor, adică ideologiilor, pentru că nu aveau pe nimeni să le arate direcția și, nemaifiind sub tiranie, se luptau între ei, iar Moise judeca toată ziua pentru a aplana conflictele.
Șerpii
Ce mai, aceștia au început să se închine falșilor idoli. Iar Dumnezeu, văzând aceasta, le-a trimis șerpi veninoși pentru a-i mușca. Amuzant! Scăpați de tiranie, ajung în deșert, se luptă ideologic între ei și șerpii vin peste ei. Și-i mușcă și-i mușcă…
Într-un final, sătui, se duc la Moise și-i zic: „Du-te la Dumnezeu să ne scape de șerpii cei răi.”
Iar acesta din urmă acceptă și se duce să vorbească cu El. Și răspunsul lui Dumnezeu este foarte straniu. Este una din acele situații ciudate care poate fi o nebunie sau este un adevăr. Acestea sunt cele doua opțiuni; nu este ceva searbăd sau previzibil. Este o nebunie sau un adevăr. Și am putea spune că este o nebunie; dar nu contează.
După ce Moise vorbește cu Dumnezeu ne-am aștepta ca Acesta să stârpească șerpii. Dar nu se întâmplă asta. El zice: „Du-te și fă din bronz o copie a unui șarpe și a unui toiag și pune copia pe toiag și înfige-l în pământ. Și cere israeliților să meargă să-l privească, iar aceștia nu vor mai fi în nici un fel mușcați de șarpe.”
Deci să se uite la copie. Iar aceasta este doctrina oricărei psihoterapii: înfruntă ceea ce ce te îngrozește și vei deveni mai curajos. Deci terapia clasică pentru tratarea fricii este înfruntarea voluntară a sa. Deci modalitatea de a scăpa de cea mai mare frică este de a o înfrunta. Și vei scăpa de ea. Prin voința ta. Aceasta este doctrina psihoterapiei.
Deci aici este ciudățenia: Dumnezeu nu pune pe fugă șerpii, ci face pe fiecare mai curajos! Este mai bine așa decât să fii în siguranță. Curajul este mai bun decât siguranța. Este cel mai eficient în tratarea fricii. Aceasta este uimitor. Dar ceea ce urmează este și mai uimitor.
Mântuitorul cere în Sfânta Evanghelie să fie înălțat ca șarpele în deșert! Și te vei întreba:
Dar cum este aceasta posibil? Acela este un șarpe! Pe un toiag! Hristos se compară El însuși cu un șarpe? Pe un toiag? Oare ce se însemne aceasta?
Și m-am gândit la imaginea de pe cruce și la scena care o însoțește. Jung a spus că suferința crucificării a fost etalon, una la limită, de Oxford. Nu poți să scrii o poveste mai tragică. Este imposibil. Tehnic. De ce? Pentru că este o scenă în care se reunesc toate fricile din lume ale omului.
Moartea prin crucificare
Nu a fost nimic mai dureros decât moartea prin crucificare; de aceea a fost inventată de către romani pentru a pedepsi pe oponenții politici; este o moarte înceată, agonizantă, dureroasă, prin sufocare și deshidratare. Acesta moarte este foarte urâtă. Foarte dureroasă.
În plus, știi că moartea vine. Și asta face parte din scenă.
În plus, cel mai bun prieten te-a trădat.
În plus, oamenii tăi s-au întors împotriva ta.
În plus, ei sunt conduși de un tiran care pune la îndoială adevarul.
În plus, ești o victimă a Imperiului Roman.
În plus, ești cu totul nevinovat.
În plus, toți știu ce se întămplă.
În plus, aceștia aleg să elibereze un criminal de la acest supliciu deși știu că el este un criminal, iar tu ești nevinovat.
Și tu ești tânăr, nu ai făcut nimic rău, ci numai bine la oameni.
Ce facem când ne uităm la scena Crucii?
Deci este o scenă la limită. Atunci stai și te gândești: Ne uităm la aceasta scenă de 2000 de ani și ce facem? Ne așteptăm a vizita locurile de popas de pe Drumul Crucii…!? Ați înțeles ideea.
Am înțeles acum scena crucificării. Haideți să ne imaginăm puțin. Cine ești tu? Iar dacă ești o femeie căsătorită poate te vei întreba de ce să naști copii și să-i oferi unei lumi stricate. Acesta este curajul femeii care nu-și ține copilul la piept și-l trimite departe. Unde? Eventual, la moarte si distrugere. „Du-te. Lasă-mă. Descurcă-te în lume.” Acesta este curajul de bărbat al femeii care-și lasă copilul sa plece.
Ești un pilot și te îndoiești de adevăr și mergi cu turma mai departe. Atunci ești Iuda pentru că ai trădat pe cel mai bun prieten; tu ești gloata; tu ești criminalul; toate acestea ești tu.
Privești la toate acele lucruri pe care le urăști și ești îngrozit de ele; dar nu este șarpele, ci cei mai periculoși șerpi adunați laolaltă. Aceasta este priveliștea. Și ce vezi? Vezi moarte, vezi distrugere, durere, teroare, tiranie, fragilitate, trădare.
Privește adânc. Privește adânc. Cât mai adânc. Ce vezi? Moartea și Învierea! Iar dacă te vei uita destul de adânc, în iad, vei vedea Lumina.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
10 Comment
Absolut minunat felul în care a reușit să facă dintr-un subiect religios, ceva interesant pentru un ateu care are o părere proastă despre religii în general….
Păi da!Fiecare își trăiește propriul iad…iadul din inima sa indiferent de gen, pregătire intelectuală sau apartenenta religioasă (vezi poporul ales al lui Dumnezeu).
Lumina din iad …( știm bine că toate sunt ale lui Dumnezeu ,deci și eu cu iadul meu)este speranța fiecăruia că Binele există.Doar să nu avem frici…nu frică lui Iuda care a deznădăjduit…
Să nu uităm că de are cine se ruga pentru noi ,Domnul nostru Iisus Hristos care s-a coborât în iad pentru Adam și Eva se coboară în inimile noastre ori de câte ori îi cerem ajutorul cu căință!
Așa să ne ajute Dumnezeu să trecem ușor prin deșertul acestei vieți și să fim vrednici de Veșnicia Tatălui Ceresc!Amin
Până la urmă, rămâne drumul crucii, pentru toți cei care doresc despatimirea, sau izbăvirea de frici. Cât de frumos arată că acesta este singurul drum al vieții.
Exact… O dovadă în plus că știința nu este în contradicție cu creștinismul, pentru cine este interesat de adevăr.
Lumina Lui Dumnezeu nu poate fi cuprinsă de întuneric…nu poate locui mult într-un loc urât mirositor, plin ne mândrie,egoism, împietrire…dar poate să îl cerceteze!
Când mă aflu în păcat mă simt mustrată de un gând care vine când nu îl chem…că un fulger…
Când mă aflu în Rugăciune și pentru o lungă perioadă de timp mă strădui să împlinesc poruncile lui Dumnezeu parcă plutesc.Atunci Lumina este in mine și cu mine!Ce frumos ar fi să fie tot pământul o Lumină!!!
NU pot sa zic decat: ce prostie! Voi ati inteles pana la urma ceva ca eu nu!
Sunt curios ce zic Sfintii Parinti despre asta.
Stai puțin: dacă cineva nu înțelege nu înseamnă neapărat că e o problemă cu subiectul expus. Poate fi cu cel care nu înțelege…
Da, eu am înțeles. Și datorită acestei postări am aflat de Jordan Peterson. Mulțumesc de postare, mi se pare un om extraordinar pe care voi continua să-l urmăresc. 🙂
Eu stiu ca Adam a fost ispitit de un sarpe si de aceea noul Adam care e Hristos trebuia inchipuit tot ca un sarpe. Hristos prin crucificare a omorat acel sarpe…
El nu face teologie, pentru că nu-i teolog și pentru că nu l-ar mai asculta publicul larg dacă ar face teologie.
Ceea ce arată el, e că Biblia e plină de înțelepciune și de sens adânc, chiar și privită din punct de vedere științific, de către un necredincios. Dar cum ar putea să se întâmple așa ceva dacă Dumnezeu nu există și Biblia ar fi doar o sumă de povești inventate de primitivi sau pentru primitivi/idioți, adică exact așa cum cred mulți azi și mulți dintre cei care-l ascultă pe Peterson?
Cum ar putea să fie o astfel de carte așa de plină de sensuri și de adevăruri chiar și pentru cine nu crede? N-a fost ea scrisă doar pentru cei ce cred? Oare nu depășește cartea asta orice ar putea oamenii să creeze singuri? Nu e puțin lucru să poți sugera așa ceva unui public care nu dă 2 bani pe religie și Dumnezeu.
El arată și că Biblia nu poate fi ignorată de cine o citește cu inima deschisă și în căutarea adevărului. Că mulți își spun probabil că nu sunt vinovați cu nimic dacă nu reușesc să creadă… Ei, uite, că nu-i așa. Dacă auzi Cuvântul, numai prin împietrite rămâi indiferent! Altfel nu e cu putință să nu-ți vorbească cumva și ție Dumnezeu în Biblie, oricine ai fi și în orice situație te-ai afla.
Nici mie nu prea-mi place cum reduce el Biblia la o sumă de povești pertinente din punct de vedere psihologic… Cine ar putea să creadă în Dumnezeu doar pentru atâta lucru? Nu din cauza aia credem!
Dar are omul meritul de a le da un pic peste nas „deștepților”, care au hotărât ei că Biblia și religia ar fi doar o altă creație umană, destinată în principal primitivilor, credulilor…. Uite că dacă ești cu adevărat deștept, dar cinstit, nu tratezi în felul ăsta creștinismul, chiar dacă ești ateu.