Judecata particulară și finală – p. Pimen Vlad

Vizionați pe părintele Pimen Vlad cum ne vorbește despre Judecata particulară, cea finală și despre Postul Mare.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Creștini ortodocși, am intrat în ring!

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Mai cântă un pic și păsărelele, ne mai bucură, liniște, zgomotul naturii, așa, vuietul Lacului, cum îi spunem noi, adică a văgăunii ăsteia, așa, cu toate pâraiele, cu tot ce avem noi aici, în liniștea noastră. Slavă Domnului pentru toate! Mulțumim Maicii Domnului că are grijă de noi! Vedeți că am intrat în ring, cum se spune, cu toții acuma. Creștini ortodocși, am intrat în ring, deci înseamnă că trebuie să fim așa, activi. Nu? Că așa e omul în ring, când e pe terenul de luptă, trebuie să fie întotdeauna cu râvnă.

Vedem că Dumnezeu nu ne silește, primește ceea ce-i făcut din dragoste, nu din obligație, să știți lucrul ăsta. Exact cum spune acolo, că Dumnezeu iubește pe dătătorul de bună voie, pe cel care dă de bună voie, ajută de bună voie sau silește pe el de bunăvoie, se jertfește, se luptă, încearcă să facă ceva, o rugăciune în plus, o milostenie, ceva să facă în plus din drag. Astea ajung la Dumnezeu, dragii mei.

Sunt șanse să fie scoși cei care sunt la chinuri

Vedem că acum două duminici o fost duminica înfricoșătoarei judecăți, prin care trebuie să înțelegem că toți ajungem la judecată și cândva o să fie o judecată. În afară de când ne ducem fiecare în particular, pe judecata fiecărui om, că se întâlnește cu Dumnezeu cu faptele lui, cu ce-o făcut și-o rânduit, cum se spune, la bine sau la chinuri, în funcție de viața lui. Deci asta e partea de judecată particulară. Dacă omul s-o luptat în viața lui, să zicem că l-o prins moartea spovedit, chiar de nu are ce trebuie, chiar dacă mai are datorii neachitate și acolo (datoriile sunt ca în viața asta, reală), dar noi și în ceasul al 11-lea am încerca să îndreptăm ceva chiar de ne ducem la chinuri, prin milosteniile rudelor, prin rugăciunile care se fac, prin pomenirea la Sfânta Liturghie, la biserică, sunt șanse să fie scoși de acolo. Ați înțeles, dragilor?

Deci până la Judecata finală sunt șanse de a fi scoși cei care sunt la chinuri. Dar asta înseamnă că în urma lor să fie oameni care se roagă pentru ei, care se gândesc la ei și care au grija lor prin ceea ce fac ei. Tot timpul. Adică încearcă să-și arate dragostea și după plecarea lor, nu numai cât o fost pe pământ. Spui că-i iubești, dar după ce-au plecat, uiți, nu să-i pomenești, dar nici nu mai treci pe la crucea lor, acolo, să spui o rugăciune, să pui o lumânare și să-ți amintești de ei. Ați înțeles, dragilor?

Și nouă ne vine rândul să plecăm și tare ne-am dori atunci să mai treacă cei în viață pe la noi, să mai spună o rugăciune pentru noi, să facă ceva pentru noi. De-asta e vorba asta: „Cu ce mână dai, cu aceea primești”, deci să ne îngrijim și de cei ce au plecat. Ați înțeles, dragilor?

Să nu judecați ca să nu fiți judecați!

Deci, asta e până la Judecata finală. Ei, la Judecata finală, atunci se încheie. În ce stare am fost atunci, la starea finală, la Judecata finală, așa rămânem, nu mai există altă milă. La fel se va întâmpla și cu cei care pleacă atunci, li se hotărăște: dreapta sau stânga. Așa cum se spune, cum separă păstorul oile de capre și le va spune celor din dreapta: ”Veniți, binecuvântații Tatălui Meu!”, adică oilor, iar celor de-a stânga, caprelor, le va spune: ”Plecați, blestemaților, în focul cel veșnic pentru că nu vă știu pe voi!”. Ați înțeles?

Mulți dintre ei o să zică: ”Doamne, dar nu în numele Tău am dat în dreapta, în stânga? Am bătut, am făcut în numele Tău, am încercat să punem rânduială în biserică, în toate, n-am dat cu parul, n-am strigat?!” și o să zică: ”Plecați de la Mine că nu vă cunosc! Eu nu v-am spus să fiți luptători cu puterea asta fizică, v-am spus să luptați cu rugăciunea, cu smerenia, cu dragostea. Celui care îți dă o palmă, să-i întorci și partea cealaltă, celui care îți ia haina, să-i dai și cămașa, pe cei care te urăsc, să-i iubești, celor care îți fac rău, să le faci bine. Eu asta v-am spus! Să nu judecați ca să nu fiți judecați!”.

Vedeți? Astea o să ni se ceară nouă, nu cât am fost noi de luptători și de grozavi, că am strigat toată ziua cum ziceam, am alergat prin piețe, am fost mari propovăduitori, dar faptele noastre… zero, cum se spune. Ați înțeles, dragilor?

Să-I cerem ajutorul Maicii Domnului și să nu uităm să-I mulțumim

O să fim judecați cât am iubit, ați înțeles? După cât de mult am iubit dezinteresat, adică dacă am oferit, ne-am jertfit, am fost alături de toți ceilalți, așa o să fim judecați, dragilor! Și atunci ne ducem la locul pe care ni l-am pregătit. Dar dacă noi, în timpul vieții am cinstit-o pe Maica Domnului, ne-am rugat, chiar de-am mai avut căderi, ridicări, pe sfinți la fel, i-am avut ca prieteni, când ne ducem atunci la judecată o să-i avem mijlocitori, o să intervină Maica Domnului, sfinții, dacă și noi am făcut ceva în viața asta și atunci avem șanse. Ați înțeles, dragilor?

De asta mereu spun de Maica Domnului, rugați-vă Ei, cereți-I ajutorul, să O aveți ca pe o Mamă pentru că are foarte mare îndrăzneală la Dumnezeu. Ea poate să schimbe, cum se zice, fața pământului, poate să schimbe hotărârea lui Dumnezeu prin mijlocirile Ei de Mamă. Ați înțeles, dragilor? Să strigați mereu la Maica Domnului, în orice situație, în orice necaz, în orice problemă, în orice suferință să strigați la Ea! Dar să nu uitați să-I și mulțumiți! Mai ales atunci când tu ești bine, să spui: ”Mulțumesc, Maica Domnului că mi-e bine! Mi-e bine în casă, mi-e bine în familie, mi-e bine așa, chiar de nu-s toate cum ni le dorim noi, dar ne e bine, ne mișcăm, suntem capabili să ne îngrijim pe noi înșine și mai putem face și un bine”. Ați înțeles, dragilor? Am explicat un pic așa ca să ajungem până la ziua de azi.

Duminica izgonirii lui Adam din Rai

După aceea, ultima duminică, asta care a trecut, e duminica în care începe postul izgonirii lui Adam și al Evei din Rai. Ați înțeles? Și asta ce înseamnă? De ce au fost izgoniți din Rai? Li s-a pus și lor în Rai, li s-a oferit totul, cum ni le-a pus și nouă Dumnezeu pe toate la dispoziție. Cum se spune la Sfânta Scriptură: ”Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc!”. Ați înțeles? Așa și lui Adam și Eva, tot Raiul cu toate bunătățile la dispoziție, doar așa, firesc să spunem, un pic de post. A spus: ”Uite, doar din copacul ăla să nu mâncați!”. Deci, le-a pus un pic de post. În rest, aveau acces la toate, puteau să se bucure de toate, trăiau în harul lui Dumnezeu, în bucuria lui Dumnezeu, cum se zice, vorbeau cu Dumnezeu.

Și omul ce a făcut? S-a bucurat de toate din plin, o gustat din toate, dar slăbiciunea lui la tentații, ca să nu dăm vina pe diavol, că diavolul l-a îndemnat, nu! Ci pe slăbiciunea aceea… vedem de cine s-a apropiat diavolul? De Eva pentru că a știut că-i mai sensibilă, mai curioasă din fire un pic, așa, și o zis că poate s-o prindă mai ușor. Și o venit cu ideea:

– Ce v-a spus Dumnezeu?

– Păi, uite ce ne-a spus…

Deci prima greșeală, o intrat în vorbă cu el chiar de intrase el în șarpe, deci era ceva nefiresc:

– Păi, ne-a spus să mâncăm din toate numai din copacul ăla, nu.

– A, stai să vezi de ce v-a spus așa! Pentru că în copacul acela e cel mai bun rod, pe care dacă-l mâncați deveniți ca Dumnezeu și Dumnezeu nu vrea să deveniți ca El.

Adam și Eva au încălcat postul dat de Dumnezeu 

Ați auzit ce viclenie? Și dacă omul a fost slab… parcă ce, dacă chiar era cum spunea diavolul, păi, Dumnezeu nu punea copacul ăla acolo și gata! Deci, Dumnezeu putea orișice. Dar l-a pus pentru ca omul să țină un pic de post acolo. Și femeia a căzut în plasă și în momentul în care a căzut și a acceptat gândul că-i bun, ce s-a întâmplat? A fost părăsită de harul lui Dumnezeu și imediat a uitat de poruncă: ”Măi, e bun!” și o și întins mâna și o luat că-i bun și a mâncat din el. Deci, o încălcat porunca. Greșise și se simțea vinovată, dar ca să nu se simtă numai ea, a zis: ”Uite, Adame, ia că-i bun, mănâncă, ia și tu!”. Adică, dacă am căzut eu, să cazi și tu. 

De ce se spune că atunci când o făcut-o pe Eva, a luat din coasta lui Adam, de aici, de la inima lui Adam, și a făcut-o pe Eva? Pentru ca Eva întotdeauna, adică femeia, să fie la inima bărbatului, a lui Adam. Eva era la inima lui, chiar de erau curați, erau nevinovați acolo, în Rai, Eva era la inima lui, era persoana dragă lui cu care tot timpul era împreună în Rai și se bucurau de toate.

O avut încredere în ea și a zis: ”Măi, dacă zice ea că-i bun!…”. Dar vedem că și Adam L-a lăsat pe Dumnezeu, adică o avut mai multă încredere în ea decât în Dumnezeu. Iarăși o greșeală! Iubește cu toată inima, dar nu-L scoate pe Dumnezeu din viața ta! De asta se spune că cei doi devin una, se iubesc în toate, dar Dumnezeu e în viața lor, îi acoperă cu harul Lui.

Harul se îndepărtează de la ei și se văd goi

Adică, din așa zisa dragoste nu îl scoatem pe Dumnezeu pentru că atunci nu mai e dragoste, atunci e patimă, e altceva. Odată ce Îl separi pe Dumnezeu, te depărtezi de harul lui Dumnezeu, acolo intră diavolul, vine el cu partea lui, să zicem așa, te întunecă și ușor, ușor te bagă în toate patimile. Ei, vedem că la ei s-o întâmplat lucrul ăsta, a mâncat și Adam și se spune că li s-au deschis ochii. Adică, la Eva odată ce a mâncat prima, conștiința lucra, a început să-și dea seama că nu-i bine. Mâncând și Adam, atunci conștiința lucra la amândoi, cum se zice, și lucrul ăsta a început să-i roadă pe dinăuntru: ”Ce-am făcut? Am greșit!” și s-a depărtat harul de la ei.

Ei nu aveau haine, erau înveliți în lumină, în harul lui Dumnezeu, și ei nu se vedeau goi. Depărtându-se harul, s-au văzut atunci că-s goi, că nu au nimic pe ei: ”Mă, tu ești femeie! Dar tu ești bărbat!” și deja a intrat partea asta, am putea spune pătimașă, poftitoare, dar și frica, spaima. Ce le-a spus Dumnezeu? În momentul în care veți mânca, veți muri! Ei nu știau ce-i moartea, nu o gustaseră. Își dădeau seama că e ceva înfricoșător, dar nu știau ce e, nu știau ce înseamnă să mori pentru că nu murise nimeni. În Rai erau animale, erau păsări, erau de toate, dar toate erau fără de moarte. Vedeți? Au încălcat postul, de asta e pusă duminica asta a postului pentru că au încălcat postul dat de Dumnezeu.

Adam și Eva se ascund de Dumnezeu 

Și care au fost consecințele? A venit Dumnezeu și a spus: ”Ce ați făcut, măi? Adame, Eva, unde sunteți?” pentru că întotdeauna știa că ieșeau în întâmpinarea Lui, ”Doamne, Îți mulțumim pentru toate!”, iar acum s-au ascuns. ”Adame, unde ești? Eva?”. Încet, încet, așa tiptil, au ieșit:

– Doamne, știi Doamne, aici eram, dar am auzit glasul și ne-am temut, ne-am rușinat că ne-am dat seama că suntem goi!

-Dar de ce sunteți goi? Doar eu v-am îmbrăcat în har, de ce sunteți goi?

– Păi, știi Doamne…

– Nu cumva ați păcătuit, ați încălcat porunca pe care v-am dat-o, să nu mâncați, Adame?

Era, cum se zice, capul familiei, lui i se cerea prima dată socoteală:

– Adame, ce ai făcut? De ce ai făcut lucrul ăsta?

– Doamne, știi? Eva, Eva!

Adică, e ca și cum ar fi zis: ”Doamne, Tu ești de vină pentru că Tu mi-ai dat-o pe Eva! Deci, nu eu am greșit, Eva!. Dumnezeu nu s-a supărat nici atunci și a spus:

– Eva, de ce ai făcut asta? Era soțul tău pe care îl iubeai. De ce ai mâncat tu și i-ai dat și lui?

– Păi, Doamne, nu eu! Șarpele! Adică diavolul, prin șarpe, el e de vină, nu eu!

Lipsa pocăinței celor doi duce la izgonirea lor din Rai

Deci, vedem ce căuta Dumnezeu? Spovedania, căința, pocăința: Doamne, am greșit! Doamne, iartă-mă! Putea să înceapă Adam: ”Doamne, am greșit!”, îl urma și Eva că erau una și zicea și ea: ”Iartă-mă, Doamne, am greșit!” și Dumnezeu îi ierta și nu-i mai scotea din Rai. Îi ierta pentru că Dumnezeu era dragoste, dar n-o văzut pocăința, exact ca la căderea diavolului, care a căzut tot așa, din mândrie. Pentru că n-o fost căință, a căzut și s-a făcut diavol. Atunci s-a făcut și iadul, când au căzut diavolii. Iadul a fost făcut pentru diavol, nu pentru oameni. Dar diavolii, din ură, când au văzut ei că urmează să se chinuiască acolo, ce-au zis? ”Stai, pentru că Dumnezeu îi iubește pe oameni, să-i fac și pe ei să greșească astfel încât să-i trag acolo cu mine, la chinuri.” Deci nu s-o căit nici Adam, nici Eva.

Consecințele nerespectării poruncii postului

Dumnezeu ce a făcut? Prima dată l-a pedepsit pe șarpe. Șarpele, se zice că înainte avea picioare cum au șopârlele. Și atunci i-a spus Dumnezeu: ”Să te târăști pe burta ta și să mănânci țărână!”, pentru că și șarpele mânca din fructele Raiului. Dar acum i-a dat Dumnezeu pedeapsă, i-au intrat picioarele înăuntru și a început să se târască, cum îl vedem acum și să mănânce țărână. Și o pus și blestem între femeie și șarpe. Ați văzut ce înseamnă neascultarea și încălcarea postului? Au fost scoși din Rai.

Mai departe, Dumnezeu a spus: ”Poftim! Ăsta o să fie pământul vostru, dar n-o să mai fie toate gratis, cum erau în Rai! Acolo toate erau gratis, nimic nu murea, nu se stricau, toate erau bune, nu! ”O să munciți pământul ca să vă dea rodul și o să vă dea spini, pălămidă, o să transpirați, o să vă fie greu, dar doar așa vă câștigați pâinea pentru că ați încălcat o poruncă atunci când vă era bine!”. Ați văzut, dragilor?

Să începem degrabă postul, Dumnezeu ne așteaptă!

Și de atunci au venit pe Pământ și au început viața în continuare. Dumnezeu a avut grijă de ei, i-o ajutat și așa s-o înmulțit lumea, nu mai intrăm în amănunte. Ați văzut, dragilor, că atunci când călcăm poruncile lui Dumnezeu, sunt urmări grave? La fel și acum, am început postul. Mulți poate l-ați început și vă bucurați, așa cum poate-i mai greu oleacă schimbul ăsta de mâncăruri de dulce. Cu toate că sunt de ajuns și de post, poate vă e mai greu, dar este bucuria aceea că ați început, ați renunțat la toate celelalte și ați început așa târâș, grăpiș, cum se spune, să faceți ceva, un pic de osteneală. Alții poate n-ați început, începeți de acum, nu-i târziu, Dumnezeu ne așteaptă, cum se spune, până în al unsprezecelea ceas, dar să începem! Să începem un pic de post, cât putem, nu mult, fiecare după putere!

Și alt lucru, să ne spovedim și să ne împărtășim, să luăm putere! Ați înțeles, dragilor? Luăm putere și atunci putem merge mult mai ușor mai departe. Știți când e mai greu cu postul? În prima săptămână, până te acomodezi, a doua deja devine firească și după aia totul devine ușor, numai să vrem, dragilor! Să vrem, că Dumnezeu îi bun, îi dragoste, ne așteaptă cu brațele deschise! Ați înțeles, dragilor?

Viața nu-i ușoară, dar e frumoasă când o trăim cu Dumnezeu

Să știți că viața-i tare frumoasă! Nu-i ușoară, e grea, dar e frumoasă când o trăim cu Dumnezeu, când îl avem pe Dumnezeu în viața noastră, când o avem pe Maica Domnului ca Mamă, pe sfinți ca prieteni, toate-s frumoase! Uitați-vă la păsări, le mai auziți cântând pe aici chiar dacă e așa un timp mai înnorat, mai e burniță, dar ele se bucură, nu contează! Și vedeți că ele cântă și-L slăvesc pe Dumnezeu fără să aștepte lauda cuiva, să le spună cineva ”Bravo!”, să le aplaude, nu! Una cântă aici, una mai încolo, se bucură, ați înțeles? Exact cum le-a spus Mântuitorul și mironosițelor: ”Bucurați-vă!”. Ați înțeles, dragilor?

Dumnezeu ne spune să ne bucurăm, dar să ne bucurăm frumos, nu pătimaș, nu în pofte, nu! Așa cum se bucură păsările! Îl slăvesc pe Dumnezeu, zboară, se bucură, adică își trăiesc viața fără să se lege de cele pământești. Nici nu-și adună rezerve prin pământ, nu! Se lasă în voia lui Dumnezeu și Dumnezeu le hrănește, vedem de ici, de colo, trăiesc toate, e plin de păsări, de animale, toate trăiesc pentru că Dumnezeu se îngrijește de toate.

Să ne lăsăm în mâna lui Dumnezeu 

Oare nu s-a îngrijit și de noi? Nu va avea grijă și de noi cu toate nebuniile astea, cu toate planurile astea lumești? Că toți zic că trebuie să regleze clima, să facă nu mai știu ce… toate astea lumești cu care mulți poate își pierd timpul fără rost sau se cheltuiesc bani fără rost. Pe când dacă ne-am lăsa în mâna lui Dumnezeu, ne-am încredința în mâna lui Dumnezeu, din puținul nostru am mai ajuta și pe alții, ne-am purta și frumos cu ceilalți, să vedeți cât har și câtă bucurie ne dă Dumnezeu! Ați înțeles, dragilor?

Hai, să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții să mergem cu curaj înainte, să ajungem cu bucurie la Sfânta Înviere! Ați înțeles, dragilor? Bucurați-vă, nu vă întristați c-o început postul! E atât de frumos postul, are slujbele atât de frumoase! Cu canoane, cu ”Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă! Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul! Dumnezeule, curățește-mă pe mine, păcătosul! Cel ce m-ai zidit, miluiește-mă! Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă!”.

Să ne cerem iertare! Nu-i o rușine să ne cerem iertare de la Dumnezeu, de la cei din jur și să-i iertăm și noi, să ne bucurăm, să-i îmbrățișăm, să le spunem că iubim! Ați înțeles, dragilor?

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!