Acte cu cip, jocuri video și viața creștină – p. Teologos

Într-o sesiune de întrebări și răspunsuri filmată cu pelerini la Sfântul Munte, Părintele Teologos abordează cu curaj și claritate teme esențiale ale vremurilor noastre: acte cu cip și jocuri video, euro digital, dependența de ecrane și banii programabili, puterea moale a plăcerilor, viziunile adevărate și false, conștiința, mândria și smerenia. Fie că ești tânăr, părinte sau preot, vei găsi aici răspunsuri practice și duhovnicești la întrebările care frământă lumea creștină modernă. Un dialog viu, plin de experiență athonită și de dragoste părintească.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Introducere

Dragii mei, după cum știți, facem regulat filmări cu pelerini, cu sesiune de întrebări și răspunsuri și mai ales în seara asta am dorit să filmez. De ce? Pentru că avem niște grupuri în care sunt preoți, sunt rasofori și sunt și tineri. Și din cauza asta am dorit să facem filmare ca să întrebe preoții, tinerii și oamenii maturi, oamenii în vârstă, astfel încât să rămână pe cameră problemele lor și sper să pot, cu ajutorul Lui Dumnezeu, să mă ajute bunul Dumnezeu și Maica Domnului, să rămână pe cameră soluțiile, pe cât pot eu să le ofer. Ca să nu mă mai lungesc, că știu că aveți un interval de atenție foarte, foarte scăzut – așa este, trebuie să știți, sunt tiktok-ați, din păcate – din cauza asta spun: puneți întrebări. Care dintre voi are întrebări?

Actele cu cip nu înseamnă lepădare de Hristos

Pelerin: Până în ce punct putem merge cu digitalizarea asta?

Părintele Teologos: Sigur, depinde la ce te referi.

Pelerin: Să nu fie lepădare.

Părintele Teologos: A, să nu fie lepădare. Da, deci tu nu te referi la digitalizare, eu cred că tu te referi la actele cu cip.

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: Altceva e digitalizarea, altceva actele cu cip. Digitalizarea înseamnă…

Pelerin: ID-ul digital.

Părintele Teologos: Da, da, da, sigur, sigur. OK, hai să nu intrăm în ce înseamnă digitalizare, că e altceva, un subiect foarte vast, și acela cu multe probleme etice, și nu numai etice, ci și duhovnicești. Să vorbim despre actele cu cip. Nu este lepădare de Hristos. Adică, dacă cineva are act cu cip, sau o să aibă act cu cip, nu înseamnă că s-a lepădat de Hristos. Dar creșterea controlului va fi mult mai mare, controlul va fi mult mai strâns. Am făcut un clip pe tema asta, de vreo 30 de minute, nu știu dacă l-ai văzut.

Pelerin: Da, l-am văzut.

Părintele Teologos: Sigur. Deci dacă l-ai văzut, am spus acolo că nu este lepădare de Hristos și am explicat pe larg faptul că va crește controlul și că cei care sunt la butoane o să aibă o viziune globală asupra ta. Adică sunt mai multe baze de date care se unesc și atunci ei știu totul despre tine și au și o putere mult mai mare de ripostă. Deci dacă nu ești băiat bun, atunci o să-ți taie nu știu ce, o să-ți scadă indexul social, cum este în China.

Părintele Teologos a dedicat o analiză aprofundată acestui subiect, în care lămurește cu argumente duhovnicești și practice de ce acceptarea actelor cu cip nu constituie lepădare de Hristos, dar nici nu este lipsită de riscuri — vedeți cuvântul Actele cu cip.

Euro digital – foarte problematic

În Europa, una dintre cele mai problematice aspecte ale digital ID, eID se numește în Europa, electronic ID, poți căuta chiar pe site-ul Uniunii Europene, este publică informația, eID, este așa-numitul Central Bank Digital Currency, CBDC, Euro Digital. Ăștia vor să implementeze o nouă monedă digitală, adică din pix, cum să spun, un număr, care numărul ăsta să fie total urmăribil, nu știu cum să spun, adică o să știe tot ceea ce faci tu, o să încerce să dispară cash-ul, o să reducă la limita de jos cash-ul, și după care, bineînțeles, ei încearcă să facă să fie și programabil, care asta este foarte, foarte grav, ferească bunul și Sfântul Dumnezeu.

Știi ce înseamnă bani programabili? Adică nu…

Pelerin: Expiră.

Părintele Teologos: Îți expiră. Deci atât. Expiră, adică trebuie să-i cheltui în fiecare lună și dincolo de asta, dacă nu ești băiat cuminte, și o să definească ei ce înseamnă să fii tu băiat cuminte, și acolo e marea problemă.

Pelerin: Adică dacă ești vaccinat, dacă ești…

Părintele Teologos: O întreagă poveste, sigur. Dacă te supui sistemului, că asta e ideea. Și sistemul, bineînțeles că la ora asta nu este un sistem politico-economic democratic, ci este un sistem care frizează de multe ori păcatul, și mai ales păcate grave. Am avut nu știu câte atacuri pe teme de LGBT și așa mai departe. Și, cum spuneam, dacă nu ești băiat cuminte, ca și în Canada, cum s-a întâmplat că le-au blocat ăstora conturile în bancă. Nu știu dacă știi, a fost un mare protest al șoferilor, al conducătorilor de tiruri, în vremea pandemiei. Le-au blocat conturile în bancă. Și, dincolo de asta, poate că nu-ți blochează conturile în bancă, dar, cum a fost la Olimpiada din China, li s-a restricționat ce pot să cumpere. Ce și unde pot să cumpere. Adică puteau să cumpere doar…, li se dădeau bani digitali, nu mai țin minte cum se numesc, yuan digital în China are un anumit nume, nu mai țin minte care.

Pelerin: Yeni.

Părintele Teologos: Cum?

Pelerin: Yeni.

Părintele Teologos: Nu, nu, Yuan. Yenul e moneda Japoniei. Yuanul este moneda Chinei. Și China, dincolo de Yuan, adică moneda fiat, cum se numește, are și o monedă digitală. Yuanul digital care are un nume cu r (renminbi), cred eu.

Conceptul de monedă digitală emisă de banca centrală (CBDC) este explicat pe larg în articolul enciclopedic Monedă digitală a băncii centrale, iar despre implicațiile duhovnicești ale tehnologiei și controlului digital, pe site-ul nostru găsiți reflecția Latura malefică: tehnologie, cipuri, Inteligență Artificială, transumanism.

Experimentul din Satul Olimpic cu Yuani digitali

Revenind, sportivii aveau carduri cu acest Yuan digital și cardurile respective erau programate să poată să cumpere doar din satul olimpic și doar alimente și mai nu știu ce. Problema nu era asta.

Zici: De ce au făcut treaba asta? A fost un experiment, de fapt. A fost un experiment, cum spuneam, că dacă tu nu ești un băiat bun, adică ești indezirabil și dizident și așa mai departe, să poată să te limiteze doar să trăiești la nivelul de subzistență. Pentru că, în clipa în care ți-e contul blocat, tu deja devii liber oarecum, adică: Bă, dacă tot e blocat, am plecat. Știi? Dar dacă tu ai în cont o sumă respectabilă, adică tot ce ai lucrat tu în viața ta, să spun așa, și el îți dă cu târâita, te ține totuși legat.

Logarea prin biometrie le oferă o certitudine mai mare

Deci perspectivele astea sunt foarte sumbre și ca să funcționeze moneda digitală ai nevoie de ID-ul digital. Pentru că, la ora asta oamenii, foarte probabil că foarte mulți dintre voi, dacă nu toți, aveți aplicații pe celular, pe telefon, cu conturile bancare, da? Eh, acolo, te loghezi cu un username și un password. Da, dar asta poate să fie oricine și poți să schimb eu între tine și așa mai departe. Sunt anumite chei ale lor, anumite criterii de siguranță. Dar ca să fie siguri trebuie să existe eID, adică trebuie să existe această identitate electronică astfel încât ei să știe sigur că ești tu. Din cauza asta, ăsta o să fie legat și de biometrie, adică de față, de amprentă, care deja există la telefoane.

Pelerin: În China.

Părintele Teologos: Da, și nu numai în China, adică la orice aplicație bancară serioasă la ora asta te poți loga și prin amprentă și prin față.

Pelerin: Sau Face ID.

Părintele Teologos: Și Face ID, asta zic. Prin biometrie – prin față sau prin amprentă. Și asta este în sistemul de operare, trebuie să știți. Deci asta nu este aplicația, adică nu banca cutare implementează treaba asta, deci aplicația respectivă face doar un apel la sistemul de operare, la iOS sau la Android și ăla se ocupă. Adică deci e făcut, fraților, să fie beton astfel încât să ne urmărească maxim.

Pelerin: Și dacă renunțăm așa deodată la tot? Adică o să vină momentul ăsta să renunțăm o dată la tot?

Părintele Teologos: Asta este opțiunea ta, decizia ta.

Pelerin: Nu este sinucidere?

Părintele Teologos: Nu este sinucidere. Clar, deci dacă renunți la tot, o să renunți la tot. Adică trebuie să ai grădina ta, oricum ar fi bine să ai grădina ta, sau să ai ferma ta, adică să ai acces la resursele primare de trai. Pentru că, am spus, nu este lepădare de Hristos, dar în clipa în care tu ești dependent de ei, o să te strângă de gât. Înțelegi ce vreau să spun.

Pelerin: Da. O să te sugrume. O să te constrângă.

Se urmărește creșterea controlului. E nevoie de rugăciune și unitate

Părintele Teologos: Da, te sugrumă. O să te constrângă să faci ceva. Dacă e vorba de bir, eh, dă-i Cezarului ce-i al Cezarului. Nu e bine, dar eh. Dar dacă e vorba de păcat, atunci clar nu trebuie primit. Și din cauza asta, cum spuneam, o dată trebuie să avem acces nemijlocit la resursele primare de trai: grădină, fermă… Și doi – trebuie să fim uniți între noi. Cu Dumnezeu și între noi… De ce? Pentru că dacă tu ești singur te termină. Dar dacă oamenii sunt uniți pot să reziste. Începând inclusiv de la un sfat, o bătaie prietenească pe umăr, o spovedanie, o recomandare, și până la: Bă, frate, mi-au închis contul în bancă, n-ai 5 lei să-mi dai? Milostenie. Este esențial, esențial. Că dacă omul se chircește, cade în deznădejde, atunci clar intră în sistem. Nu că vrea el, să spun așa, dar n-ai ce face.

E foarte important să existe, și clar că o să existe rugăciune, că dacă nu este rugăciune omul disperă. Nu subestimați, spun iarăși și iarăși, cu foarte multă pace și cu foarte multă intensitate, nu subestimați importanța rugăciunii. Că la ora asta dacă nu este rugăciune ăștia ne termină. Adică vedeți, iPhone se bate cu Android, dar pe tema asta toți sunt de acord. Când vorbim de urmărire și așa mai departe, toți sunt de acord. Chit că ei încearcă să-și împartă segmente de piață și așa mai departe. Nu mai vorbesc de firmele de telefoane din China, care clar că sunt împotriva firmelor americane. Da, dar pe tema urmăririi toți sunt de acord. Și atunci, clar, ăla ești. În regulă? Trebuie rugăciune neapărat și curaj, că Dumnezeu e de partea noastră.

Legătura dintre rugăciunea neîncetată și puterea de a rezista în fața presiunilor lumii este explorată cu multă căldură în experiența părintelui Teologos cu Rugăciunea lui Iisus.

Puterea moale este mai tare decât puterea tare

Pentru că vezi că oamenii încep să-și dea seama și se opun. Adică există discuții foarte serioase pe tema asta, că oamenii nu doresc să… Dacă n-ar ajuta Dumnezeu, oamenii s-ar duce ca și în “Minunata lume nouă”. Nu știu dacă știți celebra carte a lui Aldous Huxley în care toți sunt conduși prin plăcere. Adică li se oferă foarte multă plăcere, apropo de telefoane și apropo de ecrane, foarte multă plăcere, și oamenii sunt manipulați. Asta au dorit să implementeze. Au încercat cu puterea tare pe vremea comunismului, s-a văzut că nu merge pentru că oamenii ripostează, și acum încearcă cu puterea moale, care puterea moale e mai tare ca puterea tare. Puterea prin plăceri.

Da, dar vezi că Dumnezeu iarăși nu ne lasă, cu toate că suntem niște păcătoși, nu ne lasă, și spune: Vezi că plăcerea nu-i corectă, plăcerea trupească nu e bună, îl distruge pe om, pulverizează societatea. Și atunci oamenii se revoltă, se opun. Apar mișcările astea de opoziție, de contra. Apare suveranismul, iubirea de neam, demnitatea, virtutea, și asta e foarte bine. Și cu toți paraziții care sunt, dar e foarte bine. Sigur că trebuie curățare, trebuie unitate, și să mergem înainte, că altfel ajungem la păcat. Acolo e problema cea mare. Dacă politica rămâne pe teme politice, cum spuneam: măsuri economice și mai departe, zici: bă, asta e. Dar în clipa în care intră în păcat, stop, acolo nu putem să acceptăm treaba asta.

În regulă? Alte întrebări? Tinerii. N-aveți. Tu ai? N-ai. Bine, păi atunci închidem…

Dependența de jocuri pe calculator

Pelerin: Părinte, apropo de gadget-uri.

Părintele Teologos: Da, sigur.

Pelerin: Am un băiețel, are în jur de 17 ani, face chiar acum în septembrie, pe 16.

Părintele Teologos: Mulți înainte.

Pelerin: Problema mea cea mare este că acest copil, nu că nu-l duce capul sau că nu-i deștept, este foarte…, are minte, învață foarte bine la școală, ce-i drept. Meteahna lui sunt jocurile pe calculator. Chit că renunță la calculator, ia telefonul. Lasă telefonul, ia calculatorul. Problema mea cea mare este că…

Părintele Teologos: E dependent de jocuri.

Pelerin: Deja este dependent de ele, totodată, și nu de alta. Nu zic să nu se joace, ce e drept. Problema mea este că se cam joacă în perioada vacanței de dimineața până seara. Și culmea e că undeva pe la ora 3 dimineața se culcă.

Părintele Teologos: Se mai culcă?

Pelerin: Se mai culcă și se trezește undeva la 12, la prânz adică.

Părintele Teologos: Sigur că da.

Pelerin: Deci problema mea e: ce aș putea să fac? Am încercat în toate chipurile și nu pot să-l domolesc.

Părintele Teologos: Sigur. Bun, deci întâi de toate el trebuie să știe că se droghează. Deci jocurile pe calculator sunt o sursă foarte puternică de drog. Eu sunt, ce să zic eu, fraților, vă rog să vă rugați pentru mine că nu sunt cine știe ce, cu adevărat, adică chiar că așa, dar a îngândit Dumnezeu, și cred că din cauza asta a îngândit Dumnezeu, ca să fiu în industria informaticii 30 de ani. Și cunosc, că așa s-a întâmplat, cât de cât să lucrez la firme foarte mari din Silicon Valley. N-are importanță, dar așa s-a nimerit. Cum s-a nimerit e o altă poveste. Deci ceea ce spun eu acum, nu spun de la a 15-a ureche și că mi se pare…

Pelerin: Sunt de acord cu dumneavoastră că este un drog.

Dimensiunea medicală și spirituală a dependenței de jocuri este analizată și într-un material mai vechi de pe site-ul nostru, Pericolele tehnologiei, a jocurilor pe calculator, dar și într-o discuție recentă în care un specialist explică Dependența de jocuri: când e prea mult?

Jocurile sunt proiectate să fie precum drogurile

Părintele Teologos: Da, nu e că mi se pare mie că, ci vorbesc foarte concret. Și acum o să explic, am mai explicat, dar o să explic ca să ne intre foarte bine în cap, cu mult drag spun asta și cu multă intensitate, cum se face treaba asta și că este științific. Adică în clipa în care un joc costă peste 100 de milioane de dolari, un joc, – vorbim de jocurile alea care se numesc AAA, adică de top – și jocul respectiv este dat pe gratis, înseamnă că produsul ești tu. Și credeți-mă că firmele mari, cum ar fi Rockstar Games sau Blizzard și așa mai departe, își scot banii, cel puțin Blizzard anul trecut și-a scos banii de pe joc în două luni, cu toate că l-au dat pe gratis. Și cum fac asta? Prin maximizarea drogului din joc. Și o să spun cum se face. Sigur că e mai complex, mai complicat, dar acum explic pentru toată lumea și foarte pe scurt.

Un program de dimensiunea asta are două faze în dezvoltarea lui. Faza alfa și faza beta. În faza alfa sunt foarte mulți programatori care scriu cod, jocul crește, crește, crește, crește, crește, până când spune project managerul: stop, ăsta e, ne oprim. După care jocul se împinge în faza a doua, în faza beta – faza de testare și de polizare, – în care sunt aduși foarte mulți testeri, cât încape buzunarul, și uneori la anumite firme încape buzunarul mult de tot. De ce? Pentru că trebuie să știți că industria jocurilor are cheltuieli și venituri mai mari decât industria filmului plus industria muzicii la un loc. Adică vorbim de o industrie enormă care, datorită faptului că oamenii maturi nu o văd față către față, ea nu apare și ăștia nu doresc să apară în presă, dar îi termină pe tineri.

Bun, deci vreau să spun cu foarte mulți bani, sunt aduși acești testători, acești oameni care testează jocul la sediul firmei, – și de obicei vorbim de zgârie-nori sau niște campusuri foarte serioase, deci nu vorbim de barăci, – și ei testează întâi de toate, cantitatea de drog. Am uitat să spun, ei semnează ceea ce se numește NDA (Non-Disclosure Agreement), adică un contract de confidențialitate, că n-au voie să spună ce văd, și ei testează cantitatea de drog. Științific, cu aparate. Adică li se măsoară creșterea pulsului, li se măsoară dilatarea pupilei și efectele cutanate, adică transpirația și pielea de găină.

Pelerin: Adică, cu alte cuvinte, starea pe care o are cel care joacă…

Părintele Teologos: Da, da, excitarea, excitarea. Cantitatea de drog. Se numește curbă de adicție treaba asta. Bun. Deci dacă în 10-15 minute curba de adicție n-a ajuns la nivelul dorit, jocul se împinge înapoi în faza alfa. Jocul se împinge înapoi la programatori, la dezvoltatori, până când se ajunge la nivelul de adicție dorit. Și asta se întâmplă. Și din cauza asta, cine urmărește – sper să nu urmăriți – cine urmărește industria jocurilor, vezi că spune: marea firmă cutare. Rockstar Games, de exemplu, care are un joc celebru care te învață să furi mașini și te învață să fii gangster, da? Cred că, uite, că râde acolo, da, sigur.

Pelerin: Da, îl știu. Îl știe.

Părintele Teologos: Știe jocul, da. GTA-ul, sigur, da, da, da. GTA se numește, Grand Theft Auto. Nu cumpărați.

Pelerin: Îl joacă.

Părintele Teologos: Da, din păcate.

Pelerin: Tocmai că îl joacă. GTA, Counter-Strike. Un joc mai moale, simulatorul Truck.

Părintele Teologos: Bun, ok. Șah joacă?

Pelerin: E un fel de tir…

Părintele Teologos: Știu. Hai că ăla-i mai moale.

Pelerin: Am văzut ceva gen Miliard… Dar la Counter-Strike și la GTA vreau să vă spun că mai are un pic și sparge tastatura.

Părintele Teologos: Sigur, evident, pentru că este această…, am spus, vorbim de un joc peste 100 de milioane sau miliarde, nu știu, o sumă astronomică, doar pe un joc. De ce? Pentru că este făcut drogul să fie la maxim astfel încât să-l țină rob acolo. Și din cauza asta super studioul ăsta, Rockstar Games, care face GTA-ul, spune că, da, că acum GTA 6 trebuie să iasă, spune: nu o să iasă acum, o să iasă mai încolo. De ce?

Pelerin: Îi ține în suspans.

Părintele Teologos: Nu, nu, și că îi ține în suspans, dar nu au curba de adicție la nivelul la care doresc. Din cauza asta. Adică ei au terminat jocul, au dat jocul în beta, cum se numește, adică la internal beta, adică să testeze beta-testerii, ăștia nu sunt destul de excitați, nu sunt destul de dependenți de joc, ok, înapoi la programatori. Și din cauza asta.

Pelerin: Să mai lucreze la el.

Părintele Teologos: Sigur, evident, să mai lucreze la el. Băi, fraților, jocurile tot alea sunt, de pe vremea lui Pazvante, adică Counter, adică joc de împușcat, nu zic că e bine. Bun, bun, joc de împușcat.

Pelerin: Da, nu nu nu. E violent.

Părintele Teologos: Sigur. Diferența este cantitatea de drog, care de obicei e prin grafică, da? Și trebuie să știți că sunt firme de grafică, să nu dau nume acum, este un studio de grafică care a făcut jocuri atât de adictive, a câștigat nu știu câte premii și nu știu câte… și așa mai departe și a dat faliment. A dat faliment de ce? Nu pentru că nu era de succes, am spus că a câștigat nu știu câte premii, ci pentru că efectiv toți erau surmenați. Toți programatorii, toți designerii erau surmenați, erau terminați și n-au mai putut pentru că au împins la maxim cantitatea de drog și să facă jocul, să facă grafica astfel încât să fie adictivă.

Un neurolog explică mecanismele prin care ecranele și jocurile ne recablează creierul pe dependență — vedeți materialul Neurolog: Ei te doresc dependent și fără țeluri!

Dependența de jocuri poate duce uneori chiar la moarte

Și doar un singur caz să dau, un programator de la o firmă foarte mare – de la Ubisoft, că nu sunt ei neapărat de vină, – ăsta stătea în gazdă la o cunoștință, să spun așa, la cineva. Și cunoștința nu se vedea cu el, nu pentru că erau certați, ci pentru că nu se intersectau drumurile lor. Și cunoștința, omul vedea în continuu că intră banii de chirie pe aplicație, în contul bancar și ok. Și la un moment dat se opresc donațiile, se oprește chiria. Ăsta așteaptă o zi, două, trei, o săptămână, trimite mesaj, nimic. Îl sună, nimic. Bă, ce s-a întâmplat? Merge, bate la ușă, nimic. Iar îl mai așteaptă câteva zile, “Bă ce fac eu?” Și în ultimă instanță sparde ușa să intre înăuntru. Când intră, tot apartamentul era aproape plin de turnuri, de cartoane de pizza și de conserve de băuturi din astea energizante, cum e Red Bull. De băuturi energizante.

Pelerin: Și omul murise…

Părintele Teologos: Da. Și ăsta era mort pe tastatură. Era mort pe tastatură și jocul încă se derula. Sigur că, bun, în cazuri de genul ăsta, clar, chemi poliția, că, na, așa i s-a făcut autopsie și lucruri medico-legale și nu știu ce, și au găsit că era plin, era super drogat, dar nu de faptul că se injectase omul, ci de joc. Până acolo se poate ajunge. Și cunosc și alte cazuri.

Era un caz cu un cuplu, o familie, care datorită unui joc le-a murit fetița. Aveau o fetiță de 3 ani și a murit de foame fetița. Că ăștia erau concentrați pe jocul respectiv. Care jocul respectiv nu era un joc din ăsta de împușcat, era un joc în care ăștia aveau grijă de un copil virtual. Și le-a murit copilul în real. Vorbesc foarte, foarte serios.

Deci e groaznic unde se poate ajunge. Ferească bunul Dumnezeu! Și asta spun pe cameră, sper să mai trăim amândoi în clipa care o să publicăm clipul. Să-l trimiteți copilului dumneavoastră. Foarte important. Pentru că el se pregătește pentru o lume care nu există și va fi total singur.

Enciclopedia ortodoxă oferă o privire sintetică asupra acestui fenomen tot mai răspândit în rândul tinerilor — o completare firească a acestor mărturii este articolul Dependența de jocurile pe calculator de pe OrthodoxWiki.

Gamerii se distrug investind într-o realitate care nu există

Pelerin: Am încercat, să zic așa, să-l modelez și i-am explicat: “Copilule, e simplu pentru tine. Tu te joci jocurile astea, dar în același timp ai putea să te gândești că ai putea tu să le faci, să le vinzi la alții.”

Părintele Teologos: Eh, nu spuneți treaba asta că o să o facă.

Pelerin: Ideea e, știți ce răspuns mi-a dat? A zis: “Tati, acum cu calculatorul fac bani în orice.”

Părintele Teologos: Nu e adevărat. Să nu fie foarte sigur, pentru că dacă el își recablează creierul pe nivele înalte de dopamină, adică pe nivele înalte de drog, o să-și distrugă capacitatea de concentrare.

Pelerin: Tocmai asta e și ideea.

Părintele Teologos: Sigur. Numărul 2. Am spus că se pregătește pentru o realitate care nu există. Deci el în clipa în care împușcă, primește recompensă. Și mai ales că el împușcă fără niciun fel de risc. Adică ferească Dumnezeu. Nu zic că e bine să fie cineva pe front. Adică ferească Dumnezeu. Dar pe front, măcar ești în risc. Adică, bă, te împușcă ăla, tu ești în frig, în noapte, ferească Dumnezeu. Tu aici ești în fotoliu, împuști și primești și satisfacție că îți crește punctajul și rating-ul și ce o fi.

Pelerin: Rating, ce-ți dă.

Părintele Teologos: Sigur, evident. Asta este foarte destructiv. Și unde mai pui că nu știi să relaționezi cu o persoană, și mai ales cu o persoană în sex opus. Nu știi cum să te comporți cu ea.

Pelerin: Culmea e că maică-sa îl strigă la masă și el începe și țipă.

Părintele Teologos: Sigur.

Pelerin: Nu mai vorbește calm.

Părintele Teologos: Da, da. da, pentru că, evident, intră în sevraj.

Pelerin: Bineînțeles că atunci trebuie să intervin și să ridic un pic glasul la el.

Părintele Teologos: Din păcate.

Pelerin: Ca să-l ponderez. Numai că, culmea, primesc același răspuns. Și de multe ori îmi vine să-l pocnesc, ca să-l liniștesc, să-l trezesc.

Dependenții nu mai disting corect între real și imaginar

Părintele Teologos: Sigur, iertați-mă. Da, eu cunosc cazuri care și-au împușcat părinții. Vorbesc foarte serios.

Pelerin: Mai sunt și cazuri mediatizate.

Părintele Teologos: Da, da, da, sigur. Adică sunt cazuri, le puteți găsi mediatizate, în care li s-au luat jocurile și pentru că într-un caz efectiv erau cablați, recablat creierul pe violență, sau în alt caz că nu mai făcea distincție între real și imaginar. Un caz celebru cu… i s-a luat… Halo, poate că ați auzit, tot un joc de împușcături, un FPS mai ales, astea sunt foarte periculoase. FPS-urile sunt “first person shooters” în care tu nu te vezi pe tine ci ești efectiv imersat acolo în joc și vezi doar ce se întâmplă, adică îți vezi doar pușca, deci efectiv te simți în joc. Și mai ales dacă ai și o cască, ești terminat.

Bun, revenind. Și era un tânăr care și-a împușcat părinții, mama a murit, tata a ajuns la urgență și toți au spus inclusiv tatăl că el nu mai făcea distincție între real și imaginar. Și el credea cu tărie că o să scrie “game over” și o să învie, să spun așa, o să reseteze jocul și mama iar o să fie în viață și așa mai departe. Adică sunt lucruri foarte, foarte, foarte serioase.

Pelerin: Grave.

Părintele Teologos: Da, sigur, cum să nu. Dar întâi de toate vorbim de treaba asta: că este în continuu excitat, o să-și distrugă intervalul de atenție, și în real totul o să i se pară plicticos. Și nu o să mai poată să relaționeze cu celelalte persoane. Probabil o să fie singur în viață.

Riscurile pe care inteligența artificială și ecranele le reprezintă pentru generația tânără sunt dezbătute și din perspectiva unui specialist IT în dialogul Riscurile Inteligenței Artificiale pentru tineri.

Remedii în ortodoxie pentru adicția de jocuri

Pelerin: Părinte, dar ortodoxia are un remediu pentru așa ceva?

Părintele Teologos: Sigur, evident.

Părintele Teologos: Sunt cazuri din familia noastră, care ne chinuim să le creștem în spiritul ortodox și al mântuirii, în vederea mântuirii. Cum ne poziționăm noi? Și în familia mea tot la fel, tot asemenea… Și în familiile unor preoți și altor prieteni și așa mai departe.

Părintele Teologos: Sigur.

Pelerin: Copiii sunt aceiași.

Părintele Teologos: Sigur. Nu e același lucru, să știți.

Pelerin: Eu cred în felul următor. Singura chestie a noastră este că noi am fost cei care am făcut acest lucru.

Părintele Teologos: Păi cam da.

Pelerin: Noi i-am băgat în transa asta.

Părintele Teologos: Așa este, așa este.

Pelerin: Pentru că noi le-am oferit.

Părintele Teologos: Așa este.

Pelerin: Noi n-am fi putut ca și părinți să facem excepție de la ceea ce se petrece în comun, pe lângă copiii noștri.

Părintele Teologos: Așa este, Părinte, dar se poate induce program, trebuie să fie program. Deci numărul unu: limitarea accesului, clar. Nu spun tăierea totală, mai ales în clipa în care e dependent, că dacă îi tai total atunci intră în sevraj, de aici provine tantrum, adică o să fac scandal urât. Și datorită faptului că e formă de drog foarte serioasă, trebuie să aibă înainte o formă de durere. Adică o formă de drog, vorbim de o formă de plăcere trupească, un pușeu de dopamină serios. Înainte trebuie să fie și o formă de durere: “Ți-ai făcut temele? Ai ajutat-o pe mama la vase?” Nu, vorbesc foarte serios.

Pelerin: Părinte, eu când îl întreb de teme, îmi spune că el nu are teme. De fiecare dată, în tot timpul anului, asta îmi spune mereu. Același lucru. Deci de dimineață, de când se trezește până pleacă la școală, el e pe jocuri.

Părintele Teologos: Da, e greșit. Dacă ai putea să…

Pelerin: Știți ce face? El își face temele în clasă.

Părintele Teologos: Da, greșit.

Pelerin: Atât de repede le face.

Părintele Teologos: Da, dar își fură căciula. Și mai ales dacă folosește ChatGPT, își fură și mai tare căciula. Bun. După care, tu să fii exemplu personal, adică trebuie să stai cu el. Trebuie pus în locul jocurilor, care sunt o falsitate, după cum vedeți, trebuie pus ceva real, care acel real este persoana. Deci numărul unu: trebuie să se roage, care e cam dificil în cazul copilului tău, foarte probabil, dar neapărat trebuie să se roage ca să primească iubire de la Dumnezeu, să poată să iasă. Și numărul doi…

Pelerin: În fiecare duminică merg la Sfânta Liturghie…

Părintele Teologos: Nu, nu, nu, fiecare zi [să se roage].

Pelerin: Maică-sa îl sună de la biserică: “Vino la Sfânta Liturghie” și el nimic.

Părintele Teologos: Da, greșit.

Pelerin: Se face că doarme. Nu doarme, dar nu vrea să vină.

Pelerin: Nu plecați fără el.

Părintele Teologos: Da, nu plecați fără el. Și trebuie să-i spui că el se distruge pe sine, pentru că, am spus, se droghează astfel. Și numărul doi: trebuie tu să fii în viața lui și să fii exemplu personal pentru el. Adică trebuie să faceți ceva împreună. Dacă, de exemplu, aveți o grădină, trebuie să mergeți să săpați împreună.

Pelerin: Și trebuie să vină și dintr-un fel de obligație.

Părintele Teologos: Sigur, evident. Da.

Pelerin: Și în alte activități: bicicletă, fotbal, baschet…

Părintele Teologos: Bicicletă și cu astea, dar degeaba, se uită la ea…, are două,…

Părintele Teologos: Nu, nu, nu, trebuie să-i tai asta, pentru că altfel îl pierzi. Și dincolo de asta trebuie să pui ceva în loc. Și acel ceva în loc este, cum spuneam, o activitate împreună. Ar fi mai bine cu prietenii lui, dar de obicei gamerii nu prea au prieteni, sau au prieteni virtuali. Prietenul este un… o doamnă avatar.

Pelerin: Prieten este cu cei cu care joacă online.

Părintele Teologos: Păi asta zic.

Pelerin: Și are vreo 3-4.

Părintele Teologos: Da, dar ăla nu-i prieten. Ăla este doar un avatar. Pentru că el nu simte dragostea prietenului lui. Sunt co-criminali. Înțelegi? Adică cu care ei împușcă, mă rog, sunt într-o echipă și împușcă pe ăilalți din Counter, să spun așa. Deci trebuie tu…, iertați-mă puțin, aveți dreptate, deci tu trebuie să te ocupi de el să spui: Gata, s-a terminat, o oră pe zi te joci, atât, după care vii cu mine să batem cuie în geam. Sau să găsești o activitate împreună, care să-i folosească și lui după aceea. Pentru că dacă el spune că nu are teme, bun, își fură căciula. Sigur că ar trebui să te uiți, dar e dificil să-l prinzi, dacă nu are responsabilitate.

Ei, și atunci spui: ok, vii cu mine să facem nu știu ce. Dacă stați la casă o să găsești ceva util, dacă nu, iarăși ceva util. În ultima instanță, uite-te pe internet și găsește tutoriale să înveți și tu bricolaj sau whatever, ceva, și faceți împreună. Și, cum spuneau și băieții, mergeți în excursie, în drumeții undeva, pentru că altfel se termină.

Și în ultima instanță ar fi foarte bine sport de echipă. Sport de echipă, pentru că în echipă se ferește de cele două extreme, care ambele sunt de la diavol, adică și de mândrie, că vede că în echipă nu poate singur, și pe de altă parte și de deznădejde, pentru că: bă, sunt și eu bun la ceva, sunt și eu un jucător și așa mai departe. Și chiar tu poți să joci cu el ceva, eu știu, tenis, fotbal, baschet și așa mai departe. Clar trebuie făcut treaba asta pentru că altfel îl pierzi. Evident că ar trebui să se roage, pentru că asta este pilonul care îl ajută să iasă, dumnezeiescul.

Chiar am văzut un referat al unui mare specialist în droguri, care, după nu știu câte citate și nu știu câte cazuri și nu știu câte referințe, spunea că singurul lucru care scoate pe om din adicție este ideea de divinitate. Numai asta scoate pe om cu adevărat din adicție, din dependența de droguri. Și asta e formă de drog.

Pelerin: Și nu numai.

Părintele Teologos: Și nu numai, sigur, clar.

Pelerin: Și din… alte stări.

Părintele Teologos: Sigur. Dar vorbim acum de asta. Și dincolo de asta trebuie să se spovedească, ca să fie responsabil. Deci el până la ce vârstă o să trăiască întreținut de voi? Și să nu creadă el că el o să facă bani de orice. Nu o să facă. Pentru că întâi de toate ca să facă bani nu trebuie să fie bun, trebuie să fie mai bun decât ceilalți.

Pelerin: Eu i-am spus…

Părintele Teologos: Numai puțin, lasă-mă. Mai bun decât ceilalți și întâi de toate la caracter. Pentru că dacă el este foarte bun profesionist, să spun așa, adică are o anumită îndemânare sau o anumită inteligență și el are un caracter necizelat, păi cine cumpără de la el, cumpără o dată și după care zice: Băi, mai bine lasă, mai bine mă duc la cineva la care am o experiență mai plăcută, chiar dacă dau un preț mai mare sau un produs inferior, dar măcar știu că am o experiență plăcută.

Pelerin: Așa este.

Părintele Teologos: În regulă?

Pelerin: Contează mai mult de 90% asta de care spuneți dumneavoastră, cu experiența…

Părintele Teologos: Sigur, evident, nu 100%, dar….

Pelerin: E ca și ambalajul unui produs, uneori ambalajul te convinge până să guști, dar și experiența cu…

Formarea duhovnicească a tinerilor în familia creștină, cu accent pe responsabilitate și echilibru interior, este tema centrală a materialului Educația duhovnicească a tinerilor: caracter și echilibru în Hristos, iar despre spovedanie ca instrument de vindecare, vedeți Spovedania ortodoxă: sens, pași, duhovnic și vindecare.

Toți oamenii caută într-un fel Raiul

Părintele Teologos: Sigur, și de fapt trebuie să știi de ce. Pentru că tot omul, chiar tot omul, caută raiul. Și noi trebuie să-i oferim clientului nostru, aproapelui nostru, hai să spun așa, raiul. Fiecare pe nivelul lui, pe pătrățica lui, pe nișa lui. Dar întâi de toate vorbim de rai, adică de o experiență, pentru că raiul, sigur, este și un loc, dar întâi de toate este o stare, este o trăire, este o experiență. Și noi asta trebuie să-i oferim. Și asta se vede oriunde vreți voi. Și eu țin, deși erau programatori care erau foarte, foarte buni, dar aveau niște caractere foarte dificile, toxice, și atunci zici: Băi, mai bine decât ăsta, mai bine las-o.

Pelerin: Legat de situația băiețelului, e o chestie oricum la nivel mondial, chestia asta adică nu se întâmplă doar în familia lui…

Părintele Teologos: Așa am spus că este cea mai mare industrie, sau una dintre cele mai mari industrii.

Cum ne putem regăsi și să ne schimbăm viața?

Pelerin: Asta primim și noi din mass media, dar cel mai mult primim… Și au început să fie meserii pe cale de dispariție, tocmai că apar chestii de influenceri, adică vor fi chestii care cred că vor dispărea în viitor, pentru că știi că poți să faci bani din spatele unui telefon. Acum, dacă îmi permiteți să fiu puțin mai…, nu știu dacă indiscret sau… Dumneavoastră ați lucrat 20-30 de ani, ați spus în…

Părintele Teologos: Nu vorbesc despre mine, continuă.

Pelerin: A, nu? Vroiam să vă întreb care a fost acel declic care v-a făcut să renunțați? Pentru că și noi, poate, dintre cei de față, suntem aici într-o căutare. Și poate nu știm exact de ce am venit. Dar la locurile noastre de muncă, unde activăm, suntem agitați sau ne stresează ceva. Vrei la un moment dat să faci o schimbare, dar nu reușești să ai acel click de a face o schimbare. Vreau să ne împărtășiți din experiența dumneavoastră cum putem găsi noi acel declick de a face o schimbare, nu știu, și de domeniu, sau viață monahală, sau orice.

Părintele Teologos: Da, da. Roagă-te cu sinceritate la Dumnezeu. Roagă-te cu sinceritate la Dumnezeu și la Maica Domnului. Și în clipa în care simți că nu te împlinești într-un loc și dincolo de asta simți că te împlinești într-un alt loc, pentru că nu e numai faptul că nu te împlinești într-un loc, pentru că astea toți oamenii o au, să știi. Nu care cumva să credeți voi că, apropo, cutare influencer sau influenceriță este în rai. Nu există așa ceva, raiul nu e pe pământ decât în inimile oamenilor. Și de obicei nu în inimile influencerilor. Tot respectul pentru ei.

Ei, deci dacă vezi că Dumnezeu te duce într-o altă parte, într-un alt loc unde te simți mai bine, adică mai liniștit, nu cu mai mulți bani, ci mai liniștit, mai bucuros, crește iubirea în tine, și întrebi și vezi că nu e o problemă de păcat, atunci du-te în locul respectiv. Minimizează schimbările. De ce? Pentru că orice schimbare îți aduce de obicei o tulburare.

Pelerin: Că noi trăim într-un confort, chiar dacă trebuie disconfort.

Părintele Teologos: Evident. Și din cauza asta vezi că noi monahii, dacă nu avem descoperire de la Dumnezeu, rămânem în același loc. De ce? Pentru că în locul respectiv ne obișnuim, locul respectiv se estompează, dispare de fapt, și atunci noi suntem liberi să ne concentrăm pe viața duhovnicească. De asta este foarte bine să stai într-un loc, pentru că înveți meseria și după care asta se estompează, o faci din rutină și sufletul îți este liber să se concentreze pe dezvoltarea ta ca persoană. În adevăratul sens al cuvântului. Dacă vezi că asta nu se întâmplă și vezi că Dumnezeu îți arată că într-o altă parte e mai multă dragoste, nu e o atmosferă toxică, toate cele ale harului, să spun așa, atunci du-te acolo. Astfel încât rezultatul să merite deranjul schimbării. Înțelegi?

Pelerin: Exact. Foarte frumos. Mulțumesc.

Părintele Teologos: Domnul. Altă întrebare? Parcă era acolo, cineva dorea să întrebe, nu? Nu. Bun. Aveți alte întrebări?

Pelerin: Eu vreau să vă mulțumesc.

Părintele Teologos: Să-ți ajute bunul Dumnezeu!

Pelerin: Am fost anul trecut la dumneavoastră în mai și eram cu moralul la pământ, nu știam ce cale să iau. Și mi-ați dat atunci un sfat care…

Părintele Teologos: Ei, să ajute bunul Dumnezeu. Sigur. Bine. Maica Domnului, ea face, draga de ea, pentru că eu zic și eu ce-mi vine pe moment, mă mai rog și eu, și mai departe Dumnezeu lucrează. Dumnezeu lucrează, că noi nu facem mare… Noi suntem ca și poștașul, știi? E adevărat că uneori când vine o scrisoare de la iubită, îți vine să-l îmbrățișești pe poștaș, dar el, săracul, își face și el datoria. E doar ca și un gardian orb.

Căutarea sensului vieții și drumul de la dependență la libertatea în Hristos sunt povestite cu o sinceritate cutremurătoare în dialogul De la adicție la record mondial și mântuire, iar despre pocăință ca poartă a schimbării lăuntrice, pe OrthodoxWiki găsiți o prezentare temeinică: Pocăința.

Dependența nu se diminuează cu vârsta, ci dimpotrivă

Pelerin: Totuși, această dependență nu se diminuează odată cu vârsta?

Părintele Teologos: Nu. Din contră.

Pelerin: Este mai rău.

Părintele Teologos: Da, este mai rău. De ce? Pentru că apare așa-numitul obicei. Și obiceiul devine o a doua natură, a doua fire a omului și omul efectiv nu știe cum să mai iasă de acolo. Adică el este învățat să se joace. Bun, într-un final, hai să spun că îl convingi să nu se mai joace. Unde mai pui că dacă se maturizează, el dobândește o anumită experiență de viață, nu mă refer neapărat în gaming sau în orice altceva, o experiență de viață, și atunci îți servește: Nu mă înveți tu pe mine! Capătă o anumită încredere în sine, care este distructivă evident: Nu mă înveți tu pe mine, că știu eu.

Și o dată e mult mai greu să spargi asta, și dincolo de asta el toată viața s-a învățat că plăcerea lui vine de acolo. Care, mai ales în cazul adicțiilor puternice, al dependențelor puternice, creează o plăcere foarte mare, aproame verticală, un pușeu din ăsta, un șoc puternic. Și dacă îi spui să meargă să pescuiască, zice: Ce-i asta? Sau să meargă să asculte la biserică: Ce e asta?

Pelerin: Nu le mai creează nimic interes, nu-i mai impresionează nimic.

Părintele Teologos: Evident, sigur. Da. Pentru că lucrurile lui Dumnezeu au și ele o plăcere, adică o proiecție dopaminergică. Și ele au. Dar ele au o proiecție dopaminergică foarte lină, care îi lasă libertate omului. Apa și pâinea de la Dumnezeu este. Și bineînțeles că este un pușeu de dopamină în clipa în care bei apă sau mănânci pâine. Dar pentru că este direct de la Dumnezeu e foarte lin și omul rămâne liber să se roage și să se îndrepte către Dumnezeu. Omul a distorsionat treaba asta prin jocuri sau prin alte forme de drog și atunci astea îi generează dependență, îl fac pe om rob, nu-i mai păstrează libertatea.

Sigur că dacă omul dorește să iasă, e foarte bine că are pâine și apă, să spun așa. Dar dacă nu vrea să iasă și vrea să simtă în continuu aceeași plăcere, atunci ferească Bunul și Sfântul Dumnezeu. Și mai ales că asta crește în timp. Deci dacă nu se tratează, crește în timp. De ce? Pentru că omul, ca să simtă aceeași plăcere, trebuie să crească doza. Știți treaba asta.

Pelerin: Sau altceva mai puternic.

Părintele Teologos: Da, da, mai puternic și mai…

Pelerin: Mai interesant, cu un bonus mai mare.

Părintele Teologos: Sigur, și nu mai e atâta. Faptul că trebuie să crească doza… De ce? Pentru că creierul generează reacții contrare ca să ajungă iarăși la punctul de neutru. Hai să luăm pe ceva care este cuantificabil, eu știu, pe țigări sau pe cafea. De exemplu, omul bea o ceașcă de cafea, asta îi generează o plăcere trupească. Creierul atunci îi generează minus o cafea, să spun așa, ca să-l aducă pe om iarăși la libertate, pentru că creierul a fost creat de Dumnezeu. Atunci omul, ca să simte aceeași plăcere, bea două cafele. Același efect, două cafele. Creierul generează minus două cafele. Și așa mai departe. Astfel crești doza. La un moment dat, el ajunge la saturație pe tema asta și ia un drog mai puternic.

Pelerin: Energizant.

Părintele Teologos: Sigur. Energizant sau cocktailuri de obicei face.

Pelerin: Țigară.

Părintele Teologos: Sigur.

Pelerin: Nu renunță nici la cafea.

Părintele Teologos: Asta zic, se adaugă, se adaugă. Bun. Și la un moment dat ajunge la așa-numită anhedonie, adică receptorii dopaminergici sunt tociți, deci omul nu mai poate să simtă niciun fel de plăcere, și atunci se droghează. Ia toate lucrurile astea nu ca să simte plăcere, că nu mai poate să simte plăcere, ci doar pentru a nu simți cele minus 100 de cafele. Adică să nu simtă sevrajul ăla, să nu cadă în sevraj și mai departe. Și problema cea mare e că dacă omul moare în starea asta, asta se exacerbează și merge la maxim în veșnicie. Ăsta e iadul. Iadul e stare. Este și loc, dar este o stare pe care noi ne-o generăm, fraților. Deci iadul nu este pedeapsa lui Dumnezeu, adică te-a prins Dumnezeu la cotitură și te bate. Nu-i vorba de așa ceva. E vorba de starea ta din clipa morții exacerbată la maxim. Asta este iadul. În regulă?

Alte întrebări? Cipuri, droguri, am vorbit o mulțime de lucruri seara asta. Ceva mai frumos?

Despre viziuni

Pelerin: Dacă la un moment dat cineva are o viziune, să spunem. Nu în sens negativ, cum deosebește dacă e de la cel rău sau dacă e de la Dumnezeu?

Părintele Teologos: Sigur. Întâi de toate nu trebuie crezute lucrurile astea și totdeauna trebuie întrebat. Totdeauna trebuie întrebat pentru că, chiar dacă este de la Dumnezeu, se poate amesteca vrăjmașul. Adică să spun că am viziunea numărul 1 și e de la Dumnezeu și o primesc pentru că văd că mă ajută: A, aș mai dori. Și atunci viziunea numărul 2 este de la vrăjmașul. Diavolul este un tip de minte foarte inteligent și foarte malefic și foarte experimentat și poate să facă treaba asta. Din cauza asta niciodată să nu primim nimic. Adică vine treaba asta, spun: Părinte, s-a întâmplat treaba asta și atât. E foarte important lucru ăsta.

De obicei oamenii au tendința asta, mai ales cei depărtați de Dumnezeu, pentru că cei care sunt apropiați de Dumnezeu au necesitatea… – pentru că orice om dorește minuni – și omul care e aproape de Dumnezeu are aceste minuni prin vederea lui Dumnezeu cel minunat, inclusiv în creație: Vai ce frumoasă e floarea asta, ce frumoasă e soția mea, ce frumoși sunt copiii mei, și așa mai departe. Și nu are nevoie de minunile alea senzaționale. N-are pofta de senzațional. Cei care sunt departe de biserică, aceia doresc treaba asta, adică doresc minuni, și atunci diavolul le servește minuni false: tot felul de știri din astea bombă sau tot felul de lumini, tot felul de apariții, energii, horoscoape, prezicătoare, ghicitoare și așa mai departe. Foarte, foarte periculos. Toate astea se bazează pe dorința omului de siguranță, de minune, de ieșire din anxietate, de fapt, din viața cenușie în care s-a afundat prin depărtarea sa de Dumnezeu.

În regulă? Alte întrebări?

Dorința de minuni și pericolul înșelării duhovnicești sunt aprofundate cu mult discernământ de părintele Teologos în cuvântul Dorința de minuni adevărate și false.

Apariții ale diavolului ca înger de lumină sau ca Hristos

Pelerin: Legat de asta, am înțeles că abilitatea diavolului este atât de mare, încât se poate arăta chiar ca înger de lumină, chiar sub forma Mântuitorului. Un chip frumos.

Părintele Teologos: Sigur. Păi spune Sfântul Apostol Pavel treaba asta, că diavolul se poate arăta ca și înger de lumină. Și cea mai periculoasă arătare a diavolului este asta. Nu aia ca și un orc, dacă știi la ce mă refer. Că aia, sigur că te înfricoșează și te sperii. Dar asta, când e…, acolo e problema cea mare. Apropo de Mohamed și toate asteea. La Mohamed s-a arătat chipul Arhanghelului Gavriil, dar vedeți rezultatele.

Ca și Mântuitorul… Trebuie să știți că spun Sfinții Părinți că nu se poate arăta ca și Mântuitorul dar noi nu știm cum a arătat Mântuitorul într-adevăr. Sunt Sfinții Părinți care au văzut pe Mântuitorul, și Mântuitorul este blond cu ochi albaștri.

Sfântul Paisie L-a văzut și s-a ținut scai de maicile de la Surroti să-L picteze pe Mântuitorul așa cum L-a văzut el și într-adevăr e foarte frumos, foarte diafan, dar nu este în tradiția picturii, pentru că în pictura bizantină există niște canoane de pictură în care tot sfinții să fie pictați bruneți cu ochii negri. De ce? Ca să nu provoace sentimentalism.

Și deci dacă noi nu știm cum arată Mântuitorul, cum arăta Mântuitorul în realitate, atunci într-adevăr, el poate să apară ca și un om cu părul strâns în coadă și zice: Eu sunt Hristos. Dacă tu crezi și așa mai departe, ferească bunul și Sfântul Dumnezeu.

Pelerin: Asemenea Lui.

Părintele Teologos: Asta zic, asemenea Lui sau poate chiar să nu semene, dar să semene cu imaginea ta despre Hristos. Acolo e problema cea mare. În regulă? Alte întrebări. Peluza? Aveți întrebări? Nu aveți. Tu n-ai?

Pelerin: Legat de…, eu cred că viziunea este ceva mai profund.

Părintele Teologos: Cum, cum?

Pelerin: Viziunile.

Părintele Teologos: Sigur, da.

Strategiile prin care vrăjmașul atacă sufletul omenesc — de la gânduri subtile la arătări spectaculoase — sunt dezvăluite în materialul Cum atacă diavolul.

Despre intuiție și a ne asculta conștiința

Pelerin: Adică eu cred că [viziunile] sunt ceva mai profund. Dar majoritatea oamenilor, spre exemplu, mă dau exemplu pe mine, uneori dacă nu-mi ascult intuiția, nu e bine. Adică să mergi pe acel fler personal sau intuiție, asta cum s-ar cataloga?

Părintele Teologos: Sigur.

Pelerin: Că uneori poți să anticipezi fără să vrei niște lucruri…

Părintele Teologos: Sigur, evident.

Pelerin: De scurtă durată, treaz fiind, dar atunci când nu mi-am ascultat intuiția, s-a întâmplat contrar așteptărilor.

Părintele Teologos: Sigur, evident, evident. Aici sunt niște lucruri foarte fine. Omul trebuie totdeauna să-și asculte conștiința, care conștiința e vocea lui Dumnezeu din om. Și dacă îți asculți…

Pelerin: Dacă nu o hrănești, degeaba o asculți. Dacă nu o hrănești.

Părintele Teologos: Da, dacă nu o asculți, degeaba o asculți. Sigur că sună cam ciudat treaba asta. Ce se întâmplă? Deci în clipa în care o asculți, conștiința devine din ce în ce mai fină. Dacă tu nu o asculți… De exemplu, tu începi să-mi spui ceva, să-mi spui un sfat. Dacă eu ascult, tu începi să-mi spui din ce în ce mai multe sfaturi. Nu? Că vezi că ascult și: băi, merge așa, se rentează să-i dau sfaturi la Părintele Teologu. Dar dacă eu nu-ți ascult sfaturile, tu zici: Bă, lasă-l. Știi? Cam asta se întâmplă și cu conștiința. Dacă omul nu-și ascultă conștiința, conștiința se estompează, adică se acoperă de zgura indiferenței. Deci e foarte, foarte important să ascultăm conștiința.

Dar pentru că, într-adevăr, vrăjmașul se amestecă și aici, și uneori mai dă gânduri care nu trebuie, din cauza asta e foarte bine să întrebăm în problemele mari. În problemele mici, totdeauna să mă întreb: e de la Dumnezeu sau de la vrăjmașul treaba asta? De unde e gândul? De la Dumnezeu sau de la diavol? Și această mică întrebare ajută foarte mult în cazul de față. Poți să spui: dacă mă vede Dumnezeu acum, – clar că te vede, da? – ce zice? Ce o să zică Dumnezeu despre treaba asta? Sau mă vede Maica Domnului sau mă vede părintele duhovnic sau părintele stareț, sau dacă mă vede soția, – adică o persoană care e validată de Dumnezeu, – ce o să zică?

Ei, și lucrurile astea sunt niște verificări, niște check-uri care ajută ca să se curețe puțin conștiința. Dar e bine, trebuie să ne ascultăm conștiința, atunci într-adevăr o să găsim mult folos. Dar mare atenție să nu ne compunem. Ci să ascultăm, cum spuneam, de primul gând și dacă avem cât de mică problemă, atunci trebuie să întrebăm. E foarte bine să întrebăm. Dar pentru asta e nevoie și de rugăciune. De rugăciune în liniște, fără zgomote informaționale, pentru că aia generează geniul. Omul se clarifică, se luminează în clipa în care este în liniște, ca și un pahar. Dacă iei un pahar cu apă de râu care e mâloasă, nu vezi prin ea. Dar dacă o lași să se liniștească, sedimentele se pun la fund. E foarte important lucrul ăsta.

Și atunci, într-adevăr, trebuie ascultată conștiința, clar. Vezi, dacă spui: Băi, ești un om fără conștiință. Este o jignire la adresă lui. Deci trebuie neapărat ascultată conștiința, dar asta nu înseamnă că-ți asculți gândul, cum se spune. Adică nu tot ce zboară se mănâncă. În regulă? Alte întrebări.

Taina limpezimii lăuntrice prin rugăciune și liniște este aprofundată de părintele Teologos în dialogul despre Post, părțile sufletului, rugăciune, luminarea minții.

Când credem că nu ne vede nimeni ne arătăm adevărata noastră față

Pelerin: Apropo de asta, aș vrea și eu să adaug că atunci când noi credem că nu ne vede nimeni și că putem să facem un anumit lucru că nu ne vede nimeni, de fapt atunci suntem adevărata noastră…

Pelerin: Adevăratul nostru moment cu Dumnezeu.

Părintele Teologos: Da, adevărata noastră față. De ce? Pentru că înainte avem zgura. Adică, de obicei, în 99% din cazuri, avem zgura slavei deșarte. Adică: Cum o să mă vadă celălalt și așa mai departe. Atunci sub mantia anonimatului îți arăți adevărata față. Și asta se întâmplă mai ales pe internet. Deci pe internet vezi niște comentarii, niște atacuri la persoană pe care în viață reală, adică față către față, nimeni niciodată nu le-ar spune.

Și una din regulile de bază – ar trebui să fie cunoscută, dar nu este – ca regulă de bază pe internet: niciodată să nu scrii un comentariu pe care nu l-ai spune celuilalt față către față. Și, mai ales dacă el are un nume anonim acolo, ceva, nu știu ce, păi atunci: dă-i și mânăși, tună și fulgeră. Și din cauza asta, pe bază acestui pretext, vor să pună și eID-ul ăsta, adică identificare digitală, astfel încât și pe internet să intri ca să vadă cine ești. Dar sigur că ei o să-l folosească și în alte scopuri foarte cum nu trebuie. În regulă?

Pentru ca răul să fie acceptat el este grefat pe bine

Pelerin: Tema securității, de fapt, e tema controlului.

Părintele Teologos: Da, da, evident, evident. Pentru că trebuie să știi că totdeauna răul frontal nu este acceptat. Omul fiind o ființă rațională, nu acceptă răul frontal și totdeauna este grefat pe bine. Adică și în cazul actelor cu cip. E mult mai bine că nu trebuie să faci atâta hârțogăreală și așa mai departe, și ce bine că o să ai un act cu cip. Da, dar plătești cu libertatea ta. Și în cazul internetului: să scapi de trolli, să scapi de așa mai departe. Da, dar plătești cu libertatea ta. Pentru că totdeauna, întâi de toate la ora asta nu se mai vorbește de democrație. Nu știu dacă ați mai văzut. Nu se mai vorbește niciunde de democrație, chit că și înainte democrația era în halul în care era dar, na, hai să zic, o poșniță.

Ei, totdeauna democrația sfârșește în tiranie. Pentru că puterea corupe, omul este căzut, doar în cer o să fie, să spun așa, un guvern global sub conducerea lui Hristos de către sfinți, nu? Dar în rest… Și guvernul respectiv va lăsa libertatea totală în unitate cu Hristos, între noi toți. Dar aici pe pământ, pentru că suntem căzuți și de obicei ideea de putere pământească este o putere care corupe, da? Este o idee care corupe, puterea corupe cum spunea Seneca, că pe el îl citez acum, din cauza asta vrând-nevrând ajungi la tiranie. După care cade sistemul respectiv, după care se ridică alt sistem. Sunt ăia bunii și aia bunii în timp, în timp, în timp ajung chiar iarăși la tiranie.

Acum îmi vine în minte cazul celebru cu Google. Nu știu dacă știți. Google la început avea un slogan: “Don’t be evil”. Adică să nu fii rău, să nu fii malefic. Ei, astăzi a ajuns una dintre cele mai malefice companii de pe suprafața Pământului. Asta este starea noastră căzută. Alte întrebări?

Pelerin: Nu cred că anticipau nici ei asta.

Problema este starea noastră căzută

Părintele Teologos: Da, da, da. De ce? Așa e. Dar dacă ești ortodox știi treaba asta pentru că știi decăderea omului. Dacă nu ești ortodox, atunci totul e bine, totul e ok, totul e în regulă, înțelegi ce vreau să spun. Rezolvăm noi problema. Nu o rezolvă. Pentru că problema e o problemă de comportament, e o problemă de caracter, e o problemă internă. Doar Hristos rezolvă. Oamenii, din păcate, cred că problema e o problemă tehnică, tehnologică. Nu e. E o problemă de comportament, de păcat. Și vezi, din cauza asta Hristos, când a venit pe Pământ, n-a adus avans tehnologic.

Eu chiar doream la un moment dat să fac o teză de doctorat cu titlul… – știi, Mântuitorul a fost tâmplar, lucra în lemn – să fac o teză de doctorat cu titlul: “Avansul în tehnologia prelucrării lemnului adusă de întruparea Domnului nostru Iisus Hristos”, și să dau foaia goală. Dar nu se face. Nu acolo e problema. Problema este totdeauna în distorsiunea din noi, în comportamentul nostru, în păcatul nostru. Și asta a venit Hristos să rezolve și a rezolvat-o, chit că a plătit cu viața Sa. Alte întrebări mai aveți?

Pelerin: Ar mai fi o chestiune, dacă se poate.

Părintele Teologos: Sigur, da, nicio problemă. Pregătiți întrebări, că dacă nu, ăsta monopolizează.

Pelerin: Asta e ultima, promit.

Părintele Teologos: Nu e nicio problemă. Cu tot dragul.

Familia ca spațiu de formare a caracterului și de transmitere a credinței capătă noi valențe în reflecția Familia ca instituție de învățământ.

Există legea duhovnicească a compensării?

Pelerin: Apropo de conștiință, că atunci când nu suntem văzuți și facem mai multe lucruri și avem impresia că nu ne vede nimeni, ce părere aveți despre legea compensării? Adică despre ceea ce dai și primești înapoi din univers. Că uneori vedem cazuri în jur de oameni care spun, cel puțin declarativ, că au dat doar lucruri bune și au primit doar lucruri rele, dar probabil că subconștientul lor este destul de încărcat. În cazul meu a funcționat întotdeauna. Ce am dat, aia am primit din univers, dar ce părere aveți dumneavoastră despre asta?

Pelerin: E mai bine să nu aștepți.

Părintele Teologos: Eu acum aș întreba pe preoți aici dacă a venit la spovedanie vreodată cineva să spună: Părinte, nici măcar nu știți pe cine aveți în față. Eu n-am păcat. Deci eu, nu există la mine, eu n-am făcut niciun păcat. Deci, exact, așa, părinte, uite-l aici. Da, sigur, da. Sau puteați să spuneți: Hai să mă închin înaintea feței tale, am găsit Sfântul. Sigur.

Deci există o anumită întunecate a minții, care este cruntă și care generează ideea de perfecțiune. Deci eu acum, când o să terminăm filmarea și mă duc la chilie, când intru în chilie totul e perfect. Da, dar în clipa în care aprind becul se vede mizeria și deranjul care e acolo. Deci trebuie luminarea de la Dumnezeu ca să vezi în ce hal ești.

Și eu acum, sigur, că am mulți ani de monahism, și acum încep să văd anumite greșeli ale mele, care eram foarte sigur în tinerețe…, pe care le făcusem și nici măcar nu puteam să-mi imaginez…

Pelerin: Ceea ce a cauzat…

Părintele Teologos: Da, da, și numai atât, adică… de ce s-a întâmplat treaba respectivă. Deci la un moment dat am spus ceva cuiva sau am făcut ceva cuiva și respectivul sau respectiva a avut o mișcare de… Și acum îmi dau seama cât am greșit atunci, fără să vreau.

Și, mai ales, țin minte un părinte, un părinte foarte duhovnicesc din Sfântul Munte, care el, când a ajuns la vârsta de 60 de ani, deci chiar mai în vârstă decât mine, a spus: Abia acum mi-am dat seama cine sunt eu de fapt.” Deci omul are foarte mult întuneric înăuntrul lui. Știi, ca și o ceapă la care dai în continuu foile. Deci treaba asta că eu n-am făcut nimic și primesc așa e foarte cu cântec. După care, într-adevăr, există legea asta, dar nu este legea karmei, adică ceva orb care e deasupra a orice, pentru că totdeauna există pocăință. Este Dumnezeu milostiv. Adică dacă eu te-am strâns de gât, Doamne ferește, și zic: Doamne iartă-mă!, atunci Dumnezeu mă iartă și nu lasă să se întâmple legea duhovnicească despre care vorbim.

Dar evident că nu o să te strâng eu de gât ca după aceea să îmi cer iertare că nu merge, Dumnezeu nu se batjocorește. Evident că există treaba asta, și treaba asta are mult mai multe conotații. Deci o dată este vorba de echilibrul între plăcere și durere, între păcat și virtute, despre care discutăm de fapt, după care cineva poate să nu fi făcut păcate care să genereze o durere analogă, dar Dumnezeu vede că omul respectiv merge pe un drum greșit și atunci îi dă un necaz ca să-i închidă drumul. Adică eu spun că drumul meu în viață este să devin, nu știu ce, soldat sau altceva… Polițist.

Pocăința ca ușă a milostivirii divine și lumina care risipește întunericul lăuntric sunt explicate de părintele Teologos în cuvântul Pocăința: definiție, practică.

Ispite de baraj, de avans și de exemplu

Da, dar pe mine asta nu mă ajută. Nu zic că a fi polițist e o meserie rea, dar pe mine nu mă ajută și Dumnezeu știe treaba asta și pentru mine e o groapă. Eu nu văd, Dumnezeu vede. Ei, și atunci Dumnezeu îmi dă o ispită de baraj care să mă oprească din drumul ăsta. Și deci eu să am grijă, cum spune Sfântul Paisie, dacă Dumnezeu îmi închide o ușă, să nu sparg clanța, că o să-mi pară rău după aia. Adică eu trebuie să mă smeresc. Sigur, încerc o dată, de două ori, doar după care văd că nu merge sau că n-am talent sau așa mai departe, nu îmi fac eu vise în mintea mea că aș fi bun de polițist și așa mai departe.

Dincolo de ispitele de baraj, mai este și o altă componentă a acestei legi duhovnicești. E vorba de avans. Adică e cineva care nu păcătuiește. Sigur, toți oamenii păcătuim. Dar nu păcătuim atâta încât să generăm ispite, necazuri, dar omul respectiv nu dorește să meargă în față, nu dorește sau nu vrea, nu poate, zonă de confort, marea morsă mofturoasă. Ei, și atunci Dumnezeu îi dă o ispită, îi dă un necaz astfel încât să îl împingă înainte. Aici e cazul celebru cu Sfinții români din închisori, care ei, sigur, erau păcătoși dar nu erau atât de păcătoși încât să… Dar Dumnezeu știa că aceștia se vor sfinți în închisori, din cauza asta le-a dat această mare ispită și i-a pus în închisori astfel încât să avanseze, să ajungă să se sfințească.

Și, în plus, al patrulea lucru legat de asta este necazul de exemplu. Adică Dumnezeu știe că unii dintre ei sunt vase foarte mari pe care îi pune drept exemple pentru noi. Adică zici: bă, uite, Valeriu Gafencu, cum s-a comportat în închisori, cât de nobil, cât de delicat. Dacă el s-a comportat astfel în închisori când era bătut și așa mai departe, eu nu mă pot comporta la fel cu soția mea, cu prietenii mei, cu colegii mei, cu frații mei? Deci nu-i numai aceasta, adică un păcat generează automat…, adică ce dai și primești. De obicei asta este, într-adevăr, dar sunt și altele: de baraj, de avans și de exemplu. În regulă?

Pelerin: Vă mulțumesc. Cu siguranță noi vom uita ce ne-ați spus în timp, dar sigur nu vom uita cum ne-am simțit.

Părintele Teologos: Da, experiențe plăcute, cum spuneam. Și dincolo de asta avem și pe cameră. Mai aveți o ultimă întrebare? Mai are cineva?

Pelerin: Nu, eu v-am mulțumit deja.

Părintele Teologos: Dacă mai ai încă una… Sau Sfinția voastră? Tu? Ai, dar nu vrei să spui…

Pelerin: Ați lămurit prea bine.

Părintele Teologos: Prea bine? Să ajute Bunul Dumnezeu!

Prin rugăciune la Maica Domnului a scăpat de fumat

Pelerin: Părinte, eu mai am o întrebare, care mă nedumerește și nu încerc. Deci până acum eu am fost o fire mai… cum să zic, am și fumat, am și vagabondat, în tinerețe, ce e drept. Am scăpat în prima fază de vagabondaj, cu fumatul nu prea am scăpat, deși vreau să vă recunosc că, fumam pe ascuns, soția nu știa și, culmea, m-am rugat la Maica Domnului, nu neapărat în fiecare zi, că nu îmi permitea timpul…

Părintele Teologos: Eh, nu îți permitea timpul…

Pelerin: Zic eu, zic eu, deși timpul îmi permitea.

Părintele Teologos: Da, sigur, da, da.

Pelerin: Și cu toate astea, ușor, ușor m-am lăsat și de fumat.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Pelerin: Datorită și Maicii Domnului, în primul rând, și Domnului nostru Iisus Hristos, și cu ajutorul duhovnicului. Și, când a auzit, nici lui nu i-a venit să creadă. Zice: Cum, te-ai lăsat de fumat? Și acum mă întreabă, nu-i vine să creadă totuși, că zice: Mai fumezi? Și i-am spus: Părinte, nici măcar nu mai pomenesc de așa ceva.

Cum scăpăm de mândrie?

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Dar totdeauna trebuie să fim smeriți, pentru că dacă ne încredem, cădem iarăși.

Pelerin: Problema asta e: mândria.

Părintele Teologos: Sigur

Pelerin: Cum scăpăm de problema asta: mândria? Cum se face?

Părintele Teologos: Dragă, dar cine ești tu? Adică iartă-mă că te întreb. Deci dacă ne vedem pe noi la scara veșniciei și ne comparăm cu toți sfinții și toate personalitățile din istorie, care vezi cum au sfârșit: oase și ulcele. Eh, cine ești tu? Că de lăsat de fumat, adică, pentru Dumnezeu. O dată asta, și dincolo de asta, oricum foarte bine ai spus, că te-ai lăsat de fumat datorită Maicii Domnului. Eh, tu, tot ce ai făcut în viața ta, mă rog, sunt niște fecale, niște urină și niște muci. Adică, după tot ce ai făcut tu în viața ta, trebuie sau să tragi apa sau să te ștergi la nas.

Pelerin: Exact.

Părintele Teologos: Ei, cu ce te mândrești?

Pelerin: Cu nimic.

Părintele Teologos: Ei, asta este. Deci trebuie o dată să ne gândim la ce facem noi din punct de vedere trupesc și atunci ne smerim, și după care trebuie să ne gândim și la partea duhovnicească a lucrurilor. Adică noi suntem doar o celulă din tot acest imens Adam global din această umanitate, în care, sigur că avem locușorul nostru, dar suntem în zero. Ochiul drept să fim – nu suntem – ochiul drept să fim, dacă suntem scoși afară prin mândrie, suntem nefolositori și suntem aruncați la gunoi. Avem o valoare infinită doar în relație cu Dumnezeu, cu ceilalți, în acest trup al lui Adam cel global. Mai departe, suntem zero barat. În regulă?

Pelerin: Da. Vă mulțumesc!

Patima mândriei și drumul vindecării prin smerenie sunt analizate cu o profunzime deosebită de părintele Teologos în cuvântul Mândria, iar liniștea pe care o aduce smerenia este descrisă în Smerenia e odihna sufletului.

Încheiere

Părintele Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu!

O ultima întrebare, mai are cineva? Ultrașii de la peluză? Dacă aveți? N-aveți. Bine, bun. Să vă binecuvânteze Bunul Dumnezeu! Mulțumim tare mult!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!