De ce majoritatea bărbaților sunt sub-dezvoltați – p. Moise McPherson

Ascultați un bun cuvânt al părintelui Moise McPherson dedicat bărbaților care vor să înțeleagă ce le lipsește pentru a se dezvolta ca un adevărat cap al familiei.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De ce majoritatea bărbaților sunt sub-dezvoltați – p. Moise McPherson

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

Am întâlnit numeroși bărbați de-a lungul anilor, numeroase cupluri căsătorite, și când ei definesc rolul lor ca soț, auzim adesea cuvinte precum: protector, furnizor și conducător. Dar ce am descoperit la cei mai mulți bărbați și motivul pentru care sunt subdezvoltați este că ei nu pot defini care este a patra calitate, și anume cea de iubitor. Și nu mă refer la iubitorul soției lor, pentru că unii oameni menționează asta. Este ceva mult mai important și mai degrabă cosmic în amploarea sa. Să vă explic. Când privim relația noastră cu Dumnezeu, Îl vedem pe Dumnezeu ca Tată și ne raportăm la El ca atare. Dar în acea relație, caracteristica fundamentală a lui Dumnezeu este că El este Iubire. Nu doar că ne iubește, ci că El este Iubire, și că El realizează această incredibilă unire cu noi prin prezența în noi a Duhului Sfânt, care ne unește pe noi cu El și pe El cu noi.

Există un frumos pasaj de la Sfântul Grigorie Palama care spune: “Sfinții s-au dăruit cu totul lui Dumnezeu și Dumnezeu S-a dăruit lor cu totul.” De aceea, frecvent, Îl numim pe Dumnezeu în Sfânta Liturghie și în slujbe “Iubitorul de oameni”. Această relație intensă, pasionată, non-sexuală pe care o avem cu Dumnezeu se bazează pe faptul că El are o iubire intensă și plină de pasiune pentru noi.

Și foarte adesea, discutând cu bărbați despre căsătoria lor și viața de familie, văd că ei înțeleg că trebuie să meargă la muncă, ei înțeleg că trebuie să-și protejeze familia, sau ei simt că este responsabilitatea lor să-și conducă familia. Dar le lipsește vulnerabilitatea de a-și deschide inimile și de a iubi cu adevărat pe cei din jurul lor. Pare a exista o criză – și spun asta serios – în masculinitatea modernă: bărbații duc lipsă de vulnerabilitate iubitoare, ei nu se deschid pe deplin în relațiile lor, nu se fac transparenți, se tem într-un fel să se conecteze cu ceilalți oameni. Există o varietate de motive din care aș putea spune că apare asta, dar fundamental cred că bărbații moderni se tem. Se tem să fie respinși. Și în frica de a fi respinși, le lipsește capacitatea de a se conecta. Le lipsește capacitatea de a arăta cine sunt ei cu adevărat, adică de a fi deschiși nu doar cu aspecte ale personalității lor, ci și cu vulnerabilitatea de a fi cu adevărat prezenți alături de oamenii din jurul lor. Ei se ascund mereu, într-un fel, punând poate o mască sau o fațadă, sau prefăcându-se că sunt mai fericiți decât sunt. Sau nu se conectează cu soția lor pentru că se tem că ei nu-i va plăcea ceva ce spun ei sau ceva ce fac sau un anumit mod în care comunică. Așa că ei nu conduc de fapt dintr-o poziție de iubire profundă și încredere; ei se simt foarte adesea reci și distanți.

Știți, îmi spun lucruri de genul: „Părinte, eu le ofer hrana, am grijă de familie, fac asta sau asta.” Toate astea sunt bune, lăudabile, pentru că e vorba de importanța datoriei, dar nu este conexiunea interpersonală pe care o vedem la Dumnezeu. Și în mod special, vedem asta evidențiată în Întruparea lui Iisus Hristos. De ce Îl urmează ucenicii pe Hristos peste tot? De ce renunță la tot? De ce se simt atât de conectați cu El? Trebuie să fi fost această senzație copleșitoare a experienței de a fi pur și simplu cu El ca persoană. Ei nu Îl considerau pe El ca fiind Dumnezeu transcendent. De fapt, ei nu știau că El era Dumnezeu întrupat în acel moment, dar cu siguranță credeau că era minunat și uimitor, și mai mult decât atât, ei credeau cu adevărat că El îi iubea, atât de mult încât și la Cina cea de Taină vedem că Apostolul Ioan își pune capul pe pieptul lui Hristos; era o legătură super intimă pe care o avea cu Hristos. Hristos era ca un frate pentru ei, dar era și figură de autoritate pentru ei. El era Cel responsabil pentru ei toți și pentru toate.

Și totuși El nu era distant, El nu era transcendent, nu lipsea din viețile lor. De fapt, de foarte multe ori când oamenii vorbesc despre motivul pentru care ucenicii au mers până la capătul pământului și au fost dispuși să devină mucenici și toate acestea, ei spun: pentru că L-au văzut cu adevărat și au trăit Învierea. Acea parte este adevărată. Este adevărat că au experiat Învierea și L-au văzut și au mărturisit. Dar disponibilitatea de a muri pentru El avea legătură cu dragostea profundă, existențială pe care o simțeau de la El; ei se simțeau conectați și uniți cu El, ei aveau acea experiență a iubirii dintre ei și El.

Îmi amintesc că acum mulți ani cineva a spus că a mers la o mănăstire din Anglia și au întâlnit un sfânt și au spus că, atunci când el a apărut de după colț au simțit ca un tsunami de iubire care ieșea din acesta. Cred că uneori, când ne gândim la iubirea lui Dumnezeu, imaginea noastră despre iubirea lui Dumnezeu este ca o iubire umană, când de fapt iubirea lui Dumnezeu este ca un foc care plouă din cer. Ea este esența tuturor iubirilor. Fără ea nicio altă iubire nu poate exista. Este puritatea iubirii care nu poate fi împărțită sau micșorată în niciun fel. Este singurul lucru pe care fiecare om îl dorește și după care tânjește în viața sa. Toată lumea vrea să fie iubită.

Deci, cum poți să te dezvolți în acest rol de a fi tu însuți un iubitor de oameni și un iubitor al familiei tale? Trebuie să mergi la Hristos. Omul nu posedă de la sine acest tip de iubire. Adesea, în rugăciunile mele, mă rog să fiu ca acel jgheab ruginit. Știți, când jgheaburile se umplu cu apă, apa curge pe jgheab. Nu cred că eu am toată iubirea, dar știu că Hristos posedă toată iubirea. Așa că mă rog să fiu și eu ca un canal pentru acea iubire pentru oamenii din jurul meu, ca ei să simtă iubirea lui Hristos care curge în mod real prin mine.

Așa trebuie să fim cu familia noastră și cu copiii noștri, cu soțiile noastre. Este atât de ușor să devenim obosiți, epuizați în rolurile noastre de soți și de părinți. Este așa de ușor să obosim de viața noastră și de relațiile cu oamenii cu care interacționăm. Dar trebuie să știm unde să mergem ca să primim energia și iubirea și interconectivitatea pe care o căutăm. Trebuie să ne scufundăm în viața noastră de rugăciune cu Hristos. Atâta timp cât rămânem în afara acelei puteri transformatoare a rugăciunii și a puterii energizante a iubirii lui Hristos, vom rămâne doi-dimensionali. Ne va lipsi acea a treia dimensiune care este interconectivitatea, acea legătură interpersonală pe care o formăm cu oamenii din jurul nostru. Bidimensionalul înseamnă: pot să vin, pot să lucrez, pot să pun mâncare pe masă, pot să vă dau cele mai bune instrucțiuni ale mele despre cum cred eu că ar trebui făcute lucrurile în familie, dar niciodată nu va fi satisfăcător pentru cei din jurul nostru.

Atâtea soții mi-au spus asta în atâtea feluri, că ele simt că soțul lor este acolo, dar că lipsește. Și problema nu este că lipsește, ci că el nu are ce i-ar trebui ca să dea familiei. El trebuie să fie vulnerabil cu Hristos pentru a avea curajul să fie vulnerabil cu oamenii din jurul său. Și trebuie să fie intim cu Hristos ca să poată primi acea iubire de la Hristos și să o transmită mai departe oamenilor din jurul său. De atâtea ori omul devine iluzoriu în experiența sa de viață. El ratează dimensiunea existențială și dimensiunea eternității în care cu toții trebuie să trăim, deoarece omul este creat să fie o ființă eternă, să trăiască veșnic cu Dumnezeu, fiind creat după chipul lui Dumnezeu, iar noblețea sa este în faptul că Dumnezeu dorește să-Și reverse divinitatea Sa în om, pentru ca omul să poată revărsa divinitatea acelei iubiri, a acelei prezențe a lui Dumnezeu, asupra tuturor celor din jurul său.

Asta este ce a făcut Hristos cu apostolii, cu cei care L-au urmat, cu femeile mironosițe. El le-a transmis un sentiment copleșitor de iubire și de apropiere față de ei, iar ei s-au simțit conectați cu El și au dorit să fie cu El atât de mult încât, când au văzut că El este Dumnezeu, au realizat sursa a tot ceea ce le dăduse El, și au fost dispuși să transmită asta până la marginile pământului, chiar cu prețul vieții lor. Mă rog, fraților, ca în viața voastră să Îl găsiți pe Hristos Iisus, să găsiți acea iubire activată în voi, care poate fi primită doar de la El, și să vă deschideți și să vă conectați și să o dați oamenilor din jurul vostru, deoarece noi, ca soți, avem acest rol unic de a transmite iubirea lui Hristos oamenilor din jurul nostru.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!