Cum să urcăm drumul către sfințenie – p. Teologos
2 iunie 2026
Sfinți și dragoni
3 iunie 2026
Urmăriți un scurt și puternic material în care este expus în ce fel se schimbă realitatea celor care sunt chemați de Dumnezeu.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Ce nu-ți explică nimeni despre chemarea lui Dumnezeu
– Mi s-a făcut pielea de găină.
– Cum arată când ești chemat de Dumnezeu? Arată singuratic… Pentru că vei pierde tot ceea ce nu-și are locul în viața ta. Nu este nimic strălucitor în a fi chemat de Dumnezeu. Vei trece prin încercări dureroase. Viața ta va fi dezmembrată bucată cu bucată. Și doar Dumnezeu o poate repune la loc. Vei trece prin vremuri de durere a inimii. Vei trece prin vremuri de descurajare. Vei trece prin perioade cu care nu ai vrea să ai de-a face. Îi vei cere lui Dumnezeu: „Ia astea de la mine. Nu le mai vreau.”
Dar, oricât de mult ai încerca, nu vei putea scăpa de planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Cuvântul lui Dumnezeu va fi adevărul tău și nu vei putea fugi de el, oricât de mult ai încerca. Oricât de mult ai încerca să gândești ca lumea și să te porți ca lumea, nu va fi de ajuns. Vei avea o unică perspectivă: că tot ce este văzut este rodul celor nevăzute. Vei funcționa în propria ta dimensiune. Cei din jurul tău nu te vor înțelege. Cei din trecutul tău nu te vor putea însoți în această călătorie. Ei nu au această înțelegere. Nu vei mai avea puncte comune cu ei în discuții. Și acesta este unul dintre cele mai grele lucruri, că nu vei avea cu cine să vorbești. Nu va fi nimeni în preajma ta cu care să poți vorbi despre ceea ce simți.
Va trebui să te bazezi în întregime pe Dumnezeu. Și El te-a adus în această stare tocmai pentru acest motiv. Te pregătește pentru viitorul tău. Sunt unii dintre voi care ziceți: „A trecut un an, au trecut doi ani, au trecut trei ani și nu văd niciun folos. Nimic nu s-a schimbat pentru mine. N-am întâlnit pe nimeni. Nu s-a întâmplat nimic cu adevărat bun în viața mea”. Ceea ce trebuie să faci este să te oprești o clipă și să privești în urmă, la trecutul tău, și să vezi cât de departe ai ajuns. Da, ai pierdut multe lucruri, dar ai crescut mult duhovnicește.
Și aceasta trebuie să fie măsura izbânzii tale. Nu poți privi la ziua ta de azi, nu poți privi la împrejurările în care te afli acum ca la o izbândă, trebuie să privești la trecutul tău și să vezi cât de departe ai ajuns. Oricât ți-ar fi de greu acum, oricât de aspră ar fi calea pe care o străbați, trebuie să înțelegi un lucru: Dumnezeu te iubește. Dumnezeu este bun și are un plan pentru viața ta. Iar viitorul tău va fi fantastic, va fi mai frumos decât orice ai putea tu însuți să-ți închipui sau să creezi tu singur.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comments
Superb. Așa e.
Nu mai am “prietenii” de dinainte, nu mai fac “dezvoltarile personale” de dinainte.
Câteodată mai simt mai singur ca niciodată.
Dar ceva mă trage înainte.
Multumiri, Părinte!
Maica Domnului să vă răsplătească!
Clau, sunt de acord cu tine în proporție de 85,4% 🙂 Nu “ceva” te trage înainte, ci Cineva. Acel Cineva nu este Altul decât Mântuitorul nostru iubit, Iisus Hristos. Lucrarea Sa este minunată în viața ta, și a mea, și a multora. Să ne rugăm Domnului să tragă pe cât mai mulți la El, căci este singura șansă de reabilitare pe care o avem 🙂 Domnul să ne binecuvânteze pe toți! Maica Domnului să ne ocrotească! Și toți sfinții și îngerii să ne călăuzească! Amin.
Da… cam asa se simte de vreo 4 ani. Si ma intreb de multe ori daca o sa se termine feeling-ul asta, cand o sa sa-mi gasesc calea si daca toate astea au un sens sau nu fac eu ceva bine?… mai ales ca niste cunostinte protestante imi zic ca drumul catre Dumnezeu nu trebuie sa fie asa, cu atata conflict interior. E o gura de aer mesajul asta, ma regasesc foarte mult in el, mai ales in partea cum ca nu te intelege nimeni. Sa-mi vad evolutia si sa ma bucur de ea in comparatie cu cat de intunecat ma vad si plin de pacate… pentru mine pare un concept foarte indepartat, banuiesc ca asta vroia sa zica Sfantul Siluan cu “Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!”, asa pare cel putin. De multe ori apare o nemultumire de sine care se propaga in toate si imi fura orice bucurie de a traii pentru ca numai pot multumii cu ce sunt ci doar sunt nemultumit pentru ce nu sunt inca. Am si familie si copii mici si vad cum se rasfrange si asupra lor nemultumirea asta de care sunt cuprins… care o fi izbanda oare? Oare asta este o metoda pedagogica a lui Dumnezeu, oare nu fac eu ceva bine, oare trebuie sa renunta la mai multe chestii desi am renuntat la cele mai mari lucruri care imi faceau placere… oare sunt toate laolata? Oare poate sa-mi dea cineva raspuns la intrebarile astea, oare e nevoie de raspuns sau e nevoie doar de rabdare si nadejde. “Oare” -le asta ma tortureaza… dar inca stau si astept… Ce oare as putea sa fac altceva?