Întrebări și răspunsuri despre: rugăciune, ascultare, frică…
19 iulie 2026
Cea mai mare vrăjitoare de pe TikTok a trecut la Hristos
20 iulie 2026
Cum schimbă inteligența artificială în învățământ modul în care gândesc și simt tinerii de azi? Într-o convorbire deschisă, Părintele Teologos și profesorul de religie Paul Cocei radiografiază provocările digitale din școli, întunecarea minții copiilor, declinul cultural și spiritual, dar și soluțiile concrete: rugăciunea, cateheza practică, implicarea familiei și curajul de a duce lumina lui Hristos într-o lume tot mai fragmentată. Un dialog esențial pentru părinți, profesori și toți cei preocupați de viitorul tinerilor.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Paul Cocei: Amin!
Părintele Teologos: Amin!
Introducere: inteligența artificială în învățământ – provocări și ispite
Părintele Teologos: Dragi noștri, ne aflăm cu Paul Cocei, un profesor pe care eu îl iubesc foarte mult, un om pe care îl iubesc foarte mult, cu care am mai făcut clipuri. Și am vorbit în fiecare an, dacă nu mă înșel, nu?
Paul Cocei: Da, în ultimii ani.
Părintele Teologos: Despre starea învățământului — și acum iarăși o să vorbim despre asta. Din păcate, dacă până acum învățământul era relativ stabil, acum deja apar o mulțime de probleme în acest areal. Și prima problemă despre care o să discutăm este o problemă foarte mare în cazul tinerilor: e vorba de inteligența artificială. Țin minte că, mai demult, era coperta unei reviste, pe vremea când încă erau reviste cu articole lungi, adânci, așa — care puteai să citești! — și titra foarte mare: „Provocarea Multimedia”. Vorbim când eram eu în lume, da? Ei, astăzi este „Provocarea AI”, care, într-adevăr, schimbă într-un mod foarte adânc, dacă doriți, sufletele noastre — și nu cred că neapărat în mai bine, ba chiar, dimpotrivă.
Pentru context, urmăriți și conversația anterioară dintre Paul Cocei și Părintele Teologos: Tineri, profesori, drame și minuni, iar despre provocările AI în cotidian, vedeți materialul Inteligența Artificială: Implicațiile duhovnicești în cotidian.
Cum impactează inteligența artificială învățământul și sufletele tinerilor
Dar ca să nu mă lungesc, pentru că știu că nu vă plac introducerile lungi, o să-i dau cuvântul lui Paul să ne vorbească puțin despre cum impactează inteligența artificială învățământul și, în principal, sufletele elevilor, sufletele tinerilor. Paul, ai cuvântul.
Paul Cocei: Mulțumesc, părinte!
Părintele Teologos: Pentru puțin!
Paul Cocei: Da, sunt multe aspecte care trebuie luate în considerare, dar îmi aduceam aminte de copilăria mea, da, sau de copilăria generației noastre. Imediat după anii ’90 au apărut calculatoarele și oamenii au început să poată să le cumpere, iar fiecare părinte a încercat să cumpere copiilor; și, după aceea, le-au abandonat acolo. Ei, neștiind să se ocupe de calculatoare, credeau că, dacă copiii interacționează cu calculatoarele, dacă se joacă…, vor deveni informaticieni. Și, evident că…, poate au fost unele cazuri…
Părintele Teologos: Sigur.
Paul Cocei: …dar fără legătură cu…
Părintele Teologos: Cazul meu!
Paul Cocei: Da, al Sfinției Voastre.
Dar cred că mai mult acolo e vorba și de o anumită rânduială…
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: …care s-a săvârșit și s-a potrivit. Dar mulți dintre ei și dintre noi, de fapt, am căzut pradă acestei ispite și cred că, cumva, se întâmplă așa și acum, fiindcă multă lume vorbește despre „AI”, dar nu știe, de fapt, despre ce e vorba. De fapt, am văzut că, de multe ori, nu se mai folosește cuvântul „AI”; se folosește „LLM” (Large Language Model), care înseamnă „model mare lingvistic”, ca să dea o mai bună înțelegere, pentru că, în cazul acestei noțiuni de inteligență artificială, oamenii se opresc la cuvântul „inteligent”, în primul rând.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Paul Cocei: Cred că e o chestie care ține de inteligență, dar, cât mai mult, ține de o mare putere de procesare artificială.
Părintele Teologos: Statistică.
Paul Cocei: Da, statistică. Și atunci, depășind foarte mult capacitatea noastră de a… mă rog…, matematică, să zic așa, de a procesa informația, pentru că procesează foarte rapid și dă niște rezultate care au întotdeauna eroare, dar eroarea, să zic că, de multe ori, e neglijată în favoarea vitezei și a puterii respective. E o ispită foarte mare. Și copiii cad pradă automat. Deci, deja ChatGPT și celelalte aplicații, mai ales ChatGPT, că e cel mai cunoscut și cel mai accesibil pentru ei, devine principala lor sursă de informare. Și s-a văzut asta și în clipurile pe care le-ați postat, oamenii devin… înnebunesc când nu mai au la dispoziție ChatGPT, nu mai știu să facă nimic prin casă, sunt deja…
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: …și asta se răspândește. Da, și noi, care mai avem habar, așa cât de cât, încercăm să mai explicăm copiilor ce se întâmplă în realitate și ce face motorul ăsta, tipul ăsta de software (program, aplicație, soft), până la urmă.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Paul Cocei: Pentru că el este doar un model lingvistic și încearcă să crească foarte mult statistic eficiența lui, un fel de demon al eficienței, de fapt.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Da. El nu tratează decât în termenii ăștia, al eficienței maxime. Și atunci de acolo chiar a fost interesant că am descoperit că are și instinct de conservare. Pentru că a apărut în urma faptului că eficiența lui e zero dacă nu mai este, dacă dispare, dacă îl scoți din priză. Și s-a văzut că au fost multe cazuri în care chiar era dispus să omoare oameni pentru chestia asta. Deci asta ne arată nouă că, de fapt, el nu… Ar trebui să le arate și copiilor, dar trebuie să facem noi cumva să le explicăm mai mult, să ne implicăm mai mult.
Părintele Teologos: Cred că…
Paul Cocei: Împotriva – scuze.
Părintele Teologos: Sigur.
Paul Cocei: Împotriva, cum să zic, mainstream-ului.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Că mainstream-ul este ca ei să nu știe nimic despre asta.
Părintele Teologos: Da, da.
Paul Cocei: Noi luptăm împotriva curentului. Dar trebuie să le explicăm că acolo nu e nicio chestie de bunăvoință din partea acestui motor. E pur și simplu o procesare software.
Părintele Teologos: Da, este un autocomplete (completare automată) foarte deștept, dacă dorești.
Paul Cocei: Da, da.
Părintele Teologos: Deci ceva de genul ăsta, foarte complex. Și, pe de altă parte, cred că trebuie să știe copiii că nu e ceva magic.
Paul Cocei: Da, da.
Părintele Teologos: Că este pur și simplu un cod bazat pe statistică care oferă cea mai probabilă continuare a unui text.
Paul Cocei: Da, da.
Părintele Teologos: Cel mai probabil răspuns.
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: Bazat, bineînțeles, pe tot felul de algoritmi, pe tot felul de ranking-uri (ordonări pe criterii), pe tot felul de lucruri de genul ăsta.
Paul Cocei: Da.
Despre riscurile concrete ale AI pentru generația tânără, consultați analiza detaliată Riscurile Inteligenței Artificiale pentru tineri și articolul de pe Influența IA asupra dezvoltării cognitive a elevilor.
Întunecarea minții: cum AI afectează capacitate de gândire a tinerilor
Părintele Teologos: Dar, dacă nu mă înșel, cred că copiii, și nu numai copiii, sunt impresionați, au acea mirare, stare de mirare, în fața noului, știi?
Paul Cocei: Da, absolut, absolut.
Părintele Teologos: Entuziasmul noului.
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: Și asta le întunecă mintea. Și cred că asta produce și efecte negative, în sensul că le distruge capacitățile cognitive, îi debilizează pe copii.
Paul Cocei: Da, da.
Părintele Teologos: Ai văzut treaba asta?
Paul Cocei: Da, da, cu siguranță, da. E… adică e la tot pasul să întâlnești asta. Din păcate, nu știu dacă părinții, părinții nu cred că îi încurajează să folosească AI-ul, din ce am vorbit cu ei, toți sunt un pic reticenți. Acum încearcă să înțeleagă și ei unele lucruri, da. Nu, pur și simplu, nu cred că mai controlează situația copiilor.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Adică, în sensul că… și copiii știu să ascundă foarte bine. E foarte greu și, ca părinte, să administrezi timpul copilului, așa, mai ales de la 12–13 ani încolo. Și, în același timp, părinții nu au nici ei timp. Adică, sau nu-și fac timp.
Părintele Teologos: Nu-și fac timp, da.
Paul Cocei: Da, nu-și fac timp, dar, în același timp, și timpul nostru liber nu mai e așa de liber.
Vorbeam mai devreme de noi ca profesori, acum suntem aproape foc continuu. Primim mesaje până la 10 seara.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Paul Cocei: Da. Și lucruri de genul ăsta care înainte nu existau. Plecai de la școală, în cel mai rău caz primeai un telefon, pe telefonul fix.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Și dinamica lumii s-a schimbat foarte mult, și părinții cred că sunt și ei sub un mare stres din punctul ăsta de vedere. Și de aici, într-adevăr, copiii sunt principala țintă și principalele victime.
Părintele Teologos: Victime.
Paul Cocei: Victime, da. Problema cea mai mare este că ei, nu doar că nu mai rețin lucruri, asta s-a manifestat deja și înainte, acum e mult mai crâncen fenomenul, dar parcă nu mai pot să…, parcă se împotmolesc mental.
Părintele Teologos: Da. Nu mai pot să gândească.
Paul Cocei: Da, nu mai pot să gândească.
Părintele Teologos: Nu mai pot să gândească, pentru că nu sunt antrenați să gândească.
Paul Cocei: Exact.
Părintele Teologos: Deci, în clipa în care gândești ChatGPT pentru tine…
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: …îți oferă rezultatul de-a gata, tu te moleșești.
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: Adică se atrofiază capacitatea de gândire a creierului.
Paul Cocei: Da. Și eu le mai explic că el devine mai deștept și tu nu.
Părintele Teologos: Da, exact!
Paul Cocei: Și am mai citit niște studii mai de mult și cred că acum sunt mai disponibile decât înainte. Faptul că în mintea umană nu e ca un calculator. Adică în mintea umană rețelele neuronale sunt și cele care sunt responsabile și pentru memorie și pentru gândire. Deci gândești cu memoria, practic.
Părintele Teologos: Sigur. Da.
Paul Cocei: Și ți-amintești cu gândirea. E cam aceeași materie care funcționează în creierul uman.
Părintele Teologos: Da. Același sistem. Subsistem.
Paul Cocei: Subsistem, da. Bine, nu ne referim la lucrurile duhovnicești, ne referim la lucrurile astea…
Părintele Teologos: Da, da, da.
Paul Cocei: …care țin de creier, să zic așa.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Și din cauza asta, noi dacă nu punem nimic în memorie, automat gândirea noastră este extrem de limitată. De unde o să iei informațiile cu care o să gândești?!
Părintele Teologos: Sigur, sau…
Despre efectele ecranelor asupra capacității cognitive a tinerilor, vedeți și materialul nostru Slăbiciunile tinerilor de azi: dependența de ecrane și anhedonia.
Declin cultural și spiritual al tinerilor: elevii, arta și duhul vremii
Paul Cocei: De exemplu, nu mai poate să scrie nimeni nicio poezie acum.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Adică mă refer dintre elevi, nici nu se mai pune problema.
Părintele Teologos: Serios?
Paul Cocei: Da. Poate am un caz așa, din când în când. Ei nu mai citesc poezii, că nici nu este în duhul lor…
Părintele Teologos: La modă.
Paul Cocei: Da, duhul vremii. Și, în același timp, nu o mai percep, nu o mai înțeleg. Este ceva nemecanic, cumva, poezia; este ceva care nu mai… E ceva duhovnicesc, până la urmă.
Părintele Teologos: Sigur.
Paul Cocei: Adică a duhului, cumva, sufletesc, și nu se mai potrivește cu…
Părintele Teologos: Deci vrei să spui că ei nu mai au acces la sensibilitatea necesară poeziei.
Paul Cocei: Da, aproape deloc, da.
Părintele Teologos: Și cred că din cauza asta se explică și arta pe care o preferă.
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: Care este o artă…Adică, dacă vorbim de urban – vorbim de hip-hop, de rap, de lucruri astea, vorbim de manele, vorbim de trap – e o eșuare a artei, o aplatizare, o…
Paul Cocei: Da. O disoluție, da.
Părintele Teologos: O disoluție, da.
Paul Cocei: Și e foarte simplistă, că, de fapt, dacă mintea omului, mintea pieței e simplă, trebuie să adresezi lucruri simple, că nu mai poate să perceapă oricum lucruri profunde.
Părintele Teologos: Da.
Aici, bineînțeles, mi-am dat seama că, mergând pe firul ăsta, noi mergem într-un cerc vicios, de fapt, fiindcă toată lumea bâjbâie. Asta e o chestie pe care o observăm noi în lume acum. Toată lumea are o percepție parțială a realității, își dă cu părerea despre orice și crede că știe totul.
Părintele Teologos: Da!
Paul Cocei: Și, da, din cauza asta, bâjbâie — nu mai știe nimeni; toată lumea zice „să fac aia, să fac aia” sau „să fac aia, să fac așa, să nu fac așa”, după mintea mea, și am senzația că e ce trebuie. Și atunci, bâjbâind, noi nu mai ajungem, de fapt, să găsim cauza problemei, că nu ne mai resetăm; mergem în cerc așa.
Părintele Teologos: Sau, posibil, să mergem chiar într-o spirală descendentă.
Paul Cocei: Într-o spirală descendentă, da, da, de fapt. Că nimeni nu stă pe loc. Da, așa e.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Paul Cocei: Da.
Despre legătura dintre artă, sensibilitate și duhul ortodox, aprofundați în dialogul Cultură muzicală și ortodoxie: artă, știință și emoție și în reflecția Tineri și (lipsa de) valori.
Provocările transmiterii credinței copiilor: depărtarea de Biserică
Părintele Teologos: Nu crezi că asta provine și din faptul că s-au depărtat de Biserică?
Paul Cocei: Cu siguranță, da. De acolo provine, de fapt, da, da.
Părintele Teologos: Sigur.
Paul Cocei: Da. Lipsa cea mai mare e Biserica, da, și Duhul Sfânt.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Și Maica Domnului. Sunt tainele Bisericii pe care noi, da, nu le mai percepem ca societate. Sunt ceva îndepărtat de noi și, dacă vin, vin din exterior.
Noi nu suntem în Biserică, suntem pe lângă Biserică, iar Biserica intră în viața noastră din când în când. Asta e foarte frustrant și pentru mine, ca profesor de religie, pentru că mă chinui foarte mult cu niște lucruri simple, care înainte nici nu… Lumea nu își punea problema: cum să te închini, cum să stai în biserică, cum să stai în general.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Adică lucruri de politețe simplă. De multe ori, orele de religie le transform în…
Părintele Teologos: Ore de comportament.
Paul Cocei: …ore de comportament. De comportament, exact, da. Cum să stai la masă, cum să întinzi mâna, cum să vorbești, cine salută primul — lucruri de genul ăsta, care erau…
Părintele Teologos: De bază.
Paul Cocei: … de nediscutat înainte.
Părintele Teologos: Sigur, da, da.
Paul Cocei: Adică erau firești, da.
Paul Cocei: Și atunci, de aici până la a discuta despre ce se întâmplă în Biserică și despre ecleziologie și…
Părintele Teologos: Sinoade ecumenice și…
Paul Cocei: Sinoade ecumenice… astea sunt departe de ei. De aceea, noi acum, ca profesori de religie, ne limităm puțin partea teoretică, o adaptăm la înțelegerea lor cât putem, pentru că am vrea să le transmitem duhul Bisericii, da. Dar programele, să zic așa, sunt făcute pentru niște creștini. Și, în realitate, mulți dintre ei sunt excomunicați, de fapt — adică nu se împărtășesc, nu au viață bisericească — și atunci noi vorbim, practic, ca apostolii unor…
Părintele Teologos: Exact, o reevanghelizare.
Paul Cocei: Da, da, da. Nu avem forța apostolilor, nu avem rugăciunea lor, duhul lor, dar avem binecuvântarea Bisericii și nădejdea în Dumnezeu că lucrează — și lucrează, da, numai că, la măsura noastră, e mică.
Despre rolul educației religioase în formarea tinerilor, vedeți analiza de pe Educația religioasă – formarea tinerilor pentru viață.
Momente de har și rugăciune în școală
Părintele Teologos: Poți să dai un exemplu pozitiv?
Paul Cocei: Da, chiar mă gândeam; un exemplu pozitiv e că sunt niște răbufniri, are harul lui, care ne iau și pe noi prin surprindere de multe ori. Ultima oară, chiar acum, înainte să luăm vacanță, am avut un băiețel care, la sfârșitul orei, ne-a zis: „Dați-ne și nouă o rugăciune mai lungă.”
Părintele Teologos: Slavă Lui Dumnezeu!
Paul Cocei: Și m-am bucurat așa în mintea mea.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Dar ce rugăciune lungă să mai am? Mai aveam un minut din oră și m-a luminat Dumnezeu; zic: „Vă zic rugăciunea cea mai lungă.” Și le-am scris: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă.”
Părintele Teologos: Slavă Lui Dumnezeu!
Paul Cocei: Ziceți-o pe asta tot timpul și…
Părintele Teologos: Da, da.
Paul Cocei: Da. Că, în realitate, noi începem cu rugăciuni sub formă de poezii, da, la clasa pregătitoare, când sunt ei mici, și cu cântecele; dar ei nu mai pătrund în rugăciune, de fapt rămân la ceva exterior, pentru că, neavând practica rugăciunii acasă sau mergând foarte rar la biserică…Au dispărut bunicile din generațiile noastre; noi aveam bunici care erau crescuți în duhul Bisericii și reușeau să ne aducă și pe noi în atmosfera asta. Și acum, generațiile lor de bunici nu mai sunt chiar acelea. Și noi trebuie să fim și un pic de bunicuțe acum, da.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Paul Cocei: Da.
Despre importanța rugăciunii în familie și a transmiterii credinței copiilor, vedeți materialul nostru Rugăciunea părinților pentru copii și a copiilor pentru părinți.
Necesitatea educației bunelor moravuri și pregătirea religioasă a copiilor
Părintele Teologos: Deci, cred că, eu mă gândeam, poate că s-ar face o… Bine, nu am căderea, dar simt nevoia asta; datorită faptului că vorbesc cu foarte mulți oameni, cred că ar trebui să existe și o materie separată care să învețe, să reînvețe pe om bunele moravuri.
Paul Cocei: Da. Cu siguranță, da. Mai există o materie numită „educație civică”, care, mă rog, se vorbește și acolo despre relația omului cu societatea, și despre drepturile și obligațiile lui, dar din altă perspectivă. Da, într-adevăr, ar trebui să înlocuim cei șapte ani de acasă cu câțiva ani din școală.
Părintele Teologos: Da, exact, da.
Paul Cocei: Da. Sau la grădiniță. Chiar mi-aduc aminte că discutam cu cineva din biserică care spunea că ar trebui și la grădiniță să fie ore de religie.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Paul Cocei: Da. Pentru că… la grădiniță…
Părintele Teologos: Dar nu religie în sensul dogmatică… Nu, nu, clar.
Paul Cocei: Da, nu religie, nu, nu, nu, în sensul unei… pregătiri duhovnicești.
Părintele Teologos: Da, pregătiri, rugăciune, mers la biserică, importanță, mers la biserică, împărtășanie…
Paul Cocei: Da, fiindcă e o ruptură aici, da. E o ruptură și o simt și preoții, o simțim și noi. Și e duhul lumii care a pătruns peste tot și usucă tot.
Necesitatea unei implicări mai active a Bisericii în învățământ
Părintele Teologos: Ce părere ai despre probabilitatea ca — sigur, Biserica are câte ceva — dar ca Biserica să se implice mult mai mult în învățământ?
Paul Cocei: Ea este implicată, da; să se implice mai mult este absolut necesar. Dar Biserica face deja foarte mult.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Și lucrează… și noi avem relații cu…, și parohiile, și se fac tot felul de activități. Da, dar funcția învățătorească a Bisericii, la noi, din păcate, cred că, din cauza comunismului sau a tarelor vechi cumva, suferă în continuare. Și încă nu avem, poate la nivel extins, așa, obișnuința de a învăța; credincioșii noștri, din Biserică, ce fac ei acolo, la ce participă și mulți nu știu nici… și adulții. Deci de acolo cred că trebuie să vină…
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: …să se extindă cumva…
Părintele Teologos: Adică, cred că trebuie să iasă Biserica din lagărul în care s-a închis ea pe sine.
Paul Cocei: Da, în obișnuința asta a perioadei.
Părintele Teologos: Da, da.
Pentru o perspectivă asupra educației tinerilor și a provocărilor din învățământul românesc, urmăriți și materialul Educația tinerilor, intimidarea.
Aducerea copilului la Hristos prin lucruri practice și simple: între practică și transcendență
Paul Cocei: Da. Ar fi ideal și, dacă ne gândim la Sfinții Părinți, câtă cateheză făceau ei și toate omiliile pe care le ținem noi, cuvântările, sunt, de fapt, scrise de foarte multe ori pentru explicarea… lucrurilor…
Părintele Teologos: Lucrurilor concrete…
Paul Cocei: …lucrurilor concrete, da.
Părintele Teologos: …din viața de zi cu zi.
Paul Cocei: Din viața de zi cu zi, da.
Da. Și, acum, noi suntem, cred că, ființe mult mai practice ca oameni; societatea noastră e mult mai axată pe a experimenta, pe a trăi, mai puțin pe teorie.
Părintele Teologos: Pe contemplație.
Paul Cocei: Da. Pe contemplație, da. Și cred că aici trebuie lucrat mai mult. Adică la lucruri foarte practice și simple, la toate nivelurile. Și la adulți, dar și la copii, bineînțeles. Ora de religie, e ora Bisericii, de fapt. Eu le zic copiilor: zic, măi, acum suntem practic în biserică. Ei au percepție; bineînțeles că ei au o percepție complet diferită. Dar încerc să-i fac să înțeleagă că asta nu e finalitatea noastră. Finalitatea noastră e în Biserică, e în Hristos.
Părintele Teologos: Sigur.
Paul Cocei: Noi putem să facem ore distractive, să vorbim lucruri frumoase, dar dacă rămânem la nivelul ăsta, pe ei îi încântă doar ca o… să zic așa, ca o gură de oxigen, în peisajul ăsta.
Părintele Teologos: Da, da, da, un balon de oxigen.
Paul Cocei: Dar noi trebuie să mergem la biserică, trebuie să intrăm în Duhul lui Hristos acolo, să trăim cu Maica Domnului, și toate se vor aranja. Și cred că se poate face lucrul ăsta; cu siguranță se face, și în unele lucruri se văd rezultate…
Părintele Teologos: Foarte bune.
Paul Cocei: …foarte bune, da.
Părintele Teologos: Cred că trebuie puțin mai mult curaj.
Paul Cocei: Curaj, da. Și energie, așa, să avem mai multă vlagă, da.
Părintele Teologos: Da, da.
Paul Cocei: Că și noi avem tendința, și ca profesori de religie avem tendința să intrăm în sistemul ăsta, care e un sistem laic, să zic așa — sistemul de învățământ, suntem organizați de stat — și să intrăm în ritmurile lui, în birocrație, în toate lucrurile astea, și să ne transformăm într-un fel ca profesorii normali care predau o materie, dar care are legătură cu Dumnezeu, cumva.
Dar trebuie să avem percepția, să avem axa asta transcendentă tot timpul, să realizăm că nicio oră nu e întâmplătoare. Că, pentru fiecare om, a trimis Hristos acolo, și trebuie să fac cumva să aduc copilul la Hristos.
Rugăciunea – puntea dintre profesori și elevi
Părintele Teologos: Dar ar trebui ca profesorul să se roage pentru elevi?
Paul Cocei: Să se roage pentru elevi, da.
Părintele Teologos: Te rogi pentru ei?
Paul Cocei: Da, da, ne rugăm, da.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Paul Cocei: Să sperăm că se roagă și ei pentru noi.
Părintele Teologos: Să le spui, să le spui să se roage.
Paul Cocei: Da, le spun, da.
Părintele Teologos: Să ajute Dumnezeu!
Despre puterea rugăciunii și a vieții de familie, vedeți și materialul Cum să ne rugăm: dragoste, răbdare și familie.
Despre necesitatea materialelor multimedia din partea Bisericii astăzi
Părintele Teologos: Cum vezi necesitatea — că tot am vorbit la început de multimedia — de materiale multimedia din partea Bisericii, duhovnicești?
Paul Cocei: Este o mare necesitate, fiindcă… Părinții au scris cărți. La început, nici Sfinții Apostoli nu au scris cărți, da? Avem zeci de ani când nu era o literatură duhovnicească.
Părintele Teologos: Da, era doar oral.
Paul Cocei: Era oral. Și nu era nevoie de cărți.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Dar după aia a fost nevoie de cărți, și ei au scris, și au scris, și au scris, iar în secolele III–IV au scris atât de mult, că nu mai încăpeau bibliotecile. Și continuă să scrie. Deci ăla era mediul media din perioada respectivă.
Părintele Teologos: Sigur.
Paul Cocei: Și acum se scrie foarte mult, dar nu se mai citește foarte mult.
Părintele Teologos: Acolo e problema, da, exact.
Paul Cocei: Și chiar dacă se citește, nu se interiorizează…
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: …la fel cum era în antichitate, că și când citeai o carte în trecut, o citeai în alt mediu. Nu aveai telefon lângă tine să bâzâie…
Părintele Teologos: Sigur.
Paul Cocei: …n-aveai tot felul de mijloace, nu citeai pe drum, în mașină sau…
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: …în autobuz.
Părintele Teologos: Nu făceau 100 de lucruri deodată.
Paul Cocei: Da, da, da.
Și cred că e nevoie ca să… și Biserica a început să facă lucrul ăsta. Dar, într-adevăr, cred că trebuie ca focalizarea noastră să fie pe zona asta. Numai că e și aici o problemă a faptului că mesajul pe multimedia, pe mediile actuale, este foarte… Mediu este mesajul, cum ziceam.
Părintele Teologos: Da, da.
Paul Cocei: Și automat ei îl integrează în sistemul lor ca un entertainment, că de fapt asta e toată media din ziua de zi, nu e informare, e entertainment și… Chiar și informarea este entertainment. Așa.
Și atunci trebuie să avem grijă la lucrul acesta, ca ei să ajungă, până la urmă, la Biblie, la Hristos, la viața practică. Deci clipurile trebuie să fie mai scurte. Noi avem foarte multe documentare care sunt foarte bune, foarte bune, dar foarte lungi; și, evident, sunt lungi pentru că sunt foarte profunde. Dar noi trebuie să avem niște mesaje mai scurte, pentru că orizontul lor de atenție este foarte, foarte mic.
Părintele Teologos: Foarte scurt.
Paul Cocei: Șase, șapte minute, cam pe acolo.
Să fim practici: un program zilnic concret în viața duhovnicească
Părintele Teologos: Da, și cred că, iarăși, în cazul documentarelor, cum spuneai la un moment dat – o leg – spuneai despre faptul că oamenii sunt foarte practici astăzi. Trebuie să fie foarte clar: „Ce mă fac eu cu informația asta?”
Paul Cocei: Da, da. Așa este.
Părintele Teologos: Pentru ce e asta? Înțelegi?
Paul Cocei: Da, da.
Părintele Teologos: Pentru că documentarele, de foarte multe ori, docudramele, au formatul vechi.
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: Că s-a născut în anul cutare, în satul cutare, și după care a fost la școală și așa mai departe.
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: Dar pe mine mă interesează cum s-a sfințit omul respectiv? Ce-a făcut omul respectiv?
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: O informație care este pertinentă pentru mine.
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: Cred că asta ar trebui mult mai…
Paul Cocei: Da, da. Așa este.
Părintele Teologos: Și mai ales un ritm, un pacing (engl., ritm / dinamică), cum se spune în cinematografie, mult mai rapid.
Părintele Cosma: Da. Mai rapid, mai rapid, da.
Paul Cocei: Da. Și mă gândesc că și Sfântul Apostol Pavel era cam rapid.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Paul Cocei: Da, se mișca repede, nu prea stătea, adică…
Părintele Teologos: Da, da. Și scrierile lui, epistolele lui sunt rapide.
Paul Cocei: Da, da.
Părintele Teologos: Tac-tac-tac-tac…
Paul Cocei: Da, da, da. Și practice, adică la concret.
Părintele Teologos: Da, da.
Paul Cocei: Nu făceau teologie decât în măsura în care era nevoie, pentru ca să vină unii la Hristos și să lămurească niște lucruri.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Da. Poate că ne-am îndrăgostit prea mult de duhul acesta al…
Părintele Teologos: Al studiului pentru studiu.
Paul Cocei: Da. Și este foarte frumos că… așa este, adică, și dacă citim pe Sfântul Dumitru Stăniloae, care are o profunzime extraordinară, rămâi uimit, dar e foarte greu să replici…
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: …imediat, adică să iei textul și să… pentru că, în primul rând, nu sunt eu Sfântul Dumitru Stăniloae, și, în al doilea rând, auditoriul e altul, da.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Și atunci putem să cădem în capcana asta a unui… să fim un pic mai academici, mai elaborați, și e o ispită. Cred că trebuie să fim foarte practici.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Da. Foarte practici. Adică, ce faci tu azi, acum?
Părintele Teologos: Da, exact.
Și, de multe ori, în ultima vreme, am început să le sumarizez lecțiile copiilor într-un mod practic: programul de rugăciune, ce face creștinul în fiecare zi — asta, asta, asta. Și îmi aduc aminte că am găsit un carnețel din anii ’40; se numea Carnetul Străjerului. Și acolo era, mă rog, pentru străjeri, un fel de cercetași, să zicem așa.
Părintele Teologos: Da, da.
Paul Cocei: Și aveau acolo, foarte practic: când m-am împărtășit, când mă spovedesc, ce fac dimineața, programul…
Părintele Teologos: Program, da, da.
Paul Cocei: …foarte concret, da. Și asta cred că ne lipsește foarte mult — concretul. Adică: ce faci tu cu Hristos, concret? Păi, zic Tatăl nostru dimineața și…
Părintele Teologos: Dar cred că asta ar ajuta foarte mult: un program zilnic concret.
Paul Cocei: Da, da.
Împreună-lucrare: implicarea părinților, esențială în sprijinirea vieții duhovnicești a copiilor
Părintele Teologos: Și cred că ar ajuta și o colaborare cu duhovnicul, cu biserica, cu parohia. Ai spus că aveți astfel de lucruri.
Paul Cocei: Da, da, avem, avem.
Părintele Teologos: Și, și cu familia, nu? Cu părinții.
Paul Cocei: Cu părinții, da. Acolo cred că e secretul mare. Dacă părinții ar fi în biserică, da?, dacă părinții ar fi în biserică, totul s-ar rezolva. Și mai vorbeam cu niște părinți care ziceau: „Aduceți copiii la biserică ca să vină și părinții.” Da, dar nu e chiar așa. Adică, în sensul că, dacă am duce noi copiii duminică de duminică și ar rămâne la biserică, probabil că ar veni și părinții. Dar, în realitate, ei merg după părinți. Părinții dau tonul. E și firesc să fie așa.
Părintele Teologos: Da, sigur, normal.
Paul Cocei: Bine, noi vorbim aici de vârstele de la școala primară și gimnaziu…
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: …la liceu, deja copilul e…
Părintele Teologos: Da, se desprinde.
Paul Cocei: Da, da, da. Sunt pe picioarele lor acolo, e altă poveste.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Dar, într-adevăr, cu părinții… cred că ar trebui să facem mai multe activități cu ei, da, să le explicăm și lor aceste lucruri — niște cateheze, practic.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Paul Cocei: Un fel de cateheze, da.
Despre relațiile din familie și implicarea părinților în viața duhovnicească, vedeți și dialogul Relațiile în familie: timp, atenție, dragoste, credință.
Biserica – spital pentru suflete: forme și duh în re-evanghelizarea și redescoperirea credinței în era digitală
Părintele Teologos: Nu crezi că ar trebui să știe oamenii ce-i Biserica de fapt? Că este spital pentru păcătoși…
Paul Cocei: Da, da, percepția.
Părintele Teologos: … că ortodoxia este știința medicală corectă, care are ca scop vindecarea sufletului.
Paul Cocei: Așa este.
Părintele Teologos: În continuu spun treaba asta.
Paul Cocei: Așa este, da.
Părintele Teologos: Și în continuu, oamenii au nevoie de treaba asta.
Paul Cocei: Au nevoie, pentru că noi, când a venit Sfântul Apostol Pavel aici, la Filipi, în Europa sau în toată lumea, el a dat peste păgânism, și între Hristos și păgânism era o ruptură completă, era o viață de… totul era… Și era o noutate. Adică oamenii înțelegeau instantaneu ce se întâmplă, adică diferența. Că dincolo făceau sacrificii și beau sânge, și aici…
Părintele Teologos: Iubirea de-aproapele, jertfă de-aproapele.
Paul Cocei: Da, iubirea de aproapele, că acolo ți-era frică de zeu să nu cadă fulgerul pe tine, și aici e dragostea lui Hristos. Și era un contrast foarte mare. Acum noi suntem cu formele, formele sunt creștine, duhul, în schimb, nu mai este acolo și atunci ei sunt foarte familiarizați cu biserica, din punct de vedere formal, da, biserica e lângă ei…
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: …se duc la cimitir din când în când sau, nu știu ce, mai aprind o lumânare.
Părintele Teologos: Mai o nuntă, un botez.
Paul Cocei: Da, o nuntă, un botez. Dar nu sunt deloc familiarizați cu viața în Hristos, da? Și asta e tragedia pe care am trăit-o și noi în generația noastră. Slavă lui Dumnezeu că, iată, ne-am…
Părintele Teologos: Am ieșit, oarecum, puțintel.
Paul Cocei: Da, am ieșit, oarecum. Și asta trebuie făcut: să înțeleagă, o re-evanghelizare, dar o re-umplere a formelor, de fapt, în mintea oamenilor. Vorbim de mintea oamenilor, nu de schimbarea…
Părintele Teologos: Da, da, da, sigur, da.
Paul Cocei: … a ceva în Biserică, ferească Dumnezeu.
Paul Cocei: Și da, într-adevăr, aici este o problemă, și cred că, dacă nu mă înșel, e o problemă și la nivelul credincioșilor, care sunt credincioși.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Paul Cocei: Adică avem credincioși care nu înțeleg foarte bine…
Părintele Teologos: Ce se întâmplă.
Paul Cocei: …ce se întâmplă, da. Și cred că trebuie început și de acolo. Dar nu știu, adică nu că nu știu, nu percep exact lucrarea care se poate face pentru părinți. Pentru că, sursele lor sunt aceleași ca și ale copiilor: TikTok, Facebook, Instagram, YouTube. Astea sunt canalele lor după care își formează informația. Asta se vede foarte clar în momentul unor crize, cum a fost pandemia și cum a fost cu alegerile.
Părintele Teologos: Cu alegerile, da.
Paul Cocei: Da. Pentru că ei erau… veneau… Noi vorbeam acolo unii cu alții, dar fiecare vorbea pe limba lui.
Părintele Teologos: Da!
Paul Cocei: Pentru că fiecare venea de acasă cu băgajul lui.
Părintele Teologos: Bula lui cognitivă.
Paul Cocei: Da, și nu, nu puteai să te înțelegi. Au fost niște scene îngrozitoare: oameni care nu mai vroiau să te audă vorbind de lucrurile astea.
Părintele Teologos: Doamne, ferește!
Paul Cocei: Da, ziceau: „Nu mai vreau să aud, nu mai vreau să aud.” Pentru că sunt foarte fixați. Și asta e natura lucrurilor acum.
Plus că am mai dat despre problema asta a autorității, care, cum zice în Scriptură, Hristos le vorbea ca cineva care avea putere — care avea putere, da, autoritate… Acum toată lumea vorbește, dar nu are nimeni autoritate.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Și ei ne integrează și pe noi cumva în același… Slavă Lui Dumnezeu că există respect față de Biserică și față de preot, da, de haina preoțească și de instituția Bisericii. Și aici este un fir de care ne agățăm.
Despre vindecarea sufletului în tradiția ortodoxă și redescoperirea vieții în Hristos, consultați materialul Spovedania ortodoxă: sens, pași, duhovnic și vindecare.
Respect, rușine și importanța Sfinților ca modele vii
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Pentru că, dacă nu mă înșel, a dispărut foarte mult respectul și rușinea.
Paul Cocei: A, în general, da. În general, foarte, foarte mult, da. Îmi amintesc, că le povestesc copiilor cum era să-mi iau bătaie când am întins o dată mâna spre un prieten de-al bunicului. Când mă obișnuisem să salut și am întins mâna și era să-mi iau bătaie, zice: „Păi, ce faci?” Așa am învățat eu că, de fapt, sunt niște lucruri care îmi scăpau legate de respect.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Da. Și ei nu mai percep lucrul ăsta, pentru că, ce să zic, noi… durează câțiva ani până vorbesc cu dumneavoastră sau cu…, că ei vin la școală și zic: „tu”.
Părintele Teologos: „Tu.” „Ceau.”
Paul Cocei: Tuturor, da, da.
Părintele Teologos: Da, ferească Dumnezeu!
Paul Cocei: „Pa”. Da, cu profesorii și cu doamnele directoare, cred că, până la urmă, nu realizează, da, nu realizează. Ani de zile până învață să-și facă corect cruce și… Da, sunt… dar Hristos e în lume. Asta e vestea cea bună. Adică nu, nu a dispărut din lume. Și…
Părintele Teologos: Și se văd rezultatele.
Paul Cocei: Da, se văd rezultatele, și mă gândesc că, de multe ori, și eu am… poate noi așa, că suntem un pic deprimați, poate în exprimare, dar nu deprimați în sensul în care… Îi întristăm pe oameni că le arătăm problemele, dar trebuie să le arătăm foarte mult soluțiile, da? De aceea sunt Sfinții. Sunt foarte importanți. Și slavă lui Dumnezeu că, iată, anii ăștia, cum am vorbit și data trecută, avem niște exemple, niște modele, și oamenii cred că pot să înceapă să-i vadă dacă ajungem cumva la ei, da. Sunt modele foarte importante pentru noi.
Comportament corect și modele vii: drumul către fericirea adevărată
Părintele Teologos: Da. Și, mai ales, cred că trebuie să știe oamenii că comportamentul corect este esențial, nu pentru că așa spun eu sau spune cineva, ci pentru că asta îl echilibrează pe om și îl face fericit.
Paul Cocei: Da, da, da. Îl duce la adevărata fericire. A! Aici sunt discuții interminabile despre ce e fericirea, pentru că, cum ei bâjbâie că nu au autoritate, noi — să nu zic ei — că noi suntem în aceeași lume, ducem o oarecare lipsă de autoritate, nu simțind o neautoritate. Așa se întâmplă cu toate aceste concepte: adevărul, frumusețea, liniștea, bucuria, pacea, împlinirea, fericirea. Astea sunt niște lucruri care, pentru ei, sunt de neînțeles; adică nu sunt de neînțeles: fiecare are concepție despre ele, și majoritatea sunt bazate pe patimi firești.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Paul Cocei: Da. Aici trebuie văzute modelele practice, adevărate, în viață, în lume, da. Și cred că acest apostolat laic este foarte important.
Părintele Teologos: Foarte important și foarte necesar, ca să se vadă modelul de om adevărat fericit.
Paul Cocei: Da, da, da.
Părintele Teologos: Om adevărat fericit, pentru că există tot acest război cultural care oferă altceva în ceea ce privește fericirea, știi?
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: Și, bineînțeles, ei caută acea fericire, doar că este o himeră; nu există.
Paul Cocei: Da, bineînțeles, da.
Da, e lupta asta cu patimile pe care nu o înțeleg, nu o înțeleg și de aceea nici nu poate să lupte împotriva lor. Și nici nu poate, până nu te luminează Hristos, nu? Oricum tot efortul e… în zadar.
Părintele Teologos: E în van. Adică nu e în van, pentru că Hristos îl ia în calcul.
Paul Cocei: Da, atrage…
Părintele Teologos: Îl atrage harul.
Paul Cocei: Da, da.
Pentru reflecții asupra binelui, adevărului și frumosului ca valori fundamentale, vedeți materialul nostru Binele, adevărul și frumosul.
Patimile și criza identității: dezechilibru de gen
Părintele Teologos: Asta este foarte bine. Și, apropo de himerele astea, de patimi, care sunt distorsiuni, crezi că există și o distorsiune a identității?
Paul Cocei: Da, dar cred că e un pic artificială.
Părintele Teologos: Sigur.
Paul Cocei: Adică în sensul că există și o problemă a identității, că noi, ca neam, ne este greu să ne mai definim acum în termenii în care se defineau în secolele XVIII–XIX. Adică… mulți dintre noi nu mai simțim exact ce înseamnă să fii român, să fii creștin… Suntem… ne-am diminuat un pic identitatea, da. Ne metisăm, circulăm în lume, preluăm idei și… Dar există o identitate puternică a neamului. Și, da, aici…
Părintele Teologos: Și eu mă gândesc și mai mult.
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: Adică nu mai există identitate că eu sunt bărbat sau femeie.
Paul Cocei: Asta zic, asta e partea artificială, da.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Partea artificială este clar că este indusă, dar asta e vestea bună.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Pentru că, dacă e artificială, tot ce e artificial dispare în cele din urmă.
Părintele Teologos: Sigur, nu rezistă.
Paul Cocei: Nu rezistă.
Paul Cocei: Din păcate, noi ne artificializăm pe noi înșine.
Părintele Teologos: Da, da.
Paul Cocei: Da. Adică LGBT va dispărea. E inevitabil, că e legea firii. Nu procreezi, mori. Adică, ca neam, ca societate. Și e complet nefiresc, până la urmă. Nu se poate ca toată societatea să devină…
Părintele Teologos: …astfel.
Paul Cocei: Și se vede lucrul ăsta foarte clar în zilele noastre.
Părintele Teologos: Sigur, da.
Paul Cocei: Va dispărea.
Părintele Teologos: Aici se vede că valul dispare, da. Dispare.
Paul Cocei: Dispare, se duce. E ținut în viață artificială prin presiuni…
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: …foarte mari de cei care au posibilitatea să facă aceste presiuni, dar nu poți să mergi împotriva realității prea mult.
Părintele Teologos: Da.
Dar problema este că ne diminuăm identitatea și atunci facem un talmeș-balmeș în mintea noastră. Și chiar dacă zicem că suntem români, și mergem de 1 Decembrie și fluturăm steaguri, și după aceea…
Părintele Teologos: Ne comportăm…
Paul Cocei: …din păcate, nu ne comportăm românește.
Părintele Teologos: Da, da, ne comportăm ca niște oameni dezrădăcinați, cred.
Paul Cocei: Da. Da.
Părintele Teologos: Dezrădăcinați. Dar în cazul identității, mă gândeam și la faptul că, bun, eu… sau oricine spune, da, am conștiința că sunt băiat și fată, dar nu mai știe care este rolul băiatului și care este rolul fetei.
Paul Cocei: A! Clar, clar. Da, aici sunt… ce să mai…
Părintele Teologos: Înțelegi? Adică să mă comport ca un băiat sau respectiva să se comporte ca o fată.
Pentru o analiză a problemei identității din perspectivă creștină, vedeți materialul Ce este identitatea? Problema identificării cu dorințele noastre și, despre relația dintre bărbat și femeie, articolul Despre relația dintre bărbat și femeie în creștinism.
Dezechilibrul de gen și rolul masculin în provocările contemporane
Paul Cocei: Da. Mi-aduc aminte de clipul părintelui Moise McPherson…
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: …despre cele mai puține „nebărbătești” activități. A fost amuzant, așa, un pic, dar realist.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Paul Cocei: Adică realist. Și cred că trebuie multe lucruri de genul ăsta, pentru că băieții nu mai înțeleg care e rolul lor.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Și ce se întâmplă este că fetele cresc puțin mai repede…
Părintele Teologos: Se maturizează mai repede.
Paul Cocei: …se maturizează mai repede, iar ei nu țin pasul. Ei sunt, din păcate, nu muncesc, sunt obișnuiți să primească toate și sunt plângăcioși; nu știu să facă față crizelor pe care le au, nici măcar din punct de vedere psihologic. Și, de aceea, ei sunt acum puțin în umbră. Și, bineînțeles, acest lucru afectează foarte mult, pentru că se ajunge acolo unde lipsește principiul bărbătesc, principiul masculin, ca să zic așa.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Se creează acest dezechilibru… automat.
Părintele Teologos: Sigur.
Paul Cocei: Și noi devenim mai feminini, iar femeile devin mai masculine.
Părintele Teologos: Masculine. Sigur.
Paul Cocei: Și se creează, bineînțeles o…
Părintele Teologos: Un dezechilibru foarte mare, major.
Paul Cocei: Da. Și, după aceea, totul devine ca o farsă, așa, care nu e chiar de râs, că o vedem…
Părintele Teologos: De plâns, da.
Da, e de plâns, da. Dar cred că greutățile — că Dumnezeu, milostivul, ne trimite și greutăți —, cum zicea Sfântul Stăniloae, că Dumnezeu ne-a dat Părintelui nostru multe încercări, și am trecut cu bine de ele.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Că așa de mult ne-a iubit, că ne-a dat multe probleme și le-am rezolvat, chiar așa spunea: probleme și le-am rezolvat. Și ne trimite și nouă probleme, și se vor rezolva. Adică, în momentul când, ferească Dumnezeu, sunt niște crize de foamete sau lucruri de genul ăsta, acolo ai nevoie de bărbați. Nu mai poți să te eschivezi că nu îți merge TikTok-ul sau nu știu ce.
Părintele Teologos: Da.
Virtute și jertfă: pilonii unei societăți sănătoase
Cred că, într-adevăr, cred că trebuie iarăși să se promoveze un sistem de valori sănătos.
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: Adică vorbim de curaj, de bărbăție, de noblețe, de onoare…
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: …de smerenie, de eroism…
Paul Cocei: Da, da, așa e.
Părintele Teologos: …de echilibru, de protecție, protector, oferirea de timp.
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: Și din partea femeii, de mângâiere, de delicatețe, de frumos, de… lucruri de genul ăsta.
Paul Cocei: Da. Noi nu am crescut în… Eu, generația mea, n-a crescut într-un mediu bisericesc, pentru că noi eram în timpul ateismului comunist. Dar totuși, mi-aduc aminte că erau foarte multe istorii; se promova foarte mult eroismul.
Părintele Teologos: Sigur.
Paul Cocei: Aveam cărți cu eroii comuniști de nu știu unde, sau…
Părintele Teologos: Da, da. S-au cărți istorice cu…
Paul Cocei: Da, cărți istorice…
Părintele Teologos: Sigur.
Paul Cocei: …care erau, poate, reinterpretate puțin, dar era această idee de eroism, de jertfă, „Vrâncioaia”, deci noi învățam toate lucrurile astea.
Părintele Teologos: Da. Sfântul Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, adică…
Paul Cocei: Sfântul Ștefan cel Mare. Da, da, toate astea, da. Care sunt adevărate. Da.
Părintele Teologos: Sigur! Evident!
Paul Cocei: Și ei nu erau religioși, deci astea sunt niște valori care sunt…, oricum, ar trebui să fie. Oricum, ar trebui să fie.
Părintele Teologos: Sigur, sunt firești, adică sunt…
Paul Cocei: Sunt principale, da. Adică, în afara cadrului bisericesc, e firesc că trebuie să fie. Dar poate că noi am avut și niște eroi lângă noi, în familii.
Părintele Teologos: Da. Da, da.
Paul Cocei: Și am văzut eroismul lor.
Părintele Teologos: Care au mai rămas de dinainte.
Paul Cocei: Da. Am văzut eroismul lor în familii, jertfindu-se, știm persoane concrete.
Deci, noi ar trebui să ne jertfim, iar atunci și ei vor fi bărbați și femei, sau se vor jertfi și ei.
Știu că, la un moment dat, am avut o lecție la liceu despre familie și nu știu dacă am mai povestit asta. Vorbeam cu elevii și le explicam ce trebuie să facă bărbatul: trebuie să fie stâlpul societății, să se jertfească primul, să-și dea viața pentru familie. Și fetele spuneau: „Păi, unde sunt ăștia?” Adică…
Părintele Teologos: (râsete)
Paul Cocei: Da, da. „Ce, ăștia-s bărbați?” Și râdeau, da.
Da, și le înțeleg. Pentru că, într-adevăr, ajung adolescenții plângăcioși, speriați, foarte axați pe patimile lor…
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: …și nu mai au… după aia…
Părintele Teologos: Egoiști.
Paul Cocei: Da, egoismul, da. Noi trăim într-un mediu egoist, da. Din păcate, da.
Despre curaj, lupta cu patimile și părțile sufletului, vedeți analiza Părintelui Teologos: Despre Curaj, Lupta cu Gândurile și Părțile Sufletului.
Dincolo de bani: ce îi motivează pe tineri astăzi
Părintele Teologos: Și mai e și material, cred că. Adică ei văd viitorul și văd reușita doar pe plan material, adică să facă bani să…
Paul Cocei: Da, da. Dar să știți că mai sunt și alte exemple, să zic așa. Dar chestia asta materială nu știu dacă mai e atât de relevantă ca bani.
Părintele Teologos: Sigur.
Paul Cocei: Mă gândesc acum. Pentru că mi-aduc aminte, și în management se vorbea că banul nu mai motivează. În societatea occidentală, banul nu mai motivează ca în vremea lui Ford.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Dar motivează puterea, motivează ideea de a fi cineva, de a fi… de a avea stăpânire…
Părintele Teologos: Putere.
Paul Cocei: Da, putere. De a fi și tu pe TikTok, să te vadă lumea, să ai followers.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Cred că asta motivează foarte mult și le dă această… că… Și ăia de acolo, de pe TikTok, modelul lor, au mașini, au, nu știu ce, iachturi, în sensul ăsta.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Dar banul în sine… nu știu dacă îi mai atrage cum era pe vremuri, să strângi, să ai avere neapărat, mare, pentru că ei sunt generațiile care au aproape orice.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Și atunci nu mai simți nevoia să ai tu, nu știu ce, să strângi tu bani la ciorap să…
Părintele Teologos: Am înțeles.
Tineri determinați: exemple pozitive în Educație
Paul Cocei: Ei mai mult vor să aibă acum. Și de aici vin și multe frustrări de-ale lor, dar e un fel de joc, așa cumva. Dar am văzut și exemple foarte, foarte bune. Am avut exemple la unele licee, chiar m-au uimit.
Părintele Teologos: Poți să dai un exemplu?
Paul Cocei: Da, da, da. Eram la bacalaureat și acolo acum durează mult până pleacă copiii, pentru că se scanează lucrările, mă rog, durează mult. Și mai vorbeau copiii și… un liceu bun, și povestea… zice: „Eu trebuie să fac masterul nu știu care ca să ajung procuror”, nu știu ce voia să facă. Și deci își făcuse un plan foarte clar: zice, „eu trebuie să mă duc acolo, trebuie să…”. Și se vedea foarte clar că nu era o chestie legată de o ambiție goală, deșartă, sau…
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: …ea avea o…, poate, era luminată să se ducă în direcția aia, și se gândea cum să facă, și m-a uimit, nu m-a uimit, m-a bucurat lucrul ăsta, că, din păcate, eu vorbeam cu copii de clasa a 12-a de multe ori și întrebam „Ce faceți, mă?” Și ziceau, „Nu știu, vedem. Ce-o fi.”
Părintele Teologos: A, deci exista o anumită maturitate și o anumită hotărâre, determinare, da.
Paul Cocei: Da, da.
Din păcate sunt mai limitate acum exemplele astea, dar sunt și cred că… s-ajute Dumnezeu să se înmulțească, da.
Sunt tinerii foarte singuri astăzi? Sprijin și speranță
Părintele Teologos: Nu crezi că tinerii sunt foarte singuri astăzi? Bine, eu știu că există pandemia singurătății, dar…
Paul Cocei: Da. Sunt. Sunt, da. S-au învățat să fie singuri, asta e mai…
Părintele Teologos: E grav.
Paul Cocei: Adică nu doar că sunt singuri, dar s-au învățat să fie singuri.
Părintele Teologos: A! Se complac?
Paul Cocei: Da, se complac, da. Se complac un pic. Dar vine o vârstă la care trebuie să iasă cumva din…
Părintele Teologos: Carapacea…
Paul Cocei: Din carapacea asta, din obișnuința asta, da. Și îi forțează viața. Dar, din păcate, sunt și un pic emotivi, se deprimă ușor și aici, din cauza asta, cred că pleacă mai greu. Dar fondul este bun. Fondul e bun. Și parentingul ăsta care se face, care e un pic mai elevat decât era, să zicem, elevat în…
Părintele Teologos: Sens lumesc.
Paul Cocei: Sens lumesc, da.
Părintele Teologos: Da, sigur.
Paul Cocei: Da, față de trecut îi stimulează și creează un potențial. Deci potențialul este. Și potențialul ăsta este dat de Dumnezeu, dar creează un pic de pregătire.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Numai că, după aia, vine catastrofa lumească peste ei. Deci aici trebuie să contracarăm noi cumva mai mult.
Părintele Teologos: Da, cu învățătura Bisericii, clar.
Paul Cocei: Da, cu învățătura Bisericii.
Părintele Teologos: Cu unitatea din Biserică, cu curajul, cu bucuria Învierii, să spun așa.
Paul Cocei: Da, da.
Părintele Teologos: Adică da, am învins, inclusiv moartea am învins.
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: Cred că asta trebuie făcut.
Despre singurătatea tinerilor și provocările generației digitale, consultați și materialul nostru Dependența de smartphone și Generația Alpha.
Probleme digitale: conștientizarea tinerilor
Părintele Teologos: Ce am vrut să te mai întreb: referitor iarăși la… copiii își dau seama, tinerii își dau seama că au o problemă cu electronica?
Paul Cocei: Da. Da. Și la vârste mai mici un pic față de anii trecuți.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Pentru că, cred, problema se exacerbează și le dă niște senzații sau, nu știu, niște angoase probabil mai mari decât înainte și poate că, din cauza asta, realizează mai devreme. Dar își dau seama și nu au ce să facă, adică…
Părintele Teologos: Ăăăă…
Paul Cocei: Adică au ce să facă, dar nu fac.
Părintele Teologos: A, nu fac, a nu fac, nu fac.
Paul Cocei: Nu fac, nu fac. Adică sunt… e ca un serviciu, cumva, pentru unii. Te îngrozești dacă stai de vorbă și vezi că, de fapt, ei merg la școală 4–5–6 ore, iar acasă stau 7 ore pe…
Părintele Teologos: Serios? Pe ecrane.
Paul Cocei: Pe ecrane.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Paul Cocei: Da, bine, poate că nu sunt în toate cazurile, sunt unii, da.
Părintele Teologos: Da, sigur, dar vorbim statistic.
Paul Cocei: Da, statistic. Statisticile sunt îngrozitoare. Peste 5 ore în America, nu știu… nu poți să ții copiii de 10-12 ani. Și ce e în America, e în mare parte și la noi, că nu avem o viață foarte diferită față de ei, ca preocupări, mă refer.
Despre conștientizarea dependenței digitale și soluții practice, vedeți și materialele noastre Dependența de jocuri: când e prea mult? și Tinerii și civilizația electronică.
Caracter iubitor și bunătate: fundamentul Bisericii
Da. Și chiar mă gândeam, în toată situația asta, dacă inteligența mai este relevantă într-un fel. Te salva inteligența înainte. Adică ideea asta că cine e mai deștept, mă rog, are mai multe…
Părintele Teologos: Șanse.
Paul Cocei: Da, se ridică un pic. Acum, parcă suntem toți închiși într-o bulă așa și nu mai e relevant dacă…
Părintele Teologos: Cred că acum este relevant, bun, sigur, și inteligența, da, ok.
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: Dar cred că mai degrabă este relevant caracterul.
Paul Cocei: Caracterul, da.
Părintele Teologos: Bunătatea.
Paul Cocei: Da, da.
Părintele Teologos: Bunătatea, facerea de bine. Pentru că, la ora asta, există foarte puțină iubire, socotesc, foarte puțin har al lui Dumnezeu, pentru că noi ne închidem și, în clipa în care apare un astfel de caracter iubitor, un astfel de caracter bun, cred că ceilalți îl „vânează” pe respectivul, în sensul bun al cuvântului.
Paul Cocei: Da, da, da. Așa este. Așa este. Și vedem asta și la duhovnicii mari și…
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: …persoane care emană așa o bunătate și sunt, într-adevăr, și trag după ei multă lume, da.
Părintele Teologos: Da, da.
Paul Cocei: Asta trebuie făcut, e clar. Și asta a fost istoria Bisericii, până la urmă, că trebuie să fim realiști. Poate că noi nu avem o înțelegere foarte clară a istoriei Bisericii, dar erau mici bisericile, erau zeci de oameni.
Părintele Teologos: Sigur! Da. Parohia era mică.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Da. Parohii mici, da.
Părintele Teologos: Ca să poată să fie păstorită ușor și bine.
Paul Cocei: Da, dar ei s-au ridicat și s-au format, până la urmă, bisericile mari, adică au tras după ei marea masă de oameni. Chiar dacă era duhul lui Hristos și lucra cu putere, totuși nu s-a realizat așa dintr-o dată. Nu.
Părintele Teologos: Sigur, evident. În timp.
Paul Cocei: În timp, da.
Viitorul va fi bun în lumina și unitatea în Hristos: credință, rugăciune și curaj
Părintele Teologos: Apropo, cum vezi viitorul?
Paul Cocei: Chiar asta vroiam să vă întreb și eu, pe Sfinția Voastră.
Părintele Teologos: Bine, răspunde tu, și după aceea răspund și eu.
Paul Cocei: Ăăă… Dacă m-ar lumina Dumnezeu, aș vedea viitorul. Viitorul este spre Hristos. Asta e inevitabil; adică noi nu trebuie să ne facem griji din acest punct de vedere. Hristos a biruit, noi doar culegem roadele…
Părintele Teologos: Exact.
Paul Cocei: Așa, în măsura în care putem.
Dacă va fi rugăciune și credință, viitorul va fi, în continuare, al mântuirii pe pământ. Cred că, dacă nu va fi și se va stinge, se va stinge. Dar noi nu trebuie să ne deznădăjduim în niciun caz din punctul ăsta de vedere. Oamenii sunt deznădăjduiți, dar trebuie să le arătăm nădejdea asta a Învierii. Dar, din punct de vedere politic sau social, nu știu ce se va întâmpla nici luna viitoare.
Părintele Teologos: (râsete) Da.
Paul Cocei: Nu am niciun… Nu înțeleg ce se întâmplă, adică lumește, așa, vorbind cu mintea neluminată de har, nu văd nimic.
Părintele Teologos: Haos.
Paul Cocei: Nihilism, da. Dar Dumnezeu lucrează. Se schimbă lucruri care nu se credeau posibile… sunt posibile. În America s-a renunțat la avort și se luptă împotriva avortului, împotriva vaccinurilor și a, mă rog, a situației ăsteia critice, medicale, care… Deci, sunt. Sunt forțe care luptă și toate sunt de la Dumnezeu, e clar. Deci, viitorul va fi bun dacă ne rugăm.
Părintele Teologos: Da. Și eu așa cred.
Deci, totdeauna Hristos va fi biruitor și Biserica totdeauna va birui, pentru că porțile iadului nu o vor birui!
Paul Cocei: Da, da.
Părintele Teologos: Problema este: noi suntem înăuntru? Adică, avem o viață creștină, avem acea unitate cu Hristos prin comportamentul nostru?
Cred că aici trebuie marșat și aici trebuie să începem să fim exemple personale, să ne rugăm și să-i învățăm pe ceilalți prin exemplul nostru personal și, hai să spun și prin sistemul de învățământ, în care principalul — acum nu vreau să jignesc — dar principala instituție de învățământ trebuie să fie familia, și nu prea e.
Paul Cocei: Da. Da, da, da.
Părintele Teologos: Așa. Ei, și în clipa în care omul are această unitate cu Hristos prin Biserică și, prin Biserică, cu ceilalți, în clipa respectivă toate lucrurile se rezolvă. Poate să aibă ispite, dar o să aibă o viață foarte frumoasă.
Paul Cocei: Da, da.
Părintele Teologos: Foarte bucuroasă.
Paul Cocei: Și mă gândesc că, deși de multe ori în lume sau în ceea ce văd eu așa — poate că nu am o percepție foarte globală asupra acestui lucru — mi se pare că și noi, ca creștini ortodocși, suntem foarte… nu știu… suntem un pic supărați așa.
Părintele Teologos: Da, da.
Părintele Teologos: De multe ori transmitem oamenilor… o… adică ne evită, că, până la urmă, „cât să-mi vorbești de probleme?” Noi vorbim tot timpul de probleme.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Că vaccine, că buletine, că nu știu ce.
Părintele Teologos: Da.
Paul Cocei: Care sunt reale. Sunt adevărate, da.
Părintele Teologos: Da, sigur.
Paul Cocei: Dar dacă noi tot timpul zicem numai probleme, probleme și nu… Hristos unde e? Adică, unde să vină omul?! La probleme?!
Părintele Teologos: Exact. Unde e lumina lui Hristos?!
Paul Cocei: Da, da.
Părintele Teologos: Da. Bucuria lui Hristos.
Paul Cocei: Și atunci omul se duce la YouTube să se uite la ceva relaxant.
Părintele Teologos: Exact.
Paul Cocei: Da, asta trebuie să facem, da, să transmitem lumina lui Hristos. Asta e îngrozitor pentru noi, pentru că Hristos a zis: „Voi sunteți lumina lumii.” A zis: „Eu sunt lumina lumii.” și a zis: „Voi sunteți lumina lumii”, ceea ce este un gând…
Părintele Teologos: E un gând foarte responsabil, foarte, da.
Paul Cocei: Foarte crâncen, da. Pentru că, dacă sarea nu va săra…
Părintele Teologos: Da, exact. Se va arunca.
Da, mulțumim tare mult, Paul! Cred totuși că există speranță și este speranță, dar trebuie să avem curaj.
Paul Cocei: Da.
Părintele Teologos: Trebuie să avem curaj în activitate învățătorească, nu?
Paul Cocei: Da, și noi vă mulțumim că ne dați foarte mult curaj! Noi acum privim și noi, prin ecranele astea, la ceva… o fereastră către har, cumva. Este o mare binecuvântare pentru noi și vă mulțumim pentru toată lucrarea pe care o faceți.
Părintele Teologos: E! Pentru puțin! Să vă rugați pentru noi.
Paul Cocei: Și Sfințiile Voastre.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Paul Cocei: Amin!
Părintele Teologos: Amin!
Despre problemele tinerilor și valorile ortodoxiei, recomandăm și cuvântul Părintelui Justin Pârvu: Problemele tinerilor, ale învățământului, precum și materialul Întrebări și răspunsuri despre valorile ortodoxiei și mântuire.
Întrebări frecvente
Folosirea excesivă a ChatGPT și a altor instrumente AI atrofiază capacitatea de gândire a creierului. Când primești rezultatul de-a gata, nu mai ești antrenat să gândești singur, iar memoria – care în mintea umană este strâns legată de procesul de gândire – rămâne nefolosită și se diminuează.
ChatGPT este un model lingvistic mare (LLM) bazat pe statistică, un fel de autocomplete foarte complex. El oferă cel mai probabil răspuns bazat pe algoritmi, nu gândește cu adevărat. Rezultatele au întotdeauna o marjă de eroare, dar aceasta este adesea ignorată în favoarea vitezei.
Ora de religie este, de fapt, ora Bisericii în școală. Profesorii de religie fac o adevărată re-evanghelizare, adaptând mesajul la înțelegerea elevilor și încercând să le transmită duhul viu al Bisericii, nu doar informații teoretice. Rugăciunea profesorului pentru elevi este esențială.
Cheia este ca părinții înșiși să fie în Biserică. Copiii urmează exemplul părinților. Colaborarea dintre familie, duhovnic și parohie, alături de un program zilnic concret de rugăciune și spovedanie, creează cadrul în care copilul poate crește duhovnicește.
Tinerii au pierdut accesul la sensibilitatea necesară poeziei din cauza expunerii excesive la conținut rapid, superficial și mecanic. Poezia este o expresie a duhului, a sufletului, iar acest acces interior se diminuează prin lipsa de lectură, rugăciune și contemplație.
Da. Există elevi cu maturitate și determinare, care au planuri clare și un sens al vocației. Sunt și momente de har în școală, cum este cazul unui elev care a cerut o rugăciune mai lungă. Aceste exemple, deși mai rare, arată că Hristos lucrează și potențialul tinerilor este real.
Viitorul este spre Hristos, care a biruit deja. Dacă va fi rugăciune și credință, viitorul va fi al mântuirii. Trebuie să transmitem lumina și bucuria lui Hristos, nu doar problemele, și să avem curaj în activitatea învățătorească și misionară.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
