Învățături greșite care îi influențează pe ortodocși – p. Teologos

În acest cuvânt vorbim despre mai multe învățături greșite care au pătruns în gândirea unor ortodocși din alte religii și ideologii, deseori fără ca credincioșii să-și dea seama. Am parcurs împreună influențele protestante precum Sola fide și Sola Scriptura, legalismul catolic, curentul New Age cu yoga și energiile lui demonice, dar și ateismul, individualismul și ecumenismul exacerbat. Vă invit să cercetați cu atenție aceste erezii moderne și să vă întăriți în duhul Sfinților Părinți, pentru că numai împreună ne putem mântui în lumina iubirii Domnului.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Introducere. Învățături greșite de origine protestantă

Astăzi o să vorbesc despre mai multe învățături greșite care au venit din alte religii și ideologii și îi influențează pe ortodocși chiar fără ca aceștia să știe că sunt greșite.

Prima pe care aș dori să o amintesc este dorința greșită a unora ca să nu facă botezul prin întreită afundare, contrazicând astfel Canonul 50 Apostolic. Dacă spune cineva că nu se mai ține seama de canoanele Sfinților Apostoli, îi reamintim că cel puțin Dumnezeu și diavolul țin seama. Copilul va fi botezat, prin pogorământ, pentru că așa spune Biserica, însă o să aibă probleme cu energia demonică care o să-l chinuie mai mult sau mai puțin în funcție și de comportamentul lui. Trebuie să știți că botezul prin stropire este o influență protestantă, nu provine din sânul Bisericii.

O altă învățătură greșită care provine tot de la protestanți este faptul că nu prea contează faptele pentru că suntem mântuiți doar dacă vom crede în Hristos. Această învățătură se numește „Sola fide” și a fost scornită chiar de întemeietorul protestantismului – Martin Luther în sec. 16. Desigur că a spus asta pentru că el nu era deloc un Sfânt, fiind un preot anatematizat, bipolar, căsătorit cu o călugăriță lepădată de rasă cu care a avut 6 copii, făcându-și veacul certându-se cu catolicii.

Desigur că această învățătură greșită duce la lucruri foarte grave, validându-se astfel păcate foarte serioase pentru că oricum cineva o să fie mântuit doar pentru că a crezut în Hristos. Dincolo de cele pe care le-am spus, Luther mai valida și poligamia pentru cei puternici financiar și politic care îl ajutau pentru că – nu-i așa? – faptele nu contează dacă cineva zice că crede în Hristos, pentru că Hristos îl mântuie în dar, prin energia necreată a Sa, adică prin har.

Adevărul este altul, după cum spune însăși Sf. Ap. Iacob în Scriptura pe care ei se bazează. Adevărul este că, fără fapte, credința este moartă. Credința se vede din fapte – nu este un construct abstract, ci concret, dovedit prin fapte. Noi trebuie să facem faptele bune ca să-i arătăm lui Dumnezeu că dorim Împărăția Cerurilor, chiar dacă nu putem să ajungem la ea prin faptele noastre. Asta este esențial pentru că Dumnezeu își limitează atotputernicia la limitele libertății noastre și deci ne așteaptă pe noi să ne exprimăm libertatea către Împărăția Cerurilor. Dacă noi facem ce putem, atunci și Dumnezeu va face ce poate. Totdeauna este o sinergie, o cooperare, lucru care presupune o viață de asceză care lipsește aproape total la protestanți și, prin extenso, și la anumiți români.

Trebuie să ne luptăm duhovnicește cu zel și constanță, însă să avem grijă că în clipa în care dorim să scăpăm de o patimă, diavolul ne va spune că nu o vom putea birui, ceea ce desigur că ar fi adevărat dacă am fi singuri. Dacă însă cerem ajutorul lui Dumnezeu atunci Acesta ne va ajuta în clipa în care noi nu mai putem, în clipa în care am ajuns la limită pentru că Cel necreat apare la limitele creatului. Dincolo de asta, Dumnezeu acționează astfel astfel încât să se arate și supranaturalul Său atotputernic și neputința noastră ca oameni căzuți. Dacă nu ar face asta atunci ne-am mândri în singurătatea noastră, crezând că noi am reușit cutare și cutare lucru.

Am vorbit mai pe larg despre aceste învățături greșite și despre diferențele fundamentale dintre confesiuni în Ortodoxie vs protestantism, iar o privire sintetică asupra originilor mișcării protestante găsiți și pe OrthodoxWiki.

Greșeli din lipsa de cunoaștere

De fapt, vedem că acest mod de gândire, încrezător în sine, cu stimă de sine, tipic protestant este foarte des întâlnit și în lumea ortodoxă. Oamenii spun că sunt credincioși, însă acționează ca niște atei și nu se gândesc că faptele lor au consecințe în veșnicie. De multe ori spun că „Dumnezeu e bun și mă iartă!” sau pur și simplu îl ignoră pe Dumnezeu zicând că doresc să-și trăiască viața. Desigur că astfel de oameni se roagă foarte rar, dacă se roagă, neavând conștiința limitărilor lor. Dincolo de rugăciune, nu postesc sau postesc foarte puțin, lucru care le întunecă mintea cu o mulțime de gânduri necurate. Acești oameni nu știu sau știu foarte vag că postul nu este dietă, fitness, ci este făcut pentru curățirea minții. Lucrurile sunt complexe, pentru că ținta vrăjmașului este sufletul uman și nu eșecul în afaceri sau distrugerea trupului pentru a nu fi atrăgător. Din contră! De fapt, diavolul ne poate oferi orice lucru material și orice succes trupesc numai ca să ne însingureze de Dumnezeu și de oamenii Lui și să ne ia sufletul.

O mărturie luminoasă despre ce înseamnă ieșirea din aceste învățături greșite și întoarcerea la Ortodoxie vine de la un fost luteran devenit preot ortodox, în materialul Cum să revii în Ortodoxie, unde părintele Paul Truebenbach își spune povestea.

Învățături catolice greșite

Legat de însingurare, o altă învățătură greșită care persistă, de data aceasta de sorginte catolică, este cea legată de însingurarea lui Dumnezeu în Sferele astrale. După cum spun ei, Hristos ar fi răscumpărat demnitatea jignită a lui Dumnezeu Tatăl de către păcatul lui Adam și S-a retras în Cer, lăsându-i Papei niște supra-merite pe care să le gestioneze în lipsa lui Dumnezeu pentru că Acesta pentru a putea fi perfect fericit trebuie să contemple numai lucruri perfecte adică pe Sine-Și și, deci, este total separat de om și inaccesibil acestuia, autocontemplându-Se în Sferele astrale. Această teologie a orfaniei, a însingurării este foarte vizibilă în catolicism, începând de la arhitectură și terminând cu laicizarea acută a catolicismului provenită din lipsa unui Dumnezeu iubitor în cotidian.

De fapt, cel mai mare dușman al ortodoxiei astăzi este laicizarea care vine din depărtarea de Dumnezeu. Secularismul este foarte perfid pentru că nu Îl atacă pe Dumnezeu frontal, ci îl împinge pe nesimțite la marginea existenței chiar dacă se folosește de El pentru a-și valida existența. Îl folosește uneori ca autoritate abstractă, însă întotdeauna Îi neagă autoritatea concretă în cotidian.

Protestanților nu le-a plăcut că Papa este interpus între Dumnezeu și om și atunci s-au răsculat și au inventat protestantismul în care fiecare își este propriul său Papă. Nu le-a plăcut pseudo-unitatea tiranică de sorginte Papală și au mers în cealaltă extremă – a individualismului egoist protestatar, protestant, distrugând complet unitatea. Astăzi, protestanții au ajuns între 30.000 și 45.000 de secte. Această cultură a individualismului se vede până astăzi, cultură în care unitatea a devenit un termen abstract chiar și la nivel de familie, cu atât mai mult la nivel de comunitate sau de neam.

Pentru a pătrunde mai adânc în înșelările spirituale ale catolicismului, vă invit să descoperiți Experiență, rațiune, ortodoxie, catolicism, și să cercetați separat rădăcina multor învățături greșite catolice în Erezia Filioque.

Prezența reală a lui Dumnezeu

În această pandemie a singurătății cu efecte distructive asupra psihicului uman, omul nu se mai întreabă ce spune Dumnezeu exprimat prin Biserică adică prin consensul Sfinților și al oamenilor duhovnicești. În clipa în care Dumnezeu cel viu și personal dispare, dispare și sfințenia, dispar și sfinții. Vedem în neoprotestantism că nu mai există Dumnezeu în cotidian, nu mai există taine, nici măcar ca în catolicism, ci doar niște simboluri. Cât despre Sfinți – nici vorbă pentru că modul de viață generat de neoprotestantism este foarte departe de Sfințenie. Sfântul este cel care este deschis total față de Dumnezeu și prin această mare ascultare față de Domnul se unește cu Acesta și se aseamănă cu Acesta. Neoprotestantul se promovează pe sine cu Iisus în gură și nu pe Hristos cel adevărat și Biserica ca și comuniune astfel încât să se smerească.

Prezența reală a lui Dumnezeu în cotidian, pe care o neagă atâtea învățături greșite neoprotestante, se vădește mai ales în Sfânta Taină a Împărtășaniei, subiect despre care am discutat pe larg în Ce știați și nu știați despre Sfânta Împărtășanie.

Individualismul

Desigur că individualismul și autopromovarea este întâlnită și printre românii care nu au viață duhovnicească. Specifică ortodoxiei este smerenia care vine prin ascultare, dependență ca și expresie a iubirii și din acest motiv vedem că Domnul a dat harisma iertării păcatelor doar celor 12 Apostoli care au stat cu El în toate ispitele sale până la sfârșit – și după aceea desigur că acest har se transmite din generație în generație prin hirotonie. Domnul a făcut astfel și pentru a ne smeri și pentru a evita exact exacerbarea individualismului și a înșelării în care cineva se crede cu de la sine putere ales de Dumnezeu peste noapte și că primește darul iertării păcatelor în urma diferitelor experiențe pe care el le crede ditamai.

Fraților, acestea sunt foarte periculoase și Dumnezeu niciodată nu validează așa ceva, ci totdeauna ne ghidează spre unitatea ascultării iubitoare. Desigur că există minuni, însă acestea validează smerenia și nu individualismul, egoismul, validează Biserica ca stâlp și temelie a Adevărului după cum spune Biblia. Este nevoie de o mare atenție la înșelările diavolului care este foarte activ în cotidian și despre care Biserica ne avertizează prin conducătorii duhovnicești, Sfinții Părinți și Sfânta Scriptură. Toată această tehnică a războiului nevăzut este aproape total necunoscută în afara ortodoxiei pentru că acolo nu există Sfânta Tradiție ca mod al sfințirii, pentru că Sfânta Tradiție este principalul produs al Bisericii.

O analiză teologică asupra relației dintre individualism și învățăturile greșite pătrunse din Apus în cugetul ortodox găsiți în articolul Trăirea mistică liturgică și misticismul individualist din Ziarul Lumina.

Biserica și Scriptura. Sola Scriptura

După cum vedem, chiar Scriptura validează Biserica al cărei produs este. Biserica a alcătuit Scriptura și nu Scriptura Biserica. Scriptura s-a stabilizat printr-un proces îndelungat la peste 300 de ani de la Mântuitorul și este doar una dintre roadele trăirii autentice a Bisericii în Duhul Sfânt, a consensului Sfinților Părinți, a oamenilor duhovnicești. Această trăire se numește Sfânta Tradiție și este de neatins pentru cineva din afara Bisericii, mai ales pentru neoprotestanții care au apărut ca ciupercile după ploaie. Din această cauză, una din principalele învățături greșite neoprotestante este Sola Scriptura adică ei se bazează doar pe ce spune Biblia, închizându-L pe Hristos între două coperți. Evident că Biblia este cea mai importantă carte a creștinismului, însă este total greșit să ne limităm doar la aceasta. Unde mai pui că chiar în Biblie scrie că trebuie să ascultăm și predaniile transmise prin viu grai.

Pentru un ortodox Sola Scriptura este o învățătură evident greșită și asociată cu sectarii. Problema este că rejectarea acestei greșeli și/sau lenea poate să ducă la Sola Băbismul adică la scornirea a tot felul de învățături care nu au bază Biblică sau în Sf. Tradiție și atunci iarăși se ajunge la forme de sectarism sau papism în care fiecare își face biserica sa, pe baza crezământului minții sale. Desigur că nu o spune pe față pentru că își dă seama de importanța Bisericii, cu toate că există și cazuri în care cineva se răzvrătește, cum sunt nepomenitorii și stiliștii care pe baza a diferite pretexte se autohirotonesc papi și „mărturisitori” judecând pe toți și pe toate în afară de ei înșiși. De obicei, însă, oamenii presează pe preoți să facă anumite lucruri așa cum vor ei sau să facă ordine în biserică așa cum doresc aceștia și nu-i lasă pe preoți să-și facă treaba.

Cauza principală a căderii lui Adam este neascultarea, împlinirea voii proprii egoiste. Această cauză a fost vindecată de Hristos care a făcut ascultare până la moarte și moarte de Cruce. Din păcate, însă, diavolul luptă acerb să ne facă să cădem prin aceeași neascultare, prin aceeași credință în propriul gând, în propriile puteri după cum l-a făcut și pe Adam să cadă.

Tema Sola Scriptura ca prototip al învățăturilor greșite neoprotestante am tratat-o pe larg într-un dialog cu părintele Iosia Trenham în De ce ortodocșii nu primesc Sola Scriptura.

Curentul New Age și învățăturile sale greșite

Astăzi vedem că datorită curentului New Age care ne induce faptul că nu trebuie să ne mai păzim mintea, ci să primim totul de bun, oamenii încep să facă tot ceea ce doresc pentru că așa simt. Nu mai sunt atenți și nu își mai închipuie că cele mai multe dintre simțiri provin de la cel viclean și atunci se depărtează de la legea lui Dumnezeu. Evident că în clipa în care sunt fără de legea lui Dumnezeu, oamenii păcătuiesc și se chinuie din cauza distorsiunii care este păcatul.

Din cauza asta oamenii doresc să afle pacea și siguranța pe care au pierdut-o prin păcat, însă pentru că sunt influențați de New Age, nu o mai caută la Dumnezeu cel atotputernic și iubitor care este dătătorul modului corect de a fi, ci o caută în astrologie, horoscoape, numerologie, cafea, cristale și alte boabe. Fraților, toate acestea sunt demonice.

Apropo, de New Age și demonologie, se promovează mult tema energiilor ca ultimă realitate în New Age, lucru care este foarte periculos, pentru că aceste energii sunt demonice. Energia se definește ca activitatea unei surse și pentru că în New Age nu se descoperă sursa, asta înseamnă că sursa este una ocultă. De asemenea, pentru că, chiar dacă vorbim despre o energie spirituală, nu vorbim de o energie personală, iubitoare înseamnă că este vorba de o energie demonică pentru că numai persoana este capabilă de iubire. De fapt, asta se și vede după rezultate, pentru că la asiatici, unde este prevalentă această învățătură despre energii, există ca sport național artele marțiale și patimile trupești ca forme evidente de împătimire de masă.

Din păcate, acestea au ajuns și la noi să fie foarte atractive, unele dintre ele fiind deghizate sub masca meseriilor profitabile, a sportului sau chiar a gimnasticii cum ar fi Yoga, care este de fapt, o practică demonică pentru că fiecare asană – fiecare exercițiu – este o închinare la un zeu hindus, adică la un demon.

Cei care doresc să cerceteze mai atent aceste învățături greșite ale curentului New Age vor găsi o expunere amplă în Înșelarea New Age: energie, reîncarnare, yoga și reiki, iar o fișă sintetică despre mișcare găsiți și pe crestinortodox.ro.

Farmece, superstiții, minuni…

Tot în aceeași sferă a magicului și a senzaționalului este și dorința de farmece, superstiții, minuni și părinți văzători cu duhul. Omul trebuie să aibă credință în Dumnezeu cel atotputernic și iubitor și nu să se concentreze pe securizarea zonei de confort și pe facerea voii sale egoiste, chiar cu prețul călcării voii lui Dumnezeu. Desigur că unii nu doresc asta și caută să afle un mod magic ca să le împace pe toate, și cu Dumnezeu și cu vrăjmașul. Pentru că sunt depărtați de Dumnezeu și nu au credință, simt nesiguranță și încearcă într-un mod magic să afle viitorul ca să-și facă voile crezând că astfel o să se simtă împliniți. Împlinirea vine însă prin unirea cu Dumnezeu cel perfect și nu prin însingurarea în egoismul propriu.

Ca cineva să fie într-adevăr văzător cu duhul trebuie întâi să fie validat de Dumnezeu ca om duhovnicesc. Dacă omul nu ajunge la starea după fire unde sunt virtuțile, nu poate să ajungă la starea mai presus de fire unde sunt harismele. Trebuie să fim atenți să nu o dăm ușor în senzațional. Din păcate, însă, influențele estice, mai ales indiene – și vestice, mai ales penticostale, sunt destul de simțite în anumite medii și omul este credul când vine vorba de tot felul de harismatici, guru, vindecători, astrologi și alți ghicitori.

Dincolo de falsele minuni și de învățăturile greșite ale celor care fug după senzațional, minunile adevărate ne încredințează de prezența lui Dumnezeu, precum cele adunate de părintele Pimen Vlad în Minuni contemporane.

Ritualuri magice și alte înșelări

Destui oameni care se cred credincioși și merg la biserică recurg la tot felul de ritualuri magice pentru „a avea noroc” după cum cred ei sau pentru „a se purifica”. Țin minte un caz în care cineva a găsit un bioenergetician care i-a spus să meargă la șapte Sfinte Masluri, dar la o anumită biserică „potrivită”. Acesta o punea să enumere bisericile, iar el pretindea că „simte” care este cea bună. Unde mai pui că persoana respectivă era mândră de râvna ei.

Trebuie să fim atenți, rezervați și să-i întrebăm pe conducătorii noștri duhovnicești și să vedem ce zice consensul Bisericii pentru că vrăjmașul nu doarme, chiar dacă mulți nu cred asta.

Tradiția athonită ne oferă mărturii precise despre yoga și alte învățături greșite de sorginte orientală, una dintre ele fiind dialogul nostru Yoga: practică demonică, completat de o analiză bine documentată pe crestinortodox.ro.

Cea mai răspândită înșelare

De fapt, una dintre cele mai mari victorii ale diavolului astăzi este că i-a convins pe cei mulți că nu există. Este adevărat că asta vine în urma unei asidue campanii de promovare a ateismului, chiar dacă elitele sunt foarte credincioase, însă într-o realitate spirituală întunecată. Pentru că cei cu adevărat puternici în sens omenesc au experiența puterii și concreteții lumii spirituale, îi împing pe oameni să nu creadă în aceasta și mai ales în Dumnezeu cel atotputernic și Tată iubitor, astfel încât să fie manipulabili. Omul fără Dumnezeu, este doar o maimuță fără coadă după cum spunea dl. Petre Țuțea.

Apropo de asta, omul nu a provenit din maimuță și asta nu pentru că are o diferență de 1,4 – 1,9 % în ADN-ul său, ci pentru că omul are un suflet care are posibilitatea să supună materia și să se îndrepte către unirea cu Dumnezeu cel desăvârșit, personal și veșnic în timp ce maimuța, ca orice animal, are un suflet supus trupului, știind doar de mâncare, reproducere și confort trupesc. Este adevărat, însă, că darwinismul este foarte atrăgător pentru cei care se îngrozesc de prezența luminii iubitoare a lui Dumnezeu din cauza păcatelor și/sau a traumelor lor. Desigur că în categoria păcatelor includem și interesele depărtate de Dumnezeu pe care unii le au. Ateismul, însă, este nesustenabil pentru că răul este nesustenabil și omul, fiind chip al lui Dumnezeu știe în inima sa că arhetipul său există, chiar dacă nu dorește să o recunoască asta din cauza consecințelor care apar.

De fapt, există și un raționament logic care spune că orice lucru este creat sau necreat. Dacă este creat, atunci este creat de un creator. Acest creator este la rândul său creat sau necreat. Creatorul creatorului poate să fie și el creat sau necreat. Astfel mergem prin inducție matematică până la ultimul Creator care este necreat și deasupra tuturor. De vreme ce noi suntem persoane vii înseamnă că și acest Creator ultim este viu și personal cu o viață și o personalitate mai presus de orice știm noi în acest univers. Dumnezeu este total transcendent.

Ochiul uman nu este rezultatul întâmplării, ci al unui design super-inteligent. O explozie, fie ea și Big Bang, nu generează ordine și armonie, ci haos după cum se vede foarte bine astăzi când avem atâtea explozii. Dincolo de asta, nu trebuie să uităm că Dumnezeu este dătătorul de sens.

Împotriva acestor învățături greșite care neagă existența lui Dumnezeu, vă recomand mărturia raționalistă a profesorului John Lennox în Dumnezeu există! Dovezi.

Ateismul și lipsa de sens

Omul este o oglinda lui Dumnezeu și dacă lipsește subiectul din oglindă atunci oglinda nu are sens. Lipsa de sens, depresia este boala ateului, a celui fără credință, care este departe de Dumnezeu.

Legat de asta, este și mitul idolatrizării puterii proprii, a stimei de sine, a mândriei. Tinerii mai ales cred că pot să facă foarte multe de unii singuri, pot să promită multe chiar dacă realizează puține. Cred că le știu pe toate fără ca să învețe ca ucenici lângă un conducător duhovnicesc sau profesional – în funcție de domeniu. Desigur că asta duce la anxietate și eșec personal chiar dacă e posibil în rare cazuri să existe succes profesional. Dar pe primul plan este persoana. Dacă sufletul se rănește, poți să ai tu orice „succes” profesional că o să devii atât de sărac că rămân doar banii de tine.

Cine caută să înțeleagă mai bine cum darwinismul și alte învățături greșite văduvesc omul de sensul existenței va fi luminat de Smerenie, adevăr, orbirea evoluționismului.

Modelul promovat al reușitei

Individualismul de sorginte protestantă îi amăgește mai ales pe tineri și le induce faptul că modelul reușitei, omul liber și puternic este cel care face ce vrea, având la dispoziție materialul – în principal banii – pentru asta. Acest individualism manipulează dorința naturală a tinerilor spre desăvârșire pentru că în existența tinerilor (trup și suflet) se produc transformări majore la vârsta aceasta și tânărul dorește să decoleze pe toate planurile către înălțimea perfecțiunii lui Dumnezeu. Problema este că oamenii sunt manipulați astăzi astfel încât să caute desăvârșirea în materie, în trup – nu în suflet, în spiritualitate.

Din cauza asta tinerii de astăzi sunt împinși în carieră, în succesul material când, de fapt, sufletul lor tânjește întâi de toate după perfecțiunea iubirii lui Dumnezeu, năzuință pe care societatea căzută o pervertește către trup. În acest context, de multe ori credința este redusă la explicații, dezbateri și concepte care duce la pierderea experienței liturgice și ascetice. Desigur că aici poate să apară și extrema cealaltă, a accentului pe trăiri intense însă neduhovnicești, în dauna pocăinței, discernământului și a dogmei. Aici poate să înflorească neognosticismul adică ideea că mântuirea vine prin „cunoaștere secretă”, prin diferite experiențe spirituale depărtate de adevăr sau reinterpretări speculative ale lui Iisus, și nu prin Hristos cel întrupat, răstignit și înviat – exprimat prin Biserică.

Cultul succesului material care îi împinge pe tineri să îmbrățișeze învățături greșite importate din lumea anglo-saxonă este tratat în materialul nostru Ortodoxia și SUA în secolul 21: Neoprotestantismul.

Rolul familiei în fața învățăturilor greșite

În mod normal familia și societatea trebuie să se concentreze pe creșterea și cizelarea duhovnicească a tinerilor astfel încât atunci când vine vremea decolării în viață, aceștia să știe să ia deciziile corecte pe baza unui sistem de valori corect, luminat de iubirea veșnică a lui Dumnezeu. Din păcate, azi nu se mai știe că pe primul plan este virtutea și nu materia. Nu se mai știe că pentru a avea o viață bună trebuie să fii un om bun. Un om rău va avea o viață rea, indiferent câți bani, putere și plăceri poate să aibă.

Pentru că în trecut se știau aceste lucruri, era normal și firesc ca tinerii să se căsătorească la 16-18 ani fetele (care se maturizează mai repede) și băieții la 18-20 de ani. Astăzi însă este mult mai dificil pentru că nu există maturitatea necesară, datorită lipsei de educație duhovnicească necesară în acest domeniu.

Problema este că dacă tinerii nu știu cum să aibă o relație și cum să o gestioneaze și să se căsătorească de tineri și atunci nu se formează împreună, se deprind singuri, egoiști, cu tabieturi și va fi din ce în ce mai greu să intre într-o relație, chinuindu-se și pe ei și pe alții din cauza gândurilor și a comportamentului din ce în ce mai distorsionat. Evident că aici Biserica, programul duhovnicesc și relația strânsă cu conducătorul duhovnicesc este esențială. Dincolo de problema asta, mai este evident și problema trupească. Trupul își cere drepturile și dacă nu este gestionat cum trebuie și pus la adăpost în taina cununiei sau dacă Duhul lui Dumnezeu nu îl cheamă la monahism, atunci va arde și va face scrum sufletul. Desigur că Domnul și Sf. Ap. Pavel au spus că mai bine e ca omul să fie monah, însă nu toți pricep cuvântul acesta fără numai cei cărora le este dat.

Lucrul este foarte viclean și greșit pentru că scopul nostru nu este să ne înrobim voii proprii egoiste distorsionate, ci a afla binele adevărat, pe Dumnezeu cel cu adevărat liber, atotputernic, iubitor și personal care ne conferă și nouă adevărata libertate, iubire și fericire prin unirea cu El.

O completare firească a acestor gânduri despre rolul familiei în fața învățăturilor greșite este materialul nostru Familia ca instituție de învățământ, alături de Sfaturi duhovnicești despre familie și credință.

Legalsimul catolic și învățăturile greșite

Oamenii cred că Dumnezeu este polițaiul suprem care îi pedepsește, îi bate dacă fac un păcat, păcat pe care îl văd ca pe o contravenție. Aceasta este o viziune catolică, numită legalism, pe care vrăjmașul are grijă să o inoculeze la cât mai mulți astfel încât să-i îndepărteze de Dumnezeu. Realitatea este că păcatul nu e o contravenție, ci o boală, un cariu al sufletului. De aici apar mai multe concluzii foarte importante. Adevărata Biserică nu este o organizație de manipulare și control, ci un spital pentru păcătoși.

Ortodoxia este știința medicală corectă care are ca scop vindecarea sufletului prin reunirea, relegarea sa cu Dumnezeu și ajungerea la fericirea adevărată care este și veșnică. În acest proces Dumnezeu și Biserica adevărată sunt de partea noastră împotriva păcatului și nu împotriva noastră de partea păcatului. În clipa în care păcătuim, noi ne rănim prin ieșirea din modul corect de a fi; nu este vorba că ne amendează Dumnezeu că am trecut pe roșu. Poruncile lui Dumnezeu au un caracter terapeutic, de vindecare a egoismului și nu un caracter legal, de pedepsire a acestuia. Nu e vorba de tiranie sau rigiditate, ci de rețeta de vindecare a omului. Iadul este stabilizarea în alegerea noastră greșită, nu pedeapsa lui Dumnezeu. Iadul este închis pe dinăuntru, nu pe dinafară.

Criza de identitate din punct de vedere uman al Bisericii se resimte acut în rândul tinerilor, unde persistă imaginea unei Biserici formalizate, instituționalizate, care ajunge uneori să descurajeze misiunea unor oameni vii, inclusiv în mediul online, acolo unde sunt prezenți tinerii. Trebuie să acceptăm cu toții că ecranele, însingurarea, bolile de nervi, manelizarea sunt mari probleme și să abordăm aceste probleme în cotidian. Trebuie să ne adresăm tinerilor cu dragoste și sinceritate. Din păcate, însă, se observă o defazare la π/2 în spate și astfel apar rupturi și conflicte între generații care generează traume din cauza lipsei de înțelegere.

Tinerii își dau seama parțial de problemele lor și au nevoie de o mână întinsă ca să-i scoată afară și nu un pumn în cap care să-i bage și mai mult în mlaștina în care au intrat din cauza lipsei de experiență, lipsă de care suntem și noi vinovați. Trebuie să ne interesăm și să avem experiența cu discernământ a problemelor cu care se confruntă ceilalți astfel încât să-i putem ajuta. De asemenea, tinerii trebuie să înțeleagă că lumea nu se termină la limitele viziunii lor. Cei mai în vârstă au o mai mare experiență de viață și sunt foarte importanți din această cauză, chiar dacă nu mai sunt la curent cu ultimele trenduri în anumite domenii.

Despre Dumnezeu care vindecă și nu pedepsește, și despre cum legalismul catolic rămâne una dintre cele mai subtile învățături greșite despre iubirea Sa, am discutat pe larg în Judecata.

Ecumenismul și alte învățături greșite

Apropo de trendurile în domeniul religios, se observă în rândul anumitor credincioși o încrâncenare și exacerbare a importanței ecumenismului care desigur că este o problemă la care trebuie să fim atenți, însă repetarea până la greață acelorași și acelorași mesaje, chiar dacă problema este clară, arată mai degrabă ruperea de realitate, lipsa de trăire teologică și închistarea într-un triumfalism defensiv, lipsit de iubire al celor care sunt împotriva acestui curent și neîncadrarea lor în duhul Sfinților Părinți.

Fraților trebuie să avem atenție, ascultare, rugăciune, credință, nădejte și dragoste astfel încât să ne putem mântui pentru că numai împreună ne putem mântui în lumina iubirii Domnului.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Legătura dintre ecumenismul contemporan și învățăturile greșite ale unității forțate este explorată în Se vor întâlni Patriarhul Ecumenic și Papa, iar pentru o perspectivă patristică asupra dialogului ortodoxie-protestantism vă invit la pagina Protestantism și ecumenism.

Întrebări frecvente

Opus 4.7

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!