Tinerii și Sfinții tineri – p. Pimen Vlad

Din Schitul Lacu, într-o zi rece de octombrie, părintele Pimen Vlad le ia apărarea tinerilor de astăzi, adesea defăimați, și mărturisește că întâlnește mereu tineri buni, uneori pildă pentru propriii părinți. Ne poartă apoi printre sfinții tineri prăznuiți în această lună: Cuvioasa Parascheva, desăvârșită până la 30 de ani, Sfântul Dimitrie, voievod al Tesalonicului la 21 de ani, și Sfântul Nestor, tânăr mucenic care l-a doborât pe uriașul Lie. Tinerilor care vor să meargă la mănăstire le dă sfaturi practice și le povestește verile de la Sihăstria, când îl asculta seara pe Părintele Cleopa.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. E un pic cam rece. Așa e în luna octombrie. Nu întotdeauna, dar anul ăsta văd că s-o răcit mai devreme. Am avut și câteva zile de ploi, de alea frumoase. Când zic frumoase, zic din belșug, iar pârâul din schitul Lacu o crescut, că am fost la o priveghere la biserica mare și n-am mai putut trece cu mașina înapoi. Era apa cam de-un metru. Adică o plouat din belșug, într-un cuvânt. Slavă Domnului că o alimentat pământul cu apă, că era nevoie dacă aici vara nu plouă deloc. Era timpul să alimenteze pământul, izvoarele, știe Dumnezeu ce-i de folos pentru noi. Și Maica Domnului se îngrijește întotdeauna de ce trebuie pentru Grădina Ei.

Schitul Lacu, de unde ne vorbește părintele Pimen, stă într-o vale încadrată din trei părți de munte, după cum ne-a arătat chiar el în Schitul Lacu – privire panoramică. Ocrotitorul schitului este unul dintre sfinții tineri despre care va fi vorba mai jos, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, iar pagina Schitul Lacu (Muntele Athos) de pe OrthodoxWiki descrie schitul ca una dintre cele mai vechi vetre monahale românești din Sfântul Munte. Cum se cuvine să ne purtăm în Grădina Maicii Domnului ne-a spus tot părintele Pimen, cu mărturia starețului Andrei de la Sfântul Pavel, în Respectul față de Maica Domnului: cum ne purtăm în Grădina Ei.

Tinerii din ziua de azi sunt prea buni pentru cât li s-a oferit

Da, dragilor! Luna octombrie e o lună minunată. Mă gândeam mai devreme la tineri, la copii. Mai aveam discuții cu tineri, copii, fete de diferite vârste. Îmi mai puneau diferite întrebări în anumite situații sau unii se plângeau de tineri: ”Uite, tineretul nostru e distrus, cu internetul, cu telefoanele, cu atâta acces la partea virtuală, că i-o distrus!…”. Și mă gândeam așa: câți tineri buni avem încă! Adică eu cunosc foarte mulți băieți, fete, din ăștia începând de mici până la 20 și ceva de ani. Adică vezi în toată nebunia asta a lumii cât de frumos cresc ei și cum încearcă să se echilibreze. Uneori sunt exemplu pentru părinții lor.

Adică să vezi un copil de 18 ani că se echilibrează chiar și cu internetul, cu toate astea, și să vezi părinții că sunt dependenți zi de zi de așa ceva… De asta eu spun mereu: încă avem nădejde de viitor atâta timp cât avem copii buni. Să nu lovim mereu în ei, că sunt așa sau așa. Majoritatea s-or născut chiar de nu au avut telefonul în mână, dar în fața ecranelor pe care le foloseau părinții. Că era televizor, că era computer, că era așa… Generația asta, să zicem de la 25 de ani în jos, cu așa ceva s-o născut. Și uneori mă gândesc că sunt prea buni pentru cât li s-o oferit, adică li s-o pus pe tavă mai multă parte virtuală decât parte reală. Părinții nu au mai avut timp să le ofere altceva.

Generația crescută în fața ecranelor poartă urme pe care Virgiliu Gheorghe Vlăescu le-a cercetat împreună cu noi în Slăbiciunile tinerilor: dependența de ecrane, stimulii, anhedonia, de la atașamentele din copilărie până la dependența de supra-stimulare. Cu atât mai mare e bucuria părintelui Pimen când întâlnește tineri buni. Cum își ajută părinții copiii prin exemplul personal am dezvoltat în Educația duhovnicească a tinerilor: caracter și echilibru în Hristos.

Pelerinajul de anul acesta la Sfânta Cuvioasă Parascheva

Hai să ne gândim la altceva! Dacă tot vorbim de luna asta, octombrie, Cuvioasa Parascheva, gândiți-vă, care se prăznuiește atât de frumos acolo la Iași. Atâta lume nu este în țară la noi și nici nu cred că este în altă parte în vreo țară creștină. Poate prin Rusia să mai fie, nu știu, care să aducă la ziua ei de prăznuire atâția oameni. Gândiți-vă, cu o săptămână înainte, deci câte 200-300.000 de oameni în perioada asta, o săptămână la prăznuirea ei, să fie 5 km de coadă de oameni care să aștepte și să se închine. Și dacă ne uităm cu atenție între oamenii ăștia care stau la rând, o să găsiți mii și mii de tineri, nu numai bătrâni.

Eu am primit un mesaj chiar de la fete de-astea care sunt la facultate în Iași sau altele pe la liceu în alte părți și îmi trimiteau: ”Părinte, suntem la coadă, stăm de șapte ore și mai avem vreo șapte ore de stat!”. Au stat cu răbdare și cu rugăciune acolo. Ați înțeles, dragilor? La Cuvioasa Parascheva! Și dacă ne întoarcem la viața Cuvioasei, cine a fost Cuvioasa Parascheva? Am tot vorbit, sunt cred, pe puțin 3-4 filmări unde am vorbit de Cuvioasa Parascheva. Să ne gândim că o copilă, o tânără și ea, de vârsta tinerilor ăștia, care or părăsit casa părintească. Era din părinți avuți care îi ofereau de toate și până și hainele le dădea la săraci. Atâta dragoste avea pentru cei săraci din jur! Și la o vârstă fragedă de copilă, le-o lăsat pe toate și o plecat.

Cuvioasa Parascheva, desăvârșită până la 30 de ani: sfinții tineri îi ajută pe tineri

O plecat la Constantinopol, din Epivata. S-a dus acolo și s-o nevoit în câteva mănăstiri. Și pe la Vlaherne o stat. După ce s-o călit un pic duhovnicește, o dorit să vadă Sfintele Locuri la Ierusalim. Și s-o dus acolo, o luat binecuvântare, o luat legătura cu un duhovnic și s-o dus în pustie. Era doar o tânără și s-o nevoit acolo. Și după aceea o primit poruncă de la Dumnezeu să se întoarcă în patria ei. S-o întors ca o necunoscută, la Constantinopol nu era cunoscută de nimeni și așa o murit, tânără, până în 30 de ani. Gândiți-vă! Până în 30 de ani o plecat la Domnul fiind deja desăvârșită, cu viața sfântă prin nevoința pe care a făcut-o, prin renunțarea la toate. Deci o tânără, ați înțeles?

Și avem Sfintele Moaște întregi la care ne închinăm. S-o sfințit până la vârsta de 30 de ani, în perioada asta a copilăriei, s-o nevoit, s-o luptat. Că și atunci erau fete care își trăiau viața, care se bucurau… Uite că ea o știut să-și aleagă calea cea bună și o ajuns la sfințenie și ajută atâția și atâția oameni. Sunt atâția tineri, atâția copii care îmi spuneau că la examene se duc la racla ei și se roagă, iar Sfânta îi ajută mai presus de tot ce se poate. Vedeți că avem sfinți tineri care îi ajută pe copiii ăștia în special la Iași? Cât de mult îi ajută Cuvioasa pe tinerii care aleargă la ea!

Despre Cuvioasa Parascheva, prima dintre sfinții tineri din acest cuvânt, părintele Pimen a mai vorbit în Sfânta Parascheva: sfințenia la tinerețe, unde spune că sfânta a plecat la Ierusalim la vârsta de 20 de ani. Coada de cinci kilometri de la Iași a pomenit-o și în 2025, în Sărbători ortodoxe în octombrie: prăznuiri, pelerini și evlavie. Enciclopedia OrthodoxWiki, în articolul Parascheva de la Iași, o prezintă pe sfântă drept cea mai populară dintre sfinții ale căror moaște se află pe teritoriul României.

Un alt tânăr mucenic, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir

Și hai să mergem mai departe, pe 26 octombrie! Ce avem pe 26 octombrie? Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Voievodul Tesalonicului. Toți ne gândim: dacă o fost voievodul Tesalonicului, o fost un om puternic, uriaș, dar să nu uităm un lucru. Când or murit părinții lui, știți câți ani avea? 21 de ani! Tatăl Sfântului Dimitrie fusese ducele Tesalonicului, voievodul Tesalonicului. Și împăratul, pentru că știa că o fost vrednic și o condus cum trebuie Tesalonicul, o aflat că are moștenitor, pe Sfântul Dimitrie, un tânăr la 21 de ani. Și când l-o văzut că e bine crescut, cu purtare aleasă, viteaz, o văzut că era bun ca voievod… La 21 de ani!

Voievod și apostol la 21 de ani: pilda pe care o dau sfinții tineri

Hai să ne uităm la tinerii de 21 de ani acum! Gândiți-vă, orice tânăr care mă aude, care este la vârsta asta, 20, 21, 22 de ani, să iei conducerea unei cetăți cum era a Tesalonicului, și să ai grijă de ea în perioada aia în care erau războaie după războaie!… Da, Sfântul Dimitrie a luat conducerea Tesalonicului! Era în perioada aia de prigoană, iar el era creștin după părinți. În special mama lui era o creștină așa evlavioasă!… Și el, după ce a fost ales voievod, nu și-o mai ascuns credința. Chiar dacă știa că împăratul de acolo o să-l pedepsească pentru asta, o devenit un apostol la Tesalonic. Da, la 21 de ani! A început să-L propovăduiască pe Hristos între oameni, pe față. Se închina cu evlavie, vorbea de Hristos, vorbea de mântuire și i-o întors pe mulți oameni la credința creștină.

Iar cei care erau creștini se bucurau când vedeau că voievodul nu-i prigonește, nu-i ucide, ci îi încurajează. Era voievod, avea bogății… ce n-avea el la timpul ăla? Dar ce moștenise de la părinți nu l-o împiedicat să rămână aproape de Hristos, nu l-o împiedicat să mărturisească credința fără să-i fie frică, dragilor! Un tânăr! Și bineînțeles avea grijă de săraci, mulți mâncau de la masa lui. Și bineînțeles s-o ajuns la împărat:

– Măi, Dimitrie, voievodul cel tânăr, care o continuat acolo după tatăl său să conducă Tesalonicul, e creștin!

– Nu se poate așa! Cum adică creștin?

– Da, e creștin! Și uite, nu prigonește, nu ucide, încă îi încurajează și propovăduiește creștinismul în Tesalonic!

– Nu pot să cred! Trebuie să mă duc personal să mă încredințez.

Înflăcărarea tinerilor de atunci: sfinții tineri mărturisesc fără frică

Și tocmai se întorcea el de la un război undeva și venea spre Tesalonic. Sfântul Dimitrie s-o pus pe rugăciune și o fost înștiințat de Dumnezeu: ”Uite, o să vină împăratul și o să primești cununa mucenicească”. El avea un slujitor credincios pe nume Lup, dar și prieteni devotați cum era Sfântul Nestor, care o mărturisit și el înainte de Sfântul Dimitrie. Și l-a chemat pe slujitorul ăsta și i-o spus: ”Uite, ia și ocupă-te de toată bogăția mea și împarte-o săracilor pentru că eu mă pregătesc cum trebuie să plec la Hristos”. Și atunci i-o dat libertate să împartă la săraci tot ce avea și să-i lase liberi pe robi, atâta bogăție avea. Iar el s-a pus pe post, pe rugăciune, s-o împărtășit și s-o pregătit de plecarea la Hristos și când a venit împăratul, fără frică o mărturisit în fața lui că e creștin.

Am vorbit de viața Sfântului Dimitrie și nu o să intru în amănunte, dar am vrut să accentuez tinerețea lui, cât de înflăcărat era. Da! Și după toate cele prin care au trecut, mărturisirea lui fără frică în fața împăratului, l-o luat, l-o pedepsit, l-o chinuit și l-o închis în temnița de sub palat în băile împărătești. După aia au dat petreceri, au organizat jocuri, lupte de tot felul și avea el un luptător mare, Lie, era un uriaș la doi metri jumate, puternic, pe care nimeni nu putea să-l biruiască. Și unde se dădeau luptele astea? Vedem latura cealaltă, deosebită de creștinism, setea de sânge, de a ucide cât mai mult. Luptele se dădeau pe o scenă pusă la înălțime și de dedesubt erau numai sulițe puse cu ascuțișul în sus. Și care era luptător mai puternic, îl arunca pe celălalt în sulițe și murea.

Tânărul Nestor, ucenicul Sfântul Dimitrie, îl doboară pe uriașul Lie

Împăratul totdeauna îl lua pe Lie după el, că se mândrea cu el că era omul lui care îi biruia întotdeauna. Și în special aici, ca o răzbunare, îi ducea cu forța pe creștini să se lupte cu Lie. Mulți dintre ei evitau să lupte și îi arunca direct în sulițe. Alții încercau să lupte, că vedea că e o luptă împotriva lui Hristos, dar nu puteau să-l biruiască, era foarte puternic, putem spune că era un semi-uriaș. Și atunci Nestor, care era cumva prieten credincios al Sfântului Dimitrie, când o văzut asta, atât îl durea pentru creștinii ăia care mureau acolo, că și Nestor era un tânăr la 20 de ani, deci mai mic decât Sfântul Dimitrie. Și când o văzut, îl durea.

O alergat repede la temniță la Sfântul Dimitrie și a spus: ”Te rog! Uite ce se întâmplă cu creștinii, cum îi ucide fără milă! Roagă-te pentru mine și bine cuvântează-mă, să mă duc să mă lupt cu Lie!”. Și atunci Sfântul Dimitrie s-o rugat, l-o binecuvântat și i-o spus: ”Du-te, că și pe Lie îl vei birui și pe Hristos vei mărturisi!”, adică va primi cununa muceniciei. Și atunci s-o dus Nestor și o strigat: ”Vino, Lie, să te lupți și cu mine”. Era un tânăr, nu era puternic la trup, dar era curat, luminos și frumos. Când l-o văzut împăratul, zice:

– Bă, ce strigă copilul ăla, că vrea să lupte cu uriașul meu? Măi, tinere, vino încoace! Dacă ești prea sărac și te-ai săturat de viață, vină, că te îmbogățesc, dar nu te duce să mori degeaba acolo! Mai degrabă te iau în oștirea mea!

– N-am nevoie de bogăția ta! Nu-s nici sărac, nu-s amărât și mai mult decât atât, sunt creștin!

– Ești creștin? Du-te să mori acolo!

De supărare, împăratul, îi omoară pe Sfântul Dimitrie și pe Nestor, doi sfinți tineri

Și atunci o urcat pe scenă și și-o făcut cruce și a spus: ”Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” și când s-o apropiat Lie, i-o dat Dumnezeu atâta putere încât l-o înșfăcat pe uriaș și l-o aruncat în sulițe și l-o omorât. Vă dați seama ce surpriză o fost pentru toți, nu le venea a crede. Un copil să-l ia pe uriașul acela, era ca un fel de David și Goliat din Vechiul Testament. Zice că atâta s-o supărat împăratul, s-o întristat, nici mâncare nu i-o trebuit în ziua aia. O poruncit repede să ieie gâtul lui Nestor, deci și-o încălcat și cuvântul, că cel care biruia pe scenă trebuia încununat, îi dădeau daruri de la împărat. Dar aici n-o mai ținut cont și pentru că l-o biruit pe Lie o zis: ”Tăiați-i capul lui Nestor!”.

Și pentru că Dimitrie o fost de vină pentru că el l-o ajutat, adică o recunoscut fără să vrea că l-o ajutat cu rugăciunea pe Nestor, împăratul spunea că de fapt cu vrăji o făcut asta. Și zice: ”Duceți-l și omorâți-l în temniță!”. Și s-au dus soldații și cu sulițele l-au înjunghiat pe Sfântul Dimitrie și l-au omorât în temniță. Ați văzut, dragilor, cum a plecat la Hristos și Nestor la 20 de ani și Sfântul Dimitrie la 22-23 de ani? Tineri! Și s-au dus la Hristos. Și dacă el s-o pregătit să plece din timp, toată bogăția a fost dată la săraci. Când o căutat-o împăratul să i-o ia, ce să mai ia? Existau clădiri și toate astea, dar tot ce s-o putut o fost împărțit la săraci ca să se bucure și ei de avuția pe care o avea Sfântul Dimitrie, dacă el a plecat la cer.

Viața Sfântului Dimitrie, al doilea dintre sfinții tineri ai acestui cuvânt, a istorisit-o pe larg părintele Pimen în Sfântul Dumitru: Viața, minunile, iar pătimirea celor doi mucenici este consemnată și pe OrthodoxWiki, în articolul Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Lupta dintre David și Goliat, cu care părintele aseamănă biruința lui Nestor, se află în Cartea întâia a Regilor, la capitolul 17.

Nu suntem pierduți ca și țară atât timp cât mai sunt copii care își doresc să se ducă și la mănăstire.

Vedeți, dragilor? Avem atâția sfinți tineri! Credeți că Hristos nu mai poate să dea și acum sfinți tineri cum o dat în toate timpurile? Ne ducem la cei mai vechi, Sfânta Muceniță Filofteia, pe care o avem noi la Argeș. O copilă la 12 ani! Ați văzut? Că o ajuns la sfințenie, că lumina trupul ei după ce o fost ucisă? Vedeți câți sfinți tineri o dat Dumnezeu? Și să știți că și în ziua de azi avem o grămadă de tineri la fel de buni care o să ajungă la sfințenie. Să nu ne gândim și să ne plângem mereu că nu mai avem copii buni sau tineri buni! Dar au nevoie de ajutorul vostru, al părinților, să fiți alături de ei, să-i ajutați, să vă faceți timp pentru ei. Mai renunțați voi la tehnologie și la toate astea ca și părinți și faceți-vă timp pentru ei!

Stați de vorbă cu ei, luați-i cu voi la plimbări prin păduri, la pelerinaje pe la mănăstiri, mai vizitați diferite locuri, petreceți timp împreună! Țara noastră e minunată, în afară de mănăstiri avem atâtea cetăți, mai plimbați-vă! Mai vorbiți-le de istoria noastră, vorbiți-le de Dumnezeu, de înaintașii noștri! Dar eu cred că acum sunt tineri care cunosc mult mai multe decât părinții lor și ei vorbesc despre toate astea. Ați înțeles, dragilor? Eu mereu întâlnesc tineri buni, și fete și băieți, și țin și legătura cu ei și de asta spun, avem tineri minunați, dragilor și eu tare mă bucur când văd așa ceva. Ați înțeles? Nu suntem pierduți ca și țară atât timp cât mai sunt copii care își doresc să ducă și la mănăstire. Păi nu vă dați seama de ce moștenire bogată ne bucurăm, că avem mănăstiri, avem călugări, avem maici.

Mănăstirea, o oază de rugăciune, și chemarea lui Dumnezeu pentru tineri

E o oază de rugăciune unde să facă liturghii permanent, se fac slujbe, chiar de nu-s toți la nivelul la care așteptăm noi citind în Pateric, de nu știu ce nevoință… Dar însăși renunțarea asta la lume, să te duci în mănăstire, să te lupți zi de zi, noapte de noapte, să te duci la slujbă, să încerci să-ți tai voia acolo, e mare lucru! Și atâta timp cât avem tineri care își doresc să se ducă la mănăstire, și călugări, și maici, să știți că Dumnezeu mai ține și țara noastră, și Europa, și toată lumea. O să fie într-adevăr o problemă când nu o să mai fie tineri care să-și dorească la mănăstire pentru că și acolo e o chemare de la Dumnezeu. Și când un tânăr sau o tânără își dorește, înseamnă că e chemarea lui Dumnezeu și e o mare binecuvântare pentru familie, să știți!

Sfaturi pentru tinerii care vor să meargă la mănăstire

Că uneori părinții se împotrivesc, că știu eu, de ce să se ducă la mănăstire. Nu! E o mare binecuvântare! Pentru că în mănăstire acolo, nu e ușor. Trebuie să duci luptă, trebuie să te lupți cu tine, cu toate cele din lume, cu patimile tale, cu toate astea. Deci e o mucenicie fără sânge să-ți tai voia în mănăstire. Nu e ușor, nu gândiți așa! Dar dacă înțelegi lucrul ăsta și-l trăiești, primești atâta Har de la Dumnezeu încât toate devin ușoare, chiar dacă ele-s grele. De asta eu spun că mersul la mănăstire e o chemare la Dumnezeu și când vine, nu te mai poate nimic în lume.

Mersul la mănăstire începe cu răspunsul la o chemare; ce presupune ea și cum se duce lupta contra egoismului am lămurit în Cum devenim monahi. Tăierea voii, pe care părintele Pimen o numește mucenicie fără sânge, îi apropie pe monahi de sfinții tineri care L-au mărturisit pe Hristos cu sângele lor. Protosinghelul Diodor Șchiopu scrie în Ascultarea – chintesența vieții călugărești că, în mediul monahal, ascultarea este asociată adesea cu tăierea voii.

Cercetați întâi: câte o vacanță în mai multe mănăstiri

Și tinerilor, acum direct așa vă spun vouă, dacă într-adevăr vă doriți la mănăstire, duceți-vă și cercetați întâi. Ca și fată, îți dorești la mănăstire, du-te și stai într-o vacanță două săptămâni la o mănăstire, da? Dar roagă-i să nu fii musafir, să te încadreze în tot ce se face la mănăstire, la treabă, la biserică, la tot. În altă vacanță mai du-te două săptămâni la altă mănăstire de maici. Și la fel, nu te duce ca fată la mănăstire de călugări să probezi, că n-ai să înțelegi nimic. Or să se poarte frumos cu tine și o să spui ”Ce frumos e la mănăstire!”. Nu! Tu dacă îți dorești ca fată la mănăstire, du-te în mănăstire de maici. Stai, cum am spus, într-o vacanță, două săptămâni la o mănăstire, după aia du-te la alta, du-te în diferite colțuri ale țării!

Schimbă locurile ca să vezi ce se întâmplă în mănăstire, cum se trăiește viața în mănăstire și până termini școala îți faci deja o idee cam ce se întâmplă cu viața în mănăstiri și îți aduni și o experiență. Și atunci ai să înțelegi mult mai bine dacă e chemarea lui Dumnezeu, ea o să se mențină fierbinte și când îți vine timpul, deja poți să-ți alegi o mănăstire care te odihnește mai mult și deja ai și o idee despre ce se întâmplă în mănăstire. La fel și ca băiat! Du-te, probează câteva mănăstiri, așa, în vacanță, o săptămână, două, trei, cât poți tu. Și eu când eram copil, aș putea spune că am crescut la Mănăstirea Slatina pentru că era cea mai apropiată. Din Suceava, ca și copiii, ne duceam sâmbăta și stăteam acolo. Seara era priveghere, duminica liturghie și apoi ne întorceam cu un autobuz.

Vacanțele petrecute la Sihăstria și prin alte mănăstiri

Astea ce le povestesc eu sunt de când mergeam pe la 7-8 ani până am crescut mai mari. După aceea mă duceam la mănăstire la Sihăstria când am crescut mai mărișor, cu bicicletele, cu ce puteam, am început să am duhovnic la Sihăstria, să păstrez o legătură. Vara, știu că la 14 ani cu un verișor de-al meu, ne-am dus și am stat și noi la Sihăstria. Nu mai știu, două săptămâni, trei, cât am fi stat și am ajutat la fân, la tot ce era acolo la mănăstire. Era părintele Nectarie din câte-mi amintesc, și încă un părinte, care cred că o plecat la Domnul, părintele Antonie, erau frați la timpul acela și se ocupau cu cei care lucrau la fân. Și ne-au pus la făcut căpițe de probă. Eram noi doi și mai erau și alți tineri veniți și le-o plăcut cum am făcut eu căpița.

Și atunci mi-au spus: ”Tu faci numai căpițe!”, iar ceilalți îmi aduceau fânul pentru că na, îmi dădusem și eu silința. Măi, au avut încredere, m-au pus să fac o căpiță, zic: ”Să o scot frumoasă!” și am scos-o exact ca pe un ou. Era pe prepelegi din ăștia și trebuia să o scoți așa frumos. Și de atunci știu că în fiecare zi făceam căpițe. Deci am trecut un pic prin viața din mănăstire la început și am văzut cum este. Dar îmi plăcea foarte mult, mai ales că seara ajungeam la Părintele Cleopa, ne vorbea în fiecare seară frumos așa. Am adunat multe și am învățat multe. Și când m-o chemat Dumnezeu după aceea să mă duc, știam mănăstirea care odihnea și acolo m-am dus. Ați înțeles, dragilor? De asta, ca și copii, rugați-vă mult când vă doriți ceva ca să facă voia lui Dumnezeu cu voi.

Bucurați-vă de copilărie, trăiți frumos!

Încercați! Adică nu trebuie să vă gândiți că dacă trăiți în lume, vai, trebuie să fiu perfect, nu! Bucurați-vă de copilărie, trăiți frumos, jucați-vă, bucurați-vă, adică nu vă tăiați total, trebuie să fiu lumânare, n-am voie să mai râd, să mă mai joc, să joc un fotbal sau ca fete să ne mai întâlnim, să ne bucurăm, să ieșim împreună, nu! Asta pentru ca după aia mai târziu și să nu tânjiți după lucrurile astea: ”Mă, dar n-am ieșit și eu o dată cu fetele la o cafea, n-am ieșit la o plimbare, la o excursie să ne bucurăm” sau băieții la fel, nu! Bucura de astea cât sunteți lume! Trăiți frumos, dar bucurați-vă de toate bucuriile copilăriei ca să nu tânjiți după aceea după ele. Dar după ce ai ajuns în mănăstire, nu înseamnă că acolo nu te mai bucuri.

Și în mănăstire te bucuri: nu e închisoare, Hristos este libertate

Că doar nu te duci la închisoare, la ocnă. La mănăstire te duci de drag pentru Hristos. Și atunci accepți ascultările, tot ce este, dar nu e închisoare. Acolo trebuie să le faci pe toate de drag, să te smerești de drag, faci ascultare de drag. Să nu vă gândiți că în mănăstire gata, s-o închis și nu mai sunt bucurii sau momente de-astea mai deschise așa, în care să te bucuri, să glumești, să vorbești, nu! Nu-i totul numai obloane! Hristos este libertate, este dragoste, este bunătate, asta trebuie să înțelegem noi, dragilor! Ați înțeles? Și dacă Dumnezeu va rândui să ajungeți la mănăstire, să o faceți de drag și cu toată inima, nu cu îndoială. Dacă ești în îndoială, să mă duc, să nu mă duc, mai bine nu te duci. Ia și te căsătorește și fă-ți o familie frumoasă și trăiești creștinește.

Că dacă ești îndoit o să ai ispite mereu în mănăstire, că de ce n-am stat în lume, dar dacă te duci cu toată inima o să fie foarte frumos, indiferent prin ce treci, că nu înseamnă că dacă te-ai dus în mănăstire, ai scăpat de toate patimile, de toate astea, nu! Poți să treci ca pe valuri, sus, jos, sus, jos, dar cu nădejdea la Dumnezeu și la Maica Domnului. Să știți că Maica Domnului nu ne lasă niciodată! Eu am văzut pe parcursul vieții și am avut-o mereu alături ca pe o mamă. Cu toată nădejdea am fost la Ea, cu toată încrederea și nu m-o lăsat niciodată. Ați înțeles, dragilor?

Părintele Pimen a povestit și în Sfinții Cleopa și Paisie: minuni, harisme vara petrecută la Sihăstria, când, adolescent de 14 ani, ajungea în fiecare seară să-l asculte pe Părintele Cleopa, trecut între timp în rândul sfinților. Tot el îi sfătuiește, în De ce tinerii fug de responsabilitate și căsătorie, pe cei care aleg familia să nu caute partenerul perfect, ci pe cineva cu care să ducă greutățile în doi spre mântuire. Cu toată inima, nu cu îndoială, și-au urmat drumul și sfinții tineri despre care ne-a vorbit.

Sunt speranțe, avem nădejde în viitor datorită tinerilor minunați

Da! Am vrut ca filmarea asta să fie adresată tinerilor care de multe ori sunt defăimați, dar care pentru timpurile astea sunt minunați. Și o spun din experiență, că mai țin legătura cu atâția tineri, chiar sunt minunați și mă bucur pentru ei. Vedeți că și mie mi-au trecut ani, am ajuns și eu la 56 de ani. Cumva am trecut prin viață și mă uit așa când văd copiii ăștia minunați, cât mă bucur de ei! Adică, măi, zic, uite, sunt speranțe, avem nădejde în viitor. Poate noi n-am fi reușit să fi fost așa dacă creșteam noi în perioada asta a tehnologiei, cum sunt tinerii atât de curați, care se luptă, care pot să-și pună stop și la internet, care zic: ”Băi, gata! Două zile nu deschid internetul, stau și trăiesc frumos, mă rog, citesc o carte, mă întâlnesc cu prietenii, cu prietenele, ne bucurăm împreună!…”.

Deci încă avem așa ceva în lumea asta, am putea spune a nebuniei, care-i cu tentații și iară tentații. Și de asta mă bucur. Iar voi, tinerilor, încercați să fiți buni și între voi și mai departe. Și duceți voi misiunea cu care v-o luminat Dumnezeu și încercați voi să vă ajutați părinții, că am cunoscut tineri care au reușit ei să-i aducă pe părinți la Biserică. Știe Dumnezeu să lucreze în felul Lui. Da, dragilor? De asta v-am vorbit un pic și de sfinții tineri pe care îi prăznuim în luna asta, despre tinerii minunați pe care îi avem și chiar mă bucur mult. Da, dragilor?

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții. Amin!

Printre tineri minunați s-a aflat părintele Pimen și la Craiova, unde, potrivit articolului Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din Oltenia, la Craiova din Ziarul Lumina, erau așteptați aproximativ 300 de tineri din cele patru eparhii ale Mitropoliei Olteniei, iar întâlnirea urma să se încheie cu o conferință a părintelui, deschisă tuturor credincioșilor. La acea conferință, peste patru mii de oameni au umplut Sala Polivalentă, după cum ne-a povestit părintele în Conferința de la Craiova și Întâlnirea Tinerilor Ortodocși.

Vuietul pârâului din Schitul Lacu și zăpada de pe vârful Athosului

Auziți, dacă sunteți atenți la zgomotul ăsta din depărtare, la vuietul de aici. Apă încă mai este! În partea aceea e vârful Atonului și se scurge apa prin pârâie așa, prin mijlocul schitului. Și de asta vuietul ăsta rămâne toată iarna și pârâul ăsta care curge la vale. E sunetul pădurii. Azi dimineață o plouat un pic, iar acum e rece așa, cred că sunt 10-12 grade. E rece, o scăzut temperatura pentru că întotdeauna când plouă mai multe zile, ușor se răcește. Și uite, chiar pe vârful Atonului când mă uit acum, deja are zăpadă. Când scade temperatura, acolo fiind o înălțime de 2030 de metri, deja se pune zăpadă. Și după ce începe pe vârf să se pună zăpadă, scade temperatura. Și la următoarea ploaie, aici jos plouă, pe vârf zăpadă și tot așa până intrăm în iarnă. Da, dragilor?

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții. Amin!

Cea mai tânără dintre sfinții tineri amintiți aici, Sfânta Muceniță Filofteia, era o copilă de 12 ani; povestea ei o găsiți și în Mulțumirea, milostivirea, Sf. Filofteia. Părintele Pimen ne-a vorbit, în Sfinții din octombrie, despre sfinții lunii octombrie, dar și despre patru tinere care îi cereau sfatul și s-au cununat în preajma acestor praznice. Vârful nins pe care l-a privit la final se înalță la 2033 de metri, după cum notează articolul Muntele Athos de pe OrthodoxWiki.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!