Respectul față de Maica Domnului: cum ne purtăm în Grădina Ei – p. Pimen Vlad

Aflat în chilia sa athonită, părintele Pimen Vlad ne vorbește despre respectul față de Maica Domnului, un lucru esențial pe care sǎ îl manifestǎm când ajungem în Sfântul Munte, Grădina Sa. Părintele arată de ce Athosul cere bună-cuviință la fiecare pas, de ce ne îmbrăcăm cuviincios la slujbe și cum se primește har atunci când dăm respect față de cele sfinte. Din mărturia starețului Andrei de la Sfântul Pavel până la minunea învierii nestorianului, totul ne cheamă la cinstirea Maicii Domnului, la spovedanie și la dragoste în familie.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Să încercăm să luăm oleacă din harul acestui loc, Grădina Maicii Domnului

Vreau să vă spun acum în primul rând, să nu uitați un lucru, că aici ați ajuns în Grădina Maicii Domnului. Aici nu trebuie să veniți nici pentru oameni, nici pentru nimeni. Aici veniți pentru Maica Domnului. Și încercați să respectați locul ca să primiți folos. Oriunde vă duceți aici în Athos, să nu uitați că Maica Domnului vă vede. Adică să fiți în limita bunei cuviințe. Și între voi, nu începeți să discutați aceleași lucruri pe care le-ați lăsat în lume, dincolo. Lăsați-le pe acelea dincolo și aici intrați cum se zice, în starea de aici. Mergeți pe drum, gândiți-vă un pic așa, ori pe unde ați merge, că aici timp de 1700 de ani, or trăit călugări, mii de călugări. Nu este treaptă pe aici, care nu au fost udată cu lacrimi, pe acolo, pe unde calci, pe unde mergi.

Dacă mergi în felul ăsta, nu-ți mai arde de spus nu știu ce prostii sau glume, adică ești un pic atent. Măi, stai oleacă, să încerc să iau oleacă din starea părinților care s-au nevoit aici în atâția ani. Să iei oleacă din harul lor și mai mult decât atât, cum zice și cuviosul Paisie Aghioritul, că Maica Domnului în fiecare zi trece pe la toți călugării să vadă cum se nevoiesc. Și asta ce înseamnă? Că Ea pășește peste tot, Maica Domnului este prezentă permanent în Athos. Și avem o mărturie foarte frumoasă de la starețul Andrei de la Sfântul Pavel, care a fost cu ceva ani în urmă, nu cu mult, vreo 60 de ani, undeva la un metoc al mănăstirii, tot aici în Athos. Și asta am povestit de multe ori și o mai spun ca să înțelegeți cu toții ce înseamnă.

Așteptările cu care se pornește spre Athos se risipesc adesea chiar de la prima poartă, iar cine vrea să înțeleagă de unde vine respectul față de Maica Domnului în acest loc are de unde începe, cu Mituri și adevăruri despre Sfântul Munte. Pentru rânduiala și istoria Grădinii Maicii Domnului, o privire limpede se află și în pagina Muntele Athos de pe OrthodoxWiki.

Maica Domnului nu trece cu vederea pe niciunul din cei care vin în Grădina Ei

Și starețul fiind la metoc un pic mai sus față de mare, odată a fost un pic de furtună. Și s-o dus la malul mării și se uita, că uneori marea mai aducea câte ceva. Și o văzut o femeie îmbrăcată în negru, pe o stâncă de la malul mării. Stătea și în brațe ei avea trei cărți și scria. Și atunci el a rămas așa: ”Ce caută femeia aici?”. S-a gândit că sigur o naufragiat vreo barcă, sau ceva s-o spart și așa o ajuns și zice:

– Ce-i pățit? Cum ai ajuns aici? Ai naufragiat cumva?

– Nu!

– Dar cum ai ajuns aici? Cine ești?

– Eu sunt stăpâna locului acestuia!

– Dar ce tot scrii acolo?

– Uite, într-o carte îi scriu pe cei care vin, vizitează Athosul, stau o zi, două, trei, o săptămână și după aceea pleacă. În a doua carte îi scriu pe cei care stau ani de zile în Athos, dar nu mor aici, la urmă tot pleacă. Și în a treia carte îi scriu pe cei care stau toată viața aici și mor în Athos”.

Deci vedeți, Maica Domnului îi scrie pe toți. Și pe voi v-a scris în cartea Ei și cum se zice, vă pomenește acolo. Și după aia, părintele o întrebat-o: ”Tu ai nevoie de ajutor?” și zice: ”Nu, doar eu sunt Stăpâna!”. Și nu o înțeles. O plecat la chiliuța lui și s-o dus în bisericuță să facă vecernia că era timpul vecerniei. Când o ajuns acolo, s-o dus la icoana Maicii Domnului să-i aprindă candela și deodată o tresărit, și-o dat seama că era același chip: ”Văleu, era Maica Domnului și eu n-am știut!”. O alergat repede desculț la malul mării, dar nu o mai văzut nimic. Și s-o pus în genunchi la stânca aia, o sărutat stânca unde a stat Maica Domnului și o zis: “Iartă-mă Maica Domnului că n-am știut că ești Tu! Te rog, mai arată-te o dată să te văd!”.

Atunci nu o mai văzut-o pe Maica Domnului, dar o simțit o mireasmă de mir în toată zona aceea. I-o arătat Maica Domnului că era prezentă acolo. Iată, vedeți o mărturie prin care se arată că pe nimeni nu-l trece cu vederea Maica Domnului, care trece prin Grădina Ei.

Mărturia starețului Andrei nu rămâne singură. Alte semne ale purtării Ei de grijă le-am adunat în Minunile Maicii Domnului, unde se vede că nimeni dintre cei care intră în Grădina Maicii Domnului nu rămâne nescris în cartea Ei.

Să participăm la slujbe și să ne îmbrăcăm cuviincios, din respect față de cele sfinte

Și de asta am spus să fiți atenți oriunde vă duceți. Vă duceți unde sunteți cazați, acolo este bisericuță, este slujbă, o rânduială. Încadrați-vă în rânduiala de acolo! Când trage clopotul la biserică, vă duceți frumos acolo cât puteți, dar vă duceți la biserică, în limita în care puteți, să vă rugați și voi pentru voi și pentru cei dragi de acasă. Orice rugăciune din asta nu se pierde.

Îndemnul de a nu lipsi de la slujbă capătă temei atunci când înțelegem ce lucrează rugăciunea în om, iar pentru asta vă recomand cu căldură Puterea rugăciunii; de acolo se vede de ce nicio rugăciune făcută cu respect față de cele sfinte nu se pierde.

Să aveți o cămașă cu mânecă lungă

Să încercați când vă duceți la slujbe, să aveți mânecă lungă. Din respect față de biserică și față de Casa Domnului, totdeauna și oriunde, nu numai aici în Athos. Oriunde vă duceți la mănăstiri, să aveți cu voi o cămașă cu mânecă lungă. Când te-ai dus la slujbă, să ți-o iei pe aceea că nu se întâmplă nimic. Mai spuneau unii: ”Părinte, e cald!”. Dar la noi, cu atâtea haine pe noi și mai luăm și rasa deasupra?! Preotul care slujește poartă și veșminte. Nouă, nu ne e cald? Și noi nu o zi ca voi care veniți așa două, trei zile. La noi așa e toată viața. Ne e cald și nouă, curge apa de pe noi… Mă schimb de trei-patru ori pe zi că e cămașa udă. Nu, asta face parte din viața noastră, nu trebuie să fim atât de comozi încât să nu suportăm nimic.

Nu este o rânduială făcută doar pentru Athos, ci buna-cuviință de totdeauna a creștinului, iar câteva repere practice despre ținută și purtare la slujbă se află în pagina Cum să ne purtăm în Biserică de pe crestinortodox.ro; ele merg mână în mână cu respectul pe care ni-l cere Maica Domnului în Grădina Ei.

Să nu stați așezați și să fiți atenți la ce fac părinții

Și în biserică, la anumite momente, la Sfânta Liturghie, să nu stăm tot timpul așezați, să respectăm momentele acelea. Vezi că se iese cu Sfintele Daruri, nu stai ca la teatru cum se zice, tolănit acolo. Sau cum era în Postul Mare și le mai ziceam la mulți: dacă vedeți că noi facem metanii, sunt anumite momente… Că stăteau mulți în strană așezați de parcă ne numărau: ia uite ăsta, câte face? Zic: băi, măcar ridică-te în picioare și fă-ți și tu o cruce! Cât respect dai, atâta primești de la cele sfinte. De asta zic, sunt momentele astea când coboară Cerul pe pământ, mai ales la Sfânta Liturghie, coboară Biserica Biruitoare, Mântuitorul, Maica Domnului, toți sfinții și toți arhanghelii aici pe pământ și atunci luăm și noi din harul care e acolo.

Momentele în care coboară Cerul pe pământ se deslușesc mai bine când cunoaștem rânduiala slujbei, iar o lămurire temeinică ne dă PS Petru (Pruteanu) în Sf. Împărtășanie, Sf. Liturghie, Biserica și ereziile. Cine dorește o descriere pas cu pas a ei o găsește în articolul Sfânta Liturghie de pe OrthodoxWiki, un bun sprijin pentru respectul față de cele sfinte și pentru evlavia cu care se cuvine să stăm înaintea Maicii Domnului, care este de față la fiecare Liturghie.

Primim Har dacă dăm respect față de cele sfinte

De asta eu spun mereu: dăm respect față de cele sfinte, o să primim har mult. Și dacă primim har, nu vă dați seama câtă putere primim și sănătate trupească și sufletească. Și un lucru pe care trebuie să-l aveți neapărat, un duhovnic să vă spovediți, cei care n-aveți. Pentru că noi greșim tot timpul. Dacă nu cu fapta, cu gândul, cu altceva, tot timpul greșim. E, e exact ca și cum ne-am murdări trupul ăsta. Azi te-ai împiedicat, te-ai murdărit, mâine ți-o căzut ceva în cap, poimâine nu știu ce până la un moment dat când începi să miroși. Cât poți să reziști fără să te speli, să faci o baie? Deci, dacă trupul are nevoie de asta, hainele au nevoie să fie spălate, ei, atunci și sufletul are nevoie! Trebuie să scoatem toată murdăria adunată prin faptele rele la spovedanie.

Că preotul nu ne judecă, nu are nicio treabă, el e doar cel căruia i s-a dat harul de a lega și a dezlega. Te ascultă, te sfătuiește și te dezleagă. Deci nu trebuie să ne rușinăm pentru că noi de fapt ne mărturisim în fața lui Dumnezeu, preotul e doar cel prin care primim dezlegarea. Și de asta trebuie să ne ducem cu inima deschisă să spunem tot și să ne asumăm, nu să judecăm, adică să nu ne ducem la spovedanie și să zicem: ”Da, părinte, am făcut asta, dar din cauza nevestei, din cauza nu știu cui…”. Păi, atunci mă duc să mă îndreptățesc, nu mă duc să mă spovedesc. Acolo nu trebuie să fie îndreptățirea, acolo ne ducem și ne osândim: ”Am făcut asta că am fost prost, am făcut asta că am fost mândru, am făcut asta…, eu am făcut, eu am greșit!”.

Și în momentul când ne asumăm lucrul ăsta, o să vedeți că după dezlegare ieșim plutind de acolo pentru că ne-am luat totul asupra noastră și ne-am recunoscut greșelile pe care le-am făcut.

Harul despre care vorbește părintele nu este o simplă înrâurire, ci lucrarea nezidită a lui Dumnezeu, tâlcuită pe larg în Energiile necreate: harul lui Dumnezeu și scopul vieții. Cât privește spovedania, aceeași chemare la asumare o face părintele Pimen și în Rolul spovedaniei în mântuire și viața de zi cu zi, iar temeiul dogmatic al Tainei se află în pagina Pocăința și mărturisirea de pe crestinortodox.ro, acolo unde se vede că respectul față de cele sfinte începe cu curățirea inimii, singura care ne face vrednici de ajutorul Maicii Domnului. Cine se apropie curat de Taină simte îndată cât de aproape stă Maica Domnului de cel ce se pocăiește.

Cu dragostea poți birui totul

Iar acasă încercați să fiți cu dragoste în primul rând față de familie. Nu trântiți pe acasă că nu vă place, că una, că alta, nu! Prima dată când intri în casă du-te și îmbrățișează-i pe toți și spune-le că îi iubești. Asta să devină tradiție putem spune, de fiecare dată. Poți să fii supărat, obosit, poți să găsești casa întoarsă pe dos, nu contează, fă lucrul ăsta întotdeauna, spune-le că îi iubești și să vezi cât de mult schimbă atmosfera din casă lucrul ăsta și cum ușor, ușor se așază toate în casă. Cu dragoste zice că poți birui totul, dar cu răutatea sau cu răzbunarea, niciodată! Îi dărâmăm și pe ceilalți și ne dărâmăm și noi și pace și liniște în suflet nu mai avem și nici în familie. De asta tot ce facem, să facem cu dragoste.

Îmbrățișarea de la ușă și cuvântul bun schimbă cu adevărat aerul unei case, iar cum se lucrează asta zi de zi ne arată tot părintele Pimen în Relațiile în familie: timp, atenție, dragoste, credință. Dragostea din casă crește din aceeași rădăcină ca respectul față de Maica Domnului, adică din smerenie și din răbdare. În amândouă, Maica Domnului ne rămâne cea dintâi pildă.

Binele făcut nu se pierde niciodată

După cum ne spune și la Sfânta Scriptură: ”Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare decât toate este dragostea”. Pentru că dragostea nu cade niciodată. Ea merge cu noi până în veșnicie. Și ce înseamnă dragoste? Că pe asta nu o găsești așa și deodată ai dragoste: să te lupți cu tine însuți. Ți-o zis ăla ceva rău, tu să nu-i răspunzi înapoi. Dacă poți să-i dorești bine. Cum zice Mântuitorul, ți-o luat haina, dă-i și cămașa. Adică întotdeauna să răsplătim cu bine. Asta înseamnă dragostea, nu ”dacă îmi dai, îți dau”, aia e schimb din mărfuri. Că de asta se spune că dragostea nu cere, ea doar oferă. Nu contează, tu fă-i bine indiferent că ăla te înjură, după aia e treaba lui. Tu din partea ta dăruiește-i binele, fă-i binele, că asta nu se pierde niciodată.

Chemarea aceasta la binele făcut fără socoteală o reia părintele Pimen și în Să facem binele neîncetat în jurul nostru. Cuvântul se leagă firesc de cinstirea Maicii Domnului, căci Maica Domnului ne învață cea dintâi să dăruim fără să cerem. Binele făcut în tăcere este chipul cel mai simplu al respectului față de Maica Domnului.

Răul se întoarce

O să le găsim când ne ducem la Hristos, orice bine făcut aici pe pământ îl găsim acolo, se întoarce la noi orice bine făcut. Și avem o vorbă în popor foarte frumoasă: ”Cu ce mână dai, cu aceea primești”. Să știți că e valabil în toate privințele. Dacă ai făcut un rău, se te aștepți ca după un timp să se întoarcă la tine și poate înzecit mai mare. Dar dacă ai făcut un bine și acela se va întoarce mai târziu la tine când nu te aștepți. Când îți e ție mai greu îți vine lucrul ăla ca o binecuvântare. De asta cum vrem să fie în viața noastră, așa să fim noi față de ceilalți. Vrem să ne fie bine, să facem bine. Facem mai mult bine, binele acela se întoarce la noi. De asta să încercăm ca tot ce facem să facem cu dragoste.

Cea mai grea piedică în calea binelui rămâne pomenirea răului, o boală a sufletului despre care se vorbește apăsat în Ținerea de minte a răului. Iertarea o dezleagă, iar evlavia față de Maica Domnului o vindecă. Mila Maicii Domnului, spun părinții, nu se odihnește în inimi învrăjbite.

Respect, evlavie și dragoste față de Maica Domnului

Și cum v-am spus, față de Maica Domnului respect, evlavie, credință și dacă se poate, dragoste pentru că e Mama noastră a tuturor. Maica Domnului ne ține în brațe, Maica Domnului mijlocește pentru noi, Maica Domnului e permanent prezentă în viața noastră chiar dacă nu ne dăm seama. Nu știu dacă sunteți cazați la noi, am citit în seara asta la Pavecerniță minunea Maicii Domnului cu părintele din zona Ierusalimului, care avea evlavie la Maica Domnului. O străbătut pe jos și drumul până în Egipt pe unde s-o dus Maica Domnului, atât de mult își dorea să fie pe pașii Maicii Domnului și se ruga la Ea. Și Maica Domnului îl iubea pentru cinstea pe care i-o aducea el. Și odată mergând pe malul Mării Roșii, tocmai în partea aceea înspre Egipt, a văzut un om mort care mirosea, adus de mare pe uscat.

Pentru a pătrunde mai adânc în taina Celei care ne ține în brațe, vă invit să descoperiți Maica Domnului: puterea și viața interioară, iar temeiul dogmatic al cinstirii Maicii Domnului îl aflați limpede așezat în articolul Maica Domnului de pe OrthodoxWiki.

Minunea cu învierea nestorianului și mijlocirea Maicii Domnului

Și atâta milă i-o fost încât s-o pus pe rugăciune și atâta s-o rugat și o strigat la Maica Domnului: ”Maica Domnului, fă-ți milă de omul ăsta și înviază-l, nu-l lăsa așa, că uite, săracul, ce moarte o avut!” și o înviat. Atunci ăla înviat o zis: ”Slavă ție, Doamne! Mulțumesc, Doamne! Mulțumesc Maicii Domnului și-ți mulțumesc ție, Sfinte Părinte, că ai înduplecat-o pe Maica Domnului și m-o înviat! Pentru numele lui Dumnezeu, dar spune-mi, cine ești?”. Zice: ”Eu eram nestorian”. Nestorienii ce făceau? O huleau pe Maica Domnului din primele veacuri. Ei spuneau așa, că Maica Domnului o avut valoare cât l-o avut pe Mântuitorul în pântece. După aceea n-o mai avut valoare, cumva O defăimau, nici nu voiau să audă să vorbești de bine de Maica Domnului.

Și odată călătorea cu o corabie pe care era și un creștin foarte evlavios. Iar ăla când o auzit ce spunea de Maica Domnului s-o luat de el, ”Bă, cum spui așa ceva?” și au început să se certe. Călătoria o durat câteva zile și atât s-au certat ăștia că i-au despărțit corăbierii, însă la un moment dat au zis: ”Lasă-i, că poate se omoară și scăpăm de ei!”, că ajunseseră să se bată unul apărând-o pe Maica Domnului, iar celălalt hulind-o pe Maica Domnului. Și s-au luat odată la bătaie până au căzut amândoi în mare și normal, s-au dus la fundul mării și s-o terminat. Ei, și când au ajuns la fundul mării, povestește ereticul ăsta, care era nestorian, zice că o văzut o femeie ca o împărăteasă frumoasă, care l-o luat pe celălalt și o zis:

”Vino, robul meu să te salvez, că tu te-ai luptat pentru Mine!” și deodată marea s-o dat deoparte și l-o luat. Și la celălalt îi zice: ”Tu du-te la diavol să te chinuiască, că lui i-ai slujit și tu ești dușmanul Meu!” pentru că el o hulit-O. Și zice că el s-o ridicat și eu am rămas și m-au înghițit valurile și în momentul ăla au venit dracii, m-au luat și au zis: ”Tu ești al nostru!” și m-au dus la chinuri în iad unde erau plin de cei care-i slujiseră lui Nestorie și toți îl blestemau pe Nestorie pentru că le-o spus minciuni despre Maica Domnului și din cauza lui și-au pierdut mântuirea. Și zice că ”m-am chinuit acolo până când dintr-o dată s-au deschis porțile și o venit aceeași Împărăteasă luminoasă acolo și o spus:

”Pentru robul meu, Partenie, care s-a rugat pentru mine, uite, te scot de aici!” și l-o scos și l-o adus în viață. Și atunci ăsta înviat zice:

– Ia-mă cu tine!

– Eu mă duc la Ierusalim!

– Ia-mă și pe mine, pentru că creștinul ăla cu care m-am luptat o spus că se duce la Ierusalim să se închine acolo.

Astfel de istorisiri nu sunt povești de adormit copiii, ci mărturii vii, iar altele asemenea au fost adunate de părintele Ioan Meiu în Maica Domnului: minuni și povestiri, spre întărirea evlaviei față de Maica Domnului.

Să nu-i aprobăm pe cei care O hulesc pe Maica Domnului

Și l-o întâlnit la Sfântul Mormânt și pe creștinul ăla cu care s-o luptat și ăsta care o înviat, zice: ”Vreau să mă fac călugăr, nu-mi mai trebuie nimic!”. Atunci și celălalt creștin o zis: ”Și eu mă fac călugăr!” și împreună cu Cuviosul Partenie s-au dus în pustie și s-au nevoit până la sfârșitul vieții. Deci vedeți ce înseamnă să o avem pe Maica Domnului ca Mamă, așa cu toată inima? Să nu acceptăm înjurăturile altora sau lucruri din astea! Asta nu înseamnă să ne batem cu alții, nu, dar să nu O luăm în râs pe Maica Domnului sau să-i aprobăm pe cei care O hulesc, nu! Noi să O cinstim, să o respectăm, să avem totdeauna o iconiță a Maicii Domnului în buzunar pentru că Ea ne ocrotește și când ne e greu doar pui mâna pe iconiță și zici: ”Maica Domnului, nu mă lasă!”.

Argumentele scripturistice cu care putem răspunde celor ce O defaimă pe Născătoarea de Dumnezeu le-a așezat limpede același părinte în Maica Domnului și sectarii, un ajutor real pentru cine vrea să apere cu blândețe respectul față de Maica Domnului.

Puneți o icoană a Maicii Domnului cu Mântuitorul în brațe, la ieșirea din casă

Și să vezi că Maica Domnului imediat te ia în brațe. De asta v-am spus lucrurile astea, pentru că sunteți în grădina Maicii Domnului. Cinstiți-o pe Maica Domnului și dacă se poate, că asta o spun mereu și mulți oameni mi-au spus că au primit mult ajutor, o icoană a Maicii Domnului frumos așa, cu Mântuitorul în brațe, exact pe peretele de la ieșirea din casă. Exact pe holul pe unde ieși, cum deschizi ușa să ieși afară să pleci, exact pe interior. Și de câte ori ieși din casă, faci o cruce frumos, săruți icoana Maicii Domnului cu Mântuitorul în brațe și spui: Maica Domnului, uite, mă duc la treabă, mă duc în drumul meu, ajută-mă, ai grijă de mine și de casa mea! Sau copiii la școală, Maica Domnului ajută-mă să învăț bine că mă duc la școală!

Iar când vă întoarceți acasă, din nou sărutați icoana, mulțumesc Maica Domnului, că m-ai ajutat și am trecut iarăși pragul și am ajuns acasă! Să vedeți cât ajutor primiți pentru că aud de la oameni care au făcut lucrul ăsta și mi-au zis că ”deja o venit pacea în casă de când fac lucrul ăsta”. Deci Maica Domnului nu ne lasă niciodată, dăm respect, primim respect și ajutor.

Bun! Să vă ajute Maica Domnului, să vă aibă întotdeauna în pază. Doamne, ajută-ne!

Rugăciunea scurtă de la ușă prinde putere când știm cui ne adresăm, iar Acatistul Maicii Domnului rămâne cea mai frumoasă școală a ei. Despre felul cuviincios de a sta înaintea icoanei, cu evlavie față de Maica Domnului, se scrie limpede și în Rugăciunea înaintea icoanelor de pe crestinortodox.ro.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!