
Minunile și calendarele
19 august 2025
„Încercau să scoată la lumină pedofilia” – Dave Mustaine
20 august 2025Huzurul, comoditatea au devenit unul dintre principalii dușmani – dacă nu principalul dușman – al societății noastre. Urmăriți acest material pentru a afla tratamentul acestui monstru care ne devorează pe nesimțite.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
La un moment dat în timp ce eram spre sfârșitul rugăciunilor de mulțumire după Sfânta Împărtășanie, vine la mine un pelerin și îmi spune oarecum dezorientat, însă cu multă dorire că vrea să se împărtășească. I-am spus că nu se mai poate atunci și în discuția ce a rezultat după asta a reieșit faptul că săracul om nu stătuse în viața lui la Sf. Liturghie până la sfârșit și nu știa care este rânduiala. El săracul aștepta să fie chemat să se împărtășească și astfel a trecut de momentul în care trebuia să se apropie.
O fază oarecum similară am trăit-o mai demult când stăteam să-i întreb pe pelerinii care se apropiau să se împărtășească dacă s-au spovedit și au binecuvântare de la duhovnici pentru asta. În clipa în care l-am întrebat pe unul, acesta mi-a replicat jovial, „A, da? Nicio problemă! O rezolvăm acum pe loc! Nu e nicio problemă! Eu sunt om cu influență și am relații. Dau un telefon și se rezolvă.” Era evident că omul habar nu avea despre ce este vorba – pentru că era la doi metri de sfântul potir – și totuși venise să se împărtășească.
Sunt și multe alte cazuri nelegate de Sf. Împărtășanie sau de viața duhovnicească în care oamenii se bagă cu o superficialitate de speriat în lucruri serioase.
Motive ale ignoranței ce produc huzurul
Trebuie să știm că nu este vina lor în totalitate pentru că societatea ne învață să avem un mod de gândire foarte superficial și, totodată, sigur de sine. Asta are multe cauze: poate să provină din faptul că omul are foarte mulți centri de atenție în față și, din dorința de a nu scăpa pe niciunul, încearcă să învețe puțin din fiecare până când ajunge să nu mai știe nimic despre tot ce mișcă.
Asta îi distruge și capacitatea de focusare pe un anumit lucru, voința de a duce ceva la bun sfârșit, precum și răbdarea. Își dezvoltă o gândire haotică, browniană, care le aplatizează gândirea oamenilor și le șterge efectiv memoria. Demența digitală este o boală nouă care din păcate astăzi este foarte des întâlnită.
Toate acestea au consecințe nefaste în viața de zi cu zi, mai ales în relațiile interpersonale, omul nemairealizând nimic în viață. Cu toate acestea, omul are paradoxal și un sentiment de falsă siguranță și securitate adică faptul că știe multe pentru că așa a auzit sau a văzut pe ecrane și, simultan cu acesta, un sentiment de nesiguranță și anxietate când vede complexitatea lumii pe care crede că trebuie să o gestioneze, complexitate care este crescută și manipulată în mod voit pentru că cei care generează astfel de informații știu că emoția negativă atrage mult mai mult trafic și îi face pe oameni mai manipulabili și, din cauza asta, astăzi oamenii sunt conduși prin frică și confuzie.
Foarte mulți oameni pe care îi întreb dacă au întrebări spun că n-au niciuna pentru că efectiv sunt chirciți sub grijile zilnice și nu mai pot să gândească la o dezvoltare duhovnicească în adevăratul sens al cuvântului. Alți exprimă acest lucru printr-o expresie contrară zicând că nici nu știu ce întrebare să-mi pună mai întâi pentru că au foarte multe pe cap și nu știu cum să le mai gestioneze. Trebuie să știți că acest bombardament informațional este diabolic și este făcut în mod special ca omul să nu mai aibă timp să se gândească și să se ocupe de sine și de transformarea sa din viermele care a ajuns în fluturele care trebuie să devină conform planului lui Dumnezeu pentru el.
Recomandăm și discuția aplicată Anxietatea – p. Athanasie Ulea, p. Teologos, utilă pentru mecanismele fricii și igiena minții, iar pentru contextul social al generațiilor actuale, Tinerii și societatea 5.0.
Sistem de valori corect vs griji
Omul trebuie să știe că cele mai importante lucruri din viața sa și singurele sigure sunt moartea, judecata și veșnicia. Acesta este sistemul de valori după care trebuie să ne ghidăm, acestea sunt țintele către care trebuie să zburăm în această viață pentru că această viață este de fapt o pistă de decolare, noi neavând aici pe pământ cetate stătătoare.
Tot timpul trebuie să ne gândim relativ la griji: această grijă mă ajută să mor cu o inimă iubitoare? Crește în mine iubirea de Dumnezeu și prin Acesta de ceilalți? Mă ajută să dau răspuns bun la judecată, adică să fiu atunci milostiv, blând și smerit cu inima după modelul lui Hristos? Mă ajută să fiu fericit în veșnicie? Da sau nu? Și în funcție de răspunsurile la aceste întrebări, tai sau păstrez grija respectivă. Dacă vom face astfel, vom vedea că foarte, foarte multe griji vor dispărea, anxietatea va scădea și vom avea mult mai mult timp pentru noi și pentru relațiile interpersonale cu Dumnezeu și cu ceilalți, relații care ne hrănesc sufletul cu harul lui Dumnezeu, cu lumina iubirii Acestuia.
Pentru un sprijin scripturistic: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” (Mt 7); despre rânduiala liturgică puteți consulta resursa noastră Ce știați și nu știați despre Sfânta Împărtășanie.
Motive ale distorsionării firii care alimenteazǎ huzurul
Lucrurile astăzi sunt mai complexe pentru că războiul ideologic și economic este împachetat în foarte multă plăcere trupească care îl distorsionează pe om și îi întunecă mintea. Huzurul, comoditatea este o armă foarte perfidă pentru a-l asfalta pe om și a-i lua libertatea care vine prin luminarea de la Dumnezeu. Pe greci nu i-a învins foametea din cel de-al 2-lea război mondial și seria lungă de războaie în care au fost implicați; au fost învinși de huzurul de la sfârșitul secolului 20. Înțelegeți?
De fapt, se cunoaște că vremurile rele din punct de vedere uman produc oameni buni, iar oamenii buni produc vremuri bune. Problema cea mare este că vremurile bune din punct de vedere uman produc oameni răi pentru că sistemul nostru de valori este distorsionat relativ la perfecțiunea lui Dumnezeu. Omul are tendința să se abrutizeze, să se îndrepte înspre animalic în clipa în care se umple de plăceri trupești, după cum este scris în Scriptură, că a mâncat și s-a îngrășat Israel și s-a făcut îndărătnic și L-a părăsit pe Dumnezeu și a disprețuit cetatea mântuirii, adică învățătura care ne face oameni din schizoizii care suntem.
Noțiunea teologică despre desfrânare – Desfrânarea – explicație patristică; despre vindecare, citiți şi Spovedania în tradiția athonită.
Un caz social
Vedeți că dacă Dumnezeu nu mai există în inima și mintea noastră atunci totul e posibil. De exemplu am avut anul acesta călcarea în picioare a democrației, a libertății oamenilor prin anularea alegerilor și interzicerea unor candidați din cauza superficialității în gândire și întunecarea minții celor de la putere. Desigur că toate acestea se întorc împotriva celor care au păcătuit pentru că răul este distorsiune și deci nu este sustenabil. Este ca o lamelă de oțel pe care dacă o încovoi ai nevoie de forță pentru a o ține astfel și într-un final tot o să te pleznească în față. Este adevărat că uneori asta nu se vede în exterior, însă în interior lovitura și distrugerea este pe măsura păcatului și asta pentru că Dumnezeu nu se batjocorește.
Un reper de discernământ contemporan: Profeții și neliniști – p. Teologos, util pentru a evita capcanele manipulării.
Să ne luptăm contra păcatului
Fiecare dintre noi trebuie să fim atenți să nu dăm înapoi de la virtute și să nu ne lăsăm cuceriți de păcat pentru că dacă ne retragem încontinuu din cauza comodității, a huzurului, la un moment dat vom ajunge cu spatele la zid și nu vom mai avea unde să ne retragem și ne vom îneca în mocirla păcatului, trăind o viață în derivă.
Legat de asta, mulți zic că dacă tot am păcătuit, nu contează, atunci să păcătuiesc până la capăt. Fraților, nu-i așa! Adică dacă m-am scăpat și am mâncat puțină ciocolată de dulce în post atunci să o mănânc până la capăt. Nu este corect, fraților. Sau dacă m-am enervat și mi-a ieșit un cuvânt nepotrivit pe gură împotriva aproapelui atunci să le spun pe toate ca să mă descarc. Fraților, nu e așa! Dacă am intrat puțin cu pantofii în noroi, nu înseamnă că trebuie să înaintăm în mlaștină până la gât. Dacă am pierdut o bătălie, nu înseamnă că trebuie să pierdem și războiul, să ne predăm. Trebuie să ne luptăm pentru că altă opțiune nu avem. Este de fapt singurul război pe viață și pe moarte în adevăratul sens al cuvântului.
Să nu spunem că „mai încolo” pentru că dacă ne obișnuim să păcătuim atunci patimile, adicțiile cresc, omul se obișnuiește și obiceiul devine o a doua fire, amânarea devine lege și este foarte dificil de scos. Este ca și cu un copac care atunci când este un mic lăstar îl poți scoate cu o mână, dacă devine pomișor trebuie să te opintești, iar dacă devine copac mare atunci ai nevoie de secure și de mai mulți ca să-l care din inima în care trebuie să-l tai. Dacă patima provoacă durere este mai simplu, însă dacă provoacă plăcere este foarte dificil. Vedeți că și romanii și-au instaurat dictatura prin pâine și circ și astfel îi mențineau pe oameni supuși pentru că puterea moale este mai tare ca puterea tare.
Vedeți şi îndrumarea practică Războiul de gând; Despre paza minții și gânduri, iar ca un pas următor: Stadiile vieții duhovnicești.
Puterea plăcerii şi huzurul
Desigur că această putere a plăcerii îl face pe om insensibil la durerea celuilalt și chiar la libertatea persoanei celuilalt. De fapt, distingem comportamentul adictiv atunci când începem să neglijăm persoanele – neglijăm pe Dumnezeu și pe ceilalți ca să facem, să ne împlinim patima, lucrul de care suntem atrași. Acest tip de comportament este caracteristic oamenilor care sunt dependenți de ecrane, de jocuri pe calculator, păcănele și, în general, de realitatea virtuală care le suge toată existența, înstrăinându-i de cei care erau cu ei.
O altă formă de duritate din plăcere sunt cei care se autohirotonesc cenzori și papi sau papese și încearcă să facă ordine judecând pe aproape toată lumea care le iese în cale fără ca Dumnezeu să-i valideze să fie oameni sau doamne de ordine. Și chiar dacă i-ar valida, asta nu-i îndreptățește să judece și să fie duri cu alții. De exemplu, în Biserică este preotul sau cel pe care îl pune preotul ca să facă rânduială și nu fiecare dintre noi să ne amestecăm în funcție de ceea ce credem că știm noi despre Biserică. Același lucru este valabil și în familie – acolo cele mai susceptibile de acest comportament sunt soacrele care din multe motive au tendința să se amestece în cuplul nou format, de obicei cu rezultate dezastroase, încercând să facă bine.
Foarte interesant aici este faptul că societatea este manipulată prin artă – în principal prin filme și muzică – și i se oferă exemple astfel încât să aibă un duh certăreț, războinic, să dea replici acide și să arate că le știe pe toate și că le rezolvă pe toate fără Dumnezeu, ba chiar împotriva lui Dumnezeu. În timp ce în politică li se induce ideea oamenilor să nu se amestece, să nu se intereseze, că totul e pierdut, că totul e aranjat, ba chiar mai mult, în clipa în care un lider politic este criticat pentru păcatele pe care vrea să le impună oamenilor, agenții săi să te vâneze imediat și să spună să nu faci politică. Dincolo de erezia evidentă și monstruoasă a infailibilității politice – care nu există, acest fapt dovedește că există manipulare și ipocrizie din partea celor care cred că au puterea absolută, uitând faptul că puterea omenească absolută corupe absolut, după cum spunea Seneca. Fraților, în clipa în care în care vedem păcat, indiferent că e om politic sau nu, trebuie să ne opunem.
Principala cauză a acestor fenomene este huzurul legat de idolatrizarea materiei pentru că atunci omul nu își mai vede limitările sale și are tendința de a se autoîndumnezei. În clipa în care se încrede în sine și urcă în turnul de fildeș al atuoidolatrizării, acest tip de om începe să se ocupe de o mulțime de lucruri, mai puțin de smerirea și înduhovnicirea sa, pentru că el dorește să se substituie lui Dumnezeu. Se poate deda plăcerilor carnale sau plăcerilor intelectuale distorsionate care se întind de la afundarea în tot felul de profeții de natură teologică, tehnologică sau de altă natură, trecând prin diferite teorii ale conspirației care pot fi false sau chiar adevărate, și ajungând până la stăpânirea celorlalți. Toate lucrurile astea nu ajută sufletul la mântuire dacă ne ocupăm în mod exagerat de ele și dacă ajungem la găsirea și promovarea de ideologii distorsionate care nu-l rezolvă pe om, chiar dacă par atrăgătoare în diferite aspecte.
Cel mai periculos aspect este atunci când augustul, adică auto-îndumnezeitul începe să se ocupe de ceilalți, transformându-i conștient sau inconștient în sclavii săi, încercând să le impună cum să trăiască, crezând că dacă a avut un succes într-un domeniu, o să aibă succes în aproape toate. Acest fenomen, numit halo de vedetă, se întâmplă indiferent dacă acest succes pe care îl vede este real sau iluzoriu.
Pentru o conexiune a explicațiilor medical-duhovnicești, consultați şi Bolile psihice, Depresia: cauze și tratament; pentru contextul cultural – Depresia, boala sufletească a omului contemporan.
Un caz de om auto-îndumnezeit
Țin minte cazul unui om foarte realizat din punct de vedere profesional care mă presa foarte tare să o fac pe fiica sa care terminase facultatea și plecase de acasă din cauza presiunilor sale, să urmeze cariera profesională pe care o dorea el. I-am explicat că asta nu este posibil din multe motive, inclusiv că eu sunt în Athos și fiica lui pe care nu o cunosc e undeva în România, și cu toate astea el insista mai departe nedorind să accepte realitatea. Desigur că era o situație neplăcută pentru mine, însă îmi era foarte milă de faptul că se chinuia singur și încercam să-i explic să nu mai fie așa de dur, cu o voie atât de puternică, pentru că se chinuie și pe sine și pe alții.
Era crunt că nu putea să înțeleagă și se reîntorcea încontinuu la fiica lui pe care o învinovățea pentru evadarea de sub tirania lui. Mă gândeam cu multă milă că dacă acest om foarte realizat profesional și material va muri în această stare atunci se va chinui în iadul veșnic pe care singur și-l generează. Fraților, trebuie să ne mai tăiem și voia, să știți! Pentru că dacă nu, atunci trăim iadul. Aici trebuie să menționăm că reverberațiile acestui iad interior se extind și asupra celorlalți. Aceste ecouri ale iadului interior, coroborate cu modul de viață nenatural pe care ceilalți deja îl au din cauza huzurului, a civilizației materialiste depărtate de Dumnezeu, îi duc pe oameni și mai ales pe tineri, pe tinerele fete, la pandemia bolilor de nervi.
Despre soluția iertării vedeți şi articolul nostru De unde știu că m-a iertat Dumnezeu?, iar pentru cadru virtuos, ancorați Virtuți – definiție și practică.
Huzurul cauzeazǎ (şi) bolile de nervi
Conform unui sondaj Gallup, sănătatea mintală a fetelor din SUA cuprinse între 18 și 29 de ani este într-o scădere foarte accentuată. Doar 15% din fetele interogate între 2020 și 2024 spun că stau foarte bine cu nervii. Bolile de nervi sunt mult mai prevalente la oamenii cu venit mediu și mare decât la cei mai săraci și, evident, mult mai prevalente la atei și agnostici decât la creștini, chiar dacă în SUA sunt de regulă eretici și nu ortodocși. Această pandemie a bolilor de nervi provine din faptul că societatea contemporană se închină lui Mamona și s-a lepădat de Hristos cel iubitor.
Toți se iubesc pe sineși și cer totul de la celălalt. Lumea este condusă prin artă și mass-media unde se promovează materia și carnea și dacă o fată tânără are un trup atrăgător va reuși, chipurile, iar dacă nu va fi plină de like-uri și de followeri din cauza trupului atunci va crede că nu este bună de nimic. Aceasta este complet fals pentru că oricât de frumoasă sau frumos ar fi cineva tot nu este destul, pentru că totdeauna primează comportamentul.
Asta se vede cu prisosință la marii actori și muzicieni care își îngrijesc trupul la maxim, au relații romantice ca niște spirale care se urcă amețitor către cer însă care se prăbușesc cu mult mai repede decât se așteaptă cineva.
Exemplul bun aici sunt strămoșii noștri care datorită faptului că în ortodoxie au învățat modul corect de a fi, aveau familii fericite care rezistau până la moarte, familii în care divorțul era foarte rar și blamat și asta în condițiile în care nici pe departe nu își îngrijeau trupul precum cei supuși acestuia, adică vedetele de astăzi. Și unde mai pui că cei din vechime care erau și săraci pe deasupra, aveau și foarte mulți copii și, cu toate astea, erau fericiți. Asta datorită ortodoxiei, a modului corect de a fi. Astfel s-a menținut neamul românesc ca un miracol timp de secole.
O resursă aplicată pentru familie și adolescenți: Mama, tata, copilul, tânărul; şi contextul cu Conferință duhovnicească despre sursa depresiei.
Valoarea vieții duhovnicești
Să nu uităm că dacă omul este bun duhovnicește, este puternic pentru că are ajutorul lui Dumnezeu cel atotputernic. Dacă omul este puternic, face o familie puternică și familiile puternice fac un neam puternic. Dacă omul se depărtează de Dumnezeu atras de mirajul fals al libertății, găsește închisoarea sclaviei sufletești și uneori și trupești și atunci totul decade. Să nu uităm că astăzi sunt foarte multe modalități foarte puternice și foarte perfide ca cineva să fie depărtat de Dumnezeu, mergând de la păcate mari și frontale ascunse sub masca plăcerii și a toleranței, până la răul ca formă de divertisment.
Totdeauna cel care investește în Dumnezeu și în suflet culege viață veșnică, iar cel care investește în trup culege stricăciune. Acesta este rezultatul depărtării de Dumnezeu: stricăciunea. Și asta se realizează prin înșelarea oamenilor cu strălucirea materiei și a libertinajului ateu. Dacă în 2010 ateii se declarau cu 7% mai mulți, mai sănătoși la cap decât un creștin (după cum credeau) în doar zece ani creștinii se declară cu 25% mai mulți, mai sănătoși la cap decât ateii. O diferență de 32% în zece ani. E o vizualizare în timp real a versetului „zis-a cel nebun în inima sa, nu este Dumnezeu”. E fenomenal pentru vestici că e mai important să fii credincios decât să ai facultate în 2025 dacă vrei sa fii sănătos la cap! Din cauza asta avem astăzi un reviriment al creștinismului și mai ales al ortodoxiei care este socotită „high-class religion” adică religia elitelor.
Despre investiția în suflet, urmǎriți şi ghidul nostru sintetic Credința ortodoxă: ce este, etape și vindecarea anxietății, iar despre tema dragostei prin Iubirea – virtute teologică.
Atitudinea corectă duhovnicească
Trebuie să fim exigenți cu noi înșine și îngăduitori cu ceilalți și nu invers. Să avem grijă tot timpul să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate câte primim care sunt de la El pentru că dacă nu vom fi recunoscători, atunci vom fi striviți sub greutatea succesului și ne vom înduriza cumplit în singurătatea noastră. Dacă mulțumim, securizăm harul și harul crește, dacă nu, ne chircim.
Fraților, în fiecare zi să găsim lucruri pentru care să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru a ne menține capacitatea de deschidere și de iubire față de Dumnezeu. Nu este greu, este doar o problemă de voință și de optică. Totdeauna dacă vom căuta binele îl vom găsi. Este adevărat că și dacă vom căuta răul îl vom găsi și pe acela și atunci ne vom toxifica și una dintre cele mai mari distrugeri pe care le putem suferi este micșorarea credinței.
Despre mulțumirea lui Dumnezeu pentru toate citiți şi Întrebări și răspunsuri: iertare, conduită, curaj pentru pași concreți de trăire zilnică.
Exemple despre unitatea în Hristos
Scandalul este un mare pericol care ne pândește pe toți. Țin minte la un moment dat că un om al Bisericii îi demonstra unui frate care iubea mult pe Hristos și pe Maica Domnului că astăzi nu mai știe unde poate găsi Biserica pentru că sunt o mulțime de probleme și nu mai știe unde este consensul oamenilor duhovnicești și conștiința Bisericii. Fratele nu a dorit să dea înapoi și, în pofida demonstrației bazată pe argumente a omului Bisericii, credea cu tărie că există Biserica una, Sfântă, sobornicească pe care porțile iadului nu o vor birui-o, cu toate că omul Bisericii relata probleme reale.
Dumnezeu, ca să-l ajute pe fratele respectiv, i-a dat să retrăiască o experiență pe care se pare că a trăit-o și în trecut: experiența lui Adam cel global. În clipa în care s-a împărtășit a trăit unirea cu toată Biserica, cu toți cei uniți în Hristos, deschizându-se în fața lui toate sufletele oamenilor duhovnicești care erau racordați ca mlădițe la vița lui Hristos formând un tot unitar în lumina iubirii lui Hristos.
Sunt și alte experiențe de acest gen: de exemplu, în clipa în care un părinte le vorbea unor pelerini despre Adam cel global, care este o învățătură comună a Sf. Părinți, un gând de necredință i-a trecut prin cap, cum că astea sunt doar povești și atunci i-a văzut pe pelerinii din fața lui ca niște coconi, ca niște ovoide de lumină – așa am înțeles – care aveau niște legături luminoase cu cel care vorbea, mai mari sau mai mici în funcție de interesul și evlavia fiecăruia față de Dumnezeu.
Deci Biserica există și este unică, unitară, sfântă și sobornicească și are o conștiință comună, însă fiecare dintre noi putem să fim mai aproape sau mai departe de această unitate, în funcție de alegerile noastre. Este adevărat că în starea noastră căzută putem să nu o vedem și din cauza asta este nevoie de măsură duhovnicească, de experiență duhovnicească și nu atât de cunoaștere rațională și diferite talente în problemele lumii acesteia.
Despre Sf. Împărtășanie, citiți şi Euharistie – sens și lucrare și ghidul nostru practic Sfânta Împărtășanie – p. Teologos.
Huzurul şi comoditatea sufletească
Să nu uităm că huzurul, comoditatea și dorința de avere poate să fie și materială, însă poate să fie și intelectuală. În clipa în care cineva are experiența Bisericii harice știe cât este de vătămător ca să iasă din voia lui Dumnezeu și să exploreze domenii vătămătoare care îl despart de unitatea în și prin Hristos de dragul curiozității, de dragul diferitelor experiențe pe care dorește să le aibă pentru că așa îi fumegă mintea de la vrăjmașul. Totdeauna trebuie să ne întrebăm: ceea ce fac acum mă ajută să mor cu o inimă iubitoare, îmi crește capacitatea de iubire față de Dumnezeu și prin Acesta față de ceilalți? Sunt mai înțelegător față de ceilalți? Mă ajută să dau răspuns bun la judecată, să mă asemăn cu Hristos cel milostiv, blând și smerit cu inima? Mă ajută să fiu fericit în veșnicie?
Să nu intrăm în experiențe care ne deviază de la scopul nostru și care ne subjugă numai pentru că putem să o facem. Dacă putem să facem un lucru nu înseamnă că și trebuie. Trebuie să fim maturi, atenți și drepți sub lumina iubirii lui Dumnezeu pentru a ști încotro să o apucăm. Lucrurile sunt simple, însă să nu credeți că este simplu: oamenii nu au încredere în Dumnezeu cel atotputernic câtă încredere au în ei înșiși care sunt o suflare care iese din nări.
Nu avem curajul și credința în Dumnezeu să ne smerim, să ne cerem iertare și să iertăm și astfel rămânem prizonieri. Chiar am văzut mai multe cazuri în care oamenii fac absolut orice să nu-și ceară iertare: sau nu recunosc defel că au greșit pentru că sunt îngroziți de asta, groază care provine din posibilitatea ca idolul din ei să fie unul fals – sau își dau seama că au greșit, însă nu vor să o spună, de teama de a se smeri, de a se arăta învinși, pentru că suntem învățați distorsionat cu cultura durității, a războiului dintre noi sau găsesc 1024 de motive, de glume și așa mai departe.
Calea vindecării prin Spovedania ortodoxă: sens, pași, duhovnic și vindecare și, ca rezumat catehetic, Spovedania – prezentare.
La ce ne folosește iertarea
Să nu uităm că iertarea este eliberarea prizonierului și acela suntem noi și nu celălalt.
Cerem iertare și iertăm în folosul nostru, nu pentru celălalt. Să nu uităm că așa spargem crusta orgoliului și ajungem la lumina cunoașterii iubitoare. Să nu uităm că iubirea adevărată vine de la Dumnezeu și este expresia adevărului și nu o amăgire, o îmbătare pe baza gândurilor noastre. Să nu uităm că cel care se smerește mai mult este mai mare totdeauna. Aici un rol esențial îl are ascultarea prin care reînnodăm iubirea dintre noi. Prin ascultare intrăm în viața celuilalt, ne îmbogățim cu experiența lui și pentru că intrăm în țelul lui, începem să-l înțelegem. Astfel devenim smeriți, duhovnicești și înțelepți.
Desigur că în clipa în care cineva trăiește în huzur, atunci nu poate să treacă de densitatea materiei din inima lui ca să ajungă la diafanul ceresc al Raiului iertării. Trebuie să ne debarasăm de materie pentru a intra duhul în noi. Dacă avem materie multă, duhul nu mai intră. Materia nu este rea în sine, – din contră – ea este foarte necesară pentru a putea să ne exprimăm plenar dragostea prin facerea de daruri, însă ea este foarte periculoasă pentru noi cei căzuți pentru că având mintea slăbănogită și întunecată, materia constituie centrul de atracție și combustibil pentru egoismul nostru care ne desprinde de Dumnezeu și de ceilalți prin implozia noastră asupra materiei din noi. Adică imaginea materiei din noi și bineînțeles, materia din afară.
Vedeți şi temeiul evanghelic pentru iertare: „Împacă-te cu pârâșul tău…” (Mt 5) și, pentru pași practici, Întrebări și răspunsuri despre iertare, asceză, idoli.
Fără Dumnezeu nu putem face nimic
Domnul a spus că fără El nu putem face nimic și așa și este pentru că este generatorul existenței și al vieții pe diferitele ei nivele ajungând până la fericirea adevărată. Să nu uităm că satanismul promovează egoismul absolut și de aici chinul tuturor fără a reuși să rezolve ceva fără numai tulburare pentru că Dumnezeu este cel care dă existență și putere de a trăi și de a acționa tuturor, inclusiv diavolului și celor ce-L luptă. De fapt, aceasta este marea lor dramă: că ei se luptă cu Cel care îi iubește la nesfârșit, este atotputernic și atât de puternic este că le dă posibilitatea de a fi și a încerca să-L lupte. Da, este absurd, însă încrederea staniștilor în sine nu le permite să iasă din această distorsiune.
Să avem curaj să fim virtuoși, să fim nobili pentru că virtutea este naturală, în timp ce patimile sunt adăugiri, bube existențiale pe armonia creației înțelegătoare a lui Dumnezeu. Dacă Biserica nu Îl arată pe Hristos și oamenii nu doresc să-L primească atunci aceștia sunt scufundați în confuzie și frică. Puterea luptă împotriva Bisericii tocmai pentru a-i conduce pe oameni prin frică, plăceri și confuzie. Omul păcătos este atrăgător pentru cei păcătoși, însă orb cu orb își scot ochii, dacă mai au ceva de scos. Vedem atâtea exemple de vedete cu viața distrusă, care s-au refăcut numai după ce au dat cu capul și s-au întors la Dumnezeu. Desigur că asta se întâmplă tuturor oamenilor, însă dramele celor mulți sunt neștiute.
Să nu uităm că doar în Hristos suntem făpturi noi. Doar cu puterea lui Hristos cel înviat putem să ne stăpânim cu adevărat și să stăpânim materia și nu materia pe noi. Să ne opunem huzurului, fraților! Ca și cum nu am avea. Omul trebuie să fie mai presus de patimile, de adicțiile care îl înrobesc. Oamenii sunt chipul lui Dumnezeu cel atotputernic și pur spiritual, însă această atotputernicie vine prin iubire, prin depășirea urii și nu prin războiul veșnic, nu prin despărțirea și cearta provocată de iubirea de argint. Să avem discernământul și curajul să ne ridicăm deasupra comodității și a huzurului care îl împinge pe om mai prejos chiar și decât animalele care, chiar dacă sunt supuse trupului, se limitează la nevoile lor naturale. Haideți să fim oameni!
Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!
Amin!
Vă mulțumesc că ați avut duhovnicia să stați cu mine până acum!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pentru un ghid practic vǎ recomandǎm şi Postul, paza minții, Hristos și diavolul.
Întrebări frecvente
Nu doar confort material, ci obișnuința de a evita efortul interior. Huzurul tocește atenția la Dumnezeu, slăbește rugăciunea și naște indiferență față de aproapele, favorizând patimi „moi” care par inofensive, dar rup relațiile.
Stabilește un regim ascetic al ecranelor, prioritizează rugăciunea și lecturile patristice, apoi filtrează știrile prin spovedanie și sfat duhovnicesc. Revin-o la ritmul liturgic al Bisericii ca busolă a fiecărei zile.
Nu. Pregătirea se face cu binecuvântarea duhovnicului, cu spovedanie, rugăciuni și pace cu aproapele. Împărtășirea e unirea în Hristos, nu un gest individualist sau „de moment”.
Privește efectele: neglijarea rugăciunii, izolarea de oameni, irascibilitatea când ești „dezlipit” de activitatea preferată. Dacă acestea apar, cere ajutor, reia spovedania și taie pricinile.
Pentru că sunt prinși între presiunea performanței, avalanșa de stimuli și lipsa de repere stabile. Biserica oferă identitate, ritm și sens, iar familia și comunitatea susțin vindecarea.
Iertarea rupe cercul orgoliului și redeschide dialogul. Ea nu relativizează adevărul, ci readuce persoanele la întâlnire în Hristos, unde vindecarea devine posibilă și durabilă.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!









8 Comment
Părinte, în Tradiție, când se fac rugăciunile înainte de Sfânta Împărtășanie, se citesc și rugăciunile începătoare? Sau începem direct cu rugăciunea întâi și, desigur, cu restul.
De la versurile „Trupul Stăpânului vrând să-L primești spre hrană…”
Vă mulțumesc, Părinte!
Sarut mana, parinte drag !
Ajutati-ma, va rog mult, sa inteleg niste stari pe le am uneori in timpul rugaciunii dar si in afara rugaciunii, in momente de liniste sau de cugetare.
Simt o caldura interioara in zona pieptului care se ridica spre gat ci cap si atunci apare o transpiratie a fetei, parca simt cum imi iese prin piele. Aceste stari apar fara sa imi dau seama sau sa le pot controla.Dureaza 1-2 minute si dispar usor.
Cum ma sfatuiti sa le primesc ?Ce atitudine ar trebui sa am ?
Va multumesc ca existati sa ne calauziti si pe noi , mireni pacatosi !
Dumnezeu sa va binecuvanteze !
Ii multumesc d-lui Moldovan.Si eu inclin sa fiu de aceeasi parere cu mentiunea ca stiu ca nu merit nici o mangaiere . La rugaciune ( ma rog cu o rugaciune spoveditoare urmata de ,,Doamne Iisuse „) mai fuge mintea dar nu sa ma trezesc pe coclauri, incerc sa o pun pe cale rapid . Starea de care spun vine fara voia mea.
Mi-ar fi facut bine un raspuns al Parintelui.Macar o mangaiere ca exista cineva la care pot calatori cu intrebarea si pot gasi un raspuns cu har pentru un suflet pacatos care traieste in intuneric dar cauta Lumina.
Să nu dai atenție acestor stări ci să te concentrezi pe cuvintele rugăciunii. Ai grijă să respiri normal.
Va multumesc din suflet !
Sa fiti binecuvantat !🙏
Iartama că intervin, și eu am mai avut astfel de stări și părerea mea este că nu sânt de la Dumnezeu. Singura stare care este de la Dumnezeu este bucuria și pacea. Cercetează te și vezi unde îți este mintea atunci când te rogi. Sa nu ai încredere în judecata ta ci numai în Dumnezeu. Sa nu aștepți nici un fel de stare, sa spui in mintea ta: Dumnezeu mă știe, nu aștept nici un fel de stare de la El.