Copiii, jocurile pe calculator și patimile digitale – p. Teologos

Acest dialog cu părintele Teologos atinge direct inima părinților confruntați cu copiii și jocurile pe calculator, cu ecrane, patimi digitale și neliniște pentru viitor. Se vorbește firesc despre sfinți ocrotitori pentru copiii bolnavi, despre jocuri video ca drog, jocuri de noroc mascate, acte cu cip, inteligență artificială, dependență de telefon, dar și despre ce înseamnă patima, cum se tratează, cum punem pe primul loc iubirea în familie și cum îi ajutăm concret pe cei mici.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh! Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu un grup restrâns aici, dar am vrut tare mult să fac filmarea asta. Din mai multe motive. Întâi de toate, pentru că facem regulat filmări, și după care în grupul acesta sunt, sigur sunt și copii mari, adică oameni maturi, bineînțeles, dar sunt și copii mici. Și, pentru a nu pierde vremea cu… să-i pun pe ei să pună întrebări, pentru că am avut niște discuții înainte, o să vă spun eu ceva și după care o să le dau și lor cuvântul să întrebe.

Sfinți ocrotitori ai copiilor cu diverse probleme de sănătate

Întâi de toate, aș dori să vă spun referitor la copiii care au probleme din cauza vaccinurilor. Trebuie să știți că, pe de o parte vaccinurile, evident că nu sunt otrăvuri, sigur, dar, pe de altă parte, sunt destule vaccinuri care au efecte secundare. Și asta poate să meargă de la efecte secundare foarte mici, să spun așa, secundare, care nu are rost să discutăm despre ele, până la efecte secundare foarte serioase, vorbim de autism, vorbim de… de faptul că nu pot să vorbească, sau mă rog îngână anumite lucruri, chiar dacă el este, are o vârstă foarte mare. Și avem aici, chiar aici pe Andrei, care săracul are problema asta.

Eu, din punct de vedere medical nu mă pricep, sigur că există, cum îi spune medici, logopezi și așa mai departe, care pot să ajute, dar pe de altă parte știu sfinți care pot să ajute. Și acești sfinți care pot să ajute, sunt, în cazul celor care au probleme cu vorbirea, sunt doi. Vorbim de Sfântul Mamant care este sărbătorit pe 2 septembrie, și care el se numește Sfântul Mamant, pentru că primul cuvânt pe care l-a spus la o vârstă foarte înaintată de fapt, a fost cuvântul mama. Și de acolo îi vine și numele de Mamant. Și al doilea sfânt se numește, Sfântul Mina. Nu este vorba de Sfântul Mina egipteanul, pe care îl știm din data de 11 noiembrie, ci vorbim de Sfântul Mina Calicheladul care se sărbătorește pe 10 decembrie. Se numește Sfântul Mina Calicheladul pentru că vorbește foarte frumos. Kali Kelaidma

în limba greacă înseamnă vorbire frumoasă, mai bine zis, ciripire frumoasă, pentru că Sfântul era un sfânt foarte nobil și vorbea foarte frumos. Deci, în clipa în care avem copii care au probleme cu vorbitul, să-i rugăm pe Sfinții Mamant din 2 septembrie și pe Sfântul Mina de pe 10 decembrie. Sfântul Mina își sărbătorește mutarea moaștelor și pe data de 17 februarie.

Pe de altă parte, dacă copiii sau oricare altcineva are probleme cu nervii, există Sfânta Dimfna care nu știu pe ce dată se sărbătorește, puteți să căutați pe internet. Tatăl ei a fost bolnav cu nervii, a ajuns să fie bolnav cu nervii și, într-un final a omorât-o. Dar ea, până să fie omorâtă de către tatăl ei cu averea tatălui ei, care era un rege, a reușit să deschidă un spital pentru cei bolnavi cu nervii și din cauza asta Sfânta Dimfna este considerată protectoare a celor care au boli cu nervii. Sfânta Dimfna este mult mai cunoscută în Occident, pentru că ea era irlandeză de origine și în Belgia a ajuns să trăiască. Dar este și o sfântă ortodoxă, vorbim de secolul 7, anii 600 și ceva.

Deci asta ar fi, foarte pe scurt, cu Sfinții care ajută în probleme de vorbit, adică vorbim de Sfântul Mamant și Sfântul Mina. Și, pe de altă parte, în probleme cu nervii, vorbim de Sfânta Dimfna. Să ne rugăm lor, cu cuvintele noastre, și bineînțeles să avem răbdare, pentru că de multe ori este nevoie de foarte multă răbdare pe tema asta.

Despre Sfântul Mamant puteți citi și în sinteza de pe OrthodoxWiki România, iar despre pomenirea Sfântului Mina Calicheladul în calendar, în pagina dedicată datei de 17 februarie. Pentru Sfânta Muceniță Dymphna, ocrotitoarea celor cu boli psihice, vedeți prezentarea din calendarul online Sfânta Dymphna din Irlanda, iar ca încurajare pentru familii, urmăriți și interviul nostru Speranța copiilor cu autism – Bogdan Andrei, p. Teologos.

Copiii și jocurile pe calculator: jocurile electronice

Referitor la ce m-a întrebat Călin. Deci, un alt băiat. Referitor la jocuri. Da, jocurile sunt problematic,e pentru că jocurile astăzi, Călin dragule, sunt proiectate ca să ne distrugă mintea. Să spun așa foarte pe scurt. Sunt proiectate ca să fie o formă de drog. Îți oferă o plăcere foarte mare, și atunci, tu expunându-te acelei plăceri, uiți de toți. Uiți de tata, uiți de mama, uiți de ceea ce trebuie să faci, te concentrezi doar pe jocul respectiv. Te pregătești pentru ceva care, de fapt, nu există în real. Și după care o să vezi că n-o să mai ai prieteni. Pentru că, dacă tu nu te joci cu prietenii tăi în lumea reală, o să te o înstrăinezi de ei. Foarte important. Deci, cel mai bine este să te joci în viața de zi cu zi cu prietenii tăi.

Călin: Dar, atunci când sunt în vacanță pot?

Părintele Teologos: Poți, dar totdeauna să ai limite, adică poți să-ți pui și alarmă, și îl rog și pe tata să-ți spună, nu să fii agresiv, dar să… în clipa în care depășești anumite limite, atunci să oprești jocul. Pe primul plan totdeauna să pui lecțiile, temele. Întâi să-ți faci temele… Ce vârstă ai? Iartă-mă.

Călin: 8 ani!

Părintele Teologos: De ce ești la școală deja. Bun. Întâi îți faci temele și după te joci. Nu întâi te joci, și după aia îți faci temele, pentru că nu mai poți să-ți faci temele. Pentru că mintea ta o să stea la joc. În regulă? Așa trebuie făcut. Întâi temele, ajuți pe mama și pe tata dacă au nevoie de ceva și după aceea te joci. Și totdeauna să preferi jocul în viața reală, adică să te joci cu colegii tăi, cu prietenii tăi: sport, fotbal pe stradă sau în parc, și nu atât pe ecran, pentru că jocurile de pe ecran distrug mintea. În regulă? Mai vrei să întrebi și altceva?

Călin: Îmi place un joc unde pot să câștig un ceas.

Pelerin: Jocuri de noroc.

Părintele Teologos: Poți să câștigi un ceas? A, bun. Jocuri de noroc. Sunt foarte periculoase, pentru că o să-ți crească foarte mult dorința de a câștiga ceasul respectiv sau orice altceva. Și atunci, vrăjmașul diavol o să intre în mintea ta și o să te facă să dorești să câștigi și mai mult, și mai mult, și mai mult. Și atunci tu o să stai numai acolo și o să te gândești numai la asta. Și n-o să mai iubești pe tata, n-o să mă iubești pe mama, n-o să mai iubești pe nimeni. Și culmea, o să dorești, o să dorești ca toți să aibă grijă de tine numai ca tu să-ți pierzi timpul să câștigi ceasul respectiv, pe care n-o să-l mai câștigi niciodată. Înțelegi?

Foarte periculos treaba asta. Eu știu copii care au amenințat cu…, foarte urât, au amenințat cu moartea pe părinții lor dacă nu nu le dau de mâncare, vorbim de copii mari, aproape 20 și ceva de ani și chiar mai mari, dacă nu le dau de mâncare încontinuu până când ei termină jocul. Se ajunge la niște lucruri foarte periculoase.

Despre modul în care jocurile video devin drog pentru cei mici vă invităm să vedeți analiza noastră Jocurile pe calculator, rugăciunea, familia, documentarul Băieți pierduți – documentar despre dependența de jocuri și episodul Unele jocuri video pentru copii sunt prea nocive pentru ei. Ca fundal general, definiția și mecanismele recompensei din jocuri sunt descrise și pe pagina Joc video și în articolul despre dependența de calculator.

Copiii și jocurile pe calculator: succesul în jocurile electronice

Pelerin: Și ce se întâmplă cu câștigurile acestea din jocuri, dacă totuși câștigi? Duhovnicește mă refer.

Părintele Teologos: Întâi de toate, nu te bucuri de ele. Sigur. Pierzi imediat. Ceea ce vine ușor, pleacă ușor, pentru că nu este cum îi spune, nu este câștigat cu sudoare. Dar dincolo de asta, lege duhovnicească: să nu te bucuri de ele, n-ai cum să te bucuri de ele, și mai ales că ești extenuat.

Pelerin: Mai ales că nu este din familia ta. Adică, dăruit de la altcineva la tine.

Părintele Teologos: Sigur. Eu știu cazul unui programator de la o firmă foarte mare de… care programează jocuri, firmă foarte mare de software, să nu spun care firmă, foarte cunoscută firma… care, ăsta trăia în chirie la un tânăr, să spun, la un om, era în chirie, și omul respectiv nu se întâlnea cu programatorul respectiv pentru că vedea că vin pe aplicație, vin în continuu banii de la chirie. Bun. La un moment dat, n-au mai intrat banii și i-a trimis mesaj: Ce se întâmplă? N-a răspuns nimeni la mesaj, s-a dus, a bătut la el, l-a sunat, n-a răspuns, s-a dus, a bătut la ușă, n-a răspuns. „Băi, ce se întâmplă?”

Ei, și în ultimă instanță, în disperare de cauză, o spart ușa, că „E apartamentul meu, să văd ce se întâmplă.” Și când au intrat înăuntru, era plin apartamentul de turnuri de cartoane de pizza, da, efectiv turnuri de cartoane de pizza și de doze de băutură energizantă, vorbim de Red Bull și alte lucruri de genul ăsta, eu știu, Coca Cola și așa mai departe… și el era mort, era mort la tastatură, adică efectiv murise pe tastatură cu jocul în față. Și când i-au făcut autopsia, avea toate simptomele unui drogat, dar drogat nu de siringă, adică de droguri, ci de joc. Ferească Dumnezeu! Poveste foarte tristă.

Pelerin: Există și o seringă, dacă o bagi în tine, te omoară.

Părintele Teologos: Așa e, Călin. Ferească Dumnezeu! Acuma tu ești protejat, că îi tata cu tine, dar o să vezi, când o să crești, la școală să nu primești niciodată. Când o să ți se ofere droguri sau… sub diferite forme, adică praf, iarbă, și așa mai departe, să nu primești. Totdeauna să întrebi pe tata.

Altceva vrei să întrebi? Sau vreți voi să întrebați altceva?

Cum își ajută copiii părinții

Pelerin: Cum pot să o ajut pe mama?

Părintele Teologos: Numărul 1: trebuie să o întrebi. Și numărul 2: îți spune ea, fă ce-ți spune ea. Deci dacă mama îți spune să faci ceva, să faci lucrul respectiv, fără să te opui. Adică dacă mama îți spune fă aia, tu să nu spui că nu, sau că „da, dacă…” sau așa mai departe…. fă din prima și o să vezi că o să fii foarte… o să simți foarte multă dragoste înăutrul tău și o să simți foarte multă pace.

Pelerin: Cum să o ajut dacă e bolnavă?

Părintele Teologos: Încă o dată, fă ce îți spune ea. Dacă nu-ți spune nimic, întreabă. Și dacă spune că nu contează, nu presa. Când o să crești, când o să vezi, de la vârsta de 15-16 ani, acolo se schimbă puțin lucrurile și îl rog eu pe tata, atunci să-ți dea mai multe, și acum puțintel, dar mai ales atunci, mai multe responsabilități, să te învețe să gândești și așa mai departe și atunci o să ajuți mai mult. Dar acuma, fă ce ți se spune sau dacă nu ți se spune nimic, întreabă, și dacă iarăși nu ți se spune nimic, te rogi pentru mămica. În regulă? Să te rogi, neapărat, pentru că trebuie să știi că Dumnezeu e atotputernic, e viu și ajută. Și o să simți înăuntru tău, nu simți înăuntrul tău, când te rogi, pace? Ba da. Exact. Așa este.

Viața lui Dumnezeu și viața omului

Pelerin: Dar tot nu pot să înțeleg cum Dumnezeu poate să stea așa de multe zile?

Părintele Teologos: Cum poate să stea așa de multe zile? Trebuie să știi că moartea. Adică știi că oamenii mor, nu? Ei Moartea este un fenomen nenatural. Dumnezeu n-a făcut moartea, nu este normal ca cineva să… ca omul să moară, pentru că omul este veșnic. Deci trebuie să știi că, perioada asta în care suntem acuma, de la naștere…

Pelerin: Adică omul care moare, îi dă viața, că nu mai are?

Părintele Teologos: Nu, nu, trăiește el după. Deci, în clipa în care omul moare, se desparte… Omul e format din suflet și trup.

Pelerin: Adică trăiește în cer.

Părintele Teologos: Așa, bravo! În cer sau în iad. Deci, în clipa în care omul moare, sufletul lui se desparte de trup, trupul se descompune, intră în pământ și devine în pământ, să spun așa, trupul. Dar, sufletul continuă viața veșnică și trebuie să știi că după moarte sufletul este mult mai viu, decât aici pe pământ. Înțelegi? Știi că, copiii se nasc din pântecele mamei, din burta mamei. Ei, cu cât este mai frumoasă viața de aici, și mai complexă, și mai mare, și mai interesantă, și mai lungă, comparativ cu viața din pântecele mamei, la fel și viața următoare după moarte este mai mare, mai interesantă, mai complexă, mai frumoasă, mai intensă, dacă dorești comparativ cu viața de aici. Deci noi avem mai multe stadii, mai multe faze, mai multe trepte în viața noastră veșnică.

Pelerin: Cum îi putem vedea pe îngeri, atunci când vin la noi?

Părintele Teologos: Nu putem să-i vedem aici. De ce? Pentru că noi suntem într-o stare căzută. Am spus că nu suntem în starea noastră naturală, aici, din cauza păcatului, din cauza faptului că Adam a greșit, adică a luat-o pe un drum greșit și acest drum, care este în materie, adică în trupul ăsta așa gros pe care-l vedem acuma, din cauza asta nu putem să vedem ființele care sunt tipuri de minți, adică ființele sufletești. Înțelegi?

Îngerii sunt ființe sufletești , sunt tipuri de minți, îngerii. Sunt nouă specii de minți, Biserica spune nouă cete îngerești, nouă specii de minți, de îngeri. Acestea se împart în două categorii: îngerii buni și îngerii răi, după intențiile lor. Îngerii răi se mai numesc și diavoli. Da? Pentru că în greacă cuvântul diavolos înseamnă: cel care bagă râcă, care urăște, care desparte, care pune ură, care clevetește, care vorbește de rău. Asta înseamnă diavolul, este cineva care are un astfel de comportament. În regulă?

Cunoașterea științifică și cunoașterea duhovnicească

Pelerin: Discutați, când ați început despre vaccinuri. Am și eu o situație cu copilul meu, are un an și șapte luni și deja până acum cred că are 10 vaccinuri făcute, și acum schemele sunt de două trei etape cu vaccinul, nu mai este unul singur cum era pe vremea mea sau…

Părintele Teologos: Din păcate, n-am expertiza medicală să spun, dar, sigur pentru că avem cazul lui Andrei aici, am auzit însă multe cazuri de diferite vaccinuri, că provoacă efecte secundare. Deci, nu pot să spun sigur. Pe de altă parte, clar că vaccinurile nu sunt otrăvuri, adică nu toată lumea face, pățește efecte secundare de la vaccinuri. Cred eu, adică sigur, din viață de zi cu zi, ne dăm seama de asta că nu toate vaccinurile au același grad de periculozitate.

Păi, ideea vaccinului este de la 1800 și nu știu cât, de la Victor Flaming, penicilina care a salvat foarte multe vieți. Deci nu ideea de vaccin în sine, ci care este substanța chimică care se administrează prin injectare, nu? Că în ultimă instanță, prin injectare se administrează și vitamina C, care… adică vitamina C este esențială pentru noi.

Ceea ce trebuie făcut, după părerea mea, este, întrebat un medic creștin, deci un medic cu frica lui Dumnezeu care, cum îi spune, nu dorește să, eu știu să își vândă vaccinurile, sau idolatrizează știința, că de multe ori, nu neapărat că vrea să vândă vaccinuri, dar și idolatrizează știința și spune că „da, așa e, că așa o zis știința!” Nu. Mai încet, pentru că știința este, și mai ales că eu sunt un caracter foarte așa… științific, datorită formației mele ca programator și așa mai departe… dar, tocmai datorită faptului că m-am ocupat foarte mult de știință, am văzut cât este de fragilă, dacă dorești.

Este… cunoașterea științifică este o cunoaștere foarte bâjbâitoare, cunoașterea Bisericii care este mai presus de cunoașterea științifică, este mult mai sigură. Și mai ales că Sfinții Părinți, n-au cunoașterea asta bâjbâitoare, adică prin experimente, prin încercări, ci au cunoaștere de la Dumnezeu. Adică, vorbim de luminare de la Dumnezeu. Dumnezeu luminează pe om și trimite informația, și aia e. Vorbim de sfinți, bineînțeles, nu de noi cei căzuți.

Ei și atunci, evident că această cunoaștere este sigură și e mult deasupra, dar Dumnezeu, foarte rar sau aproape deloc, ca să nu zic sigur deloc, foarte rar dă Sfinților cunoaștere științifică. Pentru că problema omului este problema duhovnicească, adică problemă de comportament, problemă de păcat, lipsa iubirii, acolo e problema… nu e problema de cunoaștere științifică.
Vedeți că Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, când a venit pe pământ, adică El a fost însuși Dumnezeu pe pământ, nu a venit să ofere oamenilor o îmbunătățire în tehnologie, adică n-a adus… adică, El putea să facă… în loc să înmulțească pâinile, putea să… ce să zic, să facă un tanc acolo, ferească Dumnezeu, sau ceva ca să-i termine pe romani, nu știu ce tehnologie, un celular, de exemplu un telefon. N-a făcut asta, pentru că nu asta e problema umană, problema umană, e problemă de comportament problemă duhovnicească. Înțelegeți?

Pelerin: Da. Din ce am înțeles de la soția mea, dacă nu este vaccinat cu vaccinul, nu știu, cu schema completă, nu-l primește în colectivitate.

Părintele Teologos: E o mare problemă, nu știu ce să vă spun. Întrebați, cum spuneam, întrebați un medic cu adevărat duhovnicesc, un medic cu frica lui Dumnezeu. Și ca să găsiți acest medic, întrebați pe preotul paroh sau pe preotul, un preot vrednic, de la catedrala, de la cea mai mare biserică din orașul în care vă aflați, nu știu unde stați, așa, de ce? Pentru că el cunoaște cei mai mulți, în sensul ăsta… Și atunci, „Părinte, vă rog să mă iertați, am problema asta cu copilul, știți cumva un medic din fii dumneavoastră duhovnicești, care este mai bun și din punct de vedere profesional, dar și ca om, bun?” Astfel încât să nu avem problemele astea, nu neapărat de bani, pentru că întâi de toate…, sunt anumiți, care sunt oarecum și de înțeles… mai ales dacă este cineva departe de Dumnezeu, omul respectiv, oricum, orice om are nevoie de Dumnezeu, și atunci, pentru că nu-L mai are pe Dumnezeu, pe Dumnezeul cel adevărat, are drept dumnezeu, știința, de multe ori.

Se întâmplă treaba asta. O zis, o scris pe internet, sigur așa e. Nu-i așa. Înțelegi ce vreau să spun. Cum s-a văzut, de fapt și în cazul covid. Același lucru. Deci asta cred că ar fi bine, mergeți la un preot, chiar dacă vă spovediți la… adică, bun, întrebați și duhovnicul dumneavoastră, dacă cunoaște un medic bun, dar dacă el nu știe, atunci să mergeți la preotul care are cei mai mulți fii duhovnicești sau care știe cel mai mult: „Părinte, vă rog să mă iertați, am problema asta. Și ce putem să facem?” În regulă? Alte întrebări.

Actele cu cip

Pelerin: Se pare că în viitor vor fi… noi cărți de identitate.

Părintele Teologos: Viitorul de azi.

Pelerin: Am înțeles că vor intra în vigoare, nu știu… Ce părere aveți?

Părintele Teologos: Ce părere am? Am o părere foarte proastă, să spun așa. E o problemă foarte mare. De ce? Pentru că… am făcut un clip pe tema asta, chiar așa se numește: „Actele cu cip”. Dar, problema… odată, să ne înțelegem, nu e vorba de… cum îi spune…, adică, dacă cineva ia un card cu cip se leapădă de Hristos. Nu. E vorba de o înăsprire a controlului, despre asta este vorba. Evident, cu pretextul, cu pretextul care e real, că o să fie mult mai ușor, adică să reducem birocrația și așa mai departe… E bine să reducem birocrația, dar… Sigur, la început o să fie niște convulsii, adică până se pune tot sistemul pe roate, și așa mai departe, oamenii o să se chinuie… sigur, dar hai să spunem că la un moment dat o să se pună sistemul pe roate, când o fi asta, nu știu dar, să zicem.

Ei, problema cea mare este că după aceea, cei de la putere, și nu mă refer neapărat la puterea României sau la un anumit om la putere astăzi. Sistemul, dacă dorești, și nu neapărat sistemul din România, o să aibă foarte multe date despre oameni, și orice sistem, oricât de democratic ar fi, dacă este depărtat de Dumnezeu, ajunge la tiranie, din păcate. Pentru că omul are întotdeauna tendința, așa este creat omul, să devină dumnezeu.

Problema cea mare este, cum încearcă să devină dumnezeu: cu ajutorul lui Dumnezeu, prin smerenie, iubire, unire cu Dumnezeul cel adevărat, care este și logic, sau de unul singur? Adică, autoîndumnezeire, care înseamnă tiranie. Și pentru că omul își dă seama că… bun, pe de o parte, eu vreau să devin dumnezeu, nu sunt Dumnezeu cu adevărat, văd această tensiune înăuntrul meu, generează anxietatea și atunci încerc să vă impun vouă: „Bă, băieți eu sunt dumnezeu!” E clar, tiranie, care tirania este casantă, pentru că libertatea este o idee pură, care n-are nevoie de instrucțiuni ca să înflorească, și din cauza asta, tirania totdeauna pârâie și are nevoie de o presiune ca și mască a fricii, ca să mențină sistemul tiranic, are nevoie de control. Înțelegi?

Și acolo e problema cea mare, cu adunarea foarte multor date. Ei, la ora asta datele sunt dispersate, și geografic, adică diferite țări, și instituțional, adică diferite instituții: alte date la sănătatea, alte date la poliție, alte dat la forțele de muncă, de exemplu, na… Ei, acuma ele se unesc, toate treburile astea, și prin cardul ăsta, o să fie accesul… cardul este necesar, cu cip, este necesar pentru accesul la o bază de date centralizată. Ei acolo e marea problemă, cine are acces la baza aia de date, și mai ales necontrolat. Am vorbit în clipul respectiv pe tema asta.

Ei, pe de altă parte, e vorba și de faptul că, cipurile mai periculoase decât cipurile din cardul respectiv, sunt cipurile din telefoane. De ce? Pentru că în telefoane îți înregistrează și comportamentul. Cardul de identitate este mort, este inert, n-are baterie, nu vede unde navighezi sau unde ești, el se activează doar în clipa în care-l atingi de cititor. Vezi, însă, cu toate că cipurile din telefoane sunt foarte periculoase, nu cipul în sine, ci vorbim de ideologia, să spun așa. Cu toate astea, pentru că generează plăcere, oamenii le folosesc, oamenii chiar își distrug sistemul nervos pe tema asta, pentru că se uită încontinuu la lucruri care… le putrezesc creierul, că așa se numește „brain rot content”, adică conținut care putrezește creierul.

Se uită la nesfârșit pe acest zgomot informațional, li se distruge sistemul nervos, dar ei acceptă treaba asta, de ce? Pentru că le creează plăcere. Și, deci ăștia, au promovat și i-au înrobit pe oameni, pe tema plăcerii pe telefoane. Acum e vorba de o altă fază. De ce? Pentru că cei de la putere, n-au datele ăstora de pe telefoane, pentru că datele de pe telefoane merg la Google, merg la Apple, merg la Samsung, merg la diferiți producători de telefoane, care sunt. Bun. Ei, și atunci, guvernul, cum să spun, cei de la putere, nu mă refer la Guvernul României aicea, sigur, doresc datele astea. Care sunt la Big Tech și atunci un pas foarte important și foarte malefic va fi în clipa în care, printr-o anumită procedură, foarte probabil că te vei loga pe internet pe baza ID-ului, pe baza acestui card, o să fie legate.

Și deja sunt, adică pe Facebook dacă ai o pagină mai proeminentă…, trebuie să trimiți ID-ul, adică să arăți cine ești. Și atunci când se leagă de numele tău, îți vede comportamentul, adică e vorba de spovedanie publică, și mai ales, nu în fața unui preot care să spui că are frica lui Dumnezeu, și are și binecuvântarea lui Dumnezeu să facă treaba asta și… spovedanie publică în fața tiraniei cum spuneam. Ei, și în clipa respectivă, foarte periculos, mai ales dacă ai făcut ceva și chiar dacă n-ai făcut. De exemplu, nouă pe Facebook… ce cenzură avem, nu vă puteți imagina.

Chiar ieri seară au fost niște băieți din Glasgow… și să ne mulțumească, pentru că ne-a trimis în urmă cu destul timp cineva din Glasgow un mesaj: „Părinte, știți, avem o mare problemă, suntem o comunitate din Glasgow, românească, ortodoxă, dorim să cumpărăm o biserică, n-avem bani și așa mai departe… Dacă puteți să promovați, să puneți un anunț, un ceva și așa mai departe…” Și am zis, băieți noi nu facem treaba asta, că dacă punem anunț pentru voi, atunci toată lumea o să ceară să punem anunțuri și în continuare trebuie să punem anunțuri și ne pierdem duhovnicia.

Dar am căutat de dragul lor și am găsit pe Trinitas, am găsit un mic clip în care se vorbea: că părintele din Glasgow dorește să facă o biserică și așa mai departe și erau filmări de acolo și prezentatoarea de la Trinitas a spus, dacă puteți să ajutați, nu știu ce… bun. Și noi am promovat clipul de la Trinitas. Adică l-am pus, că sâmbăta dimineața totdeauna avem pe site… punem un material românesc, am pus clipul de la Trinitas. A fost marcat pe Facebook ca instigare la violență…. și eu nici măcar n-am știut, după nu știu cât timp văd că îmi scade rating-ul pe Facebook instigare la violență, clipuri cu părintele Iosia Tranham banate, așa… părintele Iosia Tranham este un părinte foarte duhovnicesc din Statelor Unite care le vorbește duhovnicesc, adică nu vorbește agresiv, să zici că nu știu ce… evident că vorbește împotriva avortului și împotriva…

Eh, cenzură maximă… la alegeri și când a fost perioada aia cu alegerile, în continuu raport că instigăm la ură și așa mai departe, nici nu mai țin minte… și evident că a scăzut… Eh, gândește-te că ăștia sunt Facebook care e o companie americană, care n-au ei treabă… Gândește ce ar fi dacă ar fi guvernul așa, adică cineva care are treabă direct cu tine. Deci o mare problemă, și mai ales dacă ești targhetat, adică dacă ești țintit… Și bineînțeles că nimeni nu te aude când urli în spațiul digital, e o mare problemă asta. Deci nu e vorba, cum să spun, că ți pierzi credința dacă ai un astfel de card, ci e vorba de un control care se înăsprește, și mai ales este mult mai periculos la ora asta, sunt mult mai periculoase cipurile, hai să spun așa, adică e vorba că ești urmărit mult mai strâns pe device-uri, pe laptop, tabletă și în principal pe telefon.

În regulă? Da, nu-i în regulă, dar e în regulă.

Analiza detaliată a riscurilor identității electronice și a centralizării datelor o găsiți în dialogul Atacuri, identități electronice, creștinism, iar fundalul teologic al lumii virtuale este tratat în Identitatea, realitatea și existența virtuală. Pentru context tehnic, puteți consulta și articolul enciclopedic despre revoluția digitală.

Siguranța datelor

La smartwatch-uri, adică la ceasuri, vezi că și eu am un ceas, dar eu, ceasul meu nu l-am sincronizat cu telefonul nu știu de când. Pentru că eu nu știu să-l folosesc, să mă ierte Bunul Dumnezeul, și îl am, este foarte important pentru mine, doar pentru alarme, adică doar pentru că… fără program, n-ai performanță, trebuie să ai program. Ei, și eu pentru asta îl folosesc, adică am, pentru că știi că poți să pui mai multe alarme pe un smartwatch, și l-am primit de gratis…

Da, dar pe de altă parte, într-adevăr pot să fie periculoase, pentru că ele te monitorizează și îți… de obicei vorbim de datele de sănătate. Ei și dacă datele astea de sănătate ajung unde nu trebuie, atunci într-adevăr ești vulnerabil. Întâi de toate, adică mergând de la lucruri, nici măcar nu pot să spun că sunt banale, adică de la lucruri de genul: eu să te expun public că tu nu știu ce boală ai… ca și în cazul covidului, vezi s-au certat pentru prima dată, gândiți-vă ce energie demonică a fost pe vremea covidului, că s-au certat pe baza unor medicații. La fel și acuma, să te expun public, să te fac de râs în public, care nu-i lucru de glumă absolut deloc, că ce boală ai tu. Greșit. Și uneori sunt anumite boli care, evident că necesită o anumită delicatețe, ferească Dumnezeu!

Deci e o problemă unde ajung aceste date, în mâinile cui ajung aceste date. Ei spun că sunt sigure, că nu intră hackerul, că așa mai departe. Da, bun, ok, e foarte discutabil… adică orice lucru care… deci, după 30 de ani de informatică, credeți-mă, nu există sistem care nu poate fi spart, așa ceva nu există. Asta este, cum să spun, unicorn, nu există. Dar, chiar dacă n-o să fie spart, marele semn de întrebare este cu probitatea celor care au datele. Google, când a început cariera Google avea ca și slogan „Don’t be evil!”, adică nu fi malefic. Și, în timp, au scos sloganul ăsta afară, și la ora asta, Google e una din firmele care sunt… să nu zic cea mai malefică, dar printre ele. Are foarte multe date despre noi și în continuu te bombardează cu reclame și așa mai departe. Sigur că ea nu te poate acționa juridic pentru că e o firmă. Da, dar dacă treaba asta ajunge în stat, atunci e… o mare problemă.

Și poate să… dacă e statul, poate să-ți facă foarte multe lucruri, inclusiv pe tema de job, pe tema… intimidări. Problema foarte mare. Deci și smartwatch-urile, sigur, am spus pe primul plan sunt device-urile în care tu ești cel mai prezent. Spun celularul, pentru că pe celular și vorbești, și pe celular ai și GPS, adică știe unde ești. Și atunci, în clipa în care, sigur că dacă văd că ești la coasă…hm. Dar dacă văd eu că te duci pe nu știu unde… atunci chiar dacă tu ai trecut doar în trecere pe acolo, dacă mi s-a pus mie pata pe tine… aaa, Cutărescu a fost nu știu unde…

Deci e foarte cu cântec, și s-au întâmplat astfel de lucruri, deci eu nu vorbesc aici panicard. Au fost o mulțime de lucruri, am văzut și în România, în alegeri, și în Grecia la fel, în lupta politică. Adică scoteau lucruri din nimicuri, ditamai bombele. Și după care hai să dovedești că nu ești elefant.

Pelerin: În momentul de față ANAF-ul are toate pârghiile să-ți dea toate informațiile, vorbesc pe cifre, gen: conturi, credite, plăți…

Părintele Teologos: Problema e că, dacă eu vreau să-ți fac rău, adică eu sunt… de ce vorbesc de politică? Adică nu vorbesc de politică partizan, adică nu acuz un anumit partid, dar e foarte clar că acolo e problema cea mare, cei care au puterea. Problema cu ANAF-ul, și aici leg de cipurile de care a vorbit el, de cardurile… este faptul că dacă eu vreau să-ți fac rău, te invidiez și vreau să-ți iau poziția ta, și am nevoie de date de la ANAF, trebuie să mă duc cu hârtie, adică trebuie să mă duc cu semnătură, să fie un motiv plauzibil, un motiv serios, ANAF-ul nu îmi dă datele așa… pe ochi frumoși.

Ei, dar dacă dacă toate aceste lucruri se află într-o bază de date centralizată și am acces la baza asta de date, văd despre tine toate lucrurile astea și am și o putere de ripostă mult mai mare, adică doar intru în baza asta de dată și schimb indexul social. Creditul social, adică îl pun… tu ești de cinci stele, te pun de patru stele.  Pentru că în clipa, în care vede șeful treaba asta…

A fost chiar un caz pe tema asta, în Elveția s-a întâmplat. Era un om care stătea în chirie undeva, și noaptea, omul s-a dus la toaletă săracul și o tras apa. Și o domnișoară bătrână, i-a dat un rating, cum îi spune, o recenzie negativă, și ăsta, i-a scăzut ratingul, și a venit proprietarul imobilului și a spus „Trebuie să pleci.” „Păi, de ce?” „Păi, toți ceilalți au cinci stele, tu ai patru stele.” Vezi și când cumpărăm de pe un magazin online, vedem care e produsul care cumpărăm, ăla de cinci stele, nu ne întrebăm dacă ăla de 4 stele, de ce are patru stele? Adică, trebuie să caut eu acuma să văd, poate că i-a dat 4 stele concurența sau poate că n-a înțeles ăla cum să folosească produsul. Bunul Dumnezeu știe. Nu. Vezi cinci stele, patru stelele, și îl alegi pe ăla de 5 stele.

Deci este o mare problemă cu treburile astea în care dispare interacțiunea umană, în care dispare dragostea, o mare problemă. Și deci, acolo e problema cea mare și cu baza asta de date, când eu am acces direct la date și sunt doar pe cifre și pot să fac și rău pentru că am și putere de ripostă foarte mare. Acuma dacă vreau să-ți fac ție rău trebuie să mă duc și trebuie să am un motiv plauzibil, eu n-am motiv plauzibil pentru că motivul este invidia. Ce trebuie să fac eu, să mint de fapt, care asta generează vulnerabilitate, ca orice păcat de fapt, și nu-i… Dar în clipa în care vorbim de acces electronic, s-a terminat.Sigur că ăștia o să încerce să facă tot felul de chei de siguranță, dar e foarte cu cântec.

Cum să facem față vremurilor în care trăim

Pelerin: Părinte, vremurile pe care le trăim sunt foarte tulburi. Cum ne sfătuiți sau ce sfaturi ne puteți da cum să petrecem timpul, să nu pierdem timpul acordat familiei. Exact cum ați spus mai devreme, să avem un program, timpul petrecut cu copiii…

Părintele Teologos: Deci, pe primul plan, Cristi, trebuie să fie iubirea. Și, bun, poate că sună oarecum desuet, dar să știi că nu-i așa. Vezi că e foarte multă ură la ora asta, foarte multe ură. Și nu vorbesc de cazul tău particular… peste tot se promovează treaba asta, se promovează ca și virtute. Adică eu sunt bărbat dacă dau cu pumnul în masă, dacă sunt agresiv cu tine, dacă îți răspund chiar cu o înjurătură, ferească Dumnezeu, înțelegi ce vreau să spun.

Ei și din cauza asta trebuie multă iubire, pentru că întâi de toate, iubirea este hrana sufletului, numărul 1. Și numărul 2, iubirea ne unește între noi și scăpăm de singurătate. Și singurătatea e pregustarea iadului. Și iarăși, ca și corolar la treaba asta, este faptul că datorită urii și datorită lipsei iubirii, omul, sufletul uman nu este hrănit, este foarte slab și un lucru să-i spui, imediat se victimizează. Cred că ai văzut treaba, sper să nu fi văzut, dar cred că ai văzut, adică, evident.

Nu rezistă, oamenii nu rezistă. Chiar erau oameni care s-au scandalizat: „Părinte, dar cum, mai demult oamenii își băteau copiii și așa mai departe… și nu știu ce…”, înțelegi. Da, dar mai demult oamenii își băteau copii, de ce? Pentru că oamenii mai demult își iubeau foarte mult copiii, copiii își iubeau părinții, erau încontinuu împreună și dacă tata-i scăpa și un dos de palmă, nu că era bine neapărat, dar copilul rezista, pentru că știa că tata face din dragoste și na, nu e o problemă. Și tata, nu era vorba că se descărca pe copil, adică o relație abuzivă, ci e vorba de faptul că îl liniștea, să zic așa, îl aducea… Pentru că copilul făcea greșeli, făcea foarte multe păcate care creșteau foarte mult plăcerea înăuntrul lui, și atuncea toată ca să-i genereze o durere analoagă, îi dădea un dos de palmă și copilul știa.

Bun, toate lucrurile astea au dispărut astăzi, pentru că, pe de o parte, oamenii sunt foarte duri, și în clipa în care vrea să dea într-unul, dă ca și formă de ură, și doi, nu este dragostea. Adică, dacă dacă părinții sunt încontinuu plecați, la muncă sau te miri pe unde, chiar și în diaspora și vine acasă și numai îl plesnește pe copil, adică nu-i oferă dragoste deloc, cum să reziste? Îți dai seama. Plus, când copilul vede toate filmele astea care sunt ferească Bunul și Sfântul Dumnezeu, am spus-o de multe ori și o repet, eu vreau să… n-am expertiza, dar vreau… și nici banii… vreau să fac un film sau mai multe filme, cât se poate, cu dragoste. Înțelegi ce vreau să spun: exemplu de familie, exemplu de sfânt, exemplu… așa.

Ei, deci copilul când vede că tata îi dă o palmă, nu era ca mai demult, că da am greșit, ci oa! se întâmplă ca și în filmul cutare în care s-au despărțit, și așa mai departe. Atuncea, evident că el reacționează într-un mod exagerat care, sigur că nu-i bine, dar e de înțeles, datorită faptului că a fost expus la filmele respective, la muzică și așa mai departe, care sunt foarte distructive.

Deci, pe primul plan iubire, numărul unu. Nu se poate. Trebuie să stai acasă și fraților, pentru Dumnezeu, adică astăzi avem până și fripteuză, adică avem, ce n-avem? Sigur, ai nevoie de bani ca să nu mori de foame și așa mai departe. Dar pune pe primul plan statul cu familia, redescoperirea persoanei. Ce frumoasă e soția mea, ce frumoși sunt copiii mei, foarte… esențial treaba asta. Nu căutăm răul, că o să-l găsim, hai să căutăm binele și o să găsim și binele, și binele totdeauna e mult mai mult decât răul, pentru că răul… adică toți suntem… dacă tu vii în Sfântul Munte în cămașă albă, de exemplu, și dacă este să ne certăm, ne putem certa din orice. Dar dacă căutăm binele, adică: „Ce bun e Cristi, Dumnezeu să-l binecuvânteze că a venit de atâtea ori în Sfântul Munte”, altfel discutăm. Și atunci ne bucurăm și eu și tu.

Asta trebuie mers, nu atâta pe carieră, ci pe… și și învățământul trebuie să fie concentrat… și învățământul din familie, că familia este principala instituție de învățământ, concentrat pe cizelarea caracterului, nu pe carieră. Sigur, bun, ok, înveți la școală și trebuie să înveți cu hărnicie, cu seriozitate. Pe primul plan caracterul. Dacă nu este caracterul… Mozart să fie! Adică unu dintre cele mai mari genii din istoria omenirii, în muzică. Bun, o murit la 38 de ani în obscuritate, pentru că omul a avut un caracter foarte dificil, nu știa să-și gestioneze viața, mergea la extrem, inclusiv banii nu știa să-i gestioneze, a murit sărac, nebăgat în seamă de nimeni, ditamai, super geniu. Sigur că e necesar și este important și talentul și pregătirea, însă pe primul plan caracterul.

Alte întrebări.

Neosclavagismul

Pelerin: Aveți dreptate, dar, spuneați de familie… mai sunt și cazuri în care te- ai obișnuit cu un statut social, cu anumite cheltuieli, ai leasinguri la mașini, ai rate la casă, trebuie să muncești să le… și îți ocupă foarte mult timp.

Părintele Teologos: Da. Dar, de ce te-ai băgat? Numărul unu. Și numărul doi, așa este, dar totuși, micșorează puțintel, pentru că tu o să ajungi doar să muncești. Deci asta este, asta este epoca de neosclavagism în care suntem astăzi. Tu n-o să mai ai viața ta, n-o să mai gândești, n-o să mai iubești și n-o să mai fii iubit, și atunci trăiești de fapt ca un sclav. Unde mai pui că, în antichitate omul știa că e sclav și se lupta să devină liber. Astăzi omul acceptă starea asta și chiar uneori se bucură că am casă sau am mașină, dar nu se bucură de casă și de mașină pentru că trebuie să lucreze în continuu ca rob. Asta este perversitatea, te rog să mă ierți de cuvânt, a epocii de neosclavagism în care ne aflăm astăzi.

Deci încearcă cumva, nu știu asta este decizia ta, adică tu știi, sau mă rog care om este în situația asta, să gestionezi lucrurile astfel încât să mai și trăiești. Întrebarea nu este a munci sau a nu munci, a face sau nu face. Întrebarea este a fi sau a nu fi. Asta e întrebarea. Și asta n-am spus eu, a spus-o un geniu în urmă cu 400 de ani, într-una din cele mai celebre opere ale sale, în Hamlet. Deci, trebuie totuși să ne întoarcem puțin să redescoperim persoana, pe Dumnezeu, pe soție, pe copii și așa mai departe. Să învățăm să iubim. Din casa Dumnezeu ne-a creat timpul. Timp n-a existat, nu o să mai fie. Timpul a fost creat ca să învățăm să iubim, astfel încât în clipa care murim, să murim cu o inimă iubitoare, pentru că asta este mântuirea.

Trebuie să ne mântuim. Ați auzit în Biserică că trebuie să ne mântuim. Ce e mântuirea? Mântuirea înseamnă moarte cu o inimă iubitoare. Pentru că dacă mori astfel, după cum i-am spus și la Călin, după moarte omul trăiește mult mai intens. Ei, dacă omul moare cu o inimă iubitoare, trăiește iubirea mult mai intens după moarte. Dacă omul moare cu ură, moare cu încrâncenare, trăiește ura mult mai intens după moarte, pentru că moartea înseamnă stabilizare.

Apropo de mașini, omul după moarte, mașina nu i se oprește, circulă chiar cu o viteză mult mai mare decât aici pe pământ, pentru că dispare frâna, circulă cu viteză maximă, dar să înțepenește volanul, asta se întâmplă după moarte. Din cauza asta trebuie să ne gestionăm lucrurile, astfel încât să trăim cu adevărat. Nu în trup, adică nu în tot felul de chefuri, bairamuri, apropo de jocuri de noroc, ci în iubire interpersonală, care e mult mai înaltă decât iubirea carnală.

Chiar țin minte, cineva mi-a spus că el a avut în tinerețea lui, a avut relații curate, dar curate cu fete, adică nu vorbim de ceva păcătos, era prieten, amic. Și spunea că își aduce aminte cu mult mai multă intensitate de fetele respective, pentru că a existat relație interpersonală, decât de o fată pe care o vezi mai îmbrăcată indecent pe stradă. Totdeauna pe primul plan nu este atracția trupească, pe primul plan este atracție duhovnicească, totdeauna. Și totdeauna, și mai ales, pentru că știu că ne urmăresc și fete… bun, trebuie să fie drăguțe, sigur, nu zic altfel. Nu-i destul! Trebuie pe primul plan să fie sufletul, pentru că dacă… sigur, dacă o fată este drăguță, atrage, dar nu-i destul.

De ce nu intră femeile în Sfântul Munte

Pentru că bărbatul totdeauna dorește frumusețea sufletească, și din cauza asta nu intră femeile în Sfântul Munte, pentru că principala atracție a lor este atracția, cum îi spune, mângâietoare, sufletească. Adică să fim serioși, dacă intră o femeie aici în Sfântul Munte nu începe să fie indecentă, nu, bun. Dar în clipa în care vine femeia în Sfântul Munte și este mângâietoare, această mângâiere e atât de puternică pentru bărbat încât îl depărtează de Dumnezeu. Adică bărbatul se duce în direcția respectivă și uită puțin de Dumnezeu. Noi nu urâm femeia în Sfântul Munte, din contră, o cinstim în cele mai plenare dimensiuni ale sale: maternitatea și fecioria, Maica Domnului. Dar, ne ferim de această forță mângâietoare formidabilă, maximă a femeii, pentru că ea este complementara noastră și noi suntem complementarii ei.

În regulă? Alte întrebări.

Propaganda LGBT

Pelerin: Care trebuie să fie poziția noastră, în fața persoanelor, lgbt-ul ăsta ce se… a luat-o razna și pe la noi.

Părintele Teologos: Sigur. Slavă lui Dumnezeu, pentru că este un rău foarte mare, și nu este sustenabil, și este în decădere, adică mai ales în Statele Unite, e în decădere, dar în alte părți, într-adevăr este crunt.

Pelerin: Am observat că la noi, de la an la an, parcă la… organizează parada aia anuală a lor, sunt din ce în ce mai mulți.

Părintele Teologos: Sigur. Nu, sunt aduși din afară, sunt aduși din afară, nu e vorba că sunt… e propagandă treaba asta.

Pelerin: Câți ai văzut tu sau câți cunoști?

Pelerin: Cum a fost și în Ungaria.

Părintele Teologos: Da, sigur, au fost aduși.

Pelerin: Să-i cunoști personal sau să-i vezi pe stradă.

Părintele Teologos: Nu există.

Pelerin: Mai ales… pe la muncă, bine, la muncă întâlnesc fel și fel de nații. Mai ales unde lucrez, sunt destui.

Pelerin: Uite ce-i în Grecia, aici poți să spui…

Părintele Teologos: Sigur. Deci e vorba, e vorba că este o propagandă foarte mare. Nu sunt. În Statele Unite, dintre tineri 60 – 70% se declară, dar nu sunt. Adică, chiar ei spun că „noi nu suntem așa”, foarte mic, 1 – 2%, nu mai țin minte, un procent foarte mic… dar, datorită propagandei, pentru că este cool, trendy, adică la modă, din cauza asta se declară. Adică e vorba de presiune. De ce? Am spus la un moment dat că presiunea, opresiunea este masca fricii, pentru că asta este distorsiune, nu este sustenabil, pentru că este nenatural, din cauza asta se promovează atât.

Și iară, se promovează, pentru că, în clipa în care omul devine obsedat sexual, în clipa respectivă, și mai ales strâmbat, în clipa respectivă poți să faci orice cu el, pentru că asta este o sursă foarte puternică de drog, omul devine foarte dependent și atunci ca să-și primească drogul face absolut orice. Și dincolo de asta, omul nu mai gândește, adică se gândește numai la lucrul respectiv. N-ai avut la un moment dat… ce vârstă ai, iartă-mă.

Pelerin: 43.

Părintele Teologos: 43. Sigur că te-ai îndrăgostit la un moment dat de o fată. E normal treaba asta. Ei, în clipa respectivă nu tot gândul tău era acaparat de fata respectivă?

Pelerin: Exact. Era totul.

Părintele Teologos: Bun. E normal să fie treaba asta. Ei, gândește-te dacă asta se absolutizează și se distorsionează în distorsiuni sexuale. Atunci ăla nu mai vedea absolut nimic decât patima lui. Și din cauza asta, pentru că ei știu că au o mare problemă, din cauza asta organizează marșuri, pentru că ei caută validare. Și sigur, că motivul este că cei care îi promovează, sunt cei care sunt la putere. Nu mă refer la puterea României, ci anumiți oameni foarte potenți la puterea puterea mondială. Pentru că ei sunt astfel, știu că au greșit, ar trebui să se smerească, nu se pot smeri. Și atunci ca să nu fie puși la zidul infamiei și să nu-și piardă postul și așa mai departe, promovează încontinuu treaba asta ca să fie, chipurile normală, să fie acceptată și ca să-și păstreze postul.

Noi, clar trebuie să ne opunem, dar nu cu ură față de oameni, săracii, ferească Dumnezeu, adică nu urâm oameni, din contră trebuie să-i compătimim oarecum, dar, clar trebuie să ne ferim de treaba asta pentru că este distructivă. Clar este greșit să nu acționăm și să ținem ură față de oameni, nu. Trebuie să-i iubim pe oameni, dar să postăm, să redirecționăm, să vorbim împotriva lucrului ăsta, pentru că e distructiv, îl duce pe om în animalic și chiar mai rău decât animalele. Pentru că, măcar animalele, fac cele ale firii, au perioadele lor de reproducere, gata. Pe când aici, ferească Bunul Dumnezeu!

În regulă? Alte întrebări.

Copiii și ecranele

Pelerin: Referitor tot la vremurile pe care le trăim, mai avem puțin, nu noi, că am trecut perioada, copiii noștri și încep școala. În vacanță le-am făcut un program cu ecranele, cu telefoanele mobile, cum vom proceda de când va începe școala? Copilul fiind învățat cu programul de vacanță, mai puțină carte, mai multă distracție, alergare, concedii, dar și ecrane. Cum le vom retrage aceste ecrane și să le împingem ce contează mai mult?

Părintele Teologos: Păi întâi de toate, copilul trebuie să fie responsabilizat. Adică, odată ce este la școală, înseamnă că el are o anumită gândire, un anumit discernământ. Bine, e adevărat că nu prea are, dar cât de cât. Și pentru că are acces la foarte multe informații, știe despre droguri, știe despre efectele nocive ale drogurilor sau chiar și ale ecranelor. În orice caz, el trebuie să știe că ecranul este o formă de drog și că-ți distruge mintea, memoria, răbdarea, gândirea, pentru că ecranele generează un mod de gândire foarte rapid, foarte greșit, foarte superficial, brutal și foarte scurt. Un clip pe Instagram, sau pe TikTok, în 10 secunde s-a terminat.

Pelerin: Scroll, scroll, scroll.

Părintele Teologos: Scroll, scroll, scroll. Și atunci el, se comportă. Deci am avut zilele trecute niște cazuri, deci m-am îngrozit, eu m-am îngrozit. Erau niște tineri care efectiv nu te lăsau să vorbești. Adică întrebau: „Părinte, vorbiți-ne despre rugăciune.” Spuneam: „rugăciunea este vorbirea minții cu Dumn…” „Părinte vorbiți-ne despre post.” „Postul trebuie să fie post global…” „Părinte, vorbiți-ne despre nu știu ce.” Mă fraților, lăsați-mă să vorbesc. Deci efectiv în 10 secunde mă întrerupea și săreau la altceva. Și eu le-am spus „Măi, oameni buni, deci dacă voi nu mă ascultați pe mine care pot să fiu tată biologic, eu eram monah când voi… bun sunt monah vai și amar de capul meu, dar vreau să spun, eu eram monah când voi nu erați născuți. Dacă voi pe mine nu mă lăsați să vorbesc, darămite pe viitoarea voastră soție?” Eu sunt urs atonit și mă vezi nu știu cum, dar pe soția ta o vezi cel mult egala ta.

Deci cum poți tu să ai o relație sentimentală, o relație socială cu altcineva? Deci trebuie să te oprești din treaba asta. Și crede-mă Cristi dragule că, efectiv a ajuns tânărul… își dădea seama că are problema asta foarte mare și efectiv n-o mai putut de sevraj și de nervi, de tensiune, cu toate că nu l-am presat, deci mare atenție… simțea că nu putea să iasă din treaba asta, s-o ridicat de acolo de unde stai tu, s-o ridicat și s-o dus să facă ture pe aici prin curte de nervi, dar nu împotriva mea, ci împotriva lui de fapt, împotriva situației. Și era gata să plângă săracul. Și am avut mai multe cazuri pe tema asta. Și eu chiar îi spuneam: „Dragule, tu acuma, într-o oră, jumate de oră pleci de aici, pe mine nu mă deranjează, cu drag îți spun: ce o să faci tu după aia?” Zice: „Părinte, trebuie să mă opresc, ce să fac?”

Atunci, tânărul trebuie să știe treaba asta, că o să fie neangajabil. Adică cine o să te angajeze, că tu ai o firmă de celulare, de reparații, ce o fi… bun. Ei, tu angajezi pe unul care e expert în Instagram, că e expert în scrolling? Nu. Evident. Și tu chiar te ocupi de telefoane, cine o să angajeze pe unul care e specialist în doom scroll? Chiar așa se și numește, adică defilarea pierzării. Nimeni. Bun. Ei, clar că o să angajezi pe unul care știe meserie, care e citit și așa mai departe. Plus că, dincolo de asta, el devine foarte uituc. Există demență digitală, boală înregistrată la OMS. Pentru că el încontinuu scrolează la nesfârșit, creierul lui se adaptează, golind ceea ce are în creier ca să primească noi cantități de drog, deci nou conținut. Ei, ce înseamnă golirea asta a lui, a celor vechi ca să primești astea noi? Ei, uitarea. Și atunci, efectiv uiți.

Deci nu-ți poți imagina câte lucruri am trăit pe tema asta, adică vorbeam cum vorbesc eu acuma cu tine și vorbeam în hol, și intră cineva pe ușă și intră înăuntru, discutam cu cineva, intră cineva pe ușă, un necunoscut pentru persoana respectivă, și zice: „Unde e părintele cutare?”, către mine. Și eu zic: „Iartă-mă, nu-i aici.” Și pleacă. Și ăstalaltul se oprește, băi ce am vrut să zic? Adică o uitat ce trebuia să spună, îți dai seama. Numai că a intrat cineva necunoscut lui și o întrebat o întrebare total neutră lui, unde-i părintele nu știu care.

Pelerin: Foarte ușor de păstrat ideea, dar…

Părintele Teologos: Da. Înțelegi? Pentru că ei sunt cablați, recablați de pe ecrane să uite. Pot să povestesc nu știu câte cazuri pe tema asta.

De exemplu, era… așa, că dup-aia vă las să întrebați iarăși, era.. veniseră doi frați din diaspora, deci cu toate poveștile pe care le știi și tu, pe care nu le știu referitor la Sfântul Munte: pustnici nevăzuți, lumină necreată, Athon, Maica Domnului… adică, tot. „Noi vrem să devenim monahi! Sigur!” Bun, au ajuns: sărutări de mână, metanii, tot tacâmul, „Binecuvântați!”, nu știu ce… un părinte, mă rog n-are importanță, tu știi care este… un părinte îi spune la unul dintre cei doi frați: „Mătură curtea.” Curtea noastră e nimic, ai văzut, și acum dacă o mături sau n-o mături tot aia e. Și un alt părinte vede faza asta și îi spune tânărului respectiv: „Ia pachetul ăsta și du-l în beci.” Până în beci faci 30 de secunde, nimic. Bun. Și ăsta s-o dus și dus o fost.

Noi n-am verificat, când am ieșit la amiază, știi că la amiază avem masa, mătura pusă așa, în gard, în zid, ăsta nicăieri. Bă, o pierit ăsta, o căzut în râpă, ce s-a întâmplat cu el? Am strigat după el, nimic. Unde-i ăsta? Ce s-a întâmplat? Bineînțeles, nemăturat. Mătura acolo, ăsta era hăt departe la Părintele Eftimie, în partea… 2 km, cât era…

Pelerin: Capul satului.

Părintele Teologos: Capul ălalalt al satului. De ce? Pentru că el până s-a dus în beci a uitat, când a pus pachetul în beci: „Băi, ce fac eu? N-am nimic de făcut.” Și s-a dus pe coclauri. A venit seara târziu. „Aaa… am uitat Părinte, vă rog să mă iertați!” Metanii, sărutări de mână, nu știu ce. Îți dai seama, un om din ăsta. Îl angajezi și face o fază de genul ăsta, îl dai afară fără să-l întrebi cum îl cheamă. Deci sunt o mare, mare problemă ecranele.

Deci, ca să revin la întrebarea ta, tânărul trebuie să știe la ce se expune. Și atunci o să spună „Măi, eu îmi distrug viața pentru un conținut care până mâine îl uit.”, și care și astăzi, adică ce mare… adică să fim serioși, tot respectul pentru creatorii de conținut…, bun, „Trebuie să mă opresc!” și atunci neapărat trebuie să aibă program, alarme. Trebuie să fie între ora cutare și cutare, atât. Și cum i-am spus și lui Călin, totdeauna se prioritizeze viața reală. Pentru că în viața reală avem persoane care iubesc și care mă pot clădi pe mine.

După care, pentru că este o formă de drog, adică formă de plăcere, totdeauna, înainte să avem o formă de durere. Ți-ai făcut temele? Ai ajutat-o pe mama la vase sau la nu știu ce? Totdeauna trebuie să fie treaba asta, pentru că dacă înainte are plăcerea, evident că drogat fiind copilul sau tânărul sau tânăra, după aia, când să se pună la teme are în minte ce o văzut pe net, ce s-o jucat, mai ales dacă e joc, nu mai face teme, adică numai vezi că se uită așa undeva în zare.

Deci, primul lucru durerea, responsabilitatea, osteneala, care e o durere moale și îl ține pe om vertical, nu-i vorba de o durere din aia strivitoare, ci e vorba… care îl face pe om nobil, liber și după aceea, da, într-adevăr, după aceea te poți juca. Prefer viața de zi cu zi, prefer să citești și așa mai departe, dar oameni suntem, te poți uita puțin, poți să scrollezi, o oră.

Despre educarea copiilor în epoca ecranelor dezvoltăm pe larg în Familia ca instituție de învățământ, în analiza Cea mai mare ispită a oamenilor și în dialogul Tradiție, duhovnicie, copii. Din perspectivă psihologică, vedeți și articolul despre utilizarea problematică a smartphone-ului.

Despre motoarele conversaționale

Pelerin: Ce părere aveți, că tot vorbim de tehnologie, de Chat GPT-ul acesta?

Părintele Teologos: Da, e vorba de… bine ăsta este cel mai cunoscut, dar sunt o întreagă… un întreg grup de aplicații, de… mă rog, LLM se numesc astea: Large Language Models, motoare conversaționale. IA să rămână, clar. Însă, are foarte multe pericole. Numărul 1: niciodată n-o să-l folosiți pe post de consilier pe probleme sufletești.

Pelerin: Asta se întâmplă, că aici voiam să ajung.

Părintele Teologos: Păi știu.

Pelerin: Sunt o grămadă de persoane, care, ei se informează de pe Chat GPT, pentru ei este lege, dacă…

Părintele Teologos: Da, și trebuie să știi că este și religie deja. Adică sunt unii care consideră Chat GPT-ul, și mă rog și alte motoare conversaționale, un fel de Dumnezeu, au relații sentimentale cu el, „ăsta e Dumnezeul meu”, și așa mai departe, „mă înțelege, are conștiință” și așa mai… E distructiv treaba asta. Sunt oameni care au psihoză, foarte mulți care au psihoze, cunosc oameni care au intrat în depresie, cunosc oameni care s-au sinucis pe tema asta. Și mai ales dacă motorul ăsta este pus în spatele unui avatar, adică vorbim de un avatar, care și avatarul este e sexualizat sau hipersexualizat, ăla ești. Adică, ferească Bunul și Sfântul Dumnezeu!

Așa, că-l folosești pentru sinteza unor probleme tehnice sau așa mai departe, da, „ok-ish” că și aicea face greșeli. Eu am văzut că totdeauna, în problemele în care am expertiză, i-am văzut greșelile. Dar în problemele în care n-am expertiză nu i-am văzut greșelile și din cauza asta trebuie foarte… înțelegi ce vreau să spun. Pentru că el, evident, întotdeauna scrie corect din punct de vedere gramatical și atunci apare tendința să spui: „Băi, e ca un om și vorbește ca un om și vorbește corect.” Corect doar din punct de vedere gramatical. Deci trebuie mare mare atenție.

Pe de altă parte, ceea ce apare iarăși foarte periculos este faptul că devine unic. Pentru că vezi că el se pune în fața internetului și nu mai ai, adică nu mai vrei să ai acces la creatorul de conținut original. Adică, de exemplu, eu întreb: „Care este cel mai bun calculator din lume?” sau nu știu… Na, hai să zic. Nu. Cel mai bun telefon din lume, hai să intrăm așa, că toată lumea știe despre telefoane. El îmi spune: „Cel mai bun telefon din lume este cutărescu.” Așa și îți dă două, trei, dacă îți dă două, trei modele. Nu, spune cel mai bun dintre modele și spune două trei motivații pentru care… Da.

Dar, un om care face evaloarea e mult mai complex, adică spune: „După părerea mea, asta pentru că așa și așa și așa mai departe…” Adică, este dragoste și omul spune: „Luați modelul ăsta, pentru că modelul ăsta are un procesor mai bun, sau memorie mai multă. Luați ăstalaltul pentru că ăsta este mai solid, mai… adică îl scapi jos și nu pățește nimic, de exemplu. Sau ăstalaltul că are bateria mai mare…” Nu știu, nu mă pricep.

Adică, vezi că sunt nuanțe, pe când, în cazul Chat GPT e foarte dificil cu nuanțele, și oricare model de genul ăsta. Și atunci tu iei răspunsul ăla care este superficial și „this is it!”. Și vorbim de un lucru care este relativ simplu. Darămite, în clipa în care, el este forțat să mintă, pentru că trebuie să știți că există cenzură, care s-a început de la lucruri evidente.

Îl întrebi pe Chat GPT cum se face o bombă. Da? Clar, aia trebuie cenzurat și zici: „Slavă lui Dumnezeu! Ce bine că ăștia de la Chat GPT au cenzurat.” Da, dar în clipa în care întrebi, de exemplu, nu știu ce legat apropo, nu știu cine ce-mi spunea de politică sau întrebi despre alte lucruri, despre… cum îi spune, lgbt, care sunt efectele secundare ale lgbt-ului, care sunt foarte multe… adică vorbim despre probleme: distrugerea sistemul nervos, cancerul de colon, la homosexuali, care… așa mai departe, când mor, foarte mulți homosexuali, adică marea majoritate a homosexualilor mor de tineri, evident că mor de tineri.

Bun. E, acolo nu trebuie să fie cenzură, dar este, înțelegi ce vreau să spun. Adică… ca și pe Wikipedia de exemplu. Văd pe Wikipedia multe articole care dacă vorbim de articole științifice, sunt corecte, adică cât îmi dau eu seama. Dar dacă vezi că sunt articole mai sensibile din punct de vedere ideologic, vezi care e cenzura, vezi care este… La fel și în cazul Chat GPT sau, mă rog oricare alt LLM.

Pelerin: Da. Ideea este că au început copiii să folosească foarte mult și…

Părintele Teologos: A! Bine că mi-ai adus aminte de copii. Îi tâmpește, îi debilizează. De ce? Pentru că, vezi, noi ne exersăm mușchii, deci dacă eram țărani la câmp, care e o meseria extraordinar de frumoasă, aveam un corp, cum să spun, niște mușchi puternici, pentru că în fiecare zi trăgeam la câmp, lucram. Ei, noi astăzi, există… nu e pandemie încă, dar este epidemie de obezitate, hai că în România mai e cum mai e, dar în alte părți este epidemie de obezitate, pentru că omul trăiește sedentar, adică toată ziua la birou, și atunci îi obez și mușchii lui sunt vai și amar de capul lui.

Bun. Ei, în cazul Chat GPT, el gândește pentru tine și deci, cum să spun eu, mușchii creierului, creierul n-are mușchi, dar, înțelegi ce vreau să spun, capacitatea de gândire scade foarte mult și sunt studii foarte serioase pe tema asta… de la Microsoft care compania care e în spatele Chat GPT, care e în spatele Open AI, care are Chat GPT. Microsoft, MIT, cea mai puternică facultate de tehnologie din lume, care arată studii că oamenii se debilizează, adică nu mai au capacitatea de gândire, nu mai pot să gândescă, pentru că gândește Chat GPT în locul lor, le face toată treaba, și au și o debilizare reziduală. Adică, eu devin incapabil să gândesc, nu numai în clipa în care trebuie să fac referatul și îmi face referatul Chat GPT, ci și după aia. Pentru că mă asfaltez, devin marea morsă mofturoasă și nicio problemă… scriu pe Chat GPT un prompt, enter și-mi iese.

Da, dar problema cea mare nu este să îți iasă referatul, problema cea mare este: tu să înveți să gândești, ca să faci tu singur referatul respectiv, adică profesorul sau lumea n-așteaptă referatul de la tine ca să învețe ei ceva, ci așteaptă referatul de la tine ca să înveți tu să gândești. Ăsta e rolul învățământului. Dacă tu-ți faci temele pe Chat GPT, îți furi căciula de fapt. Înțelegi? Deci e o mare problemă aici, mare problemă.

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: Și clar că trebuie să știe… și din cauza am spus puțin mai mult ca să, că e pe cameră și să mă audă tinerii. Și bineînțeles că trebuie să știi, e și o presiune de grup, pentru că, dacă toți fac pe Chat GPT și fac mai bine decât tine, atunci posibil ca profesorul să dea ălora niște note mai bune și ție nu. Și atunci zici „Băi, ce fac?”, înțelegi ce vreau să spun. Trebuie omul să fie eroic de fapt, și să spună: „Bun, ok, hai că fac tema pentru notă, pe Chat GPT, dar după care să… într-adevăr să încerc să înțeleg, să fac și eu ce trebuie.” Dacă mai are putere să facă așa ceva. Adică, inclusiv discursuri politice, să nu spun… un politician celebru din România, să nu spun și funcția, avea discursul de pe Chat GPT. Sigur. Declarația de pe Chat GPT. Sigur, e o mare problemă.

Despre implicațiile duhovnicești ale inteligenței artificiale am vorbit pe larg în analiza Inteligența Artificială: implicațiile duhovnicești în cotidian. Pentru o definiție generală a domeniului, vedeți și articolul enciclopedic Inteligență artificială împreună cu introducerea în inteligența artificială generativă.

Patima

Pelerin: Și mai am o întrebare. Spuneați dumneavoastră de patimă. Care este definiția ei?

Părintele Teologos: Sigur.

Pelerin: Telefonul, de exemplu, scroll-ul este o patimă, dacă stai tot timpul pe el?

Părintele Teologos: Da. Este. Am vorbit la un moment dat că moartea este… am dat exemplu cu o mașină, că în clipa care murim mașina circulă cu viteză maximă, nu mai există frână, dar se înțepenește volanul, adică ne stabilizăm pe direcție. Bun. Viața noastră este ca un drum pe care mergem cu mașina, ținta este perfecțiunea personală veșnică, desăvârșirea veșnică, bun, care se continuă după moarte, nu ne oprim. Bun.

Ei, pe acest drum, pe margine apar niște magneți, mai mari sau mai mici. Dacă noi nu ținem distanță față de acești magneți, adică mergem să ne uităm să vedem ce-i aia, să experiem sau nu apăsăm pe accelerație să ne depărtăm de acești magneți, mașina noastră deviază, este atrasă de către acești magneți. Această deviație se numește păcat. Această distorsiune se numește păcat. În limba greacă amartia, care este tradus totdeauna în română prin păcat și n-ai cum să îl traduci altfel. Amartia în limba greacă înseamnă ratarea țintei. Și Greaca este este limba oficială a Ortodoxiei, să spun așa. Toată teologia, cvasi toată teologia este în greaca veche, Sfânta Scriptură în greaca veche. Deci, cuvintele teologice în greaca veche sunt cuvintele de referință, să spun așa. Asta nu înseamnă că îi validăm noi pe greci, asta este altă poveste. Dar, clar e referință.

Deci, păcatul este distorsiune. Păcatul este deraierea de la drumul drept al mașinii. E, dacă eu tot nu sunt atent, tot nu apăs pe pedală, tot nu încerc să ies de acolo, dau din volan în direcția opusă, adică nu mă pocăiesc, pe românește, mașina intră atât de aproape de magnet, încât forța magnetică este atât de mare că nu mai pot să ies de acolo și mă lipesc de magnet. Această lipire a mașinii de magnet se numește patimă. Pentru că eu sunt pasiv referitor la fenomen, adică nu mai controlez eu fenomenul ci fenomenul mă controlează pe mine. În limbaj modern se numește adicție. Pentru că eu mă adaug fenomenului respectiv, sau dependență pentru că eu sunt dependent de fenomenul respectiv.

Deci, în clipa în care tu vezi că neglijezi persoanele, întâi de toate pe Dumnezeu, și după care și pe celălalt și neglijezi responsabilitățile, și toată ziua doom scrolling, adică scrolezi la nesfârșit, aia e deja patimă, ești lipit acolo. Și dacă încerci să ieși, vezi că nu mai poți să ieși, adică imediat te întorci înapoi, imediat creierul dorește iarăși pușeul ăla de dopamină. Asta este patima. Și bineînțeles, sunt tratamente, clar Sfinții Părinți cu asta se ocupă, se ocupau și se ocupă, dar asta-i altă poveste. Dacă vrei pot să-ți spun ce trebuie să faci.

Să spun. Bun. Deci, primul lucru: limitarea accesului, deci numărul unu: distanță. După care, program. După care, formă de durere, adică trebuie să te mustri pe tine însuți: „Băi, nu ți-e rușine, tu ești om mare și ești dependent de ecrane?” După care, muncă fizică. Clar, trebuie să faci ceva concret, să lucrezi. După care, spovedanie, neapărat. Trebuie neapărat. Da! „Părinte vă rog să mă iertați, sunt dependent de ecrane.” Trebuie să spui de treaba asta. După care forme de plăcere, dar de plăcere adevărată, care să te tragă în față, nu spre magnetul respectiv, recte: rugăciunea, adică vorbirea cu Dumnezeu. După care vorbirea cu persoanele care te iubesc și pe care le iubești. Pentru că iubirea este cea care te scoate afară, care te trage de acolo afară.

Ei, și în clipa care ai formele astea de durere, adică vorbim de post, de limitarea accesului, vorbim de mustrarea de sine, vorbim de muncă, spovedanie și forme de plăcere adevărată, vorbim de rugăciune și împreună șederea cu persoanele pe care le iubești și te iubesc, atunci ieși. E nevoie de timp. Dar, ieși. În regulă?

Pelerin: Am înțeles. Și hobby-urile sunt o patimă dacă le faci în exces?

Părintele Teologos: Păi, dacă le faci în exces, sunt o patimă. Semnul, am spus, semnul este neglijarea persoanei, și inclusiv a persoanei tale, adică îndatoririle tale față de familie și așa mai departe, acolo, ăla-i semnul. Neglijezi pe Dumnezeu? Da. Nu mă rog. Ok. Neglijezi pe ceilalți? Da. Ei, deja este cu cântec. Înțelegi ce vreau să spun.

Pelerin: Da. Mulțumim.

Părintele Teologos: Să te ajute Bunul Dumnezeu.

O ultimă întrebare, mai are cineva? Băieți? Cristi? Numai.

Despre mecanismele patimilor și ieșirea din adicții, vedeți și episodul Post, patimi și adicții, precum și analiza legată de memoria răului Ținerea de minte a răului.

Conflicte în familie

Părintele Teologos: Să te ajute Buul Dumnezeu.

O ultimă întrebare, mai are cineva? Băieți? Cristi? Numai.

Pelerin: Tot despre familie aș vrea să vă întreb. Câteodată, deși depunem toate eforturile, de a fi bine, de a aduce pace, liniște în familie, rugăciune, tot… câteodată tot ne pierdem ca familie, apar nu știu distorsiuni, reproșuri, uneori certuri. Cum să facem să le evităm? De ce apar ele? Ne sacrificăm foarte mult pentru cele materiale, cred.

Părintele Teologos: Și asta.

Pelerin: Păi am discutat mai devreme.

Părintele Teologos: Da, și asta, dar e vorba și de faptul că uneori n-ai încotro. Sigur, trebuie luat fiecare caz în parte și văzut și nu știu ce. Dar uneori efectiv cred că nici măcar nu ajută să găsești cauza. Înțelegi ce vreau să spun. Adică, dacă te uiți 5 – 10 minute cu sinceritate la tine și găsești cauza, foarte bine, stinge-o. Dar dacă nu, las-o. E mult mai bine să-ți ceri iertare că s-o întâmplat nu știu ce, decât să discuți la nesfârșit că de fapt eu am doar 55% dreptate, da, eu am 55% dreptate și tu ai doar 45% dreptate, de fapt eu am chiar 60% dreptate și tu ai doar 40%… adică, n-are rost. „Draga mea, te rog să mă ierți. Iartă-mă și mergem mai departe.” Înțelegi ce vreau să spun. Și dacă vezi că există un reproș, de foarte multe ori, e mult mai bine să răspundem, să spun așa, sincer și emoțional, adică o îmbrățișare, o floare.

Asta nu ca să scăpăm cumva. Știi? Pentru că aia e altă poveste. Da? Dar, ca să fie pace, să fie liniște: „Da, draga mea, încercăm să o rezolvăm.” Pentru că, și eu am învățat asta… țin minte că erau foarte multe reproșuri când încercam să… mă rog, eu ca informatician și așa mai departe, cunoșteam o mulțime, că na, asta e meseria… E, alții nu cunosc treaba asta pentru că nu erau informaticieni. Și dacă încerci să spui în continuu că aia nu-i bine, aia nu-i bine… Nu contează, lasă să fie programul mai de… mai de proastă calitate, să spun așa, dar să fie pace. Foarte important lucrul ăsta.

Și întotdeauna, iarăși, să mulțumim, să fim nobili, să fim galanți. Pentru că noi, în clipa în care, și mai ales dacă vorbim de soție, în clipa în care o cucerim, evident că suntem nobili, suntem galanți, să o cucerim, dar apare ispita asta la bărbați, că după căsătorie, datorită unor mulțime de lucruri, presiuni cu munca, cu bani, cu nu știu ce, societate, și așa mai departe, ne pierdem acest lucru, care e greșit. Dacă noi, și după căsătorie mulțumim: „Da, draga mea, mulțumesc tare mult că mi-ai făcut de mâncare. Mulțumesc tare mult pentru aia…” Aducem o floare, suntem nobili, suntem politicoși cu ele, nu facem glume, mai ales glume nesărate sau așa mai departe, care le rănesc, sau le mustrăm în public. Ferească Dumnezeu!

Deci dacă suntem atenți și după căsătorie s-o cucerim încontinuu, atunci e mult mai bine, pentru că se păstrează acea stare de dragoste de dinaintea căsătoriei. Pentru că altfel, dacă nu suntem atenți, le cad petalele și din trandafiri rămân doar spini, pentru că noi, încontinuu prin duritatea noastră care este… este o formă a bărbăției, dar distorsionată, împotriva persoanei, nu împotriva răului, atunci le rănim fără să ne dăm seama. Și mai ales prin lipsa oferirii timpului sau de multe ori ea, săraca dorește să fie ascultată. Deci efectiv să o auzi, deci efectiv trebuie să stai să o auzi, să fii împreună cu ea, nimic altceva.

În regulă? Să ajute Bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!