Festivalul Agape de la Văratec – p. Pimen Vlad

Vizita la Festivalul Agape a fost pentru părintele Pimen Vlad o bucurie plătită cu multă osteneală. În acest material ne povestește cele trei zile petrecute în grădina de lângă Mănăstirea Văratec, chiar lângă Pădurea de Argint a lui Eminescu: vizita în tabăra celor peste trei sute de copii de la Filioara, seara de deschidere, cele trei ore de conferință ascultate de aproape trei mii de oameni, concertul Paulei Hriscu și Sfânta Liturghie de duminică.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

La festivalul Agape, într-o grădină, lângă Pădurea de Argint

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! O să mai auziți strigăte, țipete de copii, căci drumul de aici de la casa părintească e plin de copii. Pentru că-i soare, nu m-am dus nici mai departe, sunt undeva pe un ogor aici, dar nu departe. Este un nuc și am un pic de umbră și am zis să fac o filmare aici. Da, dragilor! O să încerc să vorbesc un pic despre evenimentele la care am participat în trei zile la rând, pe 24, 25 și 26 iulie. Cred că majoritatea ați auzit de Festivalul Agape, care s-o organizat chiar aproape de Mănăstirea Văratec lângă Pădurea de Argint. De treci codrii de aramă, de departe vezi albind și auzi mândra glăsuire a Pădurii de Argint. Așa spunea Eminescu. Ați înțeles, dragilor? Acolo se află Pădurea de Argint a lui Eminescu.

Și chiar acolo o fost evenimentul de care v-am spus, Festivalul Agape. E prima ediție care s-o făcut și am fost invitat de doamna Camelia Căpitanu, care s-a ocupat de organizare împreună cu alte trei doamne și unde am ajuns cu ajutorul Maicii Domnului. Acum vreau să vorbesc un pic de evenimentul în sine. E un loc minunat, dragilor, acolo, să știți! E un pic mai încoace față de Mănăstirea Văratec, cum se vine spre Agapia. Acolo e ocolul silvic și imediat dincolo o fost toată grădina aia pusă la dispoziție pentru eveniment, iar dincolo era Pădurea de Argint, care era lăsată liberă pentru cine voia să se plimbe pe acolo, pentru copiii care se jucau acolo, se alergau prin Pădurea de Argint. Era foarte frumos.

Chiar înainte de a porni spre Festivalul Agape, părintele Pimen ne lăsase un cuvânt cald despre binele pe care îl putem face în fiecare zi, pe care îl găsiți în Să facem binele neîncetat în jurul nostru.

Ziua de 24 iulie, vizita în tabăra de copii de la Filioara, înainte de Festivalul Agape

Și ce mi-o plăcut mult la evenimentul ăsta? Că or venit multe familii cu copii și s-au bucurat acolo. Sper că o să mă auziți, că fiind aproape de drum mai trec utilaje că acum e cu treieratul și trec combinele. Da! Prima zi o fost vineri și s-o început după-amiază pe la cinci fără ceva. Înainte de a ajunge la eveniment am fost rugat mult să trec un pic pe la părintele de la Filioara, satul alăturat, care avea o tabără de peste 300 de copii. Și atunci vineri pe la ora 11, am oprit la Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Filioara. M-au așteptat cu drag, copiii erau toți așezați jos pe podea în biserică și eu am trecut printre ei și pentru că fuseseră înțeleși cu părintele, când m-am dus în față, toți au zis: ”Bine ai venit, părinte Pimen!”. A fost un moment frumos.

După aceea le-am vorbit mai bine de jumătate de oră la copiii. Copilașii erau de la nu știu ce vârstă până prin clasa a VIII-a. Erau din ăștia mici, dar foarte curați, foarte așa și m-am bucurat că o făcut părintele și face de mai mulți ani tabăra asta, care ține timp de o săptămână parcă, nu mai știu câte zile exact, să nu greșesc, oricum vreo săptămână este, în care atâția copii petrec frumos acolo, sub grija părintelui, cu tot ce trebuie acolo, se ocupă de ei și au evenimente în fiecare zi și de asta am oprit cu drag. Chiar dacă la început părintele a zis să vin 10 minute, până la urmă cu totul am stat aproape o oră, le-am vorbit vreo jumătate de oră și m-am bucurat pentru ei. După aia am plecat la cazare, într-un loc minunat care cred că se chema Ikabane.

Bucuria copiilor strânși în tabăra de la Filioara, ca și cea a familiilor venite mai apoi la Festivalul Agape, se hrănește din ceea ce primesc acasă, iar despre asta am stat de vorbă cu părintele Pimen în Familie, copii, cărți, învățământ.

Cazarea în liniștea de lângă Mănăstirea Văratec

Aveau mai departe în spatele grădinii, o cabană mai mică și m-au cazat acolo. Atât de liniște era încât când mă puneam să mă odihnesc, îmi auzeam bătăile inimii și respirația, atât era de liniște și frumos! Și bineînțeles, totul era amenajat pe-afară, în spate era pădurea, în față în grădină erau cărărui cu flori, deci un loc minunat. De asta zic că avem locuri frumoase peste tot în țara noastră. Dar aici e zona mănăstirilor și fiind zona mănăstirilor, e și duhul mai odihnitor. Mai ales aici, că evenimentul a fost cum se spune, la două sute de metri de Mănăstirea Văratec. Da!

Liniștea în care îți auzi bătăile inimii, la doi pași de Mănăstirea Văratec, este chiar firescul după care tânjim cu toții, iar părintele Pimen l-a tâlcuit pe îndelete în Cum să ducem o viață normală, în firesc, nădejde și smerenie.

Prima zi de festival: seara de deschidere a Festivalului Agape

Seara, m-am dus direct. Am văzut că eram cât de cât odihnit să zicem și am zis hai să mă duc de la început. Chiar dacă eu aveam conferința sâmbătă, m-am dus de vineri de la cinci și m-am așezat și eu între toți cei care erau acolo pe o bancă. Nu erau atât de mulți, dar na, la început erau vreo sută de oameni, după aceea tot au mai venit. Și au cântat la chitară câțiva tineri minunați. Au fost mai multe rânduri de tineri și toți au cântat minunat. Un scriitor o vorbit despre istoria locului, multe lucruri pe care chiar dacă mai citisem eu, nu le mai țineam minte, nu le mai știam, dar o intrat în amănunte despre toți scriitorii, despre toți care au trecut pe acolo, ce oameni minunați au fost. Toți treceau pe acolo pentru că erau locuri frumoase.

Erau locuri minunate și își găseau liniștea acolo. Chiar mi-o plăcut când o vorbit scriitorul, dar nu mai știu eu îl cheamă că nu prea țin minte în nume. Au fost și alții care au cântat și mi-o plăcut și un grup de 30 de fete cu profesoara lor. Doar un băiețel aveau în grup și 30 de chitare și toate cântau și cu vocea. Deci gândiți-vă, 30 de chitare, 30 de voci! Dar când auzeai cântările, ziceai că e o singură voce și o singură chitară. Adică se armonizau foarte bine și au cântat mai multe cântece frumoase. Iar la sfârșit a fost invitat părintele Galaction de la Mănăstirea sau Schitul Botuș, e de la Câmpulung Moldovenesc mai sus în munți, încolo, nu știu, n-am fost niciodată. Și o vorbit el o jumătate de oră, o oră, o vorbit frumos, cu dragoste și am stat până la capăt.

Tot evenimentul în sine a fost patru ore. Patru ore am stat și eu acolo nemișcat. Auziți ce țipă, ceva nu-i convine la un copil, îi cere ceva lui taică-său și nu îi dă. Uneori trebuie să fim atenți cu copiii. Dacă ajungem să le facem toate mofturile, la un moment dat când îi spui nu la ceva care nu-i bine pentru el, ajunge să țipe, să facă urât, pentru că s-o învățat să-i spui da la toate. Și atunci începe greul. Întâlnesc multe familii:

– Părinte, nu mai înțeleg! Ce să fac?

– Dar cum l-ai crescut din mic?

– Păi, na! Cu tableta, cu telefonul…

Răspunsul acela scurt, cu tableta și cu telefonul, se aude tot mai des de la părinții care vin la întâlniri duhovnicești precum Festivalul Agape, iar celor care se luptă cu ecranele în casă le stǎm alături prin Bone digitale: cum protejăm copiii de ecrane și fraude.

Patru ore de bucurie la Festivalul Agape, dar și patru ore de durere de umăr

Ei, acum sunt consecințele. În momentul când i le-ai luat din mână, face urât. De asta trebuie să avem grijă și în creșterea copiilor. Cere răbdare, nu-i ușor, dar culegi roadele mai târziu. De asta eu spun că mă bucur mult când văd copii aduși la evenimentele astea frumoase în natură. Și chiar au fost foarte mulți copii. Au fost în plus și copiii care au cântat, plus părinții care au venit cu mulți copii. Hai, în prima zi nu au fost atât de mulți, atunci seara, cum am spus, două-trei sute. O fost bine, o fost frumos, am stat patru ore. Chiar de nu mi-a fost ușor, că eu am probleme cu cervicalul, cu dureri mari care coboară în mâna dreaptă. V-am mai spus de ele, dar încă nu au trecut. Și sunt momente când am dureri mari.

Ei, și atunci primele două ore le-am scos. Tot mă durea, dar după aia au început dureri mari că mă strângeam așa și m-o întrebat cineva: ”Părinte, te doare stomacul?” că o văzut că mă strângeam. Zic nu stomacul, dar mă doare tot umărul, în mușchii de aici parcă-s cuțite înăuntru și orice mișcare a capului îmi dă dureri aici. Și acum am dureri, dar uneori sunt exagerate. Și ultimele două ore așa am stat, mă strângeam de durere. Dar pentru că evenimentele erau frumoase și cântau atât de frumos și copiii aceia, am zis că nu pot să plec pentru că dacă plec eu îi stârnesc pe mulți să plece dintre cei veniți. Că mulți chiar stăteau în spatele meu și așteptau o mișcare ceva ca să vină să ia binecuvântare și știam lucrul ăsta, că dacă eu mă mișc, se mișcă mulți după mine

Ș erau prea frumoase evenimentele ca să le stric eu prin plecarea mea. Și când o vorbit părintele la fel m-o durut și atunci am spus nu, o să stau cuminte până se încheie totul. Și am stat așa patru ore și o fost bine. Am avut bucuria aceea că am putut să stau și s-au bucurat toți.

Ceasurile acelea de durere răbdate în tăcere, ca să nu se risipească bucuria celor veniți la Festivalul Agape, în grădina de lângă Mănăstirea Văratec, sunt chiar crucea de fiecare zi pe care o poartă fiecare dintre noi, despre care am vorbit în De ce avem nevoie de purtarea crucii.

A doua zi de festival, 25 iulie, în grădina de lângă Pădurea de Argint

Bineînțeles, or venit oameni după aia la mine să mă întâlnească un pic și o fost bine, iar după aia mi-am văzut de drum și am plecat. A doua zi, sâmbătă, am stat liniștit, m-am odihnit bine dimineața și mi-am luat și eu la amiază gustarea acolo. Am avut la dispoziție tot ce am vrut acolo, doar că nu mi-o trebuit mie prea mult, că nu luam gustare dimineață și masă la prânz, mă duceam un pic mai târziu și aia îmi ținea și de gustare și de masă la prânz. De două ori pe zi era prea suficient. Și luam și o cafea. Și în prima zi am stat mai liniștit și m-am dus la ora 3 pentru că eu urma să vorbesc la 4.

Cumpătarea aceea de zi cu zi, cu o singură masă și un pic de cafea, l-a ținut pe părintele Pimen în putere în cele trei zile ale Festivalului Agape, iar despre postul care cuprinde deopotrivă trupul și sufletul am scris în Postul total ortodox: trupesc, sufletesc și duhovnicesc.

Rugăciunea de deschidere și Paraclisul de la Festivalul Agape

M-am dus de la 3 ca să fiu liniștit și să am timp, cum mi-o zis și doamna Camelia, să mă pregătesc pentru că mai erau câteva evenimente înainte de a vorbi eu. M-am dus și eu acolo frumos printre oameni. Erau veniți destul de mulți, dar după aia tot au mai venit pe parcurs. Și o făcut o rugăciune părintele Galaction de care v-am spus, că el e preot la schitul de acolo, după aceea au fost câțiva părinți de la Mănăstirea Sihla, care au cântat o parte din Paraclis. O fost așa ca un pic de deschidere. După aceea i-am rugat pe cei cu boxele să le mai regleze un pic. Oamenii erau mulți deja, trecuse de 2000 de oameni, adică era plină toată grădina aceea până departe. Și am zis oleacă boxele să le mai regleze ca să audă toată lumea.

Paraclisul cântat de părinții de la Sihla a așezat a doua zi de la Festivalul Agape, acolo lângă Pădurea de Argint, sub acoperământul Preacuratei, iar o prezentare bogată a vieții și a cinstirii ei se află în articolul Maica Domnului.

Trei ore de conferință ce au trecut foarte repede la Festivalul Agape

Că aveau patru boxe puse doar pe scenă și după aia am înțeles că s-o auzit peste tot, nu a fost problemă. Și pe la patru am avut și eu conferința, moderată de doamna Camelia, căreia i-am zis că o să stea cu mine pe scenă ca să mai pună întrebări. După aceea oamenii urmau să trimită întrebări scrise pe hârtiuțe și o fost bine. Am vorbit până la ora șapte, trei ore. Trei ore continuu, adică au fost întrebări de la doamna Camelia și după aia au început întrebările de la oameni, pe hârtiuțe, teancuri așa. M-o ajutat Maica Domnului și până la ora șapte nici nu mi-am dat seama când o trecut timpul. La un moment dat când s-o apropiat de șapte, mie mi s-a părut că am vorbit doar oră și am întrebat-o:

– Cât e ceasul?

– Păi, e aproape șapte!

Atunci am înțeles că au trecut trei ore. Da! Și o întărit și o ajutat Maica Domnului să fie bine. Și mă uitam la oameni, plină toată curtea aceea, peste două mii, pentru că după a doua zi, mi-o trimis doamna Camelia câteva imagini din dronă și parcarea cu mașinile și doar în parcare erau 600 de mașini. Plus localnici care au venit pe jos sau de la pensiunile din apropiere. Vă dați seama! De asta eu am zis că au fost aproape 3000 de oameni după câte s-au văzut așa. Doamna Camelia spunea depășise de 2000 numărătoarea voluntarilor care făceau înscrierile, plus cei care au tot venit. Da! M-am bucurat mult că au venit atâția oameni pentru că nu a fost ușor cu organizarea.

Teancurile de hârtiuțe cu întrebări urcate pe scena Festivalului Agape arată cât de însetați sunt oamenii de un răspuns limpede, iar un florilegiu de asemenea răspunsuri am adunat în Întrebări și răspunsuri despre har, repere, conștiință, asceză.

Luni de zile de pregătire pentru Festivalul Agape

Îmi spuneau și doamnele, Camelia cu celelalte, câte au întâmplat și ele, luni de zile pentru organizare, aprobări din toate direcțiile, de la primărie, de la ocolul silvic, de la toate cele necesare. Deci trebuie toate aprobările pentru un eveniment de-asta și nu toată lumea te înțelege din prima. Dar o ajutat Maica Domnului și s-a rezolvat. S-au găsit și oameni înțelegători, oameni care să ajute și ei cu ceva, că la o organizare de asta sunt și cheltuieli. Vineri, în prima seară, s-au adus gustări de toate pe o masă acolo, că atâta timp cât s-o cântat și așa, să servească ceva, sucuri, dulciuri, diferite lucruri, pentru fiecare câte ceva. Ei, toate astea costau, cineva trebuia să le aducă. Și în felul ăsta au decurs evenimentele frumos. Toate au mers bine, toate au fost să spunem așa, la locul lor.

Faptul că trei ceasuri de conferință au trecut ca unul singur este, mărturisește părintele, lucrarea Maicii Domnului, iar despre ocrotirea ei, simțită și în grădina de lângă Mănăstirea Văratec, pǎrintele a povestit și la Festivalul Agape, iar pe larg în Minunile Maicii Domnului.

Concertul Paulei Hriscu la Festivalul Agape

După ce am vorbit eu trei ore, eram transpirat, știți cum? Apa cursese prin haine. Vă dați seama, trei ore, iar organismul consumă destul de mult. Plus că înainte de a începe evenimentul am luat câteva guri de cafea ca să iau un pic de… că n-am mâncat înainte. Am zis că mănânc după aia ca să pot să fiu așa lejer și atunci am luat doar un pic de cafea. După ce am terminat eu o cântat Paula Hriscu, o știți, o cântăreață minunată. O cântat și ea aproape o oră câteva pricesne, câteva cântări frumoase și m-am bucurat că am întâlnit-o. Chiar o venit la mine și am îmbrățișat-o. De obicei când le vezi doar așa în imagini, ți se par mai mărișoare, dar e atâta, micuță și ea, adică s-o pierdut când am îmbrățișat-o, mică tare, era îmbrăcată în port național, așa.

Și m-am bucurat că am întâlnit-o, și ea s-o bucurat mult. Cât o cântat ea o oră am stat și eu retras deoparte. Încercau oamenii să se apropie de mine, dar o fost pază o îngrădit acolo să pot sta liniștit. Oamenii toți aveau cărți să le semnez și le-am zis să aștepte până termină și Paula, că nu voiam să-i stric momentul ei. Era momentul ei. O venit cu dragoste și s-o dăruit acolo. Eu dacă aș fi început să semnez cărți, toată lumea se îndrepta spre mine, nu mai era atent nimeni. Și vă dați seama cum te simți într-un moment din ăsta în care tu vii să cânți și vezi că lumea nu prea mai e atentă la tine și se ocupă cu altceva. Și de asta n-am vrut, am spus nu. Când se termină momentul ei, abia atunci.

Pricesnele cântate în port național au așezat peste grădina de lângă Pădurea de Argint o liniște pe care numai muzica curată o poate dărui, iar cei care au ascultat-o la Festivalul Agape știu bine acest lucru; despre puterea ei asupra sufletului am vorbit în Muzica.

După orice conferință, urmează autografele, lângă Pădurea de Argint

Mi-au pregătit ei undeva la marginea Pădurii de Argint, o masă cu un scaun acolo, cu tot și după ce s-o terminat momentul ei m-am dus acolo și au stat oamenii la rând și am semnat și cărți vreo oră, dar m-au ajutat foarte mult voluntarii. De ce? O stat unul de o parte, unul de-o parte, doi în față și îmi puneau cărțile în față, că eu nu mai puteam, eram epuizat, aveam dureri și am spus că eu nu pot să ridic nici capul că-mi provoca dureri și nici mâinile. Și am zis că singura cale e să mi le puneți deschise în față, eu doar să le semnez fără să ridic mâinile de pe masă. Și în felul ăsta am semnat continuu, nu știu câte sute de cărți au fost, dar am semnat continuu oamenilor care au venit, bineînțeles, cărți scrise de mine.

Sutele de cărți semnate la Festivalul Agape, la o masă așezată chiar lângă Pădurea de Argint, spun mult despre setea de citire duhovnicească a oamenilor, iar cine vrea să afle cum se citește cu folos va găsi un cuvânt limpede în Lectura cărților duhovnicești.

Oamenii au stat trei ore și au ascultat cu bucurie, la Festivalul Agape

Unii le aveau de acasă, alții le-au cumpărat, că au fost aduse de cei care au organizat evenimentul. Le-am semnat așa, cu drag, cum am putut. Mai cereau oamenii: ”Părinte, dar binecuvântează-mă!”, să le pun mâna pe cap și voluntari știau și le spuneau: ”Părintele nu mai poate ridica mâinile”. Deci chiar nu mai puteam. Și doar am stat așa ca robotul cu capul plecat că nu nu puteam nici să-l mai ridic, nici nu-i vedeam pe oameni, doar semnam. Și am reușit până la ultima carte și m-am bucurat că au fost toți mulțumiți. Zic: dacă ei au făcut răbdare trei ore să mă asculte… Și mă uitam la ei, unii au stat pe scaune, alții au stat pe iarbă, alții în picioare, dar nimeni nu a plecat nicăieri. Trei ore nemișcați.

Și am înțeles dragostea lor cât era de mare, să stea trei ore să mă asculte. Eu spuneam de multe ori: o predică nu trebuie să dureze mai mult de o oră că aduce plictiseală. Dar totuși oamenii au stat trei ore și au ascultat. Când să plec fiind deja epuizat, puseseră câteva mese cu gustări pentru ca oamenii care au mai rămas să guste ceva. Mulți plecaseră și zic: hai, am gustat și eu ceva, ce era fără carne pe acolo un pic așa. Dar pentru că eram transpirat și obosit, deja mă înțepau rinichii și am început să tremur. Era răcoarea serii și îmi clănțăneau dinții în gură în mijlocul verii. Chiar acolo era și familia din zona Bucureștiului la care mai stau eu, au venit și ei la eveniment.

Erau cazați la aceeași pensiune și am zis: ”Măi, dacă tot ați venit…”, că eu cu ei am fost cu mașina, cu ei înapoi, cumva au avut grijă de mine tot timpul și le-am făcut semn: ”Gata, plecăm că nu mai pot, tremur”. Am plecat și s-o încheiat seara. Deci, exact șase ore am stat acolo cu toate momentele astea, de la trei și ceva să zicem, până la nouă și jumătate. S-au încheiat evenimentele și am plecat, dar am avut mulțumirea asta că oamenii au plecat mulțumiți și că nu am ajuns să zic că nu mai pot și să-i las la jumătate, nu. Au venit cu drag de toate colțurile țării, din București, Timișoara, din multe locuri au fost. De asta am zis că au fost aproape 3000 de oameni. Mulți nu se așteptau să vină atât de mulți la un eveniment care s-o organizat prima dată.

Și după s-o încheiat seara m-am retras și eu acolo unde eram cazat. Chiar acolo aveau pe cineva, o rudă de-a lor, care știa să facă masaj. Și seara când veneam epuizat și cu dureri mari, când mă vedeau oamenii la care mâncam, ziceau: ”Părinte, nu putem să te lăsăm așa! Hai, că-l chemăm repede, măcar un pic de masaj” și-mi făceau câte un pic ca să-mi dea drumul la dureri, la blocajul de aici ca să mai pot funcționa a doua zi.

Dragostea acelor oameni care au stat trei ceasuri nemișcați în grădina Festivalului Agape nu izvorăște din altceva decât din setea după Hristos, singura care ne împlinește cu adevărat, după cum am arătat în Fericirea adevărată este în Hristos.

Ziua de 26 iulie, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Văratec

Și după aia duminică, că așa era în program, ne-am dus la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Văratec. Am stat acolo la Sfânta Liturghie și ne-am împărtășit. Au venit foarte mulți oameni, chiar biserica era plină, iar afară iarăși plină toată curtea. S-o încheiat, m-o rugat Maica Stareță să spun un cuvânt și acolo la încheierea Sfintei Liturghii și am vorbit un pic și acolo. După aceea, când am ieșit afară, abia am reușit să trec printre oameni, era plin. Toți s-au îngrămădit, m-au înconjurat, a trebuit să vină Maica Stareță cu câțiva oameni să-mi deschidă cărare ca să pot ieși. Dar oamenii erau cu dragoste, deci nu veneau că nu știu ce. Și am reușit până la urmă să ies ușor așa printre oameni.

M-au rugat cei de la Trinitas și am făcut și un interviu și cu ei acolo într-un cerdac. Și după aceea, mi-a zis doamna Camelia că urmează un picnic în pădure. Maica Stareță mă invitase la masă, dar am zis: ”Maică, mă iertați, dar dacă eu tot am venit la evenimentul ăsta, mă țin de ei, mă duc și eu la picnic în pădure”. Și o fost un loc frumos acolo. Deja nu prea mai puteam, am stat și am servit și eu un pic ceva acolo. Și pentru că s-au lungit momentele, o fost și o lansare de carte, am stat o perioadă și m-o înțeles și doamna Camelia, o văzut că mă țineam de mână aici, de durere și zice:

– Părinte, doare rău?

– Măi, doare!

– Bine, hai!

Și atunci mi-am făcut un pic de loc așa, fără să înțeleagă oamenii că plec, că na, erau vreo 200 de oameni acolo, veniți la picnic și am plecat. M-am retras acolo la cazare, am mai stat un pic să-mi revin și cu familia care era din București, își doreau tare mult să mergem la Sihla. La 5 seara am plecat la Sihla. I-am dus peste tot, pe la peșteră, pe munți pe acolo, i-am tras după mine pe toate dealurile alea. Atât de mult s-au bucurat că or văzut locuri noi și seara ne-am întors la cazare.

Cele trei zile s-au încununat cu Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Văratec, iar pentru cine dorește să pătrundă mai adânc rânduiala ei, o prezentare temeinică se află în Dumnezeiasca Liturghie.

Un îndemn de la Festivalul Agape: vizitați locurile lui Eminescu

Deci am vrut să vă spun câteva cuvinte despre evenimentul Agape, care o fost aproape de Mănăstirea Văratec. Când aveți ocazia, să nu evitați locurile astea că-s minunate! Locurile lui Eminescu, lui Creangă, lui Sadoveanu, toți au trecut și s-au plimbat pe acolo. Faceți-vă timp și vizitați-le că-s minunate!

Codrii de aramă și Pădurea de Argint au rămas în versul lui Eminescu așa cum au rămas și în inima celor veniți la Agape, iar câteva dintre aceste versuri puse pe note le puteți asculta în Muzică pe versuri de Mihai Eminescu.

Invitație la Craiova pentru 27 august

Și ca încheiere, să știți că pe 27 august o să fiu la Craiova. Mitropolitul Irineu mi-o trimis invitație ca să vin la întâlnirea tinerilor ortodocși din zona aceea. O să fie pe 27, seara la ora șase conferința la care o să vorbesc eu. Evenimentul durează trei zile, dar pe 27, de Cuviosul Pimen au programat cuvântarea mea. Că m-au rugat mult când pot să vin și am zis: ”Măi, mai în timpul verii” și atunci au zis: ”O punem de Cuviosul Pimen” și atunci o să vin să vorbesc. Găsiți pe internet tot evenimentul, cu programul și intrarea e liberă, poate să vină oricine vrea acolo la Craiova. Da, dragilor? Deci care vreți, nădăjduiesc și eu să fiu bine, să ne întâlnim cu drag acolo, la Craiova. Da?

După Festivalul Agape urmează întâlnirea tinerilor ortodocși de la Craiova, iar despre ceea ce așteaptă Biserica de la tineri și tinerii de la Biserică am vorbit în Educația duhovnicească a tinerilor: caracter și echilibru în Hristos.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți Sfinții,

Amin!

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!