Întrebări și răspunsuri despre: veșnicie, renunțarea la sine, rugăciune…
26 iulie 2026
În această sesiune de întrebări și răspunsuri pe care am filmat-o cu pelerinii prezenți la Chilia noastră athonită, am vorbit despre viața duhovnicească așa cum o trăim astăzi: cum ne păstrăm pacea când lumea fierbe, de ce spovedania rămâne cheia creșterii duhovnicești, ce ascund terapiile New Age și cum ne afectează ecranele copiii. Am atins și subiecte mai grele, divorțul, suferința celor nevinovați, jurământul, postul Bisericii. Firul comun rămâne unul singur: întoarcerea la Hristos ca viață în Hristos, asumată în fiecare zi.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, ca de obicei, facem o filmare cu o sesiune de întrebări și răspunsuri. Și, pentru că avem niște grupuri pe care le cunosc, niște grupuri foarte… așa, deosebite, din cauza asta am spus că o să facem o filmare cu ei și aștept de la ei întrebări. Răspunsurile o să încerc să le dau eu și, ca să nu ne mai lungim, o să-i rog pe băieți să pună întrebări.
Dacă aveți întrebări, spuneți. Spuneai că ai. Ai?
Pelerin: Părinte, aș prefera un pic mai târziu.
Părintele Teologos: Mai târziu, sigur. Când ne încălzim.
Aveți întrebări, băieți? Părinte, aveți? Spuneți.
Liniștea și pacea sufletului în vremuri de criză: Cum să ne întărim credința și viața duhovnicească
Pelerin: Cum îi liniștim pe oameni în ceea ce privește ce se întâmplă acum în Iran și în Orientul Mijlociu? Ce metode să avem pentru a-i liniști pe credincioși? Câteva mijloace, metode eficiente.
Părintele Teologos: Sigur, deci, întâi trebuie să vă rugați. Și primesc și eu foarte multe mesaje pe tema asta, mesaje halucinante, cum să spun, nu pentru că sunt agresive sau… înțelegi ce vreau să spun? Din contră, cu foarte mult respect, cu toate că eu sunt nevrednic de respectul celor care mi se adresează, dar caută în tot felul de… adică salvarea în cristale, în arome, în planete, horoscopul, da? Numere, numerologie și alte lucruri de genul New Age. O foarte periculoasă…
Pelerin: Abordare.
Părintele Teologos: Da, abordare. O foarte periculoasă ideologie, o foarte periculoasă salată, un sincretism de ideologii, la ora asta, numit New Age. Așa. Care mută mântuirea de la credința în Hristos la credința în toate lucrurile astea, da? Cum spuneam, începând de la cristale, arome și plante și terminând cu astrele, stelele și numerele.
Deci, trebuie ca omul să aibă conștiința faptului că trebuie să se roage. Trebuie să aibă conștiința faptului că Dumnezeu este Hristos, Care a murit și a înviat. Chiar a murit! Chiar S-a răstignit!
Avem mai multe dovezi despre învierea lui Hristos decât despre existența lui Iulius Cezar. Dar, pentru că nu se face propagandă împotriva lui Iulius Cezar și nu se face propagandă împotriva lui Hristos, din cauza asta oamenii sunt mult mai siguri de existența lui Cezar decât de învierea lui Hristos. Chit că eu personal cunosc oameni care L-au văzut pe Hristos înviat, sau pe Maica Domnului. Sigur.
Revenind. Deci, clar, trebuie să se roage. Clar trebuie să-și deschidă inima către Dumnezeu. Și asta nu este o evitare a răspunsului; din contră, accentuez încă o dată: este chiar un răspuns concret, pentru că, dacă omul nu are credință, o credință simplă, cum aveau bătrânele noastre — știți la ce mă refer —, atunci nu un război din Iran și așa mai departe, lucruri mult mai… creșterea prețurilor sau s-a întâmplat nu știu ce, sau un cutremur, sau… Știți că au fost, în Sfântul Munte, cutremure. Bun, ok.
Dacă n-ai credință, orice lucru îți provoacă anxietate și, din cauza asta, la ora asta avem pandemia bolilor de nervi și pandemia singurătății, care sunt strâns legate între ele.
Deci, primul lucru: oamenii trebuie să înțeleagă că trebuie să-și crească măsura duhovnicească, punct.
Sigur că în Iran este un malaxor; e vorba de războiul între evrei și iranieni până la ultimul american, cam asta se întâmplă. Așa. Ei, și vedeți și acolo ce înseamnă să fii departe de Dumnezeu, pentru că și evreii și iranienii sunt departe de Dumnezeu, da? Clar. Nici unii, nici alții nu sunt creștini, da? E adevărat că evreii i-au atacat pe iranieni, ca să fim așa foarte sinceri.
Ei, și clar că Dumnezeu a îngăduit — nu a dorit — a îngăduit treaba asta pentru păcatele lor. Nu poți să spui „pentru virtutea lor”, da? Ei, pe de altă parte, ce ne interesează pe noi?! Adică nu-i războiul nostru, da? Pe mine mă interesează cum pot să-mi iubesc soția mâine mai mult decât astăzi. Cum pot să-i ofer mai mult timp doamnei mele și copiilor mei mâine mai mult decât astăzi. Faptul că pe mine mă interesează o problemă geopolitică majoră, la care nimeni nu are o soluție convenabilă — să spun așa — nimeni. Asta înseamnă că ori am rezolvat toate problemele mele personale, ori suferi de întunecarea mândriei.
Adică, bun, tot respectul pentru cei care mor acolo, că de obicei mor — adică oamenii care… nimeni n-ar trebui să moară, dar înțelegi ce vreau să spun — adică nu mor cei care au generat războiul, ci, de obicei, mor oamenii de rând.
Ei, haideți să ne concentrăm pe creșterea duhovnicească a noastră. Hai să avem conștiința faptului că suntem colonie, că suntem colonie; hai să avem conștiința faptului că suntem manipulați, că suntem manipulați. Așa. Hai să avem conștiința faptului că suntem păcătoși și ne certăm din nimic — din nimic — cu doamna noastră, cu copiii noștri, cu colegii de muncă, că nu mai suntem în stare să comunicăm; e o mare problemă comunicarea astăzi, adică vezi că oamenii nu mai știu să vorbească între ei, da?
Hai să rezolvăm problemele astea și, după aceea, discutăm și despre problemele geopolitice, la care numai bunul Dumnezeu poate să rezolve lucrurile — și nici El, de ce? Pentru că El se limitează la limitele libertății umane. Adică, trebuie ca omul să conlucreze astfel încât Dumnezeu să lucreze, da?
Asta e foarte important. Și omul trebuie să revină cu picioarele pe pământ, să știe: bun. Ok, mă gândesc eu cum spuneam, și discut geopolitică, dar eu ce fac acum în familia mea, nu? Eu mă cert cu colegul de muncă, mă cert cu Bobinel, cu Stropinela, așa mai departe.
Ei, hai să rezolvăm problemele astea pe care le ai tu. Când te-ai spovedit ultima dată? Chiar am întrebat pe unul — unul spunea… chiar în seara asta a fost, mă rog, sper că… nu știu dacă e de față, să mă ierte dacă e de față. În orice caz, discutam; chiar mă întrebaseră și ei problema asta, și le-am spus: „Băi, fraților, trebuie să vă rugați ca să creșteți harul în lume, să creșteți energia necreată a lui Dumnezeu în lume.”
Ei, și îmi spune: „Eu, părinte, eu mă rog pentru toată lumea.”
Și atunci, pe mine m-a informat — da, m-a informat puțin harul — și îi spun: „Bun, ok, când te-ai spovedit ultima dată? Și el se uită așa la mine, cu o privire din aceea albă, știți, așa ca… Așa. „Păi”, zice, „m-am spovedit când m-am căsătorit și când m-am botezat.” Și izbucnește în râs unul de lângă, iar ăștia își dau seama că făcuse o greșeală. Zice: „Când am botezat, când am botezat copii.” Știi?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Care tot e o greșeală, dar, na, am închis gura pentru că, da, vă dați seama. Și am spus: „Nu, trebuie să te spovedești în fiecare lună, cel mai rar, cel mai rar. Trebuie să ai o viață duhovnicească susținută.” Și el se uita la mine și zice: „Dar, părinte, eu nu am păcate, eu nu am făcut nimic.” Adică, nu… Și vezi întunecarea minții, știți, acea întunecare pe care o are omul în clipa în care intră în camera sa. Care cameră este întunecată și totul e perfect. Trebuie să aprinzi becul ca să vezi mizeria, dezordinea din cameră. Trebuie să-ți asumi că ai o problemă, da? Că vezi, vine la spovedanie… chiar venea unul la un moment dat, mă rog, eu am fost martor, intră înăuntru: „Părinte, nici nu știți pe cine aveți în față! Ca mine sunt doar cinci pe planeta asta!” Vorbesc foarte serios! Dar și preotul a fost la înălțime și a spus: „Slavă lui Dumnezeu că sunt doar cinci ca tine, că altfel… că altfel vai și amar de capul nostru.”
Pelerin: (râsete ușoare)
Părintele Teologos: Ei, și după care zice: „E, hai să te întreb eu.” Și l-a întrebat, și a ieșit, și a ieșit, și a ieșit. Înțeleți ce vreau să vă spun, știi?
Deci, haideți să ne concentrăm pe măsura noastră duhovnicească. Sigur că trebuie să ținem un ochi, trebuie să fim puțin informați, dar să nu fim ieșiți din minți. Adică, să nu avem pe primul plan problemele altora pe care nu le putem influența. Apropo de asta, și tema Antihristului, care apare și reapare în continuu la orice criză majoră, da? Să ne concentrăm pe desăvârșirea noastră și atunci vom fi cu adevărat fericiți și, într-un mod paradoxal, vom rezolva și problema unui conflict major, relativ la cadrul foarte… mai strâmt sau mai larg în care putem să acționăm noi. Cred că asta este răspunsul.
Pelerin: Da. Mulțumim!
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!
Despre cum se hrănește efectiv viața duhovnicească atunci când lumea fierbe, am vorbit pe larg în materialul nostru Puterea rugăciunii, iar pentru o privire calmă asupra fricii ca patimă, vă recomand și pagina Tămăduirea fricii prin frica de Dumnezeu de pe crestinortodox.ro.
Terapiile New Age și necesitatea transformării interioare în viața duhovnicească
Alte întrebări mai aveți?
Pelerin: Ași vrea să…
Părintele Teologos: Sigur, zi.
Pelerin: Părinte…
Părintele Teologos: Te-ai trezit. Ha-ha!
Da, zi.
Pelerin: Având în vedere răspunsul foarte documentat al dumneavoastră la ultima întrebare și având în vedere problemele oamenilor, unii au probleme la muncă, alții cu soția, soțul, boli, foarte mulți oameni, cel puțin în România, aleg să meargă pe calea constelațiilor familiale, pe calea terapiilor Reiki, pe calea, poate, șamanismului sau să meargă în Peru să…
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: …bea o ayahuască sau… Ce părere aveți despre tratarea acestor terapii? Să spunem… Uite, vă dau un exemplu, am înțeles chiar că pe această parte de constelații familiale s-au autorizat, chiar, prin Ministerul Muncii, adică poți să fii terapeut pe această parte.
Părintele Teologos: Da, șaman, de meserie, sigur că da.
Pelerin: Adică…
Părintele Teologos: Da, e o mare problemă. Că toate astea se înscriu în New Age-ul de care ai vorbit înainte.
Pelerin: În New Age. Exact, asta vroiam să fac referire la…
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: …New Age.
Părintele Teologos: Ok, sigur.
Pelerin: Sunt temeri, sunt preocupări ale unor creștini.
Părintele Teologos: Da, e o mare problemă. Că toate astea se înscriu în New Age-ul de care ai vorbit înainte.
Pelerin: În New Age. Exact, asta vroiam să fac referire la…
Părintele Teologos: Sigur, da. Deci toate lucrurile astea… Bine, asta e deja, întradevăr cum spune…
Cum spune colegul de suferință. Deja se intră… De fapt și celelalte sunt practici demonice, dar astea sunt și mai și, știi? De ce? Pentru că omul nu dorește să se transforme. Problema cea mare cu creștinismul și mai ales cu Ortodoxia, care este creștinismul adevărat, este faptul că vorbim de terapeutică.
Pelerin: Terapeutică.
Părintele Teologos: Bun. Știu că tu lucrezi în informatică, dar știu că ai un domeniu medical.
Deci, Biserica este spital pentru păcătoși. Adică tu, fiecare dintre noi, trebuie să ne luăm terapia, trebuie să ne luăm medicamentele, pastilele. Nu le iei, degeaba te crezi tu ortodox pentru că tu tot o să rămâi bolnav sufletește. Înțelegeți ce vreau să spun? Ei, pentru că eu nu doresc să mă vindec; într-un mod paradoxal, nu doresc să mă vindec. De ce nu doresc să mă vindec? Pentru că asta înseamnă renunțarea la idolul de aur din inima mea, la vițelul de aur din inima mea, la egoismul din mine.
Pelerin: Ok.
Părintele Teologos: Cine sunt eu? și așa mai departe. Ei, și atunci doresc un buton. Adică doresc — cum spuneam —, hai să nu dau exemple acum, dar să spun așa, global, niște substanțe psihoactive; doresc, apropo, constelații familiale, adică dau în bile și mi se apare…
Pelerin: Strămoșii sau… asta am înțeles, nu știu, am auzit.
Părintele Teologos: Da, sigur, dacă vrei să…
Pelerin: Am înțeles tot felul de… Eu nu am…
Părintele Teologos: Este o schimonosire a spovedaniei. Constelațiile familiale sunt o schimonosire a spovedaniei și un răspuns care nu implică transformarea ta. Nu implică conștiința păcătoșeniei tale, să spun așa. Ceilalți îți dau, îți pun și așa mai departe. Deci tu o duci rău nu pentru că ai greșit, ceea ce e adevărul, ci spui că o duci rău pentru că în copilăria ta… și, mă rog, strămoșii și așa mai departe.
Pelerin: Au greșit acum trei generații, 40 de ani…
Părintele Teologos: Exact, sigur, sigur.
Pelerin: Adică ne agățăm de un film care…
Părintele Teologos: Da, da. Oricum, nu tu ești de vină.
Pelerin: Să nu aruncăm vina…
Părintele Teologos: Altundeva. Știi?
Pelerin: Ok.
Părintele Teologos: Și atunci…
Pelerin: Asumarea, practic.
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: Lipsa de asumare.
Părintele Teologos: Evident. Și duritatea inimii tale rămâne. Că acolo este problema cea mai mare; problema cea mare este să spargi duritatea inimii tale. Pentru că, apropo, că amândoi suntem în informatică, știi foarte bine că, în domeniile astea de… bine, nu-i cazul meu, dar în domeniile de elită, să spun așa, de performanță, e cineva care poate să fie un specialist, știe multe și, pe tema asta, devine o inimă foarte dură: „nu mă înveți tu pe mine, lasă că știu eu mai bine” și așa mai departe; se însingurează…
Pelerin: Majoritatea ajung…
Părintele Teologos: Da…
Pelerin: Unii ajung acolo.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Se însingurează, sunt foarte intoleranți la critică, se îngustează, dar nu numai că se îngustează, ci se chinuie pe sine și îi chinuie și pe ceilalți. Acolo este problema cea mare, înțelegi? Și atunci toată viața lor este o viață de însingurare și toți sunt de vină, în afară de mine însumi. Ei, păi stai puțin… Înțelegi ce vreau să spun?
Pelerin: Am înțeles.
Părintele Teologos: Și iadul este, de fapt, însingurarea veșnică. Ăsta este iadul. Și e trist, pentru că îl vezi pe celălalt, specialist, ditamai, care este, știi, așa ca un avion foarte bun, un avion de ultimă generație, dar n-ai cheile la el; cu coada strâmbă. Înțelegeți ce vreau să spun?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Adică vrei, dar nu e… E toxic. Și e toxic nu numai pentru tine, ci întâi de toate pentru el, știi?
O analiză detaliată a acestor curente periculoase, precum și a impactului lor asupra vieții duhovnicești, am dezvoltat-o în materialul Înșelarea New Age: energie, reîncarnare, yoga și Reiki, iar pentru rădăcinile căderii lumii moderne în astfel de soluții iluzorii, vă recomand și Marea înșelăciune a societății moderne.
De ce spovedania este esențială în viața duhovnicească
Deci, din cauza asta, spovedania este esențială. De ce? Pentru că spovedania, numărul unu, te smerește și, numărul doi, în spovedanie există harul Duhului Sfânt, care îți iartă păcatele, te dezleagă. Deci, oricât de bun psiholog ai fi tu, oricât de bun — hai să nu zic șaman, că ferească bunul și sfântul Dumnezeu! — oricât de bun… sfătuitor, dacă vrei, ai fi tu, oricât de bun specialist ai fi tu, preotul are de la Dumnezeu, nu prin virtutea sa, care virtutea sa poate să fie mai mare sau mai mică, nu? Are de la Dumnezeu, prin hirotonia sa, are darul dezlegării păcatelor. Deci, dacă omul se spovedește, el simte acea eliberare, cred că ai simțit-o și tu.
Pelerin: Da! Da!
Părintele Teologos: Acea eliberare, acea ridicare a energiei demonice de pe om. De aceea spovedania este esențială, trebuie să te spovedești.
Pelerin: Și practic ar fi bine să aleagă un preot…
Părintele Teologos: Clar!
Pelerin: …un duhovnic să meargă, să-i spună ce au pe suflet.
Părintele Teologos: Sigur, sigur.
Pelerin: Și se…
Părintele Teologos: Și se rezolvă de acolo încolo.
Pelerin: Prin canoane, prin…
Părintele Teologos: Sigur, duhovnicul rezolvă. Nu e neapărat (nevoie de) canoane; trebuie să știi că canoanele nu sunt neapărat, adică dacă vrem canoane ca o practică ascetică pentru păcat, nu. De obicei se dau pravile, adică program duhovnicesc zilnic, adică „fă asta în fiecare zi” și de aici crește și merge mai departe.
Pelerin: Am înțeles.
Părintele Teologos: În regulă?
Pelerin: Mulțumesc frumos, părinte!
Pentru cei care doresc să așeze spovedania în centrul vieții duhovnicești, am dedicat un material amplu în Spovedania, iar o așezare clasică a Tainei Pocăinței găsiți la pagina Pocăința, mărturisirea și Taina Spovedaniei.
Pregătirea pentru spovedanie și Împărtășanie: Comportamentul credinciosului înainte și după
Părintele Teologos: Poftiți!
Pelerin: În același context…
Părintele Teologos: Hmm!
Pelerin: …, al Postului Paștelui, al spovedaniei, am observat că sunt foarte multe cazuri de… duhovnici și credincioși, mă rog, persoane care doresc să se spovedească, dar nu se pot împărtăși din anumite motive.
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: Ce recomandați să… nu știu, atât pentru creștini, cât și pentru duhovnici, să facă în cazul acesta, când un creștin își dorește foarte mult să se împărtășească, dar duhovnicul nu poate să-l împărtășească din anumite motive și…
Părintele Teologos: Da, sigur.
Pelerin: Și creștinul chiar dorește… asta.
Părintele Teologos: Treaba asta.
Sigur. Deci există prevenirea, adică există managementul comportamentului de dinainte de spovedanie și de după. Înainte de spovedanie trebuie să ne pregătim…, adică să avem experiență duhovnicească. Întâi de toate, Sfânta Scriptură, Noul Testament, în principal, după care Sfinții Părinți, și întrebăm, astfel încât să știm care sunt păcatele opritoare de Sfânta Împărtășanie. Și, de obicei, se cam știu, da? Bun. Și atunci trebuie să ne pregătim să nu le facem. Să nu le facem, că știi că, dacă mergi și trebuie să mergi. Așa. O să spună părintele: „Frate, fiule, asta e.” Știi?
Deci, asta este înainte. Și, de fapt, din cauza asta trebuie, aici, dincolo de detonarea energiei demonice, spovedania ne ajută foarte mult și prin această verificare, prin această responsabilizare, adică: „Mă, trebuie să mă duc și trebuie să spun și, clar că părintele nu mă poate împărtăși când n-am făcut… cu Stropinela”, înțelegeți ce vreau să spun? Așa. Bun.
Pentru că, altfel, omul… Adică nu vorbesc de tine, vorbesc de mine, care sunt o ființă foarte vai și amar de capul meu, dacă nu mă spovedesc: „A, nu contează”, înțelegeți? Sub mantia anonimatului, sub mantia secretului, devin un ticălos, să spun așa, știi?
Bun, revenind, deci asta e înainte. Și, foarte important, trebuie să avem grijă. După, trebuie să accept treaba asta înăuntrul meu. Că, dacă eu nu accept, atunci mă toxific și nu mai pot să înaintez duhovnicește, pentru că, în continuu, spun: „Dar de ce? Nu, dar de ce? Dar de ce? Dar de ce? Dar de ce?” Și asta este demonic. De la diavol provine și te ține acolo, știi, ca și hamsterul ăla care aleargă în rotița aia, știi? Face cu tine sau, mă rog, cu persoana respectivă, face diavolul ca și cu mașina de spălat, ca și cu uscătorul de rufe, și ieși afară uscat de har.
Deci, din cauza asta, în clipa în care se întâmplă treaba, să spui: „Doamne, iartă-mă!” Sigur că, uneori, este puțin cam dur, asta este, mergem mai departe. Dacă este un canon și crezi tu că este un canon dur și conștiința te mustră și așa mai departe, du-te la altcineva, dar nu preot, ci la cineva deasupra: arhimandrit, arhiereu. „Părinte, știți, m-am spovedit și pentru asta am primit canonul ăsta. Sfinția voastră, ce spuneți?”, știi?
Și atunci el are puterea să te dezlege, adică să-ți dea un canon mai mic sau unul mai mare. Dar, de obicei, mai mare nu se dă, mai mic. Te poate dezlega, dar trebuie să știi că lucrul ăsta nu se întâmplă des, pentru că, de obicei, validează pe preoți și, de obicei, lucrurile sunt destul de clare în privința asta.
Pelerin: Iertare!
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: Am auzit foarte multe persoane, adică foarte multe, destul de multe persoane…
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: …care s-au spovedit, dar, din anumite motive, nu au fost împărtășite. Din anumite circumstanțe, nu știu, sunt în anumite circumstanțe în care duhovnicul, preotul, nu au dorit să-i împărtășească.
Părintele Teologos: Am spus.
Pelerin: Ce le recomandați persoanelor respective să facă?
Părintele Teologos: Am spus: trebuie să accepte situația sau, dacă… Stai puțin, deci numai puțin, dacă preotul le-a spus: „Nu te împărtășești până în data de…”, el nu trebuie să se împărtășească.
Pelerin: Fără dată.
Părintele Teologos: Fără dată.
Pelerin: Până când o… realizează o problemă.
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: Dar fără să spună problemele. Adică motivul pentru care…
Părintele Teologos: A, motivul?!
Pelerin: …nu se împărtășește.
Părintele Teologos: A! Bun. O, numai puțin, deci dacă el nu te împărtășește și nu îți spune niciun motiv și nu îți dă niciun canon, atunci poți să mergi la un alt preot.
Pelerin: La un alt preot.
Părintele Teologos: Da, sigur, la un alt preot. Dar dacă îți dă canon, atunci trebuie să mergi la cineva superior, clar, pentru că altfel nu. Și iarăși trebuie să știi că trebuie întrebat. De exemplu, să vă spun un caz, și asta e foarte important, apropo, trebuie să știți. M-a impresionat foarte mult cazul respectiv.
Era un băiat cu o fată; ei trăiau necununați, trăiau de fapt în adulter, în curvie — în curvie trăiau, pentru că adulter înseamnă că ești căsătorit cu altcineva. Trăiau în curvie și duhovnicul află treaba asta, îl întreabă pe respectivul: „Când ai avut relații intime cu prietena ta ultima dată?”, și el spune: „Înainte să vin în Sfântul Munte.”
Și atunci părintele îi spune: „Dacă te căsătorești cu ea, atunci te poți împărtăși. Dacă nu, o să te împărtășești… la sfântul așteaptă.” Da, foarte departe.
Și el spune: „Sau clar trebuie să te desparți de ea.” Și el spune: „Părinte, stați, că eu o să mă căsătoresc cu ea când mă întorc. Deci am cerut-o în căsătorie și când mă întorc o să mă căsătoresc cu ea.”
Și el zice: „Foarte bine, slavă lui Dumnezeu. Deci, dacă e să te căsătorești cu ea, te poți împărtăși cu ea când te întorci, în 2-3 săptămâni.”
De ce? Pentru că îți asumi. Îți asumi, vine harul lui Dumnezeu asupra ta, vine „clopotul harului” și atunci se rezolvă, intri în rânduială și, bineînțeles, te poți împărtăși.
Dacă omul trăiește în afara legii Bisericii, în afara rânduielii, atunci, cum spuneam: „La anul și la mulți ani”, știi?
În regulă?
Pelerin: Da. Sărut-mâna.
Părintele Teologos: Alte întrebări? Prefer de la voi, băieți.
Pelerin: (râsete ușoare)
Părintele Teologos: Imediat s-au ascuns după termos.
Pelerin: (râsete ușoare)
Părintele Teologos: Bine, când aveți voi întrebări… Sunt doi băieți, voi nu-i vedeți pe cameră, sunt doi băieți foarte drăguți. Ce vârstă aveți?
Pelerin: 13 ani.
Părintele Teologos: 13 ani, slavă lui Dumnezeu! Bun. Deci, când aveți voi întrebări, eu îi opresc pe toți și puneți voi întrebări. În regulă?
Pelerin: Bine, părinte.
Părintele Teologos: Bun.
Ziceți!
Pelerin: Sărut-mâna, părinte!
Părintele Teologos: Doamne ajută!
Pelerin: Eu mulțumesc că am ajuns și de data asta la Sfântul Munte. Era să n-ajung, pentru că, de sărbătoarea Bunei Vestiri, am avut o criză digestivă foarte urâtă.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Pelerin: Și, dacă nu vă anunța Ionuț și dumneavoastră nu mă țineați și pe mine în rugăciuni, cred că nu ajungeam.
Părintele Teologos: Eh!
Pelerin: Mă opream în drum la vreun spital. Cu perfuzii am reușit, niște ceaiuri… Întrebarea mea era…
Pelerin: Niște ceaiuri… stai, stați, că nu…
Pelerin: Niște ceaiuri făcute de bunici…
Pelerin: Nu cu șamani!
Pelerin: …, dar cu măr, foi de dafin și nu mai știu ce.
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Întrebarea mea era: din punctul meu de vedere, și poate și alții s-au confruntat, de ce primim astfel de piedici în momente în care ne dorim sau ne planificăm să ajungem la Sfântul Munte Athos, la dumneavoastră, sau la orice biserică la care ne dorim să ne ducem.
Părintele Teologos: Sigur, pentru că există diavol. Diavolul luptă crunt, mai ales astăzi, astfel încât să nu aveți experiența lui Dumnezeu, da? Diavolul este un tip de minte, o specie de minte, adică un înger, foarte rău, foarte concret, foarte experimentat și foarte activ. Astăzi are o putere înfiorătoare; apropo, vedeți de războaiele care se întâmplă și așa mai departe, și atunci clar că luptă foarte puternic. De ce? Pentru că voi, în lume, nu aveți experiența lui Dumnezeu, a harului lui Dumnezeu, sau o aveți mult mai mică. Înțelegi ce vreau să spun?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Sigur. Ei, când veniți în Sfântul Munte sau în alte locuri cu mult har, dar, sigur, la ora asta, na, ce să zic, e o întreagă poveste unde găsiți astfel de locuri, atunci găsiți speranță, găsiți lumina la capătul tunelului. Că vezi, da, uite, se poate, într-adevăr…
Pelerin: Deci, cumva, trebuie blocat tunelul.
Părintele Teologos: Da, da, da. Da.
Deci diavolul luptă crunt să te împingă în deznădejde, adică să-ți blocheze tunelul, să-ți spună: stai acolo, că așa e bine. Lumea ta e lumea ecranelor, lumea însingurării, lumea deznădejdii, lumea… asta. Dar tu, când vii în Sfântul Munte și ai experiența nemijlocită că Dumnezeu nu este un tiran, nu e un polițai cosmic, ci un Tată iubitor, dintr-o dată se schimbă, înțelegi? Și atunci vezi: A!, se poate. Nu mai ești manipulabil. Ești puternic. Cunoști adevărul. Devii liber. Din cauza asta, diavolul luptă acerb, foarte, foarte tare, să vă oprească din drum și, după aceea, în Sfântul Munte să vezi tot felul de ispite, tot felul de certuri, tot felul de așa mai departe, și, după care, când vă întoarceți acasă, iarăși ispite și așa mai departe, ca să uiți experiența.
Pelerin: Ce a fost.
Părintele Teologos: Ce a fost. Din cauza asta.
Pelerin: Am înțeles.
Părintele Teologos: În regulă?
Pelerin: Mulțumesc!
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!
Pentru o așezare mai amănunțită a împărtășaniei în viața duhovnicească a credinciosului, vă invit să descoperiți Cât de des trebuie să ne împărtășim cu IPS Athanasie de Limassol, iar despre rugăciunile de pregătire găsiți și pe pagina dedicată Sfintei Împărtășanii.
Depășirea tristeții și creșterea duhovnicească: Tinerii și supraîncărcarea informațională care afectează capacitatea de gândire
Părintele Teologos: Alte întrebări? Ziceți. Poftiți. Băieții, aveți?
Părinții?
Pelerin: Lor li s-a stricat mașina, de asta nu au întrebări.
Părintele Teologos: A, de asta nu au întrebări, da. ( râsete ușoare)
Pelerin: A luat-o cu platforma.
Părintele Teologos: A!! Îmi pare sincer rău! Apropo de ispite.
Deci, băieți, sigur că nu-i bine, adică da, aveți toată simpatia mea, cu adevărat, dar trebuie să aveți grijă să nu vă chirciți sub tristețea asta. Adică, totdeauna să ne întrebăm: bun, ce pot eu să fac acum ca să repar treaba asta? Nu pot să fac nimic. Bun, las-o să treacă, apă sub pod e, și hai să ne concentrăm pe frumusețea prezentului. Prezentul este mântuitor, da? Foarte important lucrul ăsta.
Părintele Teologos: Dar trebuie să știți, părinte, că nu e vorba de mașina care s-a stricat, care e și asta, sigur — încă o dată, toată simpatia mea, băieți. E vorba de faptul că tinerii sunt aplatizați de ecrane, sunt asfaltați de ecrane, în principal, de o viață plină de confuzie, plină de furaje informaționale, care nu le mai lasă timp să gândească. Atunci, tinerii, în general, trăiesc în afara lor, ieșiți din minți și primesc de-a gata orice. Și, deci, nu mai sunt învățați să gândească, nu mai gândesc. Gândesc alții în locul lor, deci li se controlează narațiunea, nu și-o mai controlează ei, și din cauza asta trăiesc în derivă, așa, ca marea morsă mofturoasă pe sloiurile vieții, știți?
Din cauza asta trebuie puțin să resetăm niște lucruri, să ne concentrăm pe rugăciunea în liniște. Rugăciunea în liniște este generatoare de geniu. În rugăciunea în liniște apar marile întrebări și marile răspunsuri, da? Pentru că, dacă nu ne rugăm în liniște și nu întrebăm pe oamenii validați de Dumnezeu și nu citim — chiar trebuie să citim, ca să ni se adâncească gândirea — atunci, cum spuneam, trăim așa, după curent, cum ne conduce…
Pelerin: Valul.
Părintele Teologos: …valul, știi? Mare, mare problemă! Și din cauza asta, de obicei, îi vezi pe tineri că nu pun întrebări. Adică nu… sunt… Și din cauza asta, în mod intenționat, i-am pus pe băieți să… când au întrebări. Și voi, tineri, voi, băieți, când aveți întrebări, puneți. Dar să vedeți că nu au. Nu au. Pentru că, încă o dată, nu sunt învățați să gândească. Sistemul gândește pentru ei, le oferă foarte mult drog, în principal prin ecrane și, în principal, prin artă — da, anti-artă, muzică, filme — și atunci stau cu burta și stau și se… ca boul pe țeavă și se uită la film, să mă ierte bunul Dumnezeu de expresie. Da?
Tot respectul; și trebuie să știți, părinte, că tinerii de astăzi sunt niște tineri foarte buni, dar sunt amețiți complet de această avalanșă informațională. Deci, băieți, trebuie să tăiați, tăiați lucrurile astea, sigur, faceți ce vreți, dar dacă nu filtrați, ferească bunul și sfăntul Dumnezeu. În regulă?
Alte întrebări. Zi!
Pelerin: Eu?
Părintele Teologos: Da, păi ai ridicat mâna. Nu ai ridicat mâna?
Pelerin (copil): Nu.
Pelerin: Hai, zi.
Părintele Teologos: Ok, bine.
Cei care doresc să înțeleagă mai bine cum se cizelează creșterea duhovnicească a celor mici într-o lume saturată de stimuli, vor găsi sprijin în materialul Slăbiciunile tinerilor: dependența de ecrane, stimuli, anhedonie, iar la nivel social puteți consulta și campania privind dependența de ecrane de pe Ziarul Lumina.
Ortodoxia și Lumina Sfântă: esența credinței dincolo de minuni
Pelerin: Am discutat la subiectul Iran și acest război.
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Am înțeles că se dorește închiderea porții, să nu se mai poată da lumină. E asta o problemă pentru noi?
Părintele Teologos: Cum adică să nu se mai dea Lumina?
Pelerin: Păi au închis porțile, am înțeles…
Părintele Teologos: Ce porți? Vroiau Strâmtoarea Ormuz.
Pelerin: Nu, nu, nu, a Ierusalimului…
Părintele Teologos: A, a Ierusalimului! A!! Lumina Sfântă!
Pelerin: Lumina Sfântă de la Ierusalim.
Părintele Teologos: Da, fraților, bun, să ne înțelegem. Deci Ortodoxia nu stă în Lumina Sfântă.
Pelerin: Acolo vroiam să ajung cu întrebarea.
Părintele Teologos: Da, dar puteai să întrebi pe românește.
Pelerin: Da?
Părintele Teologos: Sigur! Mare atenție, noi nu suntem televiziune de sistem, adică… Nu. Deci, acum, ce fac israelienii? Noi am pus pe site declarația ambasadei Israelului la București, unde domnul ambasador, evreu fiind, a spus că va face tot posibilul, ținând cont de situația de securitate, pentru ca Lumina Sfântă să ajungă în România. Acum, dacă va ajunge sau nu, e altă poveste, la fel și dacă vor deschide Biserica Sfântului Mormânt de Înviere.
Acum, în Ierusalim, se slujește cu ușile închise, relativ. De ce? Că dacă sunt mulți, există pericol. Pot să moară oameni, înțelegi ce vreau să spun? În cauza asta, trebuie să fim cu discernământ. Sigur că evreii au fost primii care au atacat, dar nu validăm acest lucru. Foarte grav ce-au făcut, clar. Totuși, asta nu înseamnă că orice ce se întâmplă în Țara Sfântă este rău.
În cazul de față, este o măsură de securitate. Dacă ei doresc și alte lucruri, asta e altă poveste. Dar clar, Ortodoxia nu stă în Lumina care vine la Ierusalim. Ar fi foarte bine să vină, dar dacă nu vine… Nu știu dacă știi, dar la un moment dat ortodocșii au fost ținuți afară de la Sfântul Mormânt. Au fost închiși afară și Lumina Sfântă a ieșit dintr-o coloană. Nu știu dacă știi de celebra…
Pelerin: Nu știu.
Pelerin: Da, da, da.
Părintele Teologos: E, a fost o celebră minune undeva prin…
Pelerin: Otomanii i-au interzis.
Părintele Teologos: O întreagă poveste, și cu armenii și așa mai departe. Da, într-adevăr.
Pelerin: În secolul XVI.
Părintele Teologos: Da, exact. Deci, undeva în Evul Mediu, secolul XVI, se pare, dar nu mai țin minte anul. În orice caz, trebuiau să intre în Sfântul Mormânt să se întâmple toată procesiunea, să spun așa, toată arhitectura, dacă dorești, legată de Sfânta Lumină. Au fost lăsați afară și, se zice, da, și surse că, până astăzi, este coloana respectivă care este crăpată, din care a ieșit Sfânta Lumină de Paște. Știi? Creștinii erau afară și încercau să… și făceau afară slujba respectivă, iar din coloana respectivă a ieșit Sfânta Lumină.
Deci, nu, noi nu suntem, cum să spun, nu suntem Biserica Luminii Sfinte care vine la Paște. Dincolo de faptul că această lumină se aprinde și în alte zile, eu am vorbit chiar cu Paracliserul care era acolo la un moment dat și el ne-a spus că lumina vine și în alte zile. Dar asta este, cum să spun, da, ok, un lucru, sigur, mulțumim lui Dumnezeu să spun așa, dar noi suntem Biserica lui Hristos. Suntem spital pentru păcătoși. Nu suntem… Nu, vorbesc foarte serios. Deci, noi nu căutăm minuni. Singura minune pe care o căutăm este transformarea noastră, din viermii care suntem, în îngerii care suntem proiectați să devenim, în fluturi care suntem proiectați să devenim. Înțelegi? Îngeri în sens figurat. Că noi tot oamenii o să rămânem. Înțelegi?
În regulă?
Pelerin: …
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!
O definiție limpede a Ortodoxiei ca temelie a vieții duhovnicești găsiți în materialul nostru Ortodoxia: definiție, analogii, erezii, iar pentru faptele istorice care întăresc credința dincolo de minunile spectaculoase, vă recomand și Învierea lui Hristos: faptele istorice pe care puțini oameni le cunosc.
Ortodoxia, modul corect de a fi. Tehnologia trebuie să se reconfigureze pentru împlinirea în duh
Părintele Teologos: Alte întrebări?
Pelerin: …
Părintele Teologos: Da, spuneți.
Pelerin: Tehnologia înaintează…
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: …omul se transformă. Ortodoxia ține pasul?
Părintele Teologos: Ortodoxia este…
Pelerin: Până unde se va ajunge?
Părintele Teologos: Ortodoxia este înainte. Ortodoxia este ținta tuturor acestora. Și dacă aceștia deviază de la ortodoxie, se pierd. Pentru că răul este…
Pelerin: Nu mă refer că va avea o piedică ortodoxia. Zic că omul, în general, se transformă. Tehnologia înaintează.
Părintele Teologos: Da!
Pelerin: Vedeți și dumneavoastră ce se întâmplă.
Părintele Teologos: Dumneavoastră nu ați înțeles. Ortodoxia este ținta. Ortodoxia este modul corect de a fi.
Pelerin: Am înțeles. Deci e un răspuns, da.
Părintele Teologos: Ortodoxia este modul corect de a fi, încă o dată.
Pelerin: Și atunci, ce o să facem? O să stagnăm ca să nu mai evoluăm?
Părintele Teologos: Nu! O să trebuiască toată tehnologia și așa mai departe, trebuie să se îndrepte, trebuie să se reconfigureze, să se îndrepte pentru împlinirea în duh. Pentru împlinirea în duh, nu pentru avansul în materie, da? Pentru că avansul în materie înseamnă avansul în animalic, de fapt, știi? Da, sigur, vezi că avem camere, avem tehnologie.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: În ultimă instanță, becurile sunt tehnologie. Toate astea trebuie folosite până la un anumit punct, până acolo unde folosesc apropierii noastre de Dumnezeu.
Pelerin: Da, până acolo unde, să transmitem mesajul corect.
Despre Ortodoxia ca temelie a vieții duhovnicești și ieșirea din extremismele lumii moderne, vă invit la materialul nostru Extremismul și realitatea, precum și la Stadiile vieții duhovnicești pentru o așezare a creșterii duhovnicești pe trepte.
Idolatrizarea științei și pericolele devierii către materialism în viața duhovnicească
Părintele Teologos: Sigur, sigur. Și unde mai pui că astăzi e o mare problemă pe tema asta, pentru că se idolatrizează mai mult sau mai puțin știința, care, este văzută foarte greșit știința, și tinerii sunt împinși, și în general oamenii sunt împinși în avansul în trup. Adică părinții cred că dacă oferă copiilor o școală bună, o carieră bună, și-i împing în carieră, e ok. Nu e ok deloc. Nu și-au făcut menirea absolut deloc. Omul bun va avea o viață bună. Omul cu caracter rău va avea o viață rea. Chiar dacă va fi, cum să spun, așa, într-un post de invidiat, chiar dacă va avea foarte mulți bani, foarte multă influență, foarte multe plăceri trupești.
Totdeauna sufletul e mai presus decât trupul. Doar la animale sufletul este supus trupului. În clipa în care omul are sufletul supus trupului, cade în animalic. Și din cauza asta, patimile trupești, mai ales distorsiunile sexuale, sunt foarte periculoase pentru că îl împing pe om în trup, în animalic.
Pelerin: Am înțeles.
Părintele Teologos: În regulă?
Această așezare a sufletului mai presus de trup, atât de importantă pentru creșterea duhovnicească, am explicat-o pe larg în Părțile sufletului: definiție, boli, vindecări, iar despre patimile care îl trag pe om spre materie aprofundați în Patimile.
Jurământul în funcții publice și responsabilitatea duhovnicească
Alte întrebări? Spuneți. N-aveți. Păi închidem! Zi!
Pelerin: Părinte, am foarte multe, avem foarte multe cunoștințe care sunt în mediul public.
Părintele Teologos: Ok.
Pelerin: Implicit, au depus un jurământ la investirea în funcție, fie consilier, fie primar și așa mai departe. Ce părere… Adică, care este abordarea Bisericii ținând cont că este un jurământ? Jurământul este un păcat. Care este abordarea Bisericii în relație cu acest mod de a depune jurământul, de a intra în funcție și vis-a-vis de sancțiunile care le are acest jurământ din punct de vedere duhovnicesc, spiritual și așa mai departe?
Pelerin: Dacă spovedește părintele, dacă a depus jurământul, o completare.
Părintele Teologos: Sigur. Se vede că sunteți frați.
Da, deci Biserica acceptă ca pogorâmânt. Adică, de vreme ce statul a impus treaba asta, Biserica nu se poate bate cu statul pe tema asta. Sunt alte teme mult mai serioase.
Pelerin: Ok.
Părintele Teologos: Așa. Și știi care e problema cea mare? Problema cea mare este că, dacă suntem realiști, oamenii care sunt depărtați de Dumnezeu, clar că n-ar trebui să jure, dar treaba asta a apărut astfel încât ei să aibă puțin conștiința faptului că au o anumită responsabilitate și că trebuie să facă ceva.
Pelerin: Ok.
Părintele Teologos: Adică trebuie să acționeze în favoarea cetățenilor sau, dacă sunt medici, în favoarea pacienților. Sau armata, iarăși, în favoarea poporului, știi? Dar clar că n-ar trebui să jure. Dar asta este situația și mergem înainte. Înțelegi?
Ceea ce eu aș vrea să spun dincolo de treaba asta este că rog pe toți acești oameni, vorbim de…
Pelerin: Consilieri, primari…
Părintele Teologos: …consilieri, primari, ce-o fi, oameni politici, medici, artiști, artiștii sigur nu jură, dar mai ales că au foarte mare influență, militari și așa mai departe, să aibă conștiința faptului și fiecare dintre noi trebuie să avem conștiința faptului că nu lucrăm pentru noi. Nu lucrăm pentru bani. Sigur, avem nevoie de bani. Și vrednic este lucrătorul de plata sa, Sfânta Scriptură spune treaba asta. Trebuie să avem conștiința faptului că lucrăm pentru ceilalți. Nu pentru interesele mele personale, ci pentru ceilalți. Și numai așa o să fie sustenabil. Numai așa o să fie și el liniștit și ceilalți pentru care lucrează o să fie liniștiți. Pentru că, dacă el se concentrează pe sine, o să apară tensiune. O să apară tensiune între el și cei păstoriți, să spun așa. Cei de care ar trebui să aibă grijă, pentru că ceilalți simt că el nu este deschis duhovnicește față de ei. Deci acolo trebuie marșat. În regulă?
Pelerin: Da.
De la ce vârstă putem ține post și ce înseamnă Postul Bisericii?
Părintele Teologos: Alte întrebări. Zi!
Pelerin: De la ce vârstă am putea ține post negru?
Sau, de exemplu, acum, la vârsta asta, dacă nu ținem postul normal, fără lactate… Adică, noi mâncăm lapte… E ceva diferit?
Părintele Teologos: Da, este diferit. Deci, deja la 13 ani, poți să ții postul Bisericii. Adică să nu mănânci lapte. Nu știu dacă știți, omul este singurul animal care mănâncă lapte după înțărcare. Adică nu este natural să mâncăm lactate. Cu toate că noi mâncăm lactate, da? Deci, dacă voi țineți postul Bisericii, nu post negru, post negru înseamnă să nu mănânci nimic, știi? Postul Bisericii, o să vedeți că o să fie mult mai bine și pentru trupul vostru, da?
Deci, ar fi foarte bine să țineți postul Bisericii; nu spun să țineți post de cantitate, adică să mâncați, să mâncați bine, înțelegi ce vreau să spun, da? Dar să țineți post de calitate, adică post de fel. Adică să nu mănânci lactate, să nu mănânci carne mai ales, sigur, da, lucruri de genul ăsta.
Și atunci o să vezi că o să se lumineze mintea. De fapt, pentru asta ținem post, pentru luminarea minții, pentru a putea să ne rugăm și să gândim mult mai bine. Și dincolo de asta, pentru a ne ține în frâu trupul. Pentru că, dacă nu, cum să spun, dacă dăm energie multă trupului, atunci trupul devine ca și un cal foarte puternic care îl duce pe călăreț acolo unde nu vrea călărețul. Acolo unde nu trebuie. Înțelegi? Deci, din cauza asta ținem post, nu îți face nicio problemă, că nu o să mori. Am spus, nu trebuie să exagerezi, adică să amețești sau lucruri de genul ăsta, dar să nu mănânci mâncărurile care nu sunt de post în zi de post. În regulă?
Despre rolul postului în viața duhovnicească și echilibrul corect dintre trup, suflet și duh, găsiți o privire de ansamblu în Postul total ortodox: trupesc, sufletesc, duhovnicesc, iar pentru așezarea Postului Mare la rădăcinile lui, vă recomand articolul Postul Mare de pe OrthodoxWiki.
Cum putem scăpa de obiceiul de a minți și cum să trăim în adevăr?
Părintele Teologos: Alte întrebări. Zi!
Pelerin: Cum putem să scăpăm de obiceiul de a minți?
Părintele Teologos: A, ok, sigur.
Pelerin: Bravo! E greu, da.
Pelerin: Asta ne interesează, cred că, pe toți.
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Bravo!
Pelerin: Și pe adulți.
Părintele Teologos: Sigur, cu adevărat! Da, da!
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Da. Trebuie să știi că răul nu există, după cum întunericul nu există. Întunericul este lipsa luminii, înțelegi? La fel și răul este lipsa binelui, iar binele este adevărul și frumosul. Gândește-te la o prismă cu trei laturi, așa, da? Este binele, adevărul și frumosul; acesta este Dumnezeu, Sfânta Treime.
Ei, deci, dacă tu minți, ieși din adevăr, deci ieși din bine și din frumos și intri în ceva în care nu există, adică într-o distorsiune, într-o strâmbare. În regulă?
Deci, dacă avem binele, adevărul și frumosul – așa, da? Și eu strâmb treaba asta, ca o lamelă de oțel, fac treaba asta, o strâmb. E, cât o să țină acolo? Am nevoie de efort ca să o țin, nu? E, la un moment dat, clar că o s-o las și clar că o să vină să mă lovească în față. Deci, totdeauna, în clipa în care minți, tu o să pățești răul, mai devreme sau mai târziu. În regulă?
Pelerin: Ok.
Părintele Teologos: Tu o să fii prins.
Deci, din cauza asta, să avem credință în Dumnezeu. Să avem credință în Dumnezeu, să spunem adevărul. De foarte multe ori, noi nu spunem adevărul ca să nu fim pedepsiți. Fie că, într-adevăr, o să fim pedepsiți, fie că doar credem că o să fim pedepsiți. Pedeapsa asta poate să fie de la tata, sigur, în cazul tău, sau de la colegi sau „cum o să mă vadă” și așa mai departe. Nu. Trebuie să am credință în Dumnezeu că, dacă spun adevărul, o să iasă bine. În regulă?
Mare atenție însă că adevărul nu înseamnă… adevărul nu este judecata mea la adresa lui, adică bullying. Știi ce înseamnă bullying?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Ok. Adică, dacă eu sunt agresiv față de tine, asta nu înseamnă că spun adevărul. Da? Adevărul este frumos și bun. Deci, în clipa în care nu mă port frumos cu tine și nu sunt bun cu tine, înseamnă că nu spun adevărul. Înțelegi ce vreau să spun, da? Și totdeauna trebuie să avem grijă să nu rănim sufletul. Și, de exemplu, dacă… Tu nu știi greacă, foarte probabil, nu? E, eu știu greacă pentru că sunt de mult timp în Sfântul Munte. Nu este adevărul corect să-ți spun ție: „Bă, tu nu știi greacă.” Înțelegi ce vreau să spun?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Pentru că nu este frumos și nu este bine. Ai înțeles? Deci, din cauza asta, trebuie să fim totdeauna foarte atenți și cum spunem adevărul, și când spunem adevărul. În regulă?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Curaj și credință.
Pelerin: Sărut mâna, părinte.
Părintele Teologos: Da?
Mai ai o întrebare, mai aveți?
Pelerin: Nu.
Părintele Teologos: Ai înțeles?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Tu ai înțeles?
Pelerin: Da. Mulțumesc, părinte!
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Doamne ajută!
Pentru așezarea adevărului ca temelie a vieții duhovnicești și înțelegerea minciunii ca depărtare de Hristos, vă recomand și materialul nostru Definiția păcatului, precum și Binele, adevărul și frumosul ca repere ale creșterii duhovnicești.
De ce există suferință și cum o înțelegem în viața duhovnicească
Pelerin: Părinte, problema asta a suferinței și mai ales a suferinței omului nevinovat, Dumnezeu ne-a spus că nu se mișcă niciun fir de păr…
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: …în capul nostru fără știința Lui.
Părintele Teologos: Sigur. Așa este.
Pelerin: Și cum explicăm suferința omului nevinovat?
Părintele Teologos: Sigur. O mică paranteză. Omul poate să fie vinovat și noi nu știm. Dar sunt anumite cazuri în care omul, într-adevăr, nu este vinovat. Da? Vorbim copii sau multe cazuri în care el nu este vinovat. Trebuie să știi că sunt mai multe cauze ale suferinței, nu numai păcatul pe care tot sugerez ca și unică cauză. Sunt și alte cauze. Și totdeauna Dumnezeu, scopul lui Dumnezeu nu este plăcerea, mare atenție!, nu este lipsa durerii, chiar El a murit pe cruce, nu? Scopul lui Dumnezeu este maximizarea fericirii în veșnicie. Ăsta e scopul lui Dumnezeu. Sigur că depinde și de libertatea noastră.
Deci dacă noi nu dorim să mergem pe această cale, atunci Dumnezeu își limitează atotputernicia la limitele libertății noastre. Deci clar că Dumnezeu nu dorește războiul din Iran sau, mă rog, masacru din Gaza și așa mai departe. Nu ne dorește lucrurile astea, dar se autolimitează la libertatea umană. Înțelegi ce vreau să spun? Ei, și El totdeauna încearcă și reconfigurează în continuu în tot acest univers pentru maximizarea fericirii umane în veșnicie. Pentru că El știe că suntem veșnici. Deci viața de aici este doar o viață temporară, foarte scurtă, dar esențială pentru viața viitoare, pentru etapa viitoare a vieții noastre veșnice. Bun.
Și acum o să spun niște lucruri. Noi avem acest drum către viața veșnică, către fericirea veșnică, da? La un moment dat pe acest drum apar diferiți magneți, diferiți centri de atenție care ne deraiază de pe acest drum. Dacă noi nu suntem atenți, nu păstrăm distanță, nu apăsăm pe pedala de accelerație, ne ducem înspre acești magneți. În regulă? Această deraiere se numește păcat. Dacă ne lipim de acești magneți, se numește patimă. Pentru că noi devenim pasivi față de fenomenul respectiv, nu mai controlăm noi fenomenul, ne controlează fenomenul pe noi, ne adăugăm fenomenului, se numește și adicție. Da? Patimă sau adicție. Dacă noi murim în starea respectivă ne vom chinui în veșnicie. De ce? Pentru că suntem lipiți de centrul magnetic respectiv care după moarte nu mai există, da? PAP ține minte PAP: putere, avere, plăcere.
Deci dacă noi suntem lipiți de putere, dorim să avem faimă, de avere, dorim bani, dorim mașini, dorim tot felul de lucruri sau de plăcere, dorim, mă rog, tot felul de patimi trupești și alte lucruri, confort și așa mai departe, și după moarte, evident, că astea nu mai există, noi ne vom chinui în veșnicie. Corect? Bun.
Deci, Dumnezeu, ca un milostiv care știe — și știm și noi — că ne lipim de aceste lucruri, vrea să ne scoată de acolo ca să ne redobândim libertatea, să ne mențină pe carosabil. În regulă? Bun.
De ce mergem noi înspre acești magneți? Care este forța care ne atrage? Plăcerea. Bun. Deci clar că avem nevoie de o forță contrară și cel puțin egală ca valoare, ca modul, cu plăcerea respectivă, și asta este durerea. Din cauza asta, asta este principala cauză pentru care există atâta durere în lume, că este foarte multă plăcere păcătoasă. În regulă?
Nu ne oprim aici. Dincolo de asta, eu, sau mă rog, cineva, socotește că vrea să pornească pe drumul ăsta în viață. Pe aici. Da, însă în față este o prăpastie, eu nu văd, Dumnezeu o vede. Și atunci pune o barieră, pune o opreliște, un necaz, o durere, ca să nu mă duc pe acolo, da? Din cauza asta spune Sfântul Paisie că dacă ne închide Dumnezeu o ușă să nu spargem clanța, că o să ne pară rău după aia. În regulă?
După care omul poate să înainteze pe acest drum, dar nu vrea, nu poate, nu știe, nu are chef, da? O mulțime de lucruri. Și așa Dumnezeu îi dă o durere astfel încât să-l desprindă de cleiul cotidianului să meargă înainte, da? Din cauza asta spune domnul Petre Țuțea: „poate se milostivește Dumnezeu de neamul românesc și mai dă un șpiț undeva”. Adică sunt și necazurile de avans.
Și în ultimă instanță, sunt și durerile: de exemplu, Domnul nostru Iisus Hristos, întâi de toate, după care Iov, după care marii sfinți martiri, sfinții români din închisori și așa mai departe. Oamenii n-au… sigur, toți oamenii au păcătuit, dar Domnul nostru Iisus Hristos n-a păcătuit. Păcatele lor nu sunt așa de mari încât să provoace dureri mari, dar ei sunt vase mari și pot să fie exemple pentru noi. Dar noi nu-i știm. Și atunci Dumnezeu îngăduie să aibă niște dureri mari, astfel încât pentru noi să fie exemple: faruri luminoase, balize, semne de circulație. Luați-o pe aici. Faceți așa, după exemplul nostru. Și, bineînțeles, că ei vor fi răsplătiți cu vârf și îndesat. În regulă?
Pelerin: Mulțumesc!
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!
Pentru cei care vor să așeze suferința și cele trei stări existențiale în arhitectura vieții duhovnicești, vă invit la materialul 3 stări existențiale și 8 patimi, iar despre dreptul Iov ca model al răbdării în suferință puteți citi și pe pagina dedicată Sfântului Dreptul Iov.
Templul cel de-al Treilea: interpretări și controverse
Părintele Teologos: Alte întrebări? Ziceți. N-aveți, vă e frică. Spuneți!
Pelerin: Despre Templul cel de-al Treilea.
Părintele Teologos: Oaaah!!
Pelerin: ( râsete ușoare)
Părintele Teologos: Ok, sigur.
Pelerin: Sunt temeri, sunt preocupări ale unor creștini.
Părintele Teologos: Sigur, sigur.
Pelerin: Dacă puteți să ne spuneți ceva.
Părintele Teologos: Sigur, sigur. Evident, da. Templul, și vedeți, templul e Noul Ierusalim. Se vorbește și în Apocalipsă despre Noul Ierusalim. Înțelegeți? Noul Ierusalim este Biserica. Este Biserica. Biserica și raiul, care, raiul este și un loc — dacă doriți, putem discuta și despre locul unde este raiul — dar, întâi de toate, este o stare. O stare. Și un loc, dar întâi de toate o stare. La asta se referă în Apocalipsă, pentru că Apocalipsa, mare atenție, nu este cartea baubau-ului, este cartea victoriei Mielului în istorie. Însă, pentru că oamenii sunt foarte depărtați de Miel și foarte apropiați de fiare și de baubau și nu știu ce, din cauza asta oamenii caută pe baubau: „care-i fiara aia, care-i fiara aia, care-i Antihristul?”. Chit că în Apocalipsă nu scrie despre Antihrist, da? Nu știu dacă știți?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Doar în Epistola întâi sobornicească a Sfântului Ioan Teologul — care este și numele meu, da? — doar acolo scrie despre Antihrist. În Apocalipsă scrie despre fiare și așa mai departe. Bun. Ei, referitor la al Treilea Templu, asta este. Punct. E vorba de Biserică și, mai ales, de Biserica, cum se spune în Biserică, Biserica biruitoare, adică Biserica din rai.
Însă, evident, evreii, săracii — și spun „săraci” cu toată compasiunea, pentru că este cea mai mare dramă din istorie, da? — nu au, bine, nu vorbesc despre evreii care s-au creștinat, asta este altă poveste, ci despre evreii mozaici, care, evident, văd întotdeauna ca unul dintre țelurile lor cu „ț” mare și clar că sunt hotărâți pe tema asta, fără discuție, să aibă templul acolo, pentru că pentru ei asta este totul. Înțelegi ce vreau să spun? Adică simbol național, religios… Bun.
Ei, și pentru că primele două, Templul lui Solomon și Templul lui Zorobabel, au fost amândouă distruse, clar că ei doresc să construiască cel de-al Treilea Templu, care, bineînțeles, este văzut de către Biserică drept un semn apocaliptic, adică sfârșitul și așa mai departe.
Problema cu cel de-al Treilea Templu este foarte gravă, pentru că deasupra este, știți, este Al-Aqsa și așa mai departe, moscheea Al-Aqsa și toate astea, moscheea lui Omar. E clar că trebuie detonată și, în clipa în care detonezi, detonezi tot Orientul Mijlociu. Pentru că nu sunt numai iranienii care sunt musulmani. O foarte mare parte din aliații evreilor sunt musulmani, da?, Emiratele, care sunt musulmane, nu?, sunt arabe. Și dacă tu detonezi Al-Aqsa, pfff!, ferească bunul și sfântul Dumnezeu. Și ei vor să facă treaba asta, evident, clar, că sunt hotărâți, nu se discută, știi?
Deci, ferească bunul și sfântul Dumnezeu. Din cauza asta am spus și mă repet: trebuie rugăciune. Trebuie rugăciune și oamenii trebuie să înțeleagă treaba asta, că trebuie rugăciune. Pentru că așa… Și, de multe ori acum, sigur că sunt întrebările astea pe care le puneți Sfinția voastră, dar era la un moment dat și sigur că o să revină, sper să nu: „Părinte, cine e antihristul? S-a născut antihristul? Când o să fie?” și așa mai departe.
Bun. Frate, ce poți tu să schimbi? Nu poți să schimbi nimic, numai dacă te rogi, numai dacă aduci harul lui Dumnezeu prin faptele tale bune, hai să spun așa. Te rogi, postești, apropo de cum au spus băieții. Ești iubitor? Oferi timp familiei? Te smerești, ai dispoziție de ascultare față de doamna ta? Și atunci o să vezi că toate astea se amână. Dacă nu, rămâne războiul ca și stare, după cum se și vede. La ora asta nu mai există… adică toată lumea vede doar soluția, soluția vede doar războiul. Când, evident, că nu asta e soluția, da? Soluția este dragostea, este iubirea. Dar cine vorbește de jertfe la ora asta, de jertfe iubitoare, de comunicare interpersonală, de lucruri de genul ăsta?! Nu se înțeleg într-o familie, darămite… nu?
Am răspuns? În regulă?
Pelerin: Mulțumim, părinte!
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!
Clarificări legate de bunele practici în sărbători și posturi în viața duhovnicească: Harul care aduce adevărata bucurie
Alte întrebări. Zi! Ești în vervă în seara asta.
Pelerin: Părinte…
Pelerin: Părinte, am o mică nelămurire referitor la doctrine, bune practici în posturi, în sărbători și așa mai departe. Noi am mai discutat în trecut aspectele astea referitor la…
Părintele Teologos: Hmmm!
Pelerin: Dar aș vrea dacă puteți, nu știu, să le reamintiți oamenilor…
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: despre nu…, astăzi nu facem lucrul ăsta, mâine nu facem asta, astăzi…
Părintele Teologos: Ok, sigur.
Părintele Teologos: Da, într-adevăr, referitor la zilele de sărbătoare, nu se știe de ce nu lucrăm în zilele de sărbătoare, da? Și de ce duminica este zi de sărbătoare și nu sâmbăta. Hai să pun și treaba asta.
Pelerin: Da, da, da.
Părintele Teologos: Sigur.
Părintele Teologos: Deci, fraților, după cum… și chiar vă rog să serviți, nu știu dacă ați servit, după cum trupul se hrănește cu mâncare, cu apă, cu aer, la fel și sufletul uman se hrănește cu harul lui Dumnezeu, cu energia necreată a lui Dumnezeu. Da? Care energia necreată a lui Dumnezeu este mult mai intensă în zilele de sărbătoare, da? Zilele de sărbătoare. Duminica este zi de sărbătoare. De ce? Pentru că duminica s-au întâmplat, mă rog, mai multe, dar în principal două lucruri esențiale: Învierea Domnului, da?, care este explozia de har, explozia de energie necreată și, doi, pogorârea Duhului Sfânt, care este, iarăși, o explozie, este întemeierea Bisericii, de fapt, da?
Deci, din cauza asta, noi sărbătorim duminica și nu sâmbăta, să ne înțelegem, da? Sâmbăta, în Vechiul Testament, era doar o zi de repaus, dacă doriți, adică să ne odihnim puțin și să facem o rugăciune.
Duminica este ziua, adică ziua a opta, trebuie să știți, deci duminica este ziua a opta, nu este ziua întâia sau ziua a șaptea, da?, ziua a opta, dar sigur, că noi spuneam că este ziua a șaptea, mă rog, așa, sau cum vreți voi. Ei, pentru că duminica este ziua plină de har, din cauza asta nu lucrăm duminica și, duminică ne rugăm. Nu ne îmbătăm, mergem cu prietenii la un șpriț sau ne certăm sau așa mai departe, da? Duminica ne rugăm și stăm dimpreună cu familia astfel încât, prin dragostea oferită, prin timp oferit familiei, să dobândim acest har al Duhului Sfânt.
Și trebuie să știți că se numește har pentru că vine de la grecescul chara, care înseamnă bucurie. Adică principala, prima, să spunem așa, fațetă, primul efect al harului lui Dumnezeu, al energiei necreate, este bucuria.
De ce vă spun treaba asta? Pentru că, dacă nu aveți har, nu sunteți bucuroși. Vă puteți uita voi la câte comedii vreți voi, la câte sketch-uri vreți voi, la câte TikTok-uri vreți voi, nu veți fi bucuroși. O să fiți excitați, ok, o să aveți niște pușeuri de dopamină, niște reacții chimice prin creier, punct. Nu o să fiți bucuroși. Bucuria, încă o dată, este efect al harului Duhului Sfânt.
Dragostea, bucuria, pacea și altele, da… știe Părintele despre ce vorbește, Sfântul Apostol Pavel, sigur, dragostea, bucuria, pacea, bunătatea, îndelungă răbdare, facerea de bine, înfrânarea, toate astea sunt efecte ale harului Duhului Sfânt. Nu aveți harul Duhului Sfânt, nu o să le aveți. Adică, nu o să fiți în pace, nu o să fiți drăgăstoși, nu o să simțiți dragoste, nu o să fiți bucuroși, nu o să fiți înfrânați, nu o să fiți buni dacă nu aveți harul Duhului Sfânt.
Puteți să faceți voi ce doriți voi. Ce dorește mușchiuțul vostru, nu o să aveți. Vă spun de la obraz și cu mult drag și pe cameră spun, cu mult drag vă spun, asta este singura cale. Toată istoria omenirii dovedește încercarea disperată și nereușită de a găsi o altă cale. Deci, numai și numai prin Dumnezeu.
Și aici, evident, că intervine și faptul că nu lucrăm duminica și în zilele de sărbători, care sunt așa…, tocmai pentru a agonisi acest har, a agonisi această energie necreată, astfel încât să putem să fim mai bucuroși, mai drăgăstoși, mai pașnici, mai buni, mai răbdători și la celălalt. În regulă?
Pelerin: Perfect.
Despre harul ca temelie a vieții duhovnicești și sensul energiilor necreate, am dezvoltat pe larg în Energiile necreate, harul lui Dumnezeu, scopul vieții.
Răutatea online și bula cognitivă: cum ne influențează tehnologia comportamentul și cum ne protejăm
Părintele Teologos: Zi și tu dacă vrei.
Pelerin: Eu aș avea mai multe subiecte pe partea de inteligență artificială, agenți AI, dar o să le discutăm poate într-un episod viitor.
Părintele Teologos: Da, sigur.
Pelerin: Dar aș vrea să vă întreb ce părere aveți, Părinte, de răutatea asta tot mai…
Părintele Teologos: Clară.
Pelerin: …tot mai mare și mai…, din toate punctele de vedere, în mediul online. Adică, oamenii sunt parcă tot mai răi în mediul online.
Părintele Teologos: Da, sigur.
Pelerin: Văd partea proastă a lucrurilor. Adică, văd jumătatea goală a paharului. Nu văd partea plină, știți?
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: Orice postare, dacă postează, o postare bună, o postare frumoasă, începe să o atace. Adică…
Părintele Teologos: Apropo de smerenie, să spun și pe cameră, fraților, vreți să vă smeriți? E simplu! Faceți site și lăsați comentariile deschise. Vă spun eu că vă smeriți!
Pelerini: ( râsete ușoare)
Pelerin: Eu sunt foarte uimit, vă spun sincer.
Părintele Teologos: Da, sigur. De ce? Pentru că… am vorbit puțin la început, Ionuț.
Deci, întâi de toate, noi trebuie să-i iubim pe acești oameni, trebuie să știi. Dincolo de asta, dacă vedem răutate la ei, nu ca boală (căci boala există), trebuie să știți că, dacă noi îi judecăm pe ei ca fiind răi, înseamnă că noi suntem răi.
Pelerin: Exact.
Părintele Teologos: Deci, din cauza asta, trebuie să ne rugăm și trebuie să creștem dragostea în noi. Pe de altă parte, este vorba de radicalizarea care provine tot prin ecrane. Adică, în clipa în care ai — apropo de AI — în clipa în care ai motoare de recomandare care îți oferă numai ce îți place.
Pelerin: Niște algoritmi foarte bine…
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: …definiți și calculați, care practic ne dă pușeul acela de dopamină, scroll-ul…
Părintele Teologos: Da. Și te împinge într-o bulă cognitivă.
Pelerin: Și după aceea parcă intrăm în depresie…
Părintele Teologos: Clar!
Pelerin: …când lăsăm telefonul, îl mai luăm…
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Știți, și spunea, chestia aceea, că s-a făcut un studiu și avem, deci media este de 11 minute fără să ne verificăm telefonul, la muncă, în fiecare zi, deci o medie de 11 minute. Luăm telefonul, dăm un scroll…
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: …să vedem ce se mai întâmplă.
Părintele Teologos: Da. Mai vrei o priză de drog.
Pelerin: Da, da, da, cam asta e.
Părintele Teologos: Sigur, dincolo de asta, nu e numai faptul că ai o priză de drog, e faptul că, de vreme ce te bagă într-o bulă cognitivă, adică îți oferă numai ce-ți place, tu crezi că toată lumea e de acord cu tine.
Pelerin: Exact.
Părintele Teologos: Uitând că toată lumea, sunt nu știu câți postași, 20 de postași, câți or posta și or fi de acord cu tine. Ei, și în clipa în care vezi că altcineva are o altă părere față de tine, clar, ești foarte agresiv. Cum îți permiți tu să ai altă părere față de mine? Când toată lumea, vezi doamne, adică bula cognitivă în care sunt…
Pelerin: Exact.
Părintele Teologos: …e de acord cu mine, știi? Și din cauza asta omul devine foarte agresiv. Și unde mai pui că pe online are această mantie a anonimatului, știi, întunericul ăsta,
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Își permite să-și reverse acolo toate refulările, toate înjurăturile, toate traumele pe care le are, toată lipsa de iubire pe care a îngurgitat-o din lipsa de duhovnicie pe care o are el sau, mă rog, a mediului și așa mai departe. Toate toxinele și le poate revărsa acolo pentru că, în viața de zi cu zi, de multe ori, ne limităm, ne autolimităm, ne autocenzurăm. De ce? Din cauza stimei de sine, adică a mândriei, știi? Care, și asta e foarte greșit, dar măcar aici este o mică parte pozitivă, știi, că zici: „Bă… știi?”
Dar acolo, pe online, mai ales dacă ești anonim, te reverși. Și e foarte, foarte toxic, pentru că, în clipa în care scoate răutatea, răutatea îl macină întâi de toate pe el. Pe el, știi? Și din cauza asta e foarte, foarte…
Deci, oameni buni, totdeauna să nu scriem pe online, să nu spunem ceva ce nu am spune față în față. Este prima regulă. Totdeauna să fim demni și pe online, să ne înțelegem, da? Foarte important lucru ăsta. Și iarăși, pe online, unii trebuie să știți că unii cred că este agresivitate, cred că este așa, pentru că, chiar dacă nu este, ei se simt traumatizați.
Pelerin: Se simt traumatizați.
Părintele Teologos: Se simt traumatizați că nu ești de acord cu ei și, mai ales, că nu te comporți cum ar dori ei să te comporți…
Pelerin: Se victimizează, practic, da.
Părintele Teologos: Sigur, se victimizează.
Pelerin: Da, da, da.
Și mai grav, exact cum discutam în episodul pe care l-am avut legat bone digitale.
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: Acele bone digitale, adică aceste lucruri pleacă deja de la copiii mici.
Părintele Teologos: Clar!
Pelerin: De la copiii mici care sunt lăsați în fața ecranelor și de mici scrolează sau se uită la desene și atunci primesc acel…
Părintele Teologos: Sigur, și ei nu mai știu să se comporte.
Pelerin: Exact!
Părintele Teologos: Nu mai știu să se comporte interpersonal.
Pelerin: Exact! Adică toată stima pentru băieții aceștia doi, care, cu adevărat…
Părintele Teologos: Da, cu adevărat! Bravo vouă!
Pelerin: …nu au nicio treabă cu să ia un telefon în mână, să… n-au avut nicio treabă, chiar deloc, adică n-au schițat un gest. Felicitări!
Pelerin: Da, ieșind acum, ies…
Părintele Teologos: O să iasă afară. Stați mult pe ecrane, băieți!
Pelerin: Cum?
Părintele Teologos: Pe ecrane stați?
Pelerin: Da și nu prea.
Pelerin: O oră jumătate pe zi. Cam așa, o oră.
Pelerin: Foarte bine. E bine.
Părintele Teologos: O oră. Bun. E bine, e bine, e bine. Nu creșteți.
Pelerin: Avem control parental.
Pelerin: (râsete ușoare)
Părintele Teologos: A-ha-haaa! Slavă lui Dumnezeu, foarte bine.
Părintele Teologos: Și aici nu au semnal.
Părintele Teologos: Sigur. Ne bucurăm, ne bucurăm foarte mult pe tema asta! Respectele noastre tatălui!
Nu mergeți mai mult pentru că o să vă recableze creierul și o să deveniți dependenți.
Învățați să vă iubiți între voi și învățați să vă comportați cu persoanele, cu prietenii voștri, da? Foarte important. Și pe verticală, adică să vă comportați cu părinții, vă ajută și părinții, să vă comportați cu persoanele. Și totdeauna întrebați pe tata și pe mama cum să vă comportați. Și chiar îl rog pe tata, care e de față, să nu fie agresiv. Adică să… Și nu e agresiv, da… Și vă învață, vă spune și așa mai departe. Și dacă vă corectează, să nu spuneți că e sfârșitul lumii, da? E, toți oameni suntem, toți greșim, da? În regulă?
Pelerin: Da.
Tradiția dialogului sănătos online și pericolele bulei cognitive sunt analizate și în materialul Democrația rețelelor sociale, iar pentru ancorajul vieții duhovnicești în paza minții și a inimii pe acest teren minat, recomand paza minții de pe crestinortodox.ro.
Efectul nociv al rețelelor sociale și iluzia perfecțiunii: Anxietatea la tineri
Părintele Teologos: Mai aveți o…? Zi!
Pelerin: Era chiar un studiu, mă scuzați că v-am întrerupt.
Părintele Teologos: Sigur. Zi, după care avem o întrebare aici…
Pelerin: Deci, era chiar un studiu legat de partea aceasta de anxietate la tineret.
Deci, peste 85% din anxietate la tineri vine tocmai din aceste rețele sociale, unde noi îi vedem pe toți perfecți, adică nu noi…,
Părintele Teologos: Sigur!
Pelerin: …cine se uită toată ziua pe Insta, pe Facebook, pe toate rețelele, da?
Părintele Teologos: TikTok.
Pelerin: TikTok-uri, îi văd pe ceilalți perfecți, ei au de toate, sunt cei mai deștepți… și atunci vine această anxietate. Și atunci ce facem? Mergem la psihoterapeut, la constelații familiale, că ziceam, îi apucă.
Părintele Teologos: Sigur, da.
Pelerin: Înțelegeți? Și atunci asta voiam să punctez pe parte asta de anxietate.
Părintele Teologos: Sigur, da, da. Efectul nociv al rețelelor sociale. Și asta e foarte grav. De ce? Pentru că trebuie să lămurim niște lucruri aici.
Deci, numărul unu. Noi, mai demult – băieți – ne comparam cu cine? Ne comparam cu cei de pe o stradă cu noi, da? Și mai demult, noi simțeam dragostea părinților noștri, pentru că părinții erau totdeauna cu noi. Și simțeam și dragostea prietenilor noștri. Deci, eram mult mai puternici, pentru că am spus că sufletul se hrănește cu dragoste, cu harul lui Dumnezeu, care este dragoste, în principal dragoste. Și ne comparam cu cei de pe o stradă cu noi. Care cei de pe o stradă cu noi cam tot aia erau. Adică, na.
Ei, tinerii de azi nu mai simt dragostea părinților, pentru că între ei și părinți sunt ecranele. Chiar dacă părinții îi iubesc, nu mai simt dragostea părinților, pentru că, iarăși, au ecranele, sunt închiși de unii singuri în închisoarea ecranelor.
Deci, au sufletul mult mai slab și nu se mai compară cu cei de pe o stradă cu ei, care sunt tot egali. Se compară cu cei mai mari influenceri de pe planetă. Da?
Și nu numai că se comparăm cu cel mai mare influencer de pe planetă, ci doar cu partea luminoasă a vieții lor. Pentru că ăla nu o să pună acolo când e depresiv el, ci o să pună acolo când e în strălucire.
Pelerin: Exact, exact.
Părintele Teologos: Și unde mai pui că de multe ori nici măcar nu există. Pentru că el face poză cu Ferrari și merge acasă cu tramvaiul.
Pelerin: Exact, și are nevoie de bani.
Părintele Teologos: Sigur, și are nevoie de bani. Face poză în Dubai și trăiește în Ferentari. Înțelegi ce vreau să spun, da?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Ei, și atunci este foarte dificil pentru un tânăr, și clar că are anxietate în clipa în care vede astfel de imagini strălucitoare ale unora dintre cei mai buni din lume, nu buni, ci cei mai faimoși din lume, și el n-are nimic. N-are iubirea…, o dată, n-are posibilitățile respective, pentru că și alea sunt false, da? Sunt făcute în mod special.
Și de aceea nu are iubirea părinților și a prietenilor, pentru că este pus între ei și părinți și prieteni, este pus zidul rece al ecranelor. Foarte, foarte periculos și mai ales în cazul fetelor, trebuie să știți. În cazul fetelor, dar și în cazul vostru.
Și atunci omul crede, pentru că vede că este doar în trup… Sigur, că pe Insta și pe…
Pelerin: Să vă și dau un exemplu după aceea, dacă…
Părintele Teologos: Sigur. Numai puțin și atunci zice că… reușita e în trup și nu-s bun de nimic. Dacă n-am nu știu câte milioane de followeri pe Instagram sau așa mai departe, nu-s bun de nimic. Total greșit. Total greșit. În regulă?
Pelerin: Da. Mulțumim!
Despre rolul ecranelor în deruta tinerilor și sprijinul vieții duhovnicești în redobândirea libertății lăuntrice, vă invit la Riscurile inteligenței artificiale pentru tineri.
Un exemplu: Iluzia strălucirii și falsul lux în era digitală
Pelerin: Vroiam să dau un scurt exemplu. În momentul de față sunt acei influenceri de carton, cum le spunem noi, că avem și prieteni comuni, destul de mulți influenceri de carton. Noi, fiind cu IT-ul și lucrând cu multe instituții și internațional…
Părintele Teologos: Da, sigur.
Pelerin: …, călătorim foarte mult și în…
Părintele Teologos: În afară.
Pelerin: …în afară și în capitale de…
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Vă dau un exemplu. Am fost într-o capitală și s-a nimerit să mai fie acolo niște prieteni influenceri, care asta fac mai nou, sunt influenceri de vreo 2-3 ani, da? Și eu am mers pe o stradă, undeva, și era acolo un Ferrari, iar Ferrari-ul acela se închiria cu 50 de euro pentru 5 minute.
Părintele Teologos: 50 de euro, 5 minute?
Pelerin: 50 de euro, 5 minute, părinte!
Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu!!
Pelerin: Și vă spun că… o să vă trimit dumneavoastră filmulețul influencer-ului, prietenului… prieten… cunoștinței…
Părintele Teologos: Sigur, da, da, da.
Pelerin: E o cunoștință… cunoștinței noastre… A postat un minut în Ferrari, pe drumul respectiv.
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Poate 5 minute, Ionuț!
Pelerin: Nu știu, dar eu i-am văzut, și am dat… adică din greșeală… au apărut…,
Părintele Teologos: Cât o fi?!
Pelerin: Au și promovat postarea, părinte.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Pelerin: Înțelegeți?
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Și atunci, ei sunt ăia cu Ferrari în orașul X, știți?
Părintele Teologos: Da, sigur. Sau alte cazuri…
Pelerin: Visuri la cheie… dimineață perfectă… bani și așa mai departe…
Părintele Teologos: Exact. Și, după care, se ceartă ca și chiorii.
Pelerin: Da, dar ei de fapt și-au închiriat cu 50 de euro sau…
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: … nu știu, 50 sau 100 de euro erau 5 minute cu Ferrari-ul. Să te plimbi, să dai o tură pe stradă cu Ferrari-ul.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pelerin: Pe stradă cu Ferrari-ul, știți, pe Champs-Élysées, așa!
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu1
Pelerin: Și am… nu mi-a venit să cred, adică…
Părintele Teologos: Da, da, da, este…
Pelerin: Cine ar putea să… chiar m-am… așa parcă… cine ar putea, mă, să închirieze? Cine ar putea?
Părintele Teologos: Uite!
Pelerin: Și a doua zi îi văd pe ăștia, cu Ferrari-ul pe stradă, știți.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Impactul ecranelor asupra copiilor: ADHD și soluții pentru prevenire
Părintele Teologos: Flaviu, zi ce ai vrut să întrebi.
Pelerin: Eu, plecând de la discuția pe care ați avut-o mai devreme cu Ionuț, eu văd lucrurile din punct de vedere al unui medic de familie într-un mediu rural în perioada asta.
Pelerin: E model.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Lasă-l, lasă-l.
Și chiar asta vreau să întreb: ce putem noi face, zona medicală cu zona socială, zona de familie, alături poate și de Biserică, să stopăm sau cât de cât să mai minimizăm acest impact al ecranului, cum spuneți dumneavoastră?
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: Dar și a acestei, nu știu, avalanșe…
Părintele Teologos: Avalanșe, sigur.
Pelerin: …de probleme neuropsihice la copii.
Părintele Teologos: Sigur, da.
Pelerin: Deci, din păcate, în comunități rurale în care nu se găseau până acum astfel de cazuri, acum avem ADHD, copiii diagnosticați și tratați în continuare cu autism.
Părintele Teologos: Demență digitală, autism digital. Sigur. Da, sigur.
Pelerin: Și, totodată, apar, din păcate, și diferențe între abordările medicale din diferite state. Eu vă dau ca exemplu un copil care, în Italia, era considerat normal, iar la noi este considerat copil cu ADHD…
Părintele Teologos: Păi da, pentru că…
Pelerin: …și are o tulburare de spectru autist.
Părintele Teologos: Da, pentru că în Italia toți sunt…, adică în Vest sunt… toți sunt duși cu pluta, să mă ierte bunul Dumnezeu. Bine, nu-i judec pe oameni, dar înțelegi ce vreau să spun, știi?
Pelerin: Aici este problema, că vin, uite, stai, că copilul e normal. Nu avea nicio problemă în Italia, sau în Spania, sau în Germania, sau în altă parte.
Părintele Teologos: Da, pentru că acolo…
Pelerin: Și noi ne confruntăm cu aceste lucruri, îi trimitem, bineînțeles, la noi, în specialitatea la care îl trimitem, care este neuropsihiatria infantilă – „Ah, cum, copilul meu la 2 ani, 2 ani și jumătate sau…?”
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: Da, și atunci impactul în zona socială, în zona familială este foarte puternic și, cumva, cred că e nevoie și de o schimbare de abordare…
Părintele Teologos: Clar!
Pelerin: …în modul relațional în societate.
Părintele Teologos: Sigur, deci ADHD-ul în cazul ăsta provine de la pușeuri foarte rapide și foarte mult de dopamină. Adică stă pe ecrane, că de acolo provine.
Pelerin: Da, da.
Părintele Teologos: Bun. Ok.
Deci, trebuie întâi de toate vorbit cu părinții, nu trebuie neapărat să îl trimiți la neuropsihiatrie. Deci, numărul unu, sigur, tu decizi. Sigur.
Pelerin: Astăzi nu, o parte din părinți sunt…
Părintele Teologos: Da. Clar, deci dacă îl lași pe ecrane cu… gândul că am scăpat de el și e cuminte, trebuie să știe că au un copil care se droghează și care își distruge sistemul nervos. Și asta trebuie să-i spui părintelui: deci tu îți distrugi copilul.
Pelerin: Vă dau ca exemplu că și în timpul unui consult, care e de șase minute, zece minute, cinsprezece minute…
Părintele Teologos: Sigur, se învârte de…
Pelerin: Dacă nu are telefonul pornit și așa, nu stă copilul.
Părintele Teologos: Sigur, intră în sevraj, de fapt.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Intră în sevraj.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Bun. Atunci trebuie spus că, întâi de toate, prevenția este esențială, adică să nu se întâmple treaba asta, după care, limitat. Și problema cea mare în cazul părinților este găsirea unei alternative. Adică trebuie să stea cu copilul. Trebuie să stea cu copilul, și aici, iarăși, nu vreau să pun presiune pe preot sau, ferească Dumnezeu, pe altcineva, dar trebuie găsite activități împreună. Și aici, de obicei, e vorba de preot, e vorba de familie, e vorba de copiii de pe stradă, să iasă să se joace fotbal sau orice altceva în realitate. În realitate. Pentru că, dacă nu, într-adevăr, ajungi acolo.
Deci, clar trebuie să existe activități interpersonale. Părinții să stea cu ei și ei să aibă alți prieteni cu care să se joace.
Pelerin: Comunitate.
Părintele Teologos: Comunitate. Clar, comunitate. Și aici, clar, vorbim de școală, biserică, primarul trebuie să organizeze… Adică, sigur, primarul e dificil. Adică, ce să facă? Înțelegeți ce vreau să spun? Sigur, loc de joacă, să spun așa, dar clar, trebuie să existe activități în realitate, pentru că altfel se distruge.
Pelerin: Cumva și… bine, poate asta e o întrebare paralelă în sensul ăsta.
Părintele Teologos: Și, iartă-mă, clar trebuie să se roage. Trebuie să se roage. De ce? Pentru că rugăciunea aduce stabilitate, adică aduce sentimentul real al prezenței lui Dumnezeu atotputernic, iubitor, și scapi de anxietate, scapi de celelalte și te ajută bunul Dumnezeu, cum se spune, care este și reală. Este și un lucru real.
Pelerin: Doar vroiam să completez.
Părintele Teologos: Zi, Flaviu, sigur.
Pelerin: Cumva ar fi necesar, și o să zic cu ghilimelele de rigoare, o verificare mai complexă a unor astfel de emisiuni?
Părintele Teologos: Clar!
Pelerin: Sau ale astfel de desene animate, pentru că multe au tot felul de mesaje violente sau mesaje subliminale.
Părintele Teologos: Clar!
Pelerin: Pe lângă captare…
Părintele Teologos: Sigur!
Pelerin: …a atenției, distrug…
Părintele Teologos: Dar trebuie să știi că nu se poate treaba asta, și când spun că nu se poate, bun, clar pui parenting, care, clar trebuie să fie, dar ceilalți care nu fac artizanat bagă astfel de mesaje. Înțelegeți ce vreau să spun? Adică vezi 10 desene animate bune, care și ce înseamnă „bun”, asta e o altă întreagă poveste, înțelegeți ce vreau să spun, deodată, pac, apare ceva… Și atunci copilul întreabă: „Tati, dar ce-i aia?” Și zici: „Dar de unde știe?”
Pelerin: Sau noi de ce nu luăm?
Părintele Teologos: Da. Înțelegi ce vreau să spun, știi? O întreagă poveste. Din cauza asta, cel mai bine este în realitate: cărți, iubire foarte multă, interpersonalitate, rugăciune și, atunci, se rezolvă lucrurile. Adică nu e nevoie nici de psihotrope și așa mai departe. Dar, dacă nu fac treburile astea, clar că se ajunge la situații foarte complicate.
Pelerin: Mulțumesc mult!
Cum protejăm creșterea duhovnicească a copiilor în fața ecranelor și ce alternative concrete au părinții, găsiți pe larg în Bone digitale: cum protejăm copiii de ecrane și fraude, iar pentru fundalul neurochimic al fenomenului consultați și definiția Dopamină de pe Wikipedia.
Controversele canonizării lui Nil Dorobanțu: Harisme, dubii și perspectiva Bisericii
Părintele Teologos: Mai aveți o ultimă întrebare? Da, ziceți.
Pelerin: Sfântul Nil Dorobanțu cel nebun pentru Hristos, Sfântul Nil Dorobanțu cel nebun pentru Hristos…
Părintele Teologos: Eeeei, lasă, să nu spui „sfânt” la început, pentru că încă Biserica nu l-a…
Pelerin: Păi asta întrebam.
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: Mie mi se pare că are cele mai multe harisme dintre toți sfinții și mi s-a confirmat și de alți părinți. Și…
Părintele Teologos: Hmmm… Hmmm… Hmmm!! Este controversat. De ce nu este canonizat? Pentru că…
Pelerin: Păi am citit și viața lui, de doi autori diferiți. Și mi se pare că are cele mai multe harisme, ca și cum nu l-am canonizat pe Paisie Aghioritul, la nivelul nostru al românilor.
Părintele Teologos: Nu e adevărat, pentru că în cazul Sfântului Paisie Aghioritul nu au existat controverse.
În cazul lui Nil Dorobanțu există controverse. Mai ales că el, mă rog, s-a auto-hirotonit, niște lucruri, așa, care nu sunt cum trebuie. Înțelegi ce vreau să spun? Să lăsăm să vedem ce spune Biserica în viitor. Totdeauna, în astfel de cazuri, așteptăm să vedem încotro se duce duhul lui Dumnezeu. Dacă vezi că se radicalizează anumite lucruri, atunci așteptăm. Nu e de la Dumnezeu lucrul ăsta cu radicalizarea și, cum să spun, fanatizarea nu are legătură cu Hristos. Și în cazul lui Nil Dorobanțu, uneori apar niște poziții destul de dure și asta nu-i cum trebuie.
Vezi, în cazul Sfântului Arsenie Boca, acolo, încă din timpul vieții sale, a existat conștiința sfințeniei sale. Chiar dacă au existat tot felul de discuții și așa mai departe, dar clar, acolo Duhul Sfânt arăta foarte clar: asta e. În cazul lui Nil Dorobanțu, chiar dacă, posibil să fie sfânt sau așa, Duhul Sfânt nu a arătat foarte clar și din cauza asta îl lăsăm.
Trebuie să știi că Duhul Sfânt, Dumnezeu, promovează doar anumiți sfinți, nu pe toți. Adică, de exemplu, eu cunosc cazul unui părinte care s-a dus, mă rog, era într-o chilie, cum e chilia noastră, așa, și a vrut să extindă în pădure, să-și extindă grădina și să meargă mai încolo, așa, mai departe. S-a dus mai încolo, nu a spus unde și, când a săpat, a vrut să caute apă, iartă-mă, deci a vrut să găsească un loc să caute apă pentru grădină, adică să facă o altă grădină puțin mai încolo. Și când să sape după apă, a găsit moaștele unui sfânt, cum scrie la carte. Adică nestricat, cu mireasmă, cu… deci tot, tot, tot, și așa mai departe.
Și a doua zi dimineață, era seara târziu, s-a dus la chilia lui, s-a întors la chilia lui și a doua zi dimineață a vrut să meargă la Biserica Centrală a Schitului să anunțe Marea Veste. Și noaptea, s-a culcat în locul respectiv, nu mai țin minte, în orice caz, sau în locul respectiv, sau la chilia lui, și noaptea l-a visat pe Sfântul. Și a spus Sfântul așa, cu lumină amenințătoare, zice: „Uite care e treaba, eu și cu tine nu ne-am sfințit împreună ca să ai tu dreptul să spui tu unde-s moaștele mele.”
S-a înfricat omul și, a doua zi, a spus toată povestea, după cum se și vede, în afară de loc. Și până astăzi, Sfântul e acolo. Nimeni nu știe unde e locul. Înțelegi? Și părinții nu l-au presat pe părintele respectiv să spună. Lucrul e… taină.
Deci, Dumnezeu promovează doar anumiți sfinți. În regulă? Deci nu încerca să presezi, că nu-i cum trebuie.
Pelerin: Nu, nu, eu am citit… nu îmi amintesc nicio controversă din cărțile acelea…
Părintele Teologos: Mă presezi!
Pelerin: Nu, doar vreau să vă explic ce am vrut eu să zic.
Părintele Teologos: Eu cunosc foarte bine tema.
Pelerin: Eu nu cunosc, de aia vă întreb.
Părintele Teologos: Sigur. Deci las-o așa!
Pelerin: Eu nu găsisem în cărți niciun fel de defect, din punctul meu de vedere.
Părintele Teologos: Las-o așa!
Pelerin: Chiar niciunul. Și e un pic surprinzător răspunsul.
Părintele Teologos: Las-o așa!
Pelerin: Bine. Am înțeles. Doamne ajută!
Părintele Teologos: Pentru că vezi că… Părinte, există în Biserică o mișcare de canonizare a lui Nil Dorobanțu, știți dumneavoastră?
Pelerin: Nu, nu, nu, nu există.
Părintele Teologos: Nu există așa ceva. Înțelegi?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Și dincolo de asta, adică sunt și alte surse, nu numai cărțile pe care le-ai citit, înțelegi? Adică sunt și alte lucruri.
Întoarcerea la Hristos: O chemare la restaurarea valorilor creștine în fața declinului spiritual
Părintele Teologos: Da, zi.
Pelerin: Aș vrea, cu îngăduința dumneavoastră…
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: … să revenim la problemele sociale.
Părintele Teologos: Oh!
Pelerin: Care ne apasă…
Părintele Teologos: Sigur, da, da.
Pelerin: Ne apasă zi de zi pe toți.
Pelerin: E un pic mai complexă întrebarea și încerc cumva să o așez, să înțeleagă, să înțelegeți dumneavoastră și, evident, să înțeleagă și…
Părintele Teologos: Spune direct.
Pelerin: … cei prezenți.
Părintele Teologos: Și dacă nu înțeleg…
Pelerin: Credeți…
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Credeți că națiunea noastră ar avea nevoie de o resetare și dacă această resetare ar trebui făcută cam cum ați vedea că ar trebui făcută, dat fiind faptul că la toate nivelurile de vârstă avem patimi, da?
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: Discutam adineauri de patima ecranlor la cei mici.
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: La părinții celor mici patima PAP-ului (Putere, Avere, Plăcere). Și nu numai, a trufiei, a…
Părintele Teologos: E foarte simplu.
Pelerin: La nivelul persoanelor mai în vârstă, deja găsim alte, zic eu, patimi: a fricii, a deznădejdii și nu numai.
Părintele Teologos: E foarte simplu. Întoarcerea la Hristos. Asta trebuie făcut. Întoarcerea la Hristos. După cum și chiar aș dori să-mi cer iertare de la Părintele că am accentuat foarte mult pe rugăciune la început, pentru că oamenii astăzi cred că, în clipa în care spun „roagă-te”, el crede că „a, sigur, părinte, vrei să scapi de răspuns, știi, dai un răspuns diplomatic”. Nu, trebuie să ne întoarcem la Hristos. Chiar s-a arătat Sfântul Constantin Brâncoveanu, un sfânt foarte mare, pe care nu-l cinstim, nu-l cinstim, da, așa, sau Sfinții români din închisori, nu-i cinstim, da, și s-a arătat Sfântul Constantin Brâncoveanu, mă rog, la o mănăstire din România și a spus: „Nu vă rugați! De ce nu vă rugați?” Asta trebuie făcut. Trebuie întoarcere la Hristos într-un mod concret, asumat în fiecare zi. Acolo e problema cea mare. Și atunci, într-adevăr, se vor rezolva toate.
Părintele Teologos: Chiar există o carte, v-o recomand cu toată inima, „Întoarcerea la Hristos”, se numește, de Ioan Ianolide, celebrul sfânt român din închisori. Au fost canonizați câți? 16 sfinți români. După care au fost canonizați iarăși un număr de femei, 17…, 15…, tot așa un număr de femei. Bun. Fraților, trebuia să fie explozie, adică trebuia să fie, ce să zic… serial cu Sf. Arsenie, dacă de Sf. Arsenie Boca nu poți să faci film, de cine poți să faci film?! De Sfântul Constantin Brâncoveanu, chiar, domnul Dan Pița a făcut un film, dar sigur, nu a avut bani săracul și a fost un film, așa, foarte…, foarte auster.
Părintele Teologos: Ce să zic? Nu mai știu care au fost canonizați. Constantin Sârbu, Sfântul Constantin Sârbu, nu se poate face film pe viața Sfântului Constantin Sârbu?! Sau… despre ce vorbim? Sau, zi, Ilie Lăcătușu. Adică se pot face o mulțime și o mulțime, și o mulțime de materiale pe tema asta. Dar s-au făcut 2-3…, sigur, tot respectul pentru Trinitas, să spun așa, 2-3 docudrame, în care au vorbit cinci, au avut cinci vizualizări și un cuc, da? Și maneliștii, să nu dau niște nume, că la urmă merg oamenii să se uite, au milioane de vizualizări. Acolo e problema cea mare, înțelegi?
Părintele Teologos: Chiar am făcut, apropo de asta, de ziua — și spun pe cameră, așa — mă spovedesc public, părinte, că în fața sfințeniei voastre, sunteți duhovnic, cred că și sfinția voastră, nu?, mă spovedesc public. Deci, de ziua domnului Mihai Eminescu, care este ziua culturii în România, am vrut să postez despre cultura română.
Și am aflat, mă rog, am sursele mele, am aflat topul celor mai ascultate melodii din România. Top 200 pe Spotify. Fraților, deci m-am îngrozit. Deci nu pot să spun pe cameră, în viața vieților mele, asemenea înjurături și limbaje obscene și așa mai departe.
Eu nici în lume, adică, sigur, nu eram eu în lume într-un tur de fildeș. Bine, sigur, nu păcătuiam eu, dar, adică, bun, eram păcătos, dar înțelegi ce vreau să spun, nu aveam legătură cu păcate din astea, ferească bunul și sfântul Dumnezeu. Dar nici în lume n-am auzit asemenea înjurături, cum am văzut în titlurile, darămite și în cuvinte.
Că am deschis YouTube-ul repede să aud o piesă, să văd chiar așa e și ferească bunul sfântul Dumnezeu și milioane de vizualizări. Știi? Milioane de vizualizări, să nu dau niște nume și așa mai departe. Și m-am îngrozit, după care am vrut să pun pe site și chiar am scris un articol și am vrut să pun lista și să zic: „Uite românilor, asta. Voi ziceți că Mihai Eminescu, dar voi nu aveți nicio legătură cu domnul Mihai Eminescu, chit că ar trebui să avem, și uite ce ascultați voi.”
Ei, și atunci au sărit toți, că am întrebat, că mi-a spus harul, să spun așa, și am întrebat echipa, că pe site suntem o echipă, și-am întrebat pe…, așa, și au spus: „Părinte, nu puneți lista că merg ăștia și ascultă.” Știți?
Pelerin: ( râsete ușoare)
Părintele Teologos: Și atunci am făcut postare, dar fără să pun lista. Și vezi că și acum încerc să evit să spun pe cameră niște nume de trap-manele și așa mai departe, ferească bunul și sfântul Dumnezeu. Înțelegeți?
Pelerin: Da, înțeleg.
Părintele Teologos: Atunci, bun, unde e creștinismul tău? Înțelegi? Asta trebuie făcut. Trebuie revenit la ortodoxie ca și modul corect de a fi. Întoarcerea la Hristos. Asta trebuie făcut. Și atunci, sigur că apare curățenia, apare ieșirea din P.A.P (Putere, Avere, Plăcere), ieșirea din boli de nervi, ieșirea din toate lucrurile astea. Asta trebuie făcut. În regulă?
Pentru cei care doresc să așeze această întoarcere la Hristos ca temelie a vieții în Hristos, vă recomand cu căldură și Fericirea adevărată este în Hristos: calea ortodoxă spre pace, precum și Libertatea adevărată în Hristos.
Divorțul în lumina învățăturii creștine și a vieții duhovnicești: Când este permis?
Părintele Teologos: O ultimă întrebare, mai are cineva? Zi, Ionuț.
Pelerin: E o întrebare mai…
Părintele Teologos: Numai puțin. Mai aveți și alții?
Bun, zi, Ionuț.
Pelerin: Părinte, e o întrebare mai apăsătoare, să spunem așa.
Părintele Teologos: Da, câți ani am?!
Pelerin: Nu.
Pelerin: (râsete)
Pelerin: Mai mulți ani, să trăiți!
Părintele Teologos: Amin! Zi!
Pelerin: Vreau să vă întreb, uite, trăim într-o lume în care nu prea mai reparăm nimic, preferăm să aruncăm la gunoi…
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: …nu prea mai salvăm nimic.
Părintele Teologos: Da.
Și aici, atunci, am început, așa, făcând o paralelă la partea de familie, la familia creștină, că sunt doi oameni căsătoriți, da?
Părintele Teologos: Sigur, da.
Pelerin: Și luăm două cazuri, cu copii sau fără copii. Ei nu se mai înțeleg. Luăm așa o familie care nu se mai înțelege deloc. N-au copii, n-au nimic de împărțit. Când pot ei să divorțeze?
Părintele Teologos: Doar…
Pelerin: Sau au voie să divorțeze?
Părintele Teologos: N-au!
Pelerin: Sau poate că mi-e milă de celălalt? Sau mi-e… știți?
Părintele Teologos: Nu. Nu, nu, nu, Ionuț. Să ne înțelegem. Nu e vorba că ai voie sau n-ai voie. E vorba dacă este distrugător sau nu. Este traumatic. Despărțirea este traumatică. Și cea mai traumatică despărțire este despărțirea sufletului de trup, adică moartea, da?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Bun.
Chiar a spus Dumnezeu că ceea ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă. Despărțirea este traumatică, mai ales pentru copii. Copilul simte că — te rog să mă iertați că spun așa — copilul simte că divorțul este greșeala lui absolută, indiferent de cauzele reale ale divorțului. Trebuie să știți. Vă rog să mă înțelegeți când spun treaba asta, da?
Pelerin: Aici luăm cazul cu copii.
Părintele Teologos: Da, cu copii.
Dar și în cazul în care nu sunt copii, apare acea sfâșiere și cei doi simt treaba asta, iar ei îmbătrânesc cu foarte mulți ani, să știi.
Pelerin: Atunci…
Părintele Teologos: Simt această amărăciune. Singurul caz în care este permis divorțul este când unul dintre cei doi a divorțat deja în inima lui, s-a despărțit deja în inima lui — cazul de adulter. Chiar Mântuitorul spune asta. Și doar în clipa în care a plecat cineva deja, atunci sigur că se oficializează, pentru că tu te-ai dus deja…, te-ai distrus, e adevărat, pentru că te-ai dus în ilegalitate cu altcineva. Deci întotdeauna trebuie să găsim drum în față împreună, nu în despărțire. Despărțirea totdeauna este, cum spuneam, rupere, este traumatică. E adevărat că astăzi, într-adevăr, după cum ai spus tu foarte bine, noi suntem civilizația de consum și, întâi de toate, ne consumăm pe noi, pe noi.
Pelerin: Exact.
Despre rolul familiei în viața duhovnicească și problemele care o încearcă astăzi, am vorbit pe larg în Problemele familiei, iar pentru criteriile căsătoriei ortodoxe vă recomand și Criteriile căsătoriei cu IPS Athanasie de Limassol.
Cizelarea caracterului, ascultare și răbdare: Lecția Sfântului Dionisie
Părintele Teologos: Și nu ne mai cizelăm, pentru că, fraților, și noi în mănăstire, și voi în căsătorie trebuie să ne cizelăm. Deci, mare atenție, noi nu ne căsătorim, sau mă rog, adică voi nu vă căsătoriți și noi ne… și noi ne căsătorim cu Hristos. Noi nu stăm în mănăstire ca să ne facem voia și să ne împlinim poftele, ci, din contră, să ne cizelăm, să ne eliberăm de adicțiile noastre, de părerea noastră greșită. Și asta se face doar în complementaritatea celuilalt. Deci, în clipa când vezi pe cineva cum se comportă față de tine și tu îți tai voia, este ca niște pietricele care se freacă între ele într-un sac. Și atunci dispar asperitățile și ieșim din părerea de sine, ieșim din traumele noastre și mergem înainte, trebuie să știți. Și așa devine omul liber. Prin ascultarea de celălalt, nu prin împlinirea voilor proprii. Pentru că, dacă omul își împlinește voia proprie, devine robul voii sale proprii, devine propriul său rob, care este cea mai grea tiranie dintre toate. Deci, clar nu…
Pelerin: Este o întrebare de la un pelerin care a mai fost pe la dumneavoastră, de fapt, numai că nu a apucat să…
Părintele Teologos: Asking for a friend, cum se zice.
Pelerin: Așa, așa.
Părintele Teologos: Și asta voiam… Adică…, deci, spuneți că e permis doar dacă…
Părintele Teologos: Doar dacă e vorba de adulter.
Pelerin: Doar dacă e vorba de adulter.
Părintele Teologos: Adică de…
Pelerin: Și atunci, dacă cei doi nu mai au niciun sentiment unul pentru celălalt…
Părintele Teologos: Să rămână împreună.
Pelerin: Practic…
Părintele Teologos: Nu, trebuie să rămână împreună.
Pelerin: Să rămână împreună.
Părintele Teologos: Dacă este vorba de adulter, se pot despărți.
Pelerin: Așa.
Părintele Teologos: Dacă…
Pelerin: … E o relație toxică în care fiecare se atacă zilnic și se poate… și așa mai departe…
Părintele Teologos: Trebuie să învețe să se comporte. Am spus că sunt cele două pietre care se suscitează între ei.
Pelerin: Da, da, da.
Părintele Teologos: Să vezi în mănăstire ce este. Adică… Când vine, deci, adică, ești tu ditamai marele, hai să nu zic stareț, că și la stareț se întâmplă treaba asta. Țin minte la Sfântul Dionisie, că el ne spunea că face ascultare de ucenicii lui. Dar și eu trăiesc…
Pelerin: Uauuu!!
Părintele Teologos: Da, vorbesc foarte serios!
Da, deci eu m-am dus la Sf. Dionisie și i-am spus — nu eu, un frate —
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: A întrebat: „Părinte, faceți-ne o paralelă între atunci, când erați ucenic, și acum, când sunteți stareț?” Și zice Sfântul: „Hă-hă-hă, la fel e!”
Pelerin: (râsete)
Părintele Teologos: Că dacă acum nu fac ascultare, pleacă ucenicii. Știi?
Da. Deci, și eu văd că acum, mă rog, am o anumită vârstă, clar că trebuie să faci ascultare de ăla micu’.
Pelerin: Ok.
Părintele Teologos: Și, să vezi și în informatică.
Pelerin: Aveți dreptate și mi-ați dovedit-o.
Părintele Teologos: Sigur. Întâi de toate ți-am zis…
Părintele Teologos: Mi-ați dovedit-o în ultimul timp, da.
Părintele Teologos: Sigur. Să nu vorbim pe cameră, să spun…
Pelerin: Da, da.
Părintele Teologos: Adică trebuie să faci ascultarea de ăla chiar dacă tu știi mai mult.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Chiar dacă tu știi mai mult, și de multe ori… Chiar vine la mine cineva care nu a pus mâna pe calculator, hai să nu zic în viața lui, dar înțelegi ce vreau să spun.
Pelerin: Știe tot.
Părintele Teologos: Da. „Părinte, nu faci bine. Nu știi.” Și eu, îmi vine să-l întreb: „Bă, tu ai scris vreo linie de cod în viața ta?” El: „Nu.” Înțelegi ce vreau să spun?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Ei, atunci trebuie să faci răbdare. Trebuie să faci răbdare ca să dispară această duritate din inima ta, să dispară acest corn întunecat al mândriei lui Adam, acești colți pe care îi avem, și atunci o să devii un om foarte… o inimă pufoasă! Că tu ești pufos, dar uneori ești…
Pelerin: (râsete ușoare)
Părintele Teologos: Exact. În regulă?
O ultimă întrebare mai aveți? Numai. Bine.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Despre ascultare ca temelie a vieții duhovnicești și antidotul mândriei, vă recomand cu căldură și Puterea ascultării cu Cuviosul Efrem din Arizona, precum și pagina Ascultarea de pe crestinortodox.ro.
Întrebări frecvente
Începem cu rugăciunea simplă și cu spovedania regulată, pentru că viața duhovnicească se hrănește din har, nu din anxietatea știrilor. Concentrarea pe creșterea duhovnicească personală și pe familia noastră este răspunsul concret, nu căutarea în cristale, horoscop sau alte soluții New Age.
Da, terapiile New Age (constelații familiale, Reiki, șamanism, ayahuasca) mută responsabilitatea de la sufletul propriu spre alți factori și ocolesc transformarea reală a inimii. Sunt o schimonosire a spovedaniei și împiedică viața în Hristos prin lipsa de asumare a păcatului personal.
Spovedania ne smerește și ne aduce dezlegarea păcatelor prin harul Duhului Sfânt. Recomand spovedania cel puțin o dată pe lună, pentru că fără ea viața duhovnicească rămâne superficială și încărcată de energie demonică.
De la 13 ani, copilul poate ține postul Bisericii (fără carne și lactate în zilele de post), care luminează mintea și sprijină creșterea duhovnicească. Nu este vorba de post negru, ci de post de calitate, care întărește rugăciunea.
Limitați timpul de ecran (aproximativ o oră pe zi), favorizați activități reale, comunitate, joacă, lectură și rugăciune. Părinții trebuie să fie prezenți, iar prevenția contează mai mult decât tratamentul ulterior al ADHD-ului digital sau al anxietății din rețele.
Singurul caz în care se permite divorțul este adulterul, când unul dintre soți s-a despărțit deja în inima lui. În rest, soții sunt chemați să rămână împreună, să se cizeleze prin ascultare și răbdare și să caute împreună drumul vieții în Hristos.
Înseamnă rugăciune zilnică, spovedanie regulată, postul Bisericii, viață de familie iubitoare și ieșirea din P.A.P. (Putere, Avere, Plăcere). Este o asumare concretă a vieții creștine, nu un simplu sentiment religios, și este singura cale care vindecă cu adevărat anxietatea și pustiul lăuntric.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
