De ce mă lupt mai mult acum, când sunt ortodox? – p. Paul Truebenbach

Ascultați un cuvânt necesar al părintelui Paul Truebenbach în care acesta ne explică de ce se luptă mai mult acum, când este ortodox. Nu ar fi trebuit ca toate să fie roz?

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De ce mă lupt mai mult acum, când sunt ortodox? – p. Paul Truebenbach

Bună tuturor! Hristos să fie cu voi!

Suntem în perioada bucuriei Pascale, ceea ce înseamnă că tocmai am avut o mulțime de botezuri nu doar în această parohie, ci în toată lumea, în Sâmbăta lui Lazăr, în Sâmbăta Sfântă. Mulți oameni când vin în Biserica Ortodoxă se așteaptă ca, dacă aceasta este adevărata credință, totul ar trebui să fie mai ușor, viața ar trebui să devină mai simplă, să devină mai liniștită și lupta spirituală ar trebui, de fapt, să mai scadă.

Dar sunt adesea surprinși să constate că de fapt, după botez, lupta spirituală crește și mulți oameni care se convertesc de la alte confesiuni creștine privesc la asta și spun: de ce, ca romano-catolic sau protestant, nu am părut să mă lupt la fel de mult ca în Biserica Ortodoxă. Dacă Biserica Ortodoxa este adevărată și am toate beneficiile slujbelor, ale postului, ale rugăciunilor sfinților, nu ar trebui să mă lupt mai puțin?

Ce e interesant e că atunci când ne uitam la botezul lui Hristos vedem că primul lucru pe care îl face după botez este că Duhul Sfânt îl conduce în deșert, unde El se luptă cu Satana. Deci ar trebui, de fapt, să ne așteptăm că viața spirituală va fi dură și că lupta spirituală nu va scădea după botez, ci va crește. Deseori este o perioadă de grație și este o perioadă în care lucrurile par mai ușoare pentru un timp, poate dura zile sau săptămâni sau poate chiar luni, dar în cele din urmă va trece. Apoi oamenii încep să se lupte altfel.

Pentru lung timp mi-a fost dificil să explic oamenilor de ce este așa, dar am găsit o mică explicație în această carte a Sfântului Epifanie, care se numește „Sfaturi pentru viață”. Aici el spune un lucru foarte simplu. Spune că odată cineva l-a întrebat: „Avva, se știe că pacea domnește numai în sufletul poporului lui Dumnezeu. Dar evanghelicii susțin de asemenea că simt o liniște permanentă în inimile lor. Cum este posibil să se întâmple asta dacă ei sunt în amăgire?” El a răspuns: „În sate, copilul meu, când sătenii doresc să-și lege măgarul la pășunat, nu este necesar să-l lege de toate cele patru picioare, e suficient să-l lege de unul.

Diavolul face același lucru cu evanghelicii. Deoarece i-a legat de piciorul ereziei, nu-i mai atacă cu alte ispite. Astfel se explică de ce ei simt pacea, așa cum spun. Totuși, această pace este superficială și temporară.” Cred că ceea ce spune Sf. Epifanie aici este atât de semnificativ și, dacă pot să o spun cu propriile mele cuvinte, el sugerează că atunci când suntem legați de un picior, cel al ereziei, nu avem medicamentul adecvat al teologiei, că teologia nu este atunci la fel de plină și de eficientă ca teologia adevărată din interiorul Bisericii, și astfel diavolul ne poate lega de un picior și simțim că avem libertate relativă și ne poate lăsa în pace, pentru că nu putem să ne aventurăm prea departe în viața spirituală.

Dar odată ce devii ortodox, acea legătură e ruptă. Acum, când diavolul vrea să te prindă, trebuie să te apuce de toate cele patru picioare, deci lupta spirituală devine mult mai violentă, mult mai agresivă și mult mai dificilă. Totuși, așa cum spun mereu, mântuirea se află în luptă. Lupta este salvarea ta. Așa că faptul că te lupți mai mult nu este, de fapt, un semn că e ceva în neregulă cu Ortodoxia, ci e un semn că Ortodoxia este adevărată pentru că diavolul nu o suportă și va lupta cu tine cu dinții și unghiile.

Dar ai enorm de mulți sfinți și îngeri care mijlocesc pentru tine și în luptă câștigi multe coroane. Deci nu dispera că te lupți mai mult ca și creștin ortodox, mai degrabă bucură-te că diavolul urăște asta atât de mult, că gândește că ești pe drumul cel bun, că se luptă cu tine în continuare chiar și mai mult și mai cu îndârjire decât înainte. Nu dispera! Mai degrabă bucură-te, mergi la rugăciune, mergi la Hristos, cere sfat de la duhovnicul tău și continuă-ți lupta bine!

În cuvintele bătrânului Cleopa: „Mânca-v-ar Raiul!”

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!