Mărturie de credință ortodoxă, pericole, succes – Damian Drăghici, p. Teologos

Această mărturie de credință ortodoxă a lui Damian Drăghici, în dialog cu părintele Teologos, dezvăluie drumul de la o credință moștenită la o relație vie cu Dumnezeu. Celebrul naist povestește cum a redescoperit rugăciunea lui Iisus, de ce New Age-ul este un pericol subtil pentru creștini și cum muzica poate deveni o formă de slujire a sufletului. De la Muntele Athos la scenele mari ale lumii, acest dialog este o lecție despre smerenie, asceză, post, iubire și adevărata libertate în Hristos.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Introducere

Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii. Amin.

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu un om pe care eu îl iubesc foarte mult, pe care îl cunosc de mult timp – de 14 ani. Damian Drăghici a venit de multe ori în Sfântul Munte și, datorită faptului că îl cunosc de foarte mult timp, îl iubesc, îi știu viața – a trecut prin foarte multe credeți-mă. N-are rost să detaliem acum; în orice caz, prima întrebare este: De ce ortodoxia? Damian a ajuns, într-un final în biserică și este foarte atras. El este un om foarte temător de Dumnezeu – sigur, cu toate ale lui – dar îl iubește pe Dumnezeu foarte mult, așa cum din caracterul lui… cum poate el.

Părintele Teologos: Cum de ai ajuns aici și ce e ortodoxia pentru tine?

Mărturie de credință ortodoxă personală și descoperirea credinței în Grecia

Damian Drăghici: Nu cred că știu altceva în afară de ortodoxie. Mulțumesc mult, sărut mâna, pentru cuvintele frumoase. Și eu vă iubesc, iubesc locul de aici și Muntele Sfânt. Am fost botezat în familia noastră, în România, în Biserica Ortodoxă. Cu toate că, datorită faptului că părinții mei s-au separat când eram mic și am fost crescut de bunici – e o poveste reală – au uitat să mă boteze și m-au botezat undeva pe la 4 sau 5 ani.

Părintele Teologos: Da? Slavă lui Dumnezeu.

Damian Drăghici: Da. Și toți povestesc asta și râd de lucrul ăsta. Mi-am dus singur lumânarea la botez, că eram așa de mare… eram copil în toată firea. Așa…dar ideea este că, până la Revoluție și până când am fugit din România – nu vreau să generalizez, să spun că nu știu – dar eram și noi ortodocși, la fel ca toți ceilalți ortodocși.

Părintele Teologos: Da.

Damian Drăghici: Adică mergeam la Biserică de frica lui Dumnezeu. Aveam Paștele, aveam Crăciunul și era: Doamne-ajută, Doamne! – dar nu aveam acces la Biblie. Poate aveam Biblie în casă… era genul ăla de ortodox pe certificatul de naștere, nu practicant. Când am fugit din România în Grecia, în Grecia am început – nu să înțeleg – să mă prind puțin de Ortodoxism. Și în Grecia am început să țin post. Maică-mea, bunică-mea țineau post, dar era ceva al bătrânilor. În Grecia, imediat, la 19-20 de ani, am început să țin post miercurea și vinerea. Am început să țin postul Paștelui, Crăciunului, Sfintei Maria, Sfinților Petru și Pavel pentru că grecii, în anii ’90, erau mult mai credincioși.

Părintele Teologos: Da, da sigur – pentru că aveau tradiție. Nu exista comunism, nu exista barda aia.

Damian Drăghici: Am văzut pentru prima oară Paștele…. țin minte primul Paște pe care l-am văzut în Grecia. Am rămas mască: erau toți pe stradă, îmbrăcați în alb. Era foarte…În comparație cu Paștele nostru, care… Mergeam la biserică, dar era așa cum era. Deci, ortodoxismul a fost întotdeauna înăuntrul meu, dar neaprofundat, cumva superficial.

Părintele Teologos: Superficial și din inerție oarecum.

Damian Drăghici: Doar să mă numesc ortodox. Și ușor, ușor a existat întotdeauna înăuntrul meu ceva care nu știam că este rugăciune. Dar, din totdeauna – uite, m-am și emoționat – din totdeauna vorbeam cu o voce…Nu sunt schizofrenic sau paranoic… care era, de fapt, Dumnezeu, doar că nu știam. La un moment dat, vocea asta s-a transformat – după ce am ajuns în America – în mulțumesc, sau Slavă Ție, Doamne! Poate nu era exact așa în limbajul ăsta.

Părintele Teologos: Recunoștință.

Damian Drăghici: Care era toată ziua recunoștința. Și la un moment dat s-a transformat în Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! unde aveam și brățară, aveam și tatuaj, aveam și… Doamne iartă-mă, că nu-i bine. Adică totul era despre Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă, nefiind conștient că o fac cum spune Scriptura sau cum spunea…

Pentru o perspectivă mai largă asupra drumului spre credința ortodoxă vie, urmăriți și primul dialog Veșnicie, rugăciune, familie – P. Teologos și Damian Drăghici, iar despre fundamentele credinței ortodoxe citiți materialul Creștinismul ortodox este adevărul.

Muntele Athos și aprofundarea credinței

Damian Drăghici: Până când am ajuns în Muntele Athos, acum 13-14 ani și v-am cunoscut. Și am început să înțeleg puțin și să citesc, să cumpăr foarte multe cărți despre… Am cumpărat cărți acum 20 și ceva de ani, dar era vorba de o înțelegere mai profundă. Deci, totul a fost un proces. Nu cred că aș putea să mă regăsesc în altă religie decât în creștin-ortodox. Și nu numai creștin-ortodox, creștin ortodox practicant acum, adică cu rugăciunea de dimineață, rugăciunea de seară, rugăciunea înainte de masă, mers la biserică la maslu, mergi duminica la biserică… și să fiu cu Dumnezeu și în Dumnezeu aproape tot timpul, în timpul zilei. Adică să fiu în acest lucru de care se tot vorbește acum în lumea trendy: în conștiință, conștientă sau wellness, de fapt este de a fi cu Dumnezeu, a fi în Dumnezeu non-stop.

Părintele Teologos: Sigur.

Conștiința și lupta cu păcatul

Damian Drăghici: Și a avea această conștiință: că ce fac, ce gândesc – măcar cele șapte păcate – să nu fiu în mândrie, să nu fiu în trufie, osândire, clevetire. Adică să încerc în continuu să fiu aici, prezent, fără să încalc unul dintre cele șapte păcate. Dar nu doar ca să nu le încalc în fața lui Dumnezeu, să fiu eu bine cu mine, în primul rând. Pentru că Dumnezeu, de fapt de asta a trimis pe Domnul Iisus, să ai o conștiință cât mai curată.

Părintele Teologos: Da, pentru că de fapt, păcatele sunt boli sufletești. Nu e vorba că noi Îl jignim pe Dumnezeu, că Dumnezeu e Tată Iubitor și atotputernic. Deci nu e asta problema. Referitor la păcate – sper să greșesc, dar nu cred – apropo de superficialitate, cred că astăzi există foarte multă necunoștință în rândul tinerilor, mai ales în rândul oamenilor. Ce crezi că ar putea să facă, sau ce sfaturi le-ai da lor ca să crească puțin, să se apropie?

Pentru aprofundarea temei patimilor și a conștiinței, consultați materialul 3 stări existențiale și 8 patimi – P. Teologos, iar pe OrthodoxWiki citiți despre Sfântul Paisie Aghioritul, menționat de mai multe ori în această discuție.

Nevoia unui limbaj pentru tineri

Damian Drăghici: Sunt un fost păcătos, sunt păcătos actual și sunt sigur că am să păcătuiesc – adică, în fiecare secundă păcătuiesc și în fiecare minut. Cred că lucrul cel mai important, după părerea mea… Cred că am acasă – nu vreau să exagerez – 500 de cărți: de la Athonitul Siluan, acum mai nou de la [Sfântul din] Kronstadt…,

Părintele Teologos: Sfântul Ioan de Kronstadt.

Damian Drăghici: Paisie Aghioritul, Sfântul Ioan Gură de Aur – alea nouă volume – tot felul de cărți. Așa cum vorbeam și aseară cu dumneavoastră. Îmi asum ce spun – așa cum în lumea filmelor creștin-ortodoxe nu avem un regizor, niște actori și niște oameni ca să portretizeze asta mai ușor pentru suflet, adică mai comercial, așa cred că nu avem niște cărți scrise pe limbajul tinerilor. Nu într-un limbaj „new age”…

Părintele Teologos: Nu, nu, nu.

Damian Drăghici: Exact mesajul profund creștin-ortodox, dar pus pe înțelesul oamenilor. Aici, nu sunt scriitor, dar eu spun: când simți o nevoie – adică, ca si cum mi-ați da ceva de mâncare – cum e, bun sau prost? Mie îmi place, dar aș mai pune puțină sare și piper. Altfel, pot să spun: o mănânc de rușine, dar nu mi-a plăcut. Cred că e nevoie de acest limbaj, ca să fie pe înțelesul tinerilor, și cred că unul dintre lucrurile foarte importante este să-i facem să înțeleagă…

Vă spun un singur lucru: metanierul – „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul” – pe care mi-ați spus-o si dumneavoastră de atunci. Dumneavoastră m-ați învățat cu metanoia, de acum 13-14 ani, cu schimbarea minții. Mă uit la părintele Teofil Părăianu, pe care l-am cunoscut și eu, de la Sâmbăta de Sus, și văd un filmuleț cu el. Îmi spuseseți și dumneavoastră despre asta, dar via social media – uitați că poate să fie și bună asta.

Despre problemele tinerilor și lipsa de valori în contextul actual, citiți și Problemele tinerilor – Părintele Teologos și Tineri și lipsa de valori – P. Teologos.

Rugăciunea lui Iisus

Damian Drăghici: Îl văd pe părintele într-un clip (nu mai știu dacă pe Instagram sau Youtube), și povestește cum l-a învățat Arsenie Boca să spună rugăciunea pe respirație. Si asta făceam si eu astăzi: „Doamne Iisuse Hristos, Fiul lui Dumnezeu” – și pe expirație „miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul. Nu e nimic grav, nu e nimic rău. Sunt tehnici. Nu e o tehnică dintr-o altă religie sau nimic altceva. Adică faci cinci inspirații, patru afară. Sau cinci cu șapte. Asta te ajută să-ți reglezi sistemul nervos. Te ajută pentru o grămadă de lucruri. E incredibil. Deci înseamnă că și noi, creștinii ortodocși, avem asta pusă de Arsenie Boca, care a fost un mare sfânt.

Părintele Teologos: Și alti sfinți… Dar la început, fraților, nu vă concentrați pe treaba asta, ci spuneți cum puteți. Mai încolo puteți să o faceți.

Damian Drăghici: Da, eu mă refeream că sunt informații și la noi de genul ăsta.

Părintele Teologos: Sigur că sunt, evident.

Despre rugăciunea lui Iisus și tehnica respirației, aprofundați în materialele Părintele Teologos despre rugăciunea lui Iisus și Rugăciunea lui Iisus – formula și faze, iar pentru contextul teologic consultați Rugăciunea lui Iisus pe crestinortodox.ro.

Rugăciunea și sănătatea

Damian Drăghici: Care sunt necunoscute. Și atunci m-a întrebat cineva, pentru cartea care urmează să o scriu: „Ești vegetarian, vegan?” Zic: „Noi nu suntem conștienți că, toți românii suntem vegani dacă ne ținem după calendarul creștin-ortodox. Noi avem aproape 250 de zile pe an vegane.”

Părintele Teologos: Da, evident.

Damian Drăghici: Deci, din 365 noi suntem 65 – 70% vegani. Nu știu dacă există altă nație prin calendar. Cred că, dacă ar fi să luăm una dintre lucrurile principale din cele șapte păcate – și mai era și cartea pe care o aveți aici, “Mântuirea păcătoșilor” – unul dintre lucrurile importante este iubirea de pântece.

Părintele Teologos: Așa este, da.

Damian Drăghici: Adică să nu fii în continuu să mănânci, care e pentru sănătatea ta. Iarăși conștiință. Doi ar fi – iartă-mi, Doamne, că-s leneș – adică lenea: să te miști în continuu. Dacă faci mișcare în continuu, îți e bine. Într-un limbaj modern sau nou, dimineața trebuie să faci sport, să mergi la sală. De fapt, asta spunem și noi: trebuie să faci mișcare.

Părintele Teologos: Sigur. Și mai ales acum vine știința să valideze Ortodoxia. Dar Ortodoxia, cu toate că știa lucrurile astea de mai demult, oferă și dimensiunea spirituală. Pe când știința nu oferă dimensiunea spirituală.

Damian Drăghici: Adică faci ceva cu mintea și cu corpul. Sau, cum spunea Părintele Pimen – l-am văzut într-un filmuleț făcut de dumneavoastră – când faci metanie până jos. Păi aia e o mișcare. Dacă o fac de 20 de ori, e cum spun ăștia: când ai depresie sau ceva, fă jumping jacks. E același lucru, doar tradus. Și cred că despre asta e vorba.

Despre legătura dintre post, sănătate și mântuire, urmăriți Binefacerile postului: sănătate și mântuire – P. Pimen Vlad și Stilul de viață creștin ortodox.

Ortodoxia actuala și nevoia de exprimare accesibila

Damian Drăghici: Nu știu cu cine să vorbesc de la București, de la Patriarhie, cu dumneavoastră, nu știu cu cine să vorbesc, pentru că nu sunt scriitor, dar eu aș vrea să găsesc o carte pentru tineri – dar, în primul rând, pentru mine – în care să-mi fie ușoare toate lucrurile, nu traduse. Adică să mi se arate, exact că tot ce este în Scriptura noastră și în învățăturile creștin-ortodoxe sunt exact învățăturile de acum 2000 de ani, extrem de – aș putea să spun – contemporane.

Părintele Teologos: Sigur.

Damian Drăghici: Asta cred că e nevoie.

Părintele Teologos: Da, adică dovedirea actualității Ortodoxiei. Da. Cred că de asta este foarte nevoie. Și cred că asta – și prin carte – dar, din păcate, spun un lucru foarte grav acum: că tinerii nu mai citesc. Prin film.

Damian Drăghici: Prin filmulețe, sigur. Uitați, Părintele Nicolae Dima – mi-a plăcut că a tradus ceva de la un părinte pe care l-ați postat și dumneavoastră – preotul care e însurat cu o româncă.

Părintele Teologos: Paul, Părintele Paul Truebenbach.

Damian Drăghici: Și a spus treaba aia: un bărbat ar trebui să facă așa, ca să scape de depresie – dimineața sau pe timp de zi – să facă exerciții, să construiască, să curețe sau să facă ceva cu mâinile.

Părintele Teologos: Sigur, muncă fizică.

Despre sfaturile practice ale Părintelui Paul Truebenbach pentru depresie și anxietate, urmăriți Sfatul unui preot ortodox pentru anxietate și depresie.

Munca fizică și curățarea minți

Damian Drăghici: Muncă fizică. La mine e un lucru pe care nu l-am spus niciodată și e foarte ciudat. M-am obișnuit de mic copil, fiind artist…Dacă spun asta, Cristina o să mă omoare acasă. Nu mă lasă să fac asta. Mie îmi place foarte mult să calc.

Părintele Teologos: Serios?

Damian Drăghici: Dar știți de ce? Mintea mi se oprește. E singurul lucru care îmi oprește mintea. Mie îmi place foarte mult. Îmi place să spăl o farfurie, pentru că în momentul ăla se oprește mintea.

Părintele Teologos: Da, faci ceva mecanic. Mintea se roagă, se odihnește, se curăță.

Damian Drăghici: Și m-am regăsit când a spus părintele: „Eu nu fac nimic acum, totul e cu mintea.” Trebuie să faci ceva cu mâinile. Asta e o treabă bărbătească: să tai lemne, cât de bine e….

Părintele Teologos: Sfântul Paisie… Iartă-mă că te întrerup, Sfântul Paisie crăpa lemne, se ruga, avea programul lui duhovnicesc, și la un moment dat se oprea și mergea să crapă lemne.

Damian Drăghici: Noi nu avem lemne, dar m-am gândit să cumpăr lemne ca să mă duc undeva să crap lemne.

Părintele Teologos: Sigur. Sfinții Părinți chiar spuneau la un moment dat… Deci erau părinți care împleteau coșuri și spuneau: Adevărat, Dumnezeu știe că n-am nevoie de coșurile astea, și fac treaba asta ca să nu cad în lene.

Traducerea Ortodoxiei în limbaj contemporan

Damian Drăghici: Deci e clar că toate învățăturile sunt acolo. Doar că există… Nu știu cum să spun asta, că nu e o discuție privată, dar cu dumneavoastră am tendința să mă simt ca la spovedanie, că e privată. Doar că…

Părintele Teologos: Spune fără nume.

Damian Drăghici: Am rămas puțin… Nu vreau să pronunț cuvântul ăsta, că nu vreau să îmi pun în cap vreo societate din România, dar am rămas puțin cu vechea modalitate de a face și un reportaj, de a scrie și o carte sau a face un filmuleț, cum am fost noi crescuți cu televiziunea noastră.

Nu vreau să zic altceva. Și atunci nu știm, nu avem cultura asta ca la americani, ca să prezentăm lucrurile așa. De exemplu,- pentru mine, nu sunt foarte profund, nu sunt cel mai intelectual – dar pentru prima oară în viața mea în noiembrie, m-am uitat la serialul “The Chosen”. Este atât de frumos portretizat, atât de profund și arată totul într-un mod atât de simplu pus așa…

Părintele Teologos: Da.

Damian Drăghici: Asta cred că am avea nevoie noi în română – și ca social media, și ca film, și o carte – ceva care să le fie pus foarte ușor aici, ca toți tinerii să nu mai caute în alte părți. Ba ayahuasca, ba yoga, ba respirații, nu știu ce… Le avem toate, toate sunt ale noastre. Inclusiv postul, inclusiv să nu mănânci până la ora 12 – intermittent fasting – adică totul este la noi, doar că nu este tradus în limbajul contemporan.

Ortodoxia în film și nevoia de creație autentică

Părintele Teologos: Apropo de “The Chosen”, este un serial făcut de niște neoprotestanți. Dacă nu mă înșel, este la liber pe YouTube, sigur este și pe Netflix. Marea mea dramă cu “The Chosen” este că… ok, este făcut de către neoprotestanți, are greșelile lui, și așa mai departe. Și noi ortodocșii spunem în felul următor : „Sunt eretici, au greseli.” Dar, în loc să facem ceva mai bun, nu facem nimic. Acolo e problema mea cea mare. Adică, măi fraților, hai să facem. Ok, și eu pot să spun foarte clar – nu e momentul acum să spun – „uite greșelile astea și astea” și în filmele lui Zeffirelli, și în filmele lui Gibson sunt greșeli. Dar, ok, hai să facem ceva mai bun pentru că dacă stai…

Damian Drăghici: Și ei mai bine că au făcut ceva decât dacă nu făceau nimic.

Părintele Teologos: Asta vreau să spun. Și, din cauza asta, de multe ori scriu că oamenii au nevoie de filme. Și, comparativ cu tot borhotul care e la ora asta, spun: „Fraților, într-adevăr, nu sunt bune…” Adică nu că nu sunt bune – ei sunt chiorii în lumea orbilor.

Damian Drăghici: Da, și ala rusești, care le-ați spus dumneavoastră, erau bune. Dar tot școala rusă e. Poți să te uiți din punct de vedere cinematografic.

Părintele Teologos: Sigur.

Damian Drăghici: Dar americanii ce fac? Pentru că ei sunt foarte conștienți de publicul lor larg, le prezintă simplu.

Părintele Teologos: Simplu, simplu.

Damian Drăghici: Pentru că dacă mergem – și o spun pentru mine, pentru oamenii normali – și muzica pe care o fac eu uneori e pentru publicul larg… Ce vrei? O bucătărie gastronomică care iți pune în farfurie nu știu ce fel de pește, sau niște slănină cu pâine, sau niște mici? E același lucru: ceva extrem de simplu, care să fie pe înțelesul nostru. Cred că asta e nevoie pentru tineri.

Despre importanța creației artistice în spațiul ortodox, citiți și Cultura muzicală și Ortodoxia – Mihai Georgescu și P. Teologos.

Simplitatea muzicii și binecuvântarea creației

Părintele Teologos: Apropo de artiști, ce sfaturi ai da artiștilor? Muzicieni în principal, dar nu numai.

Damian Drăghici: Cred că noi toți artiștii nu suntem decât niște binecuvântați ai lui Dumnezeu, care ne dă spiritul – cum dă spiritul la toată lumea – să fim liberi. Dar doar cu binecuvântarea Lui. Și atunci, de fiecare dată, trebuie să cerem binecuvântarea Lui să facem ceva. Adică, când primim o idee nu este ideea noastră. Unde cred că este o problemă și o ruptură față de Dumnezeu sau de Domnul Iisus este în momentul când tu nu ai intenția corectă. Și asta o spun din experiența mea – nu vreau să o generalizeze altcineva. De fiecare dată….E un tip foarte mișto în State care vorbește despre asta. E unul dintre cei mai mari producători din lume: Eric Rubin.

Părintele Teologos: Da, bătrân.

Damian Drăghici: Și nu vorbește din punct de vedere creștin-ortodox, dar – iarăși – dacă traduci, este exact creștin-ortodox ce spune.

Părintele Teologos: De ce? Pentru că Ortodoxia este modul corect de a fi. Și cineva cu experiența lui Rubin, hârșâit și trecut, ajunge cât de cât acolo.

Intenția creației si eliberarea de perfecționism

Damian Drăghici: Intenția știți care este? Fă muzica asta…mă pun acum la pian și compun o piesă pentru mine, pentru sufletul meu, și pentru Dumnezeu și pentru Univers, pentru Divinitate. Fiecare cum vrea să spună. Ai compus-o acum? Da. Ăsta e singurul moment care rămâne între Damian și Teologu. Peste două ore noi facem un alt podcast și o să iasă altfel. Deci, acum dacă Damian și Teologu intră în mintea – Doamne iartă-mă – a celuilalt, nu e bine podcast-ul, nu îl lansăm.

Și atunci îl lansăm peste două ore. Peste două ore nici ăla nu o sa le placă și nici pe ăsta nu-l lansăm. Și așa rămâi cu vocea celuilalt – a mândriei, a ego-ului – care spune nu. Și Rubin ce spune? Dacă Domnul Iisus ți-a dat piesa asta pe care tu, tot din cauza ego-ului nu vrei să o lansezi, că crezi că poți să fii mai bun în viitor… Dar poate în viitor nu mai apuci, că mori.

Părintele Teologos: Da.

Damian Drăghici: Lanseaz-o fără să te aștepți la nimic de la Univers, pentru că nu știi la cine o să ajungă. Sau nu știi de ce Dumnezeu ți-a dat informația asta. Poate că nu ajunge pe Spotify, nu ajunge pe radio, nu face 20 de milioane…. Dar poate undeva în India, în Turcia nu știu unde, vindecă un suflet. Și poate pentru aia a fost făcută piesa. Deci cred că ăsta este singurul motiv pentru care noi artiștii trebuie să facem asta și să ieșim din acest perfecționism, care – în spatele lui – tot mândria și tot celălalt își bagă coada.

Părintele Teologos: Da cu adevărat.

Despre mândrie și luptele lăuntrice ale ego-ului, urmăriți Mândria încrâncenată – P. Teologos și citiți Muzica – P. Teologos.

Succesul și capitolele vieții artistice

Părintele Teologos: Cum să gestioneze succesul și lipsa succesului un artist?

Damian Drăghici: Nu există nici succes, nici lipsa succesului.

Părintele Teologos: Da? Ok.

Damian Drăghici: Există doar „acum”. Adică, dacă îți bazezi totul în baza succesului, ajungi să nu mai faci nimic. Pentru că, în continuu vrei… La un moment dat am făcut un album în 2016, când eram aici: „ Gypsy Rock”. Și e un album unde i-am avut pe toți: Smiley, Delia, Andra… După aia, pentru vreo 2 ani de zile, n-am mai scos nimic, că nu puteam să scot la fel ca albumul ăla. După aia mi-am dat seama: „Damian, stai puțin, tu nu ești un copil”. Acela a fost un moment când toată lumea a apreciat lucrul ăla. Dar la tine există diferite capitole în viață.

A existat capitolul 2: muzică folclorică. A existat capitolul 3: muzică de jazz, când am mers în America și am făcut cu jazzmeni. A existat capitolul 4: muzică pop. A existat capitolul 5. Acum este un alt capitol în viața mea. Nu știu cât o să trăiesc – să zicem că e capitolul 11 – unde, după toate astea, am avut acum un an, doi ani de zile „Meditații la Otești”, un proiect foarte vechi, tradițional. Mai nou, există capitolul ăsta, se numește „Atlasul Emoțiilor”, unde fac muzică doar cu naiul, care are o tentă doar de doină și muzică doar de suflet – cum am făcut și pentru Părintele…, Sfântul Dionisie – muzica. Deci este doar nai și cânt doine, dar nu doine cunoscute, doine făcute pe moment.

Părintele Teologos: Da, improvizate.

Damian Drăghici: Exact. Și oamenii plâng. Datoria mea este…Ajunge în Spotify, nu ajunge în Spotify, are succes? Succesul este ăsta. Succesul este pentru că, în sală, sunt 20 de oameni, 50 sau 100 de oameni care plâng. Mai mare succes ca ăsta ce vrei? Dar n-a făcut 10.000 de vizualizări. Nu mă interesează.

Părintele Teologos: Exact, nu contează.

Despre legătura dintre muzică și duhovnicie, urmăriți și dialogul Muzica, DJ și duhovnicia – Damian Flocea și P. Teologos.

Succesul ca har și slujire

Damian Drăghici: Cred, că și succesul este cu ce te compari. Dar dacă te compari, nu intri iarăși în mândrie, comparație, nu intri iarăși tot în același lucru?

Părintele Teologos: Da. Și eu așa cred: succesul este cantitatea de har care vine și asupra ta, și asupra celor din sală, asupra celor care ascultă.

Damian Drăghici: Și cred că menirea noastră aici – cum o spun și repet, mă uit și eu în continuu și încerc să fac asta – este… Iertați-mă că traduc iarăși din engleză, dar tocmai de aia spun că e nevoie de o carte. Poate aș vrea să o pun pe umerii mei dacă aș fi un scriitor: We are here to serve. Suntem aici să fim în serviciul celorlalți.

Părintele Teologos: Așa este.

Damian Drăghici: Deci succesul poate este să merg la un spital, cum a mers Mugurel acum un an la Institutul Oncologic București, unde erau copii bolnavi de acea boală, și să cânți, să stai cu nodul aici, în gât, să nu plângi față de ei și să simți emoții cum n-ai simțit în viața ta. Și anul trecut noi am avut o sută și ceva de concerte. N-am simțit emoții ca acolo nicăieri. Tremuram toți, așa eram, așa, 30 de minute.

Părintele Teologos: Slavă Lui Dumnezeu!

Pentru mai multe despre fericirea și sensul vieții în Hristos, citiți Fericirea adevărată este în Hristos.

Muzica ca terapie și slujire a sufletului

Damian Drăghici: Deci ăla e succes, pentru că ne-am pus cu adevărat în serviciul celorlalți. Da, există succes și când cântăm muzică și bucurăm oamenii. Pentru că oamenii dansează și se bucură. Deci, este tot o formă de terapie. Dar, dacă ar fi să dau răspunsul dumneavoastră cu o întrebare înainte: dacă ceea ce facem noi este… și facem parte din Ortodoxie și suntem copiii Domnului Iisus și avem aceeași misiune, nu cred că muzica este…

Eu, de foarte multe ori, în discursurile mele – iertați-mă că sar la asta – am spus unor părinți, din greșeală poate, într-un limbaj New Age: Când voi veni în viața următoare… (care nu există)… vreau să devin doctor. Și îmi spune cineva: Păi tu ești doctor, dar nu al trupului, al sufletului. Deci noi, artiștii, asta facem: dăm oamenilor muzică pentru suflet. Pentru că, într-un moment când tu ești trist sau supărat, ai văzut că pui o melodie și te trimite imediat nostalgic – la iubita ta, la iubitul tău la un miros, la ceva în viitor. Adică te motivează, iți dă inspirație.

Important e că toți ne regăsim în aceeași emoție. Când pui chitara și spui mamă, toată lumea se gândește la aceeași mamă, nu e altă mamă. Când spui tată… Deci cred că important să scoți din tine ce simți tu, că asta vor simți toți. Și dacă te uiți la artiști super huge care au fost de-a lungul timpului, ăsta a fost impactul lor. Uite-te la un Bob Dylan, uite-te la oameni care au fost grei – Johnny Mitchell și oameni care au scris muzică, câte 10.000 de piese. Asta a fost: nici măcar n-a contat timbru vocii lui. A contat mesajul pe care l-a avut, impactul asupra oamenilor, pentru că era un mesaj comun.

Căutarea sensului dincolo de succes

Părintele Teologos: Da, și e foarte important. Vezi și în cazul lui Bob Dylan, săracul. Deci el a vrut și mai mult, și mai mult până și-a vândut sufletul diavolului. Deci el a ieșit din succesul acesta al harul și s-a dus în succesul celuilalt, al vrăjmașului.

Damian Drăghici: Se întâmplă asta și la Beatles, și la toată lumea. Pentru că ti-o ia mințile razna. Mi s-a întâmplat și mie, se întâmple la toată lumea. Important este…, că vorbeam ieri cu Mugurel, în mașină, spre munte, și ascultam lucruri pe care le-am făcut în America – muzică pe care nu am ascultat-o de mult timp – dar mi se părea că era ceva bun, înainte să ajung la munte, ca să mă curăț. Dar nu o ascultam cu mândrie sau cu ego. Și un lucru care mi se întâmplă acum este: în momentul când stau la pian sau iau naiul și vreau să compun, mă întreb: „De ce?”.

Părintele Teologos: Da, da.

Damian Drăghici: În sfârșit am ajuns la acest „de ce”. Avem 20 de ani de Damian & Brothers, în martie trebuie să fac concert. Și am avut o întâlnire cu o zi înainte, joi: pe cine invităm, cum facem? Și toți erau: „Uite, ai pe lista asta să inviți”. Și întrebarea mea era: „De ce?” Și echipa mea: „Cum, pentru că altul…” Nu, zic. “De ce?” Zic: „Stați puțin. De ce?”. Și ei nu puteau să înțeleagă „de ce”-ul meu. Adică ce impact o să aibă asupra mea și de ce credem noi că dacă invit pe artistul ăla, o să aibă un impact asupra publicului? Nu credeți că e mai bine să ne gândim înăuntrul nostru: Ce vreau eu? Cum mă simt eu?

Părintele Teologos: Și cum ne vede Dumnezeu.

Damian Drăghici: Nu ce credem noi că o să placă publicului. Că poate tu vrei să-i pui pe masă ceva, dar acolo e iarăși o trufie: că vrei să păcălești, că vrei să-i manipulezi. Nu. Fiți 100% sinceri și, dacă din sală – cum o gândesc eu – o persoană care toată viața am avut dezechilibre, cu băutura, cu droguri, cu prostii și am ajuns acum la un moment unde, într-o sală de 4.000 de oameni, la Sala Palatului, nu contează că sunt fani și e sold out… eu personal gândesc așa, poate chiar creștinește: știu că oamenii iubesc, sunt iubitor de oameni, dar eu gândesc așa: dintre 4.000 de oameni, 2.000 s-ar putea să mă iubească, 2000 s-ar putea să nu mă iubească așa de mult. Că dacă gândesc că toți 4000 mă iubesc, înseamnă că sunt…

Părintele Teologos: Da, da, iți pierzi echilibru.

Damian Drăghici: E un echilibru.

Despre smerenie și echilibrul lăuntric, citiți și Smerenia e odihna sufletului – Părintele Teologos.

Influența subtilă a New Age-ului și confuzia asupra Ortodoxiei

Părintele Teologos: Evident. Ai vorbit de mai multe ori, ai amintit de New Age. Crezi că, la ora asta, foarte mulți români ortodocși – hai să vorbim doar de români ortodocși – sunt influențați de New Age fără să-și dea seama?

Damian Drăghici: Nici măcar nu știu cuvântul ăsta. Adică sunt o persoană care am trăit în State, știți, sunt o persoană care am fost considerat artist New Age fără să știu nici eu că făceam muzică New Age. Adică, în timpul cu Yannis, am făcut și eu, am compus muzică am avut concerte de-astea mari, am făcut muzică New Age, dar nu știam că muzica New Age are de-a face și cu credința ta.

Părintele Teologos: Da, așa e.

Damian Drăghici: Că eu, în perioada aia, dacă cineva mi-ar fi spus: „Ești creștin ortodox, și faci new age”, aș fi spus: „Nu mai vreau să fac new age”. Dar eu știam că new age-ul, de fapt, poate să fie…

Părintele Teologos: Da, pentru că new age nu este o religie structurată, nu are ceva frontal.

Damian Drăghici: Exact.

Părintele Teologos: Și, din cauza asta, difuzează precum igrasia în zid.

Damian Drăghici: Dar din new age sau prin new age… Dacă iei new age-ul tot, care este un amalgam de tradiții și de religii și învățături aș putea să spun că poate prima noastră religie, care este prima de la Constantin și Elena aici, pentru noi toți, poate cea mai mare influență a new age-ului este creștinismul ortodox, doar că noi nu știm cum să o traducem așa.

Părintele Teologos: Da, și asta este periculozitatea, ca să o spun și mult mai clar. New Age-ul nu se delimitează clar față de Ortodoxie. Atunci promovează foarte mult Creștinism, dar pune și otravă.

Damian Drăghici: Mulțumesc. Adică le înghite pe toate.

Părintele Teologos: Sigur.

Damian Drăghici: Ceea ce cred eu este că, așa cum ați spus și dumneavoastră, dar românii nu știu că sunt new age, cum s-a văzut și uneori la influențele politice, când a fost mai nou, pentru că erau o grămadă de mesaje mixte și nu înțelegeau asta.

Părintele Teologos: Erau loviți respectivii politicieni pe tema asta, fără ca ei să știe.

Damian Drăghici: Crezând ca sunt mesaje creștine ortodoxe.

Părintele Teologos: Sigur.

Damian Drăghici: Tocmai din cauza faptului că, dacă te duci la Bibescu Vodă, unde sunt magazinele bisericești în București, nu poți – și repet asta iarăși pentru oamenii noștri scriitori care sunt în România, poate se gândesc să scrie – nu există o carte – de-aia am și spus că am 500 acasă – care eu mi le iau singur și mi le pun nu în computer, îmi pun singur citate de la Sfântul. Siluan, care să mi le traduc în limbajul meu, ca să pot, la 55 de ani, să am o înțelegere mai profundă. Dar cineva care nu are timpul ăsta? M-ați înțeles? Aici cred că este problema.

Părintele Teologos: Da, și cred că trebuie definit New Age. Deci New Age, clar că este în mod voit uneori, și din cauza asta oamenii sunt atrași, dar trebuie definit adică trebuie spus despre energii, că nu energia e pe primul plan, asta este ocultism. Nu yoga. Yoga este iarăși închinarea la zei, la zeii hinduși.

Damian Drăghici: Dar știți care este… marele atu al New Age-ului? E foarte ușor digerabil.

Părintele Teologos: Da da.

Damian Drăghici: New Age-ul este McDonald’s.

Părintele Teologos: Exact, fast food.

Damian Drăghici: Ortodoxismul nostru este slow food.

Părintele Teologos: Sigur, adânc.

Damian Drăghici: Dar important este dacă poți să ai, dacă suntem noi destul de inteligenți și destul de… cum să zicem, ca țară, închegați și cu toții împreună, să ne gândim: Cum putem să avem un traducător al slow food-ului pentru oamenii care consumă fast food?

Părintele Teologos: Da, acolo e problema cea mare. Deci nu cristale, ci rugăciune.

Damian Drăghici: Da.

Părintele Teologos: Nu yoga, nu horoscop, nu astrologie, ci transformarea interioară. Asta trebuie făcut.

Damian Drăghici: Doar că celelalte sunt foarte ușor de spus. Adică e calea ușoară.

Părintele Teologos: Da, te păcălește. De ce? Pentru că te pui pe tine pe primul plan. Ego-ul.

Damian Drăghici: Exact.

Părintele Teologos: Unul din principalii piloni ai New Age-ului este că tu poți totul. Tu ești Dumnezeu pe pământ. Ești bucată din Dumnezeu.

Damian Drăghici: Și totul faci tu singur, nu altcineva.

Părintele Teologos: Și atunci vine ortodoxia și spune: „Nu! Ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu”.

Despre pericolele concrete ale mișcării New Age pentru credincioșii ortodocși, aprofundați în materialul Înșelarea New Age: energie, reîncarnare, yoga și reiki – P. Teologos și citiți articolul New Age pe crestinortodox.ro.

Vindecarea prin credința si renunțarea la autosuficiență

Damian Drăghici: Aici aș vrea să intervin. Eu mi-am dat seama de ceva în călătoria mea. La un moment dat, nefăcând parte din New Age, dar trăind în Los Angeles și făcând parte din mișcarea New Age fără să-mi dau seama…

Părintele Teologos: Din marea respectivă…

Damian Drăghici: Adică Los Angeles așa este, West Coast. Toți sunt așa. Și eu credeam că totul depinde de mine, cu toate că eram creștin ortodox. Până când mi-am dat seama: anxietățile, fricile sunt atunci când crezi tu că trebuie să te pui cu Universul, că trebuie să te bați cu totul. În momentul când încredințezi toată viața ta lui Dumnezeu si Domnului Iisus Hristos, sau prin Domnul Iisus Hristos lui Dumnezeu, nu-ți mai e frică de nimic, pentru că știi că El poate să le rezolve pe toate.

Părintele Teologos: Sigur, pentru că Hristos este Dumnezeu și atotputernic.

Damian Drăghici: Exact.

Părintele Teologos: Deci și eu de multe ori discut cu oamenii și spun: „Vedeți că stima de sine este distructivă”. Și el rămâne așa.

Damian Drăghici: Da, pentru că a fost înțeleasă prost. Dar, iarăși mergând înapoi la traduceri, observ că, dacă tinerii sunt puși în fața unor oameni care – iertați-mi limbajul – s-au prins de mișcare și de problema comunicării…. E vorba de arta comunicării. Și Domnul Iisus era un comunicator incredibil.

Părintele Teologos: Cel mai bun.

Damian Drăghici: Exact. Cu toate că vorbea în parabole și nu era ușor. Dar pentru oamenii care, dacă ar fi să spui: păi tinerii au o problemă, nu înțeleg asta cu new age-ul. Nu. De ce sunt o grămadă tineri care îl înțeleg și stau așa la Ciprian Grădinaru? De ce sunt o grămadă tineri care stau la Părintele Iustin de la Oașa? De ce? Pentru că vorbesc pe limbajul lor. Au înțeles cum să traducă.

Părintele Teologos: Sigur.

Damian Drăghici: Nu este limbajul vechi pentru bătrâni și nu este nici limbajul cum era la mama, la bunica mea: „Trebuie să faci așa, că așa a spus Biserica”. Nu. Acum oamenii își pun întrebare: „Dar de ce trebuie să fac așa, că așa a spus Biserica?” Și atunci trebuie să existe un om… Eu am venit la dumneavoastră de 10.000 de ori și v-am întrebat: „Părinte cum asta?” Și după aia, după un an, iarăși. Și oți fi spus: „Dar ăsta e nebun?” Nu, că nu înțelegeam. Și, într-un final, am înțeles.

Părintele Teologos: Da, sigur. Asta cred, că e nevoie de traducere din română în română.

Damian Drăghici: Exact. Și nu cred că dai de multe ori de un nebun ca mine, care să fie atât ambițios încât, daca nu am înțeles, du-te încă o data si încă o data. Altul, poate, dacă de două ori nu înțelege: mă duc în altă parte, că e mai ușor.

Părintele Teologos: Rejectează, da, rejectează.

Damian Drăghici: Sau se duce în altă parte, unde înțelege mai ușor. Și de-aia este… nu convertit, fără să-și dea seama, o ia pe alt drum.

Părintele Teologos: Influențat, da, influențat.

Problemele tinerilor de azi

Părintele Teologos: Una dintre cele mai mari probleme ale tinerilor de astăzi, care este după părerea ta?

Damian Drăghici: Foarte ușor influențabili. Doi: n-ar trebui toți să treacă prin ce-am trecut noi. Pentru că noi, generația decrețeii, anii ’70, suntem, în opinia mea și a celor de afară…, și nu Davos, și formule economice, dar dacă ar fi să se facă un studiu, o să ne dăm seama că, așa cum au fost ăia între anii între ’20 și ’50 în America, cei care au fost generația de sacrificiu ca să poată să-și trimită copiii la școală, și s-au văzut rezultatele abia în anii ’80 – baby boomer generation – când totul a fost bine: bani și distracție, așa suntem noi ăia de sacrificiu ca să le fie bine următoarei generații.

Dar următoarea generație nu înseamnă că doar pentru că au condiții, bani și tot ce trebuie, va fi ok. Pentru că, în momentul ăsta, se vede ce se vede la generația Z. Da? Nu cu judecată zic, am și eu prieteni cu firme mari, și se vede această nonșalanță, această…

Părintele Teologos: Superficialitate.

Damian Drăghici: Sau, nu, relaxare ca în L.A., West Coast: „E ok. Și dacă mă dai afară tu, mă duc în altă parte și muncesc”. Nu există asta.

Părintele Teologos: Da, ușurătate în a trăi. Greșit.

Damian Drăghici: Exact, care nu e rău să ai asta…În comparație cu noi, care am trăit într-o frică și am fost într-o supraviețuire.

Părintele Teologos: Ei sunt în extrema cealaltă.

Damian Drăghici: Exact, e nevoie de un echilibru. Se pare că cei de seamăa lui fi-miu de 7 ani, generația care va veni mai târziu… din câte am înțeles din studiile care se fac acum, de afară, care au venit, sunt cei care nu o să-i intereseze de nimic.

Părintele Teologos: Absolut nimic, da, sigur. Pentru că ei deja au niște pușeuri de dopamină foarte mari, niște plăceri foarte mari, de pe ecrane și așa mai departe, și atunci în viața de zi cu zi nu-i mai interesează absolut nimic.

Damian Drăghici: Dar s-ar putea, de multe ori, cum dumneavoastră știți, cînd nu e nimic atunci să fie mai bine, pentru că pornești de la zero.

Părintele Teologos: Da, dacă ei își asumă că vor să facă ceva. Acolo e problema cea mare.

Damian Drăghici: Exact. Aici nu știm. Nici nu o să mai fim aici și nici nu știm cum AI-ul îi va reconstrui.

Părintele Teologos: Remodela.

Confortul pierdut și lecțiile bătrânilor

Damian Drăghici: Ce pot să spun este că, ca să pun mâna pe o casetă audio și să scot de acolo o piesă de la Coltrane, The Jazz, de la Rock, de la Led Zeppelin, de undeva, trebuia să ajungi la cineva în Drumul Taberei, să iei caseta, să ai un casetofon cu două casete, să o pui….Și aveam o singură casetă, care se rupea, și o lipeam cu ojă de la mama. Și era deja pe ambele părți așa, veneam și ascultam pe ea, abia ascultam piesa aia, notă cu notă. Și acum ai copii care au YouTube-ul și au 600 de milioane de piese, 500 de variante la Led Zeppelin sau la nu știu ce piesă, au și partitura și le spui: „Ne vedem poimâine la repetiție.” “Eh, n-am avut timp.”

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu. Da, e vorba…

Damian Drăghici: Eu stăteam toată noaptea, nu numai eu, toată lumea, ca să scoți aia și treceai… Și nu era să o pui pe Uber să ti-o trimită. Și nu era metrou. Și nici nu aveam bani de metrou, mă duceam pe jos, prin zăpadă, până la… Și nu mă dau pe mine exemplu. Toți din generația noastră au fost puși în fața… Și știu, acum am sa va spun răspunsul: „Dar ce, trebuie să trecem toți prin chinul vostru?” Ok, nu treceți prin chinul nostru, să vedem cum e fără chin. Că nu e vorba doar de chin.

Părintele Teologos: E vorba de challenge, de provocare, de asumare. Adică omul trebuie să fie vertical. Și pentru asta, e nevoie de efort. Dacă omul se băltește, devine ca o mare morsă mofturoasă.

Damian Drăghici: Și ca să fie limbajul modern New Age – dumneavoastră mi-ați spus asta cu băltitul și o țin minte, îmi place mult – e vorba de a nu fi în confort. Și atunci venim iarăși la domnul Wim Hof, care știți cine e, care spune: „Fă dimineața un duș rece” .

Părintele Teologos: Da.

Damian Drăghici: La noi n-a fost nevoie să facem un duș rece benevol sau caritabil. Nu aveam apă caldă și făceam duș rece și urlam. Toți, pe vremea lu’ Ceaușescu că nu era….Nu numai că nu era apă caldă, și nu era apă rece. Era apă rece și o luam cu ibricul, că nici măcar nu aveam apă rece.

Părintele Teologos: Da, da, sigur, se întrerupea.

Damian Drăghici: Exact. Deci și atunci, uite cum noi eram cu Wim Hof fără să știm că facem respirații Wim Hof. După care spunem: „Stai și tu afară, în gheață sau la frig, 30 de minute”. Păi așteptam tramvaiul sau mergeam pe scara de la autobuz sau de la tramvai o oră. Și uite cum stăteai în frig și îți îngheța mâna, și mâinile erau…. Și uite cum făceam tot Wim Hof. Într-un inconfort. Adică toate tehnicile de astăzi.

Părintele Teologos: Deci, vezi, toate tehnicile de astăzi sunt, de fapt bâjbâieli și regăsiri a unor metode de asceză pe care Sfinții Părinți le aveau – prin luminare de la Dumnezeu – și noi, pe vremea comunismului, involuntar, dacă dorești.

Damian Drăghici: Dar nu era ceva… Nu puteam să vin la tata să-i spun: „Tată nenorocitule, tu care trăim în România și cu Ceaușescu și n-avem apă caldă și am mers cu tramvaiul așa, și am găuri în șoșoni, și am zăpadă până aici… ” Nu, asta era viața.

Părintele Teologos: Și mă duc cu tramvaiul așa după ce l-am așteptat o jumătate de oră, știi?

Damian Drăghici: Da, da. Și mai țineți minte cum era? Cu tramvaiul să-l aștepți… Deci astea, nu-i vorba de plâns, dar nu cred – și din ce văd și pe toți cei care se uită la noi – nu am să promovez acum oameni care promovează lucrul ăsta, dar ca idee. Dacă-i vezi pe Tony Robbins, dacă-i vezi pe Jordan Peterson, Yuval Harari, toți ăștia, podcast Steven Bartlett și Joe Rogan, promovează…. Când îi vezi, toți spun – și văd și eu când merg ca speaker la tot felul de conferințe: „Domnul Drăghici, acum, dacă ați trecut prin astea în viață și ați ajuns unde ați ajuns… ” Nu cred că există om care s-a născut “with a spoon in his ass”, cum se spune, “cu lingurița în fund”, adică totul perfect, și să fi ajuns undeva. Doar oamenii care au trecut prin foarte multe încercări reușesc.

Părintele Teologos: Sigur. Și ăștia pe care i-ai amintit tu, unii dintre ei sunt niște inteligențe foarte malefice. Foarte malefice, dar pentru că au trecut prin durere au ajuns undeva.

Damian Drăghici: Dar și ei spun că doar cei care au ajuns prin durere – de aia am spus despre ei – au realizat ceva. Și mulți dintre ei și astăzi fac tot felul de lucruri. Fac o oră în gheață. Adică în fiecare zi, la 55 de ani, la 60 de ani, ca să poată să facă față. Altfel nu. Nu e ca și cum: „Gata, avem tot ce ne trebuie, toată ziua stăm la soare, adu-mi ceva de mâncare. Comand Glovo, bagă-mi laptele în gură și… ” Păi așa mori.

Părintele Teologos: Evident.

Damian Drăghici: Te duci la un spital și stai toată ziua în pat.

Părintele Teologos: Cum spunea cineva: „Ne distrăm până murim. Și o să murim mâine.”

Postul, disciplina și eliberarea prin credința

Damian Drăghici: Exact. Deci trebuie asceză. Cred că asta este foarte necesar și, din cauza asta, dacă oamenii ascultă de Biserică, atunci o să aibă și asceza necesară, și echilibrul necesar, și ținta o să fie corectă. Pentru că, după cum spuneam, unii dintre ăștia au ajuns foarte rău.

Damian Drăghici: Dar eu vă spun ceva. Câteva reguli de bază pentru mine. Vreau intermittent fasting (post intermitent). Noi așa am fost crescuți. Noi nu am mâncat niciodată micul dejun. Biserica nu spune să mâncăm micul dejun. Noi suntem aici și mâncăm la ora 6 după-amiaza. Deci, până la ora 1 sau 2, nu mănânc. Fac intermittent fasting? Nu. Țin ce îmi spune Biserica.

Părintele Teologos: Sigur.

Damian Drăghici: Lunea, miercurea și vinerea țin postul. Personal, îmi place să țin vinerea și negru. Pentru mine.

Părintele Teologos: Da, sigur.

Damian Drăghici: Perfect. Țin postul Crăciunului, postul Paștelui, postul Sfântului Pavel, postul Sfintei Mării. Ia uite, dintr-o dată, cum sunt vegan fără să știu că, de fapt, sunt creștin ortodox, dar sunt și vegan. După care, dacă ar fi să stau în credința creștin-ortodoxă, nu aș face alte lucruri cu soția mea în timpul acestor posturi. Și ia uite, deodată, cum am devenit mai iubitor față de persoana aia.

Părintele Teologos: Față de persoană, nu față de corpul ei.

Damian Drăghici: Bravo! Exact. După care… există modalități prin care, cum se spune, pot să să stau în mine cât mai mult. Mi-a plăcut cel mai mult cum m-a dus Părintele Chiril, înainte să fac muzica, când am fost ultima oară, la Părintele, Sfântul Dionisie de la Colciu, să văd mormântul, ca să mă conectez mai mult. Și era o cărticică acolo, cu niște citate de la el. Și una de cele mai frumoase citate a fost: „Când ești în tăcere, ești în rugăciune. Și în rugăciune vorbește Dumnezeu.”

Părintele Teologos: Exact.

Damian Drăghici: Dacă ești în rugăciune, dacă mergi la slujbă și dacă stai la toată slujba, să vezi că prima jumătate de oră – vă spun eu, care am limbrici, sunt așa, mă știți, – e grea. La o oră e și mai grea. La o oră jumătate e și mai greu și vin tot felul de lucruri. La două ore e și mai greu. Să vezi după două ore jumătate, când începe și vine ceva euforic, și e incredibil de bine.

Părintele Teologos: Ieși din energia demonică.

Damian Drăghici: Exact.

Părintele Teologos: Ieși din hăul, din abisul în care ne-am aruncat prin păcatele noastre.

Damian Drăghici: Când, dacă ar fi să folosesc nu limbaj new age românesc – “when you let go of you”. Când te lași pe tine și ești în energia lui Dumnezeu.

Părintele Teologos: Deci vedeți că, din cauza aceasta, e foarte periculos New Age-ul, pentru că are foarte multe lucruri importate din Creștinism. Adică în clipa în care ne lăsăm ego-ul, New Age-ul spune: „Lasă ego-ul și, lasă-te fără protecție, ca să vină vrăjmașul.” Pe când Ortodoxia spune: „Lasă ego-ul ca să vină Dumnezeu”. Adică roagă-te lui Dumnezeu. Și atunci golul acela nu o să fie umplut de energia demonică, ci o să fie umplut de Dumnezeu. Asta este mare diferență. Cum vezi viitorul?

Damian Drăghici: Îi spuneam lui Mario ceva înainte. Trecutul nu există, după părerea mea, și încerc asta, să mă autoeduc încă.

Părintele Teologos: Bun, trecutul există, dar doar în capul tău.

Damian Drăghici: Da, da, exact.

Despre postul ortodox ca asceză completă, citiți și Postul total ortodox: trupesc, sufletesc, duhovnicesc, iar despre Sfântul Dionisie de la Colciu menționat în dialog, urmăriți Ne purta în spinare pe toți – Sf. Dionisie de la Colciu.

Neputința omului și puterea lui Dumnezeu în fața bolii și a deciziilor

Damian Drăghici: Viitorul nu este decât prezentul. Și dacă tu îți faci un prezent – iertați-mă, cu tot respectul pe care îl am,- de rahat, în românește, vei avea un viitor asemănător. Și atunci ideea era așa: eram înăuntru la slujbă și mintea se gândea la niște lucruri despre viitor. Mintea, de obicei, n-are ce să gândească despre prezent. Și văd ieri, pe drum când am venit un actor de comedie cunoscut, dar nu un actor foarte mare. Știți, ăștia care joacă rolul 2, a jucat în foarte multe filme și nu știam asta despre el. Când de multe ori arată ăștia care sunt actorii care au murit anul ăsta, pe la Oscar, și vezi actori pe care nu-i mai vezi. Că nu e Brad Pitt sau Tom Cruise sau cineva. Și e un actor foarte mare, de afară, cunoscut, și îl văd cu gura strâmbă și se pare că a avut un AVC.

Părintele Teologos: Săracul.

Damian Drăghici: Și spune: I think I had a problem, un accident vascular. Și, în timp ce eram acolo și mă gândeam, în timpul slujbei, pentru puțin la asta….Dar de ce te gândești tu la planurile astea, când de fapt tu nu ai niciun control? Doar Domnul Iisus, doar Dumnezeu are control. El nu controlează, El are un plan mai mare. Că dacă tu îți pui în cap că trebuie să fac aia și să fac aia, tu încerci și preventiv mai nou, cum toți: aoleu, să nu mănânc asta, să nu mă îmbolnăvesc de cancer, să nu fac ceva la inimă.

Dar cum ar fi dacă, așa cum stai acum aici în Biserică, pățești ca ăla un accident vascular și peste două luni ești așa? Cât de mult ai plănui tu, nu ști ce se poate întâmpla. Așa că cel mai bine este să trăiești în prezent, fără să te gândești la viitor. Doar cu cât mai prezent ești și cu cât mai mult simți toate lucrurile aici, cu atât mai bune decizii poți să iei. Pentru că altfel nu iei decizii decât în mintea ta și mintea ta e…

Mintea care inventează, sufletul care vede adevărul

Părintele Teologos: Face niște planuri, face un ditamai filmul, care este science fiction, și nici măcar science nu e.

Damian Drăghici: Adică să suferi de scenarită.

Părintele Teologos: Scenarită. Și, mai ales, scenarita e foarte periculoasă. De ce? Pentru că nu ești scenarist. Scenaristul știe că scenariile pe care le face sunt false și nu pune scene care sunt improbabile. Pe când noi, cu ajutorul vrăjmașului, facem treaba asta.

Damian Drăghici: E un doctor foarte tare în State, nu are treabă cu new age-ul. Doctor Amen, e un doctor incredibil pentru creier. Are și o clinică, am fost și eu la el. Îți face un MRI și vede activitatea cerebrală, neurotransmițătorii, GABA tot ce se întâmplă, serotonina. Și ăsta spune în continuu: “Don’t believe every thought you have”. Pentru că nu este al tău.

Părintele Teologos: Sfinții părinți: „Nu crede gândurilor.” Și eu, de foarte multe ori, o spun pe clipuri: „Nu credeți gândurilor.”

Damian Drăghici: Exact. Pentru că e celălalt care vine și…

Părintele Teologos: Evident. Deci știința, încă o dată, confirmă ortodoxia.

Damian Drăghici: Știința confirmă ortodoxia și cred că, cu cât mai mult stai în minte, cu atât mai mult nu ești în suflet și în Dumnezeu. Aici e sufletul. De asta se spune că, când nu poți să plângi, ești în minte. Când plângi, doar sufletul plânge.

Părintele Teologos: Așa este. Mulțumim tare mult. Un ultim cuvânt pentru spectatori?

Despre războiul gândurilor și paza minții în tradiția ortodoxă, citiți Războiul de gând – despre paza minții și gânduri și Gândurile rele sunt păcat? – Părintele Alexis Torrance.

Iubirea ca măsura a slujirii si a adevărului interior

Damian Drăghici: Dacă ar fi să spun un cuvânt, este „iubire.” Dar eu cred că, eu personal, nu știu ce este aia iubirea, și noi, majoritatea, nu știm ce este asta, iubirea. Și cred că sunt două lucruri. Am avut, la un moment dat, o experiență și, a doua zi am plecat cu Cristina și cu Andrei în Laponia. Și după experiența aia pe care am avut-o – așa o somatizare – mi-a venit o idee când eram în Laponia și mi-am pus o întrebare. Și aceeași întrebare o pun, ca să vă răspund, și despre asta cu iubirea.

Mi-am pus o întrebare: „Dar dacă fericirea nu arată așa cum ți-a fost ție prezentată de familia ta, de profesorii tăi? Că poate ție ți-a fost prezentată…. Dar dacă iubirea nu arată așa cum ne-a fost nouă prezentată? Nu? Că la toată iubirea care ne-a arătat-o Iisus…, vorbim despre ea, dar este tot ceva abstract.

Părintele Teologos: Da, pentru că iubirea este principala expresie a Harului lui Dumnezeu, principala expresie a energiei necreate a lui Dumnezeu. Și de vreme ce Dumnezeu nu poate fi descris, nici iubirea nu poate fi descrisă.

Damian Drăghici: Și eram acum vreo trei săptămâni la maslu, la Părintele Ciprian, la Paraclis, în fața Catedralei Mântuirii Neamului. Și, ca să vă dau un răspuns despre asta cu iubirea, ca sfârșit – iertați-mă că îl fac mai lung…

Părintele Teologos: Nici o problema.

Damian Drăghici: Și, în fața mea, toți foarte credincioși acolo și creștini ortodocși foarte buni. Dar nu o spun cu răutate, o spun ca exemplu personal. Și vine o doamnă care se împingea și o împinge pe cealaltă. Și femeia aia era o creștină bună, iubitoare, care iubea pe Dumnezeu. Dar și asta care a împins-o era o creștină ortodoxă. Dar și eu un creștin bun ortodox. Asta care o împinge pe aia ii spune: „Dar de ce împingi?” Cealtă se uită la ea așa, după care eu mă uit la ele, același iubitor, și le judec că s-au împins, și zic: „Unde mai e iubirea?”. După care altcineva din spatele meu: „Lăsați, maestre.” Ăla era mai bun, că mi-a spus „Lăsați maestre”, dar și el era tot mai bun, că era superior nouă, care eram nervoși. Și ia uite cum s-a…

Părintele Teologos: S-a dus domino.

Damian Drăghici: Unde mai era iubirea? Și zic: „Măi, dar noi de ce suntem aici?” Adică am venit ca să ne ungă de boli, dar uite boala noastră, înăuntru, că nu știm cum e iubirea.

Părintele Teologos: Da, pentru că iubirea este lumina, lumina energiei necreate. Dar noi avem foarte mult întuneric înăuntrul nostru. Știi? Și, în clipa în care apare un trigger, imediat iese întunericul dinăuntrul nostru.

Damian Drăghici: Sau sunt în mașină cu Cristina, mă duc spre biserică și vine unul în fața mea, îmi taie calea, și îl înjur. Bravo Damiane, ce frumos! Și te duci la biserică. Bravo!

Părintele Teologos: Iubitor!

Damian Drăghici: Și spui că ești iubitor de oameni. Cred că, dacă ar fi să spun un ultim cuvânt, este „iubire”. Dar să învățăm ce e aia iubire, să înțelegem. Și cred că, iarăși, ajung la asta: suntem puși aici să servim.

Părintele Teologos: Sigur.

Damian Drăghici: Și îmi place foarte mult și cred că asta este tema anului pentru mine. O spun – și știți, când spui ceva, se manifesta – îmi place foarte mult când fariseii l-au întrebat pe Iisus: „Dar de ce stai cu bolnavii și săracii?”

Părintele Teologos: Nu, cu vameșii, cu ticăloșii.

Damian Drăghici: Cu vameșii, bolnavii. Și a spus: “Păi ăia sănătoși sunt bine. Pe ăia bolnavi trebuie să-i fac bine și pe ăia săraci trebuie sa-i ajut”. Cred că asta e toată ideea. Adică, dacă vrei să ai concerte, să ai succes – mă refer acum, din punct de vedere artistic – doar la ăia bogați sau la ăia sănătoși… Nu, că ăia n-au nevoie. Dar cred că ar trebui să te gândești ca iubire și la ceilalți. Adică, iarăși, echilibru: să te pui în serviciul celor care chiar au nevoie de asta.

Părintele Teologos: Și pe care îi validează Dumnezeu în fața ta și la care Dumnezeu te validează în fața lor. Cred că asta este. Și cred că, în cazul iubirii, cred că trebuie să o cerem de la Dumnezeu.

Damian Drăghici: Da, și de multe ori tu fugi de durerea ta, de tine.

Părintele Teologos: Da, da.

Damian Drăghici: Când ne-am dus acum, la Matei Balș au Institutul pentru HIV, pentru copii – care e de 30 si ceva de ani – și doamna doctor Mărdărescu a fost și la mine la podcast, și ne-am dus să cântam iarăși. Și de fiecare dată când evit să mă duc acolo, nu evită ei, evit eu, ca să nu simt eu durere. Dar, de fapt, durerea aia e iubire. Doar eu o traduc ca durere.

Părintele Teologos: Da, pentru că tu, de fapt, te iubești pe tine…și nu pe ceilalți.

Damian Drăghici: Exact. Multumesc frumos.

Părintele Teologos: E greșit. Bravo.

Părintele Teologos: Mulțumim.

Damian Drăghici: Si eu vă mulțumesc. Doamne ajută.

Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii. Amin.

Pentru reflecții despre iubire și slujire din perspectivă ortodoxă, citiți și Iubirea e iubire – răspunsul unui preot ortodox și explorați tradiția isihastă în Isihasmul – tradiția monastică a creștinismului ortodox.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!