Dependența de droguri și vindecarea – p. Marius Soponaru, p. Teologos

Am stat de vorbă cu părintele Marius Soponaru, slujitor la Penitenciarul Aiud, despre o rană tot mai adâncă a societății noastre: dependența de droguri. Am vorbit fără ocolișuri despre cum consumul de droguri pătrunde în licee, despre vârsta tot mai fragedă a celor care încep cu substanțe psihoactive și despre legătura dintre adicția de ecrane, dramele din familie și consumul de substanțe. Mai presus de toate, am așezat ieșirea: spovedanie sinceră, post serios, participare zilnică la Sfânta Liturghie și ascultare la un duhovnic.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Părinte, vă rog eu tare mult, spuneți un Împărat de Ceresc, dar stând jos, că ieșim din cadru.

Părintele Marius Soponaru: Împărat de Ceresc, Mângîietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată spurcăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!

Introducere

Părintele Teologos: Amin! Dragii noștri, ne aflăm cu Părintele Marius Soponaru, care ne cunoaște de mult timp, iar eu îl iubesc foarte mult. Are multe la activ, dar singur lucru vreau să spun, care are legătură cu discuția din seara asta, care e o discuție foarte importantă și mă rog la Maica Domnului și la Bunul Dumnezeu să ne ajute să fie de folos pentru voi. El lucrează la un penitenciar și are grijă de deținuți care, sigur, au multe la activ și ei săracii, în sens negativ, bineînțeles, printre care și dependența de droguri. Deci, Părintele Marius este în temă, are experiență, nu pentru că, Doamne ferește, el a prizat, nu mă refer așa ceva, ci are experiență în lucru cu oamenii care sunt dependenți de droguri. Din cauza asta, vreau să fac acest interviu.

De ce? Pentru că la ora asta, România, din păcate, s-a transformat dintr-o țară de tranzit într-o țară de consum și mai nou și într-o țară de producție. Asta e o mare problemă, de ce? Pentru că eu știu din surse cât de oficiale se poate că în București, în proporție de 100%, nu 99,9%, în proporție de 100%, în toate liceele din București, sunt droguri. Și am înțeles de la foarte mulți pelerini și poate să-mi confirme sau să-mi infirme, aș dori să-mi infirme, părintele Marius, că aceeași situație se află și în țară. Și din cauza asta, ca să nu mă lungesc, prima întrebare pe care aș dori să i-o pun părintelui Marius, sigur că n-o să discutăm despre toate formele drog sau poate că o să discutăm, ci o să ne concentrăm pe substanțele psihoactive. Pe scurt, ce sunt drogurile și cât de rele sunt?

Cei care doresc să înțeleagă mecanismele prin care dependența de droguri și ecranele recablează creierul vor găsi o perspectivă luminoasă în materialul nostru Neurolog: Ei te doresc dependent și fără țeluri!, iar pentru rădăcina duhovnicească a oricărei dependențe de droguri vă invit să descoperiți și articolul Pocăință de pe OrthodoxWiki.

Ce sunt drogurile și cât de rele sunt?

Părintele Marius Soponaru: Mulțumesc mult pentru prezentarea. Sărut mâna, bine v-am regăsit și nădăjduiesc să fie de folos tuturor…

Părintele Teologos: Amin!

Părintele Marius Soponaru: …având în vedere că sunt foarte mulți părinți care așteaptă cu sufletul la gură câteva soluții. Pentru că peste tot, noi căutăm definiții, încercăm și în ale credinței să căutăm niște să zicem, soluții aparte, dar e foarte greu să potrivim, pentru că oamenii sunt diferiți, zonele din țară sunt diferite și din păcate, astăzi drogurile sunt foarte diversificate. Dacă ne gândim la cristalul care se află peste tot, care a ajuns la o formulă foarte avansată de n-o găsesc oamenii în laborator și sunt, să zicem, cu un pas în urmă cei care au misiunea aceasta de le depista, putem să facem o clasificare din start a drogurilor, chiar din copilărie.

De exemplu, mămica ține nouă luni copilașul în burtică și după ce îl naște, din comoditate sau nici nu știu la ce să mă gândesc, în unele cazuri este o problemă medicală, nu mai ține copilul la sân și trec direct la alăptarea cu prafurile acestea, prafuri care conțin mai bine de jumătate zahăr. Zahărul creează o dependență fantastică și automat copilul din prima zi este învățat cu o plăcere. În momentul în care crește, având în vedere că este și o ruptură de generații, părinții, bunicii nu își mai ajută copiii și nepoții, mamele apelează la dădaca electronică sau cum îi zic eu, șarpele colorat.

Părintele Teologos: Da!

Am dezvoltat tema patimilor care duc la dependența de droguri și la alte adicții într-un material aparte, 3 stări existențiale, 8 patimi, util oricui caută rădăcina duhovnicească a oricărui consum de substanțe.

Adicția de droguri începe odată cu folosirea ecranelor

Părintele Marius Soponaru: Și copilul devine zombie în fața unor imagini și a unui bagaj informațional care de foarte multe ori se dovedește a fi extraordinar de malefic și putem să spunem că creează o stare, și domnul Virgil Gheorghe spune de foarte multe ori, de agresivitate…

Părintele Teologos: Sigur!

Părintele Marius Soponaru: …confirmată în cazul de la Timișoara de săptămânile trecute, care a devastat nu numai România, ci și o lume întreagă pentru că de la telefoanele acestea încep jocuri, de la jocurile respective încep anumite plăceri, ei în telefoane descoperă de mici pornografia, pe site-urile pe care ei intră, descoperă tot felul de grupuri, încep să se radicalizeze, se scandalizează, află de tot felul de influenceri mai ales din țările acestea orientale și că sunt părinții cărora se împotrivesc, că sunt profesorii, încep tot felul de situații de genul ăsta, dar mai ales pe fondul drogurilor. Dacă încep cu o banală țigară de canabis sau marihuana, ajung la multe altele pentru că vor din ce în ce mai tare. Am dat exemplu și am pornit de la laptele cu zahăr, după aceea încep cu telefonul, jocurile agresive pe calculator… Banalul Counter-Strike este, să zicem…

Părintele Teologos: Banalul pentru cei de astăzi, pentru că el provoacă… Și zahărul, fraților… Deci, nu e problemă că zahărul nu te omoară, chiar dacă zahărul într-adevăr are și efecte negative pentru sănătatea organismului. Problema cea mare cu zahărul este că e o formă de drog, adică el creează dependență și atunci omul dorește și mai mult, și mai mult, și mai mult. Părinții își trădează copiii în fața ecranelor, a șerpilor colorați cum spune părintele Marius. După care, evident că pe ecrane o să aibă rețele sociale, după care în stadiu superior sunt jocurile în care învață să fie agresivi, în care au un puseu de dopamină și mai mare și bineînțeles pornografia pe internet, care și asta este total destructivă, pentru că se transformă pe om într-un animal, iar de aici până la substanțele psihoactive este doar un pas, pe care evident, îl fac.

Pe site-ul nostru, am abordat pe larg legătura dintre dependența de droguri și adicția de ecrane în dialogul Riscurile Inteligenței Artificiale pentru tineri, util pentru orice părinte care vrea să-și ferească copiii de capcanele digitale.

Toată plăcerea ascunde o dramă din familie

Părintele Marius Soponaru: Oricum toată plăcerea asta ascunde, pentru că eu acum vorbesc din experiența aceasta de slujitor la penitenciarul Aiud, ascunde o dramă din familie. Ruptura dintre părinți se vede încă din primele zile, pentru că afecțiunea soției față de soț, după ce naște, scade. Aici este și cea mai mare problemă a divorțurilor la noi în România, pentru că nu mai există relația dintre cei doi. Automat, toată această tensiune o decontează copilul.

Atunci copilul va căuta, încă din fragedă pruncie, să evadeze din starea respectivă. Apar fie certurile între părinți, fie separarea, iar copilașii la un moment dat, vor vrea să nu le mai audă, să nu le mai vadă, nu vor să-i mai vadă pe părinți în stări conflictuale, nu vor să mai cunoască nimic și se refugiază. În cel mai bun caz, sunt doar jocurile sau dulciurile, dar din păcate consumul, eu vă spun la nivel oficial, a scăzut undeva la 10-11 ani în România, la un momentul actual.

Provocările cu care se confruntă familiile în zilele noastre, care duc adesea la dependența de droguri și la alte adicții ale copiilor, sunt abordate cu mult discernământ în materialul Problemele familiei.

Vârsta consumatorilor de droguri a scăzut foarte mult

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Părintele Marius Soponaru: Mă dusesem la un moment dat în 2009 în Germania, să-mi cumpăr prima mea mașină și auzisem că acolo e la 13-14 ani și am zis, Doamne, ce bine e în România! Și uite că au trecut 16 ani de atunci și acum în România este mai rău decât era atunci în Germania. Ne tot uităm și avem mirajul ăsta al lumii din vest…

Părintele Teologos: Da, da! Complexul!

Părintele Marius Soponaru: Complexul pe care îl avem cu România. Durerea pentru mine este că… într-adevăr, se aplică legea, sunt prinși, sunt condamnați, mulți dintre ei nu sunt traficanți care vin, dar pe seama consumului de droguri sau de alcool sau de cine știe ce, că sunt acum tot felul de substanțe cu efect psihoactiv, sunt așa zisele legale care sunt mai periculoase decât celelalte toate la un loc…

Părintele Teologos: Serios?

Despre frica și anxietatea care însoțesc aproape întotdeauna consumul de droguri la tineri și despre felul în care sunt tratate creștinește, am pregătit materialul Frica, anxietatea: cauze, management, tratament.

Primul pas a fost legalizarea etnobotanicelor

Părintele Marius Soponaru: Da! Cei mai mulți au început cu legale. Asta a fost forma de, să zicem, împătimire a tineretului, a fost generația mea, 2008-2009, au început să apară așa zisele magazine de vise.

Părintele Teologos: Dar de ce sunt legale?

Părintele Marius Soponaru: Păi, au fost legalizate, au fost niște substanțe, etnobotanice le și ziceau, pentru ca tinerii să se deconecteze, să fie mai… cum am zis mai devreme, mai ca-n vest, să nu greșesc pentru că astăzi politica asta a corectitudinii ne urmărește pe toți.

Părintele Teologos: Da!

Părintele Marius Soponaru: Este foarte dureros pentru mine pentru că în cei 4 ani de penitenciar, din 2022 încoace am văzut că a scăzut foarte mult vârsta celor care sunt încarcerați. Dacă rareori vedeam minori la noi depuși, astăzi săptămâna la par?

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Etnobotanicele și alte substanțe psihoactive aparent legale sunt o poartă deschisă spre dependența de droguri, iar smerenia rămâne cea mai puternică armă a tinerilor împotriva acestor capcane, după cum se vede în Sfântul Paisie: despre smerenie.

Din ce în ce mai mulți minori ajung cu astfel de probleme în penitenciare

Părintele Marius Soponaru: …și majoritatea dintre ei cu un consum fantastic de droguri, adică vorbind de copii care poate n-au mâncat de o săptămână, dar ei au stat pe pe droguri…

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Părintele Marius Soponaru: …și au rezistat să nu doarmă 72 sau mai mult de 72 de ore, fără somn…

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Părintele Marius Soponaru: Îți dau o anumită capacitate. Și cu consumul de pornografie, vă dați seama, pe partea senzuală ei simt anumite lucruri în alt fel, zic că pot mai mult și dacă pot mai mult, de ce să nu încerce și mai multe lucruri și dureros e pentru ei când ajung în primele două, trei zile și începe sevrajul respectiv, pentru că așa și la familia nu există.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Părintele Marius Soponaru: Și familie nu aveau, ei evadau prin consumul acesta de droguri sau prin celelalte plăceri ale lor. Oamenii noi nu acceptă autoritatea în momentul în care văd uniforma, deja un alt complex și lipsa unor intervenții sufletești. Noi vorbim aici de foarte multe ori în relații dintre noi, de partea asta de…

Părintele Teologos: Iubire!

Părintele Marius Soponaru: …de iubire, de implicarea inimii, de unde și vorba ”Ești un om sufletist”.

Părintele Teologos: Da!

Părintele Marius Sooponaru: Ai un lipici aparte față de ceilalți. Nefiind și partea aceasta, tentația cea mai mare la cei mai mulți dintre ei, 80%, este de suicid.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Educația duhovnicească a tinerilor rămâne cel mai puternic scut în fața dependenței de droguri și a tentației suicidului, temă pe care am dezvoltat-o în Educația duhovnicească a tinerilor: caracter și echilibru în Hristos.

Părinții să fie atenți la exemplul pe care îl dau încă din pruncie

Părintele Marius Soponaru: Și aici e pericolul foarte mare și m-aș bucura ca părinții de acasă să fie foarte atenți încă din pruncie, la ceea ce fac între ei și nu e vorba de dormitor, ci de starea pe care o au, obiceiurile, pentru că sunt foarte importante obiceiurile, fie că e obiceiul de la masă, fie că e obiceiul de weekend, toți avem tendința ca în weekend să ne vărsăm la mall-uri.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Părintele Marius Soponaru: Pentru că în mall avem de toate. Noi îl creăm pe copil dependent și abonat la anumite plăceri. Sunt etichete peste tot, chiar spun asta de ținuților și o ziceam și când eram la parohie, uităm faptul că cel mai să zicem promovat obiect din istorie a fost un măr, cea mai tare publicitate a existat în Rai și de atunci diavolul exersează. Noi nu o să putem să facem față niciodată la ceea ce el promovează, niciodată și nici nu trebuie să facem față, dar ne aruncăm singuri în gura lui momentul în care a încălcat într-un mall.

Părintele Teologos: Sigur!

Familia ca primă școală a credinței este temelia care îi ferește pe copii de dependența de droguri și de alte capcane ale lumii, după cum am arătat în Familia ca instituție de învățământ.

O altă mare problemă, jocurile de noroc

Părintele Marius Soponaru: Dacă copilul e învățat cu telefoane, e învățat cu dulciuri, automat v-a vrea pentru că zahărul în cantități mai mari decât în dulciuri se află în fast-food, v-a vrea acolo, apare și obezitatea, apar anumite probleme, dereglări, v-a vrea haine de care nu va fi niciodată mulțumit, v-a vrea, cine știe, tot felul de plăceri și au apărut acum, pentru că pe lângă drogurile acestea există și patima jocurilor de noroc, o problemă la fel de mare…

Părintele Teologos: Foarte mare, da!…

Părintele Marius Soponaru: …care a distrus societatea foarte mult, au apărut niște jocuri și sunt plantate în mall chiar la intrare, cu tot felul de luminițe, care imită jocurile din sălile de noroc.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Părintele Marius Soponaru: Și sunt tot mai multe. Am spus că sunt cazuri izolate, dar sunt tot mai multe pentru că e mai ușor să-l iei pe copil de mic și să-l înveți, să-l ai gata dresat decât atunci când e mare și e conștient, a muncit cu greu pentru bănuțul ăla. De aceea și tot lanțul acesta cu plăcerile de mic, de la o linguriță de zahăr, două, trei, fie că-i pus în lapte sau în dulciuri sau în mâncarea fast-food, până la adultul care va consuma de toate, lucrurile au fost gândite.

Părintele Teologos: Da!

Mecanismele prin care patimile, fie ale jocurilor de noroc, fie ale dependenței de droguri, ne înrobesc sufletul sunt detaliate în materialul Ce este o patimă?, cu PS Irinei de Londra.

Tânărul, până nu se trezește din drog, nu poți discuta cu el

Părintele Marius Soponaru: Și pentru noi este foarte greu ca funcționarea statului… eu sunt slujitorul al lui Dumnezeu, altfel privesc lucrurile. Empatia la mine, nu pot să zic că e la un alt nivel, dar sunt construit altfel sufletește, să văd omul. Noi suntem cu alarma pornită la maxim și ne este foarte greu să intervenim pentru că de cele mai multe ori la un copil care se droghează sau un tânăr care se droghează, dacă nu se trezește e aproape imposibil să porți o discuție de două, trei minute, deci să o legi.

Părintele Teologos: Da, el cred că e lumea lui, adică nu…

Părintele Marius Soponaru: Privește prin tine.

Părintele Teologos: Da, da, da!

Părintele Marius Soponaru: Nu poți să faci o evaluare, nu poți să faci o consiliere, nu poți să intervii în niciun fel. Și se continuă de foarte multe ori pentru că ei ies, se continuă și prin tratamentul la psihiatru. Lumea așteaptă soluții, cum am vorbit la început.

Părintele Teologos: Da!

Mărturia recuperării din dependența de droguri prin artă și credință o găsiți în povestea lui Laurențiu Zloteanu, pe care am consemnat-o în Droguri, recuperare și artă.

Părinții să cerceteze mai mult Biserica

Părintele Marius Soponaru: Soluțiile se iau din copilărie. E foarte greu să mai iei soluții și să mai faci câte ceva când copilul a ajuns în situația asta sau când tânărul a ajuns în situația asta. Numai Dumnezeu poate să îl scape. Mă întrebați mai devreme la slujbă ce ar putea să facă părinții. În primul și în primul rând, să cerceteze Biserica mai mult decât duminica. Avem foarte multe mănăstiri care își țin porțile deschise de dimineață până noaptea. Vor un loc de joacă, să îl caute în curtea mănăstirii! Copilul, dacă va găsi copii cu orientări sănătoase și serioase, îi va copia.

Părintele Teologos: Sau să nu meargă la mănăstiri, pentru că mănăstirile sunt mai departe, să meargă la biserică!

Părintele Marius Soponaru: Sunt și bisericile lor, dar oamenii vor să și iasă și e bine să iasă din cetate.

Părintele Teologos: Da, e foarte bine!

Părintele Marius Soponaru: E foarte important pentru că pelerinajul întotdeauna a făcut bine. Noi vedem asta de la Sfântul Ioan Scărarul și dinainte și chiar și la părinții contemporani, mai ales îl avem Sfântul Cuvios mărturisitor Arsenie Boca, felul în care a fost trimis de Mitropolitul Nicolae Bălan și felul în care a venit de la Muntele Athos. Petrecerile de mici, mai ales că acum au ajuns majoratele din păcate să fie ceva de genul unor nunți. Și centrul unui majorat nu este tortul de 18 ani, ci sunt farfuriile și lucrurile care se petrec mai separat.

Cercetarea Bisericii ca izvor al ieșirii din dependența de droguri trece negreșit prin descoperirea voii lui Dumnezeu pentru fiecare suflet, temă pe care am așezat-o în Voia lui Dumnezeu.

Majoratele cu droguri au ajuns să fie niște petreceri extreme

Părintele Teologos: Chiar îmi spunea cineva, iartă-mă că te întrerup, un omul care ca meserie este fotograf, videograf și el se specializează pe nunți și botezuri de mulți ani și evident că mai nou l-au chemat și la majorat și la zile de naștere, dar mai ales la majorat și mi-a spus: ”Părinte, eu renunț să mă duc să filmez la majorat pentru că efectiv n-am ce filma nu pentru că toți stau liniștiți, ci pentru că e atât de mare destrăbălarea, atât de mare consumul de alcool, de substanțe psihoactive, că toți sunt terminați. Și atunci decât să rămână asta pe cameră, mai bine nu mă duc!”.

Adică vorbim de niște petreceri cu totul și cu totul extreme. E foarte grav! Și asta provine din faptul că tânărul dorește și mai mult și mai mult și mai mult. Dorește, de fapt, perfecțiunea, dar într-o direcție total greșită. Și deci cauza, iară-mă, ca să revenim totuși la cauză și la ceea ce trebuie făcut, este întâi de toate familia.

Cei care vor să înțeleagă cum răul este împachetat în plăcere, fie că vorbim de petreceri cu droguri, fie de alte capcane, vor găsi un punct de plecare luminos în Capcanele teribile ale celui rău, cu părintele Varnava Iankou.

Totul pleacă din copilărie

Părintele Marius Soponaru: De acolo pornește totul. Am spus din copilărie, de la mamă care își asumă rolul de mamă și de la tată care își asumă rolul de tată.

Părintele Teologos: Care nu și-l asumă, adică…

Părintele Marius Soponaru: Nu și-l asumă, dar eu am spus și spun mereu, mă mai întreabă foarte mulți și având și patru copii, mă întreabă copiii de foarte multe ori: ”Uite, m-a invitat Maria la ziua ei, m-a invitat Grace, Ștefania…” pentru că acum sunt foarte multe nume importate. Ei, mă gândesc de două, trei ori și i-am spus și soției: ”Anul ăsta, 10, 11 ani după aceea, gata!”.

Părintele Teologos: Da!

Părintele Marius Soponaru: Știu că voi fi nedrept. Poate și oamenii care ne ascultă mă vor judeca. Prefer să fiu nedrept, dar să am un copil care la 20 de ani, va avea creierul proaspăt, nu va fi prăjit de toate substanțele care i-au fost puse în față, pentru că lumea nu înțelege că noi gustăm. Noi! Zicem, societatea gustă niște substanțe, dar unde sunt făcute? Astăzi avem o reticență față de un covrig pe lângă care a trecut un gândac, dar oamenii știu în ce condiții s-au făcut substanțele respective? Unde s-a făcut sare aceea, cum se vorbește în termenii noștri din penitenciar, unde s-a făcut cristalul? Îl trag!

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Părintele Marius Sponaru: Se trag tot felul de substanțe, tu nu știi, tu poate tragi și…

Părintele Teologos: O substanță psihoactivă este o substanță psihoactivă, deci oricum e destructivă, oricum îi face ferfenință creierul, sistemul nervos.

Despre familia care îl ferește pe copil de dependența de droguri prin chiar prezența preoților din viața lui am vorbit pe larg în Familia prin ochii preoților.

Consumul de droguri poate duce la mari tragedii

Părintele Marius Sponaru: Ferfenință! Dacă prizează, îi termina aparatul respirator. Dacă este intravenos, distruge, necrozează toate țesuturile venoase. Dacă sunt pastile, pentru că sunt mulți care consumă pastile, inclusiv de la medicii-psihiatrii, ei recomandă, iar oamenii devin dependenți, distrug stomacul și celelalte organe. Și mai sunt oameni care, spre exemplu, ajung în lumea aceasta a wellness-ului, ca să arate bine. Ei lucrează foarte mult, dar ajung la un nivel de oboseală, de epuizare în care trebuie să ia măsuri drastice. Măsura lor nu este să se odihnească, ci merg la droguri, apelează, spre exemplu, unii dintre ei la trenbolon, la insulină. Se injectează, le dau putere…

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Părintele Marius Sponaru: …se umflă și apar iarăși probleme mult mai multe și în familie pentru că nu mai au răbdare. Dacă sunt tătici, nu mai au răbdare față de copii, dacă sunt copii, nu mai au răbdare față de părinți și de la lucrurile acestea apar și necazurile în familie. Și sunt foarte multe momente în care după un consum de droguri sau după o viață de genul ăsta, o mică discuție, o scânteie, a creat o tragedie. Copilul și-a omorât tatăl, tatăl și-a omorât copilul…

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Părintele Marius Sponaru: …mama și-a omorât copilul. Și este foarte greu să gestionezi, să… Nici nu știi cui să-i ții partea, n-ai fost acolo ca să judeci. Dar vezi că a fost acolo și nu vorbim de o cantitate care încape într-o palmă de droguri sau de plăceri. Și este o plăcere pentru că tot vorbesc Sfinții Părinți: ”Iubirea de plăcere aduce durere”. Toată plăcerea asta, deja începe să deconteze durerea. Societatea într-adevăr, se simte bine, dar noi vedem durerea.

Părintele Teologos: Sigur!

Despre traumele și slăbiciunile pe care le provoacă consumul de droguri, dar și despre vindecarea lor în Hristos, am stat de vorbă cu doamna Galina Răduleanu în Cum depășim traumele și slăbiciunile.

Sărbătorile în penitenciare

Părintele Marius Sponaru: Noi o trăim. Eu o iau cu mine, o trăiesc de sărbători. Să nu fie nimeni în situația preotului care este singurul om care lucrează pe reintegrare socială de sărbători! Să vedeți acolo stare la ei că… într-un penitenciar cum e Aiudul foarte greu ajung drogurile. E aproape imposibil și pentru deținuți și e un pic de… să zicem… înlesnire cu ghilimelele de licoare, a unui mandat în termen.

În momentul în care aduci droguri, te gândești că nu mai beneficiezi de eliberarea condiționată, ba chiar poate primești un spor la pedeapsa respectivă. E foarte greu pentru că nu-i familia, e starea, se trezesc, își amintesc, și-ar dori niște lucruri. Gestionez foarte greu. Și oamenii nu se mai pot controla pentru că afectează cum am vorbit, căile respiratorii, țesutul nervos este…

Părintele Teologos: Distrus.

Părintele Marius Sponaru: …distrus și nu se mai pot controla. Și recurg la niște gesturi la care noi, oamenii firești, nu ne putem gândi niciodată că am putea să le facem.

Părintele Teologos: Mă gândesc că omul devine o brută. Deci, în clipa în care se distruge sistemul nervos și în clipa în care sufletul este afectat pentru că sistemul nervos face legătura într-un mod foarte tainic, dar foarte concret între suflet și trup, în clipa respectivă omul devine distorsionat cu ”D” mare. Deci, efectiv nu se mai poate controla, devine o brută, devine violent, are starea respectivă de sevraj, devine rob de fapt al patimii respectivi, al plăcerii, care este o plăcere falsă, bineînțeles, pentru că este vorba doar de o reacție chimică, nu? Care reacție chimică nu împlinește persoana umană. Ei și în clipa în care el se află într-o astfel de situație foarte greu mai poate să iasă de acolo. Cum ar putea să iasă? Ce ar putea să facă?

Pacea pe care o aduce Hristos în mijlocul celor căzuți în dependența de droguri, fie ei în temnițe sau în spitale, este temelia oricărei reintegrări sufletești. O perspectivă caldă o aflați în Secretul păcii în familie, cu părintele Pimen Vlad.

Cum pot ieși din dependența de droguri?

Părintele Marius Sponaru: Vorbesc acum punctual din situațiile pe care le-am avut. Sunt câțiva, unii au fost deținuți, unii nu au fost deținuți. Spovedania a fost primul pas. Dar spovedanie sinceră. Chiar dacă lumea de foarte multe ori evită consultarea unui îndreptar de spovedanie, să știți că inclusiv pentru noi, pentru preoți, este foarte benefic ca la o jumătate de an, un an, să facem o cercetare amănunțită. După spovedanie, un post, pe lângă postul de 40 de zile, dar post serios. Și aici, când ne referim la post, nici măcar un gram de alcool sau de zahăr sau de plăcerile respective. Renunți la droguri, dar renunți la toate!

Părintele Teologos: Da, da, da!

Părintele Marius Sponaru: Să fie și o detoxifiere, dar și o rupere de tot ceea ce înseamnă plăcere. Și apoi, o participare zilnică la Sfintele Slujbe. Am avut un băiat din Alba Iulia, un băiat extraordinar. A fost și aici la Sfinția voastră. El a reușit prin spovedanie, încă nu se poate împărtăși, dar prin spovedanie, participare zilnică la slujbă, rugăciune dimineața și seara. El lucrează, e frizer și punea către un acatist pe fundal, punea un cuvânt de-al părintelui Pimen și simțea că nu e singur.

Părintele Teologos: Da!

Părintele Marius Sponaru: Pentru că senzația la toți cei care se droghează și vor să se lupte, după când încep să postească, să fie abstinenți ca să vorbim în termeni tehnici, senzația este că sunt singuri și că nu-i mai înțelege nimeni.

Spovedania este primul pas concret în ieșirea din dependența de droguri, după cum am explicat în detaliu în materialul Spovedania ortodoxă: sens, pași, duhovnic și vindecare.

Perioada de abstinentă după droguri vine cu un atac demonic maxim

Părintele Teologos: Atac demonic maxim!

Părintele Marius Sponaru: Se văd ca pe niște ciudați, au impresia că au coborât de pe Marte, ei sunt niște extratereștri în lumea asta și tot timpul diavolul va fi acolo spate: ”Du-te și ia din nou, că ai să scapi de lucrurile astea! Du-te la păcănele, du-te, pune un bilet la pariuri, vezi că e ofertă la ruletă, săptămâna asta se dă un Audi Q8”… sau nu știu ce să mai dă. Publicitatea de care am povestit vine foarte abundent. Ei, băiatul acesta extraordinar a renunțat prin Sfintele Slujbe și foarte importantă a fost și prezența noastră, a preoților.

Părintele Teologos: Da, esențială!

Părintele Marius Sponaru: Avem niște telefoane, tot vorbim despre ele că sunt rele, pot fi și bune. Un mesaj în fiecare zi, ”Ești bine?”, ”Te simți bine?”, ”Reușești?”, ”Cum te lupți?”.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Marius Sponaru: Face foarte mult pentru că vorbeam de singurătate. Ei văd că nu sunt singuri. Dacă am făcut Sfânta Liturghie și am pus și câte o miridă iarăși pentru ei este extraordinar. Participarea la Maslu face foarte mult bine. Participarea la Maslu și mai sunt locuri, biserici, mai sunt și preoți, nu foarte mulți, care și postesc și-și asumă și citirea unor rugăciuni așa-zise de dezlegare. Sunt foarte importante pentru că dacă el ține post, ține post și preotul, sunt amândoi acolo, automat lucrurile se mișcă. Dar nu e lupta gata. Dacă, spre exemplu, este consumator, are o viață de 4-5 ani de concubinaj, după lucrurile acestea, pusă rânduială în casă. Nu poți să stai așa în păcat și după aceea să…

Părintele Teologos: O să cazi iarăși!

Părintele Marius Sponaru: Da, o să cazi iarăși!

Atacul demonic care însoțește ieșirea din dependența de droguri este o realitate concretă. Pentru a înțelege strategia diavolului, vă invit să descoperiți materialul Cum atacă diavolul.

Singurul lucru care funcționează în terapia dependenței de droguri este ideea de divinitate

Părintele Teologos: Evident! Pentru că diavolul are drepturi asupra ta. Apropo de asta, să te gândești și la alte modalități care ajută. Ceea ce pe mine m-a impresionat foarte mult în clipa care ai început să spui că primul lucru este spovedania, după care postul și participarea la slujbe, este faptul că am citit în urmă cu câțiva ani un studiu, un un referat, ceva foarte mare, foarte stufos, foarte extensiv, cu foarte multe cazuri, foarte multe referințe, adică cel mai cel mai, cum se spune. Mă rog, era făcut de un superspecialist, în legătură cu care o pagină sau două pagini erau numai referințele la adresa lui.

După toate paginile interminabile în care el povestea despre toate cazurile și toate analizele și așa mai departe, la sfârșit, ca și concluzie spunea, deși el este un eretic în cel mai bun caz, adică, vorbim de un studiu din Statele Unite și după cum scria, se vedea foarte clar că este ateu, la sfârșit concluzia lui era următoarea: că, într-un mod inexplicabil lui, singură ideea de divinitate dovedea că este eficace în vindecarea concretă și definitivă a dependențelor. Zice, ”I cannot explain, but…” adică, nu pot să explic, dar singurul lucru care am văzut că funcționează în terapie, este doar ideea de divinitate. Că dacă nu este Dumnezeu care să-l tragă pomul în sus, poți să faci ce vrei tu, că tot nu merge.

Puterea rugăciunii în vindecarea dependenței de droguri și a oricărei alte patimi este aprofundată într-un material de suflet pe care îl recomand cu căldură: Puterea rugăciunii.

“Toți psihologii din lume n-au făcut în istorie ceea ce a făcut o simplă lectură din Sfânta Scriptură.”

Părintele Marius Sponaru: Noi avem acolo la sectorul de integrare socială, o echipă complexă. Sunt și educatori, avem monitori sportivi, dar avem și echipa de psihologi și asistenți sociali. De foarte multe ori discutam cu ei, ceea ce domnul Adrian Opre, este decanul Facultății de Psihologie de la Cluj-Napoca, fiul lui Crăciun Opre, mărturisitor al temnițelor comuniste, spunea foarte frumos în facultate la un curs că toți psihologii din lume n-au făcut în istorie ceea ce a făcut o simplă lectură din Sfânta Scriptură.

Părintele Teologos: Evident!

Părintele Marius Sponaru: După spovedanie, participare la Sfânta Liturghie, Maslul și toate cele alte despre care am spus, la Sfânta Liturghie e foarte important ca după să fie și rugăciunile acelea pe care, e rugăciunea pe care o citește arhiereul sau preotul, de dezlegare. Și eu am văzut din prisma slujirii mele cât e de important pentru ei să arunc și veșmintele chiar dacă uneori în lumea noastră a preoților ortodocși, este combătută sau spun unii că ar trebui să se facă lucrul acesta, dar pentru ei contează.

Părintele Teologos: Să ne înțelegem, oameni buni! Deci aruncarea veșmintelor nu la gunoi, Doamne ferește! Adică, se pun veșmintele peste cei bolnavi și uneori se citește și o rugăciune, la asta se referă Părintele Marius, să ne înțelegem, da?

Părintele Marius Sponaru: Nu s-au mai făcut! Sunt anumite practici, ele sunt în molitfelnic. Avem rugăciunile…

Părintele Teologos: Da, da, da! E în tradiția bisericii.

Părintele Marius Sponaru: …avem, de exemplu, rugăciunea cu copia…

Părintele Teologos: Da, da, da!

Părintele Marius Sponaru: …și preoții, foarte mulți dintre ei, se feresc din teama asta că, vai, Doamne, ești deschizător de cărți.

Părintele Teologos: Da, da, da!

Despre puterea Sfintei Scripturi și a Harului în vindecarea adicției de droguri și a oricărei rătăciri sufletești, vă recomand și dialogul nostru Întrebări și răspunsuri despre: har, repere, conștiință, asceză.

Alte lecturi și rugăciuni de folos

Părintele Marius Sponaru: Dar fac foarte mult bine!. Eu am văzut la mine, în cazul enoriașilor mei, partea aceasta de rugăciune, Liturghia și nu în ultimul rând lectura Sfintelor Scripturi și a unui program duhovnicesc. Rugăciunea, fie că vorbim aici de rugăciuni de dimineața și de seara, pravila pe care și-o face credinciosul, un Paraclis al Maicii Domnului sau Psaltirea. Pentru cei care citesc pentru prima oară Psaltirea, primele două luni…

Părintele Teologos: Da!… Pe arătură!… Dar citiți!

Părintele Marius Sponaru: Sunt cum sunt primele două luni… Dar după primele două luni se așează liniștea.

Părintele Teologos: Sigur!

Părintele Marius Sponaru: Și eu am discutat cu câțiva dintre ei, care și-au sumat lucrul acestea. Au spus că primele două luni să uitau la fiecare colț din perete, dacă nu găsesc un loc în care să se spânzure. După cele două luni, o liniște, au putut să-și facă postul terapeutic câteva zeci de zile liniștiți. Intraseră în alarmă colegii mei pentru că refuzul de hrană acolo la noi, este un eveniment care până la București poate fi cercetat.

Părintele Teologos: Escaladat!

Părintele Marius Sponaru: Da! Chiar au fost oameni extraordinari care au încercat acest post terapeutic și au ieșit cu un chip luminos.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Marius Sponaru: Însă tunurile vor fi toată viața pentru că lumea nu înțelege că dacă te-ai lăsat de droguri sau de băutură sau de pornografie sau de așa zisele păcănele, tu nu mai ești bețiv, drogat, fumător. Toată viața vei fi!

Părintele Teologos: Da!

Părintele Marius Sponaru: Ești doar abstinent, ești în perioadă de post.

Postul total, în lupta cu dependența de droguri, devine cea mai eficace unealtă duhovnicească, după cum am dezvoltat în Postul total ortodox: trupesc, sufletesc și duhovnicesc.

Omul totdeauna trebuie să fie trezvitor

Părintele Teologos: Este pericol pentru că omul știe, are amintirea plăcerii respective. Trebuie să ajungă, deci dacă poate să ajungă și cu Darul lui Dumnezeu se poate, sigur, dar câți ajung din păcate, dacă ajungi la măsuri duhovnicești înalte, atunci pericolul scade, pericolul se estompează. Dar omul totdeauna trebuie să fie trezvitor, trebuie să fie atent pentru că acolo el a fost învins și diavolul știe că acolo are un punct tare pentru el și un punct slab pentru om. Deci, din cauza asta omul toată viața trebuie să fie atent în punctul în care a căzut. E foarte importantă asta pentru că patimile sunt iubitoare de întoarceri.

Trezvia minții, paza inimii și lupta cu gândurile sunt armele celui care iese din dependența de droguri și caută echilibru. Am vorbit pe larg despre acest război lăuntric în Războiul de gând: despre paza minții și gânduri.

Ca să rămâi echilibrat trebuie să fi sub ascultarea unui duhovnic

Părintele Marius Sponaru: Și atenția aceasta și cu asta închei cu partea duhovnicească a preotului în ceea ce privește recuperarea omului bolnav, că este un om bolnav, este ascultarea. Exact cum este la monah ascultarea față de stareț, care îl păzește de toate întâmplările și toate ispitele, și aici, în cazul celui care consumă, indiferent ce consumă, dacă este sub ascultarea unui duhovnic, că e duhovnicul de parohie de care aparține sau de o mănăstire, nu contează că are verighetă sau că are barbă lungă sau păr lung, e vorba de ascultarea înaintea lui Dumnezeu, reușește să se țină echilibrat.

Părintele Teologos: Este esențial!

Părintele Marius Sponaru: Eu vorbesc din experiență. Deci, nu vorbesc pentru că… și la mine de foarte multe ori, pe partea cu zahărul, a venit aghiuță și m-a tras mereu de urechi: ”Uite, ce bine arată sticla de Coca-Cola!” pentru că eu recunosc asta și băieții îmi spun de multe ori când mă mai văd: ”Părinte, iar ai pus otrava pe masă?”… Și simt că nu-mi face bine, văd. Mă simt exact ca un fumător pentru că pe vasele de sânge sunt… zahărul acesta se depune. În momentul în care sunt sub ascultare reușesc, jumătate de an nici nu mă ating de el.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Marius Sponaru: Când ies de sub ascultare!… Și sunt preot lucrător al Celor Sfinte!… La toată lumea, asta e generația de astăzi. Și am spus de familie, problema cea mai mare este la fel în care ne ascultăm și la fel în care ne punem sub ascultare. Pentru că mama nu își mai ascultă copilul de mic dacă am vorbit de lăpticul respectiv din copilărie, soția nu își ascultă soțul ca pe Hristos, soțul nu are grijă de soție ca de Biserică, cum are grijă Hristos, există ruptura între generații, cei tineri nu vor să mai asculte de bătrâni nu pentru că să dau ei interesanți, ci pentru că experiența vieții lor și greutățile pe care au trecut, îi ajută să nu treacă prin aceleași lucruri.

Părintele Teologos: Sigur!

Despre rolul concret al spovedaniei și ascultării de duhovnic în iesirea din dependența de droguri și din orice alt păcat lipicios, am pregătit dialogul cu părintele Pimen Vlad: Rolul spovedaniei în mântuire și viața de zi cu zi.

Bătrânii sunt esențiali pentru că au experiență de viață

Părintele Marius Sponaru: Și dacă se pun sub ascultarea bătrânilor, automat reușesc să jaloneze tentațiile acestea.

Părintele Teologos: Deci, trebuie să înțelegem că bătrânii sunt esențiali nu pentru că sunt la curent cu ultimele trenduri din modă, muzică, tehnologie, ci pentru că bătrânii au experiență de viață. Asta e foarte important pentru că de multe ori tinerii nu știu treaba asta și de exemplu, tinerii care butonează, sau mă rog, la ora asta se joacă pe ecrane, când o văd pe bunica că ea săraca, nu știe, n-are aceeași dexteritate pe un telefon smart, ”A, e depășită!”. Da, dar mare atenție! Bunica nu este specialistă în telefoane, bunica este specialistă în probleme de viață. Și marile drame al umanității sunt problemele de viață, nu sunt problemele de tehnologie, de mânuire a unui telefon care devine desuet în doi ani. Foarte important lucru ăsta și asta trebuie să știe tinerii, socotesc!

Părintele Marius Sponaru: Că tot am zis că încercăm să căutăm soluții, o altă soluție, pe lângă cele duhovnicești, este recurgerea la cei în vârstă.

Părintele Teologos: Da, neapărat!

Părintele Marius Sponaru: Ce obiceiuri aveați voi ca să vă păstrați departe de…

Părintele Teologos: Băutură!

Părintele Marius Sponaru: Băutură! Departe de… Pentru că astăzi știm că la noi în România și în Statele Uniunii Europene, poligamia este interzisă. Dar trăim în poligamie.

Părintele Teologos: Doamne ferește! Da, cu adevărat!

Bunicii și bătrânii care îi feresc pe tineri de dependența de droguri prin propria mărturie aduc smerenia ca dar de viață, virtute pe care Sfinții Părinți au lăudat-o adânc, după cum vedeți în articolul Smerenia de pe OrthodoxWiki.

Pelerinajele și discuția cu un duhovnic sunt de mare folos

Părintele Marius Sponaru: Și acum sunt mai multe pentru că corectitudinea politică a adus și la noi în România foarte multe influențe. Recurgerea la cei bătrâni și la ascultare ajută foarte mult. Am zis de obiceiuri noi și pelerinajele, foarte importante sunt și pelerinajele. Peste tot noi ne uităm, mai ales tinerii se uită și încep să râdă de ce se întâmplă pe la televizor. Iar în momentul în care ajung la un necaz mare, încearcă și ei. Dacă din copilărie, părinții i-ar învăța pe copii cu pelerinajele acestea, n-ar mai încearcă, ar ști că acolo e soluția pentru că ei ar vedea lucrurile acestea.

Părintele Marius Sponaru: Da și în pelerinaje, e clar că trebuie să meargă la mănăstiri, sigur! Dar să meargă la mănăstiri și să stea la slujbe, dar nu numai atât, ci să vorbească cu un om duhovnicesc. Adică, să întrebe, asta e foarte important!

Iarăși, apropo de familie și de experiența de viață, cred că este esențial că tânărul ar trebui să-și pun o întrebare de bază, stai puțin, deci, dacă toată istoria omenirii a spus că pornografia sau hai să zic altfel, desfrânarea, că de fapt despre asta vorbim, este rea, vin eu acum și reinventez roata și o fac pătrată. Nu care cumva îmi dă cu virgulă treaba asta? Nu care cumva la mine e problema? Adică, mă cred eu pe mine mai deștept ca toți ceilalți dinaintea mea care au spus nu fă treaba asta? Deci, ar fi foarte bine ca tinerii să nu se încreadă în sine și că sunt mai deștepți decât toată experiența planetei, nu numai atât a ortodoxiei.

O lecție prețioasă despre puterea rugăciunii lui Iisus de a-l smulge pe om din lanțul oricărei dependențe de droguri sau patimi am așezat-o în Rugăciunea lui Iisus.

Mintea este în gât (Ioan Scărarul)

Părintele Marius Sponaru: Putem da exemplul Sfântului Ioan Scărarul, care vorbea că mintea este în gât. În secolul IV!

Părintele Teologos: Da, da, da!

Părintele Marius Sponaru: Și toți au spus că Sfântul Ioan Scărarul e un nebun. Cum să fie mintea în gât, că noi știm că e în creier?

Părintele Teologos: Da!

Părintele Marius Sponaru: Și după 2008, 2009, 2010, neuroștiințele ce au descoperit făcând tot felul de eșantioane, sondaje cu 30, 40, 50 de tineri? Că atunci când este dereglată glanda tiroidă, mintea nu mai poate funcționa corect.

Părintele Teologos: Da! Și că e vorba…

Părintele Marius Sponaru: Drogurile toate atacă glanda tiroidă.

Părintele Teologos: Da!

Părintele Marius Sponaru: Și automat omul nu se mai poate concentra la nimic, nici măcar la rugăciune pentru că el este într-o alertă continuă. E alarma pornită exact ca la pompieri, nu știu pe ce să pună mâna. Așa se întâmplă în corpul nostru.

Părintele Teologos: Panică continuă.

Tulburarea minții pe care o produce consumul de substanțe psihoactive este vindecată mai întâi prin pocăință adevărată, distinsă de simplul sentiment de vinovăție, după cum lămurește părintele Varnava Iancu în Sentimentul de vinovăție și pocăința adevărată.

Programul ajută foarte mult când vine vorba de ecrane

Părintele Marius Sponaru: Este o panică. Și un alt lucru pe care l-aș recomanda tuturor, nu sunt un exemplu, lucrul acesta mi-l doresc și eu cel puțin pe partea cu telefonul, dar nu consum televizor. Efectul acesta de agendă creează și alte noi stări. Televizorul, telefonul, trebuie limitate foarte mult pentru că și acolo este o dependență.

Părintele Teologos: Evident!

Părintele Marius Sponaru: Specialiștii spun că e dopamină tot ca la droguri.

Părintele Teologos: Nu crezi că ar ajuta foarte mult un program? Impunerea unui program, adică să am un program, să aibă omul un program?

Părintele Marius Sponaru: Eu îmi amintesc de mama și de tata, Dumnezeu să-i ierte! Mama cu tata, când eram în post, nu ne lăsau nici măcar să ascultăm muzică. Era Atomic TV sau ce mai era atunci când eram în mic. Nici la radio. În afară de Radio Trinitas, TV Trinitas încă nu era, televizorul nu se deschidea în perioada de post. Am și acum o jenă în momentul în care este post, că e miercuri, că e vineri, că e postul Crăciunului, postul Sfintelor Pătimiri sau celelalte două din an, să dau drumul pe alt post de radio când sunt în mașină cu copiii și merg undeva.

Părintele Teologos: Da!

Părintele Marius Sponaru: O am în mine. O conștientizez la nivel teoretic, dar o simt, o trăiesc, pentru că am avut-o în copilărie. De aici mă întorc iarăși la familie. Și eu, pe lângă faptul că am spus niște recomandări, îi rog pe părinți să-și ia în serios rolul pentru că vom plăti. Și cel mai dureros e când începi să plătești din timpul vieții și vezi că toate eșecurile tale se reflectă în eșecul vieții copilului tău sau copiilor tăi. Și se mai vede într-un loc pentru că într-un caz fericit sunt cei care au copii.

Părintele Marius Sponaru: Că 80% dintre cei care sunt dependenți de tot felul de substanțe, nu prea au copii. Și banii se introduc în fertilizări, în tot felul de tratamente și în ultimul caz își amintesc, hai să venim și la Muntele Athos, hai să lăsăm un pomelnic, hai să încercăm, poate merge și asta, exact ca tăticul din Evanghelie. Dacă tu poți face ceva, Dumnezeule…

Adicția de ecrane se construiește pe aceleași mecanisme dopaminergice ca dependența de droguri, iar muzica laică este unul dintre canalele cele mai subtile de remodelare a sufletului, după cum am vorbit cu părintele Timothy Pavlatos în Cum ne afectează muzica laică?.

Haideți să stăm iarăși împreună

Părintele Teologos: Da, cel necredincios! Dincolo de asta, dincolo de program, dincolo de post digital și de postul de toate plăcerile și de limitarea accesului care, sigur, asta presupune un program, cred că trebuie înlocuit cu relații interumane. Adică, să stăm efectivi, să vorbim cum era mai demult. Adică, de foarte multe ori văd că apare întrebarea bine, ce făceați voi înainte de internet? Ce făceam? Citeam cărți. Adică eram, bine, nu-i cazul meu, dar ceilalți erau pregătiți, erau culți, erau oameni duhovnicești cu care puteai să legi o discuție și puteai să te folosești de ei nu în sens rău, ci în sens… Înțelegi ce vreau să spun, adică să-ți crești inteligența, să-ți crești cultura, să-ți crești dragostea față de Dumnezeu și față de oameni. Deci, cred că trebuie revenit iarăși la împreună ședere. Asta se numește socializare, dar nu-mi place cuvântul ăsta că e cam rece.

Adică, haideți să stăm iarăși împreună, să începem să vorbim și în felul ăsta să ne pregătim pentru o relație, să avem ceva de spus. Că dacă nu, suntem niște bucăți de carne, niște suflete prinse în niște bucăți de carne, care cară niște mari morse mofturoase care, cum să spun, trăiesc în derivă pe sloiurile gheții. Cred că asta e o mare problemă și cred că relații interpersonale iubitoare ar ajuta foarte mult. Și mai este în clipa în care omul intră în sevraj, atunci răbdarea pe care o face soția sau mă rog, dacă e vorba de o femeie, soțul, pe care o face cu persoana care intră în sevraj, ajută foarte mult. Numai să fie acolo, să nu se simtă singur.

Părintele Marius Sponaru: Înainte erau și vecinii.

Părintele Teologos: Da, erau și vecinii înainte, așa este.

Comunitatea reală, masa comună, vorba dintre oameni rămân cea mai puternică alternativă la consumul de droguri și la fuga digitală, iar acolo unde este smerenie, acolo se așază și puterea, după cum am așezat în Smerenia, accesul, puterea.

Noi nu mai suntem învățați să transpirăm, să muncim fizic

Părintele Marius Sponaru: Erau și neamurile care nu erau invidioase că acum ai trei mașini. Nu mergi cu bicicleta cum mergeau bunicii, acum… și nu suntem mulțumiți nici cu trei mașini. Și aici e o dependență! Eu vin și cu ultima să zicem, soluție, pentru că în mediul în care lucrez, văd că este necesară și munca.

Părintele Teologos: Da, exact asta voiam să spun și eu!

Părintele Marius Sponaru: Noi nu mai suntem învățați să transpirăm. Este foarte greu când urcăm, mai ales acum când am venit, am urcat panta aceasta, ce greu a fost prin pădure! Nu a fost chiar atât de greu, că nu e mult, dar ne prinde bine. Noi ne vom simți bine când ieșim: am reușit, am fost, ne-am dus! Tinerii vor avea și ei senzația aceasta că au reușit. Știu că totul e mecanizat, dar în grădină dacă îți faci 100 de metri pătrați de staturi și ai dat c-o sapă și ai mâncat o ceapă din mâna ta, ai o satisfacție fantastică.

Părintele Teologos: Evident!

Părintele Marius Sponaru: Și simți că ești bun și la altceva și că poți face și tu ceva. Le dau exemplu și lor, mai ales când ajungem la Părintele Sofronie de la Sfântul Ilie, tot timpul el lucrează la o metanie.

Părintele Teologos: Da, da, da!

Părintele Marius Sponaru: Și le spun că asta e rucodelia călugărului.

Părintele Teologos: Așa e!

Părintele Marius Sponaru: Și călugărul are ceva de lucru, dacă nu îi dă starețul. Că dacă nu are de lucru și nu-i dă starețul, vine satana și-i dă de lucru.

Părintele Teologos: Evident!

Munca fizică, în lupta cu dependența de droguri, devine medicament, iar postul împletit cu rugăciunea limpezește mintea robită de plăceri. O reflecție prețioasă despre acest urcuș duhovnicesc am așezat în Post, părțile sufletului, rugăciune, luminarea minții.

Copiii trebuie responsabilizați

Părintele Marius Sponaru: Așa se întâmplă și în lume. Fie că-i copilaș și noi nu-i dăm de lucru, stai, mamă, că fac eu acum, stai, mamă, că eu spăl vasele acum, acum apăsăm pe buton că e mașina de spălat vase…

Părintele Teologos: Da, da, da!

Părintele Marius Sponaru: …stai, mamă, că acum fac eu curățenie, el ce să mai facă?

Părintele Teologos: E foarte greșit! Trebuie responsabilizat.

Părintele Marius Sponaru: De aici pleacă toate lucrurile astea. Și un pic de muncă să fie din copilărie, câte puțin. Slavă lui Dumnezeu, majoritatea celor pe care-i cunosc în afară muncesc până pică în cap. Dar în penitenciar munca este ceea care-i ajută cel mai mult la reabilitarea socială. După aceea e partea asta duhovnicească. Sunt și psihologi extraordinari care își fac o misiune exemplară și e foarte grea, să știți! Iar pentru cei de afară, pentru că va trebui să se facă ceva, deocamdată nu prea se face în România și nu o spun cu bucurie, o spun cu durere, noi am deschis porțile, am primit anul trecut peste 2.500 de tineri și le-am pus în față traficanți, consumători de droguri care au ajuns să le vorbească. Va trebui să conlucreze preotul cu psihologul, cu psihiatrul și cu învățătorul de la școală sau cu profesorul.

Părintele Teologos: Și cu părinții!

Părintele Marius Sponaru: Și cu părinții! Dar pe partea aceasta a oamenilor care au pârghiile necesare, părinții sunt cei care, vă dați seama, sunt interesați pentru…

Părintele Teologos: Primii!

Responsabilizarea copiilor de mici este una dintre cele mai puternice forme de prevenție împotriva dependenței de droguri, iar înțelegerea sensului purtării crucii îi pregătește pentru orice luptă a vieții, după cum am dezvoltat în Purtarea Crucii: drumul spre iubire, smerenie și Înviere.

Generația de astăzi nu mai are statornicie

Părintele Marius Sponaru: Primii, da! Dar noi vom ajunge în situația în care, pentru că se tot vorbește acum, sfinția voastră mai atenționați prin grupurile pe care le aveți, se vă duce generația decrețeilor. Pe lângă faptul că noi nu-i vom avea pe ei, noi nu vom avea pe cine să ne bazăm pentru că nu sunt buni de lucru cei care se droghează, nu pot să facă nimic…

Părintele Teologos: Nimic!

Părintele Marius Sponaru: N-au cum. Ei își doresc, dar degeaba își doresc că nu pot. Acum încep să lucreze, dacă le-a sărit CD-ul, cum vorbim noi în termenii din penitenciar, a plecat, a aruncat lucrurile și a plecat. Generația de astăzi nu mai are statornicie pentru că nimeni nu e învățată de nimic. Nu există și bătrânii și starea aceea de comuniune…

Părintele Teologos: Sigur! Și socotesc că una din principalele cauze, dacă nu principala cauză pentru care nu are loc vindecarea, este faptul că tânărul, adică omul care este bolnav, renunță la tratament înainte de vreme. Adică, efectiv, se oprește din tratamentul respectiv.

Părintele Marius Sponaru: La români o vedem că îi recomandă medicul șapte zile de antibiotic, după a treia zi dacă se simte bine, nu le mai. Și peste o lună îi supărat: ”Ce mi-a dat medicul ăsta că mi-a revenit infecția în corp?!”.

Părintele Teologos: Da! Dar trebuie să facă ascultare și să facă răbdare! E foarte important lucrul ăsta!

Părintele Marius Sponaru: Ascultare, răbdare… Noi am zis ceea ce am putut. Însă, de la un caz la altul, lucrurile se pot adapta.

Părintele Teologos: Sigur, evident!

Statornicia în spovedanie și împărtășanie este antidotul cel mai puternic la dependența de droguri și la rătăcirile generației de astăzi, după cum am explicat în Ce știați și nu știați despre Sfânta Împărtășanie.

Oamenii n-au conștiința faptului că Biserica este pe primul plan

Părintele Marius Sponaru: Am ajuns în situația aceasta pentru că, după ’90, oamenii au mers la Biserică, dar n-au mers cu totul.

Părintele Teologos: Da!

Părintele Marius Sponaru: Și nu s-au abonat în fiecare duminică la Hristos, la Sfântul Potir.

Părintele Teologos: Da, pentru că n-au conștiința faptului că Biserica este pe primul plan. Nu vorbesc de biserica și instituția administrativă, că evident, Biserica are și administrație, ci mă refer la Biserică, ca și spital pentru păcătoși, ca și terapie, ca și știință medicală corectă, care vindecă sufletul uman. Omul trebuie să știe treaba asta și din cauza asta trebuie să pună Biserica pe primul plan. Dacă el nu-și ia medicația duhovnicească sau și-o ia din Paște în Crăciun la propriu, evident că terapia nu și are…

Părintele Marius Sponaru: Și atunci și-o ia pentru că e o tradiție.

Părintele Teologos: Da, o tradiție!

Pocăința statornică, asumată săptămânal, este cea care îl scoate pe om din dependența de droguri și din orice altă patimă, după cum am pus în lumină în Pocăința: definiție, practică.

Fiecare familie să se spovedească săptămânal

Părintele Marius Sponaru: Oamenii, dacă vor și eu cu acest lucru închei, dacă vor într-adevăr, să aibă o schimbare în viață, de când sunt mici, sâmbătă seara toată familia, după vecernie, ar trebui să stea la rând la spovedit.

Părintele Teologos: Da!

Părintele Marius Sponaru: În fiecare săptămână sau la două săptămâni, dacă într-adevăr vor să aibă o familie sănătoasă și serioasă. Altfel nu au cum! Preoții sunt acolo și își doresc, vă dați seama, că mulți dintre ei sunt numără credincioșii, că-s discuțiile astea între preoți:

– Câți ai la liturghie?
– 20, 25!
– Și câte familii ai în sat?
– 300.
– Mamă, ce se întâmplă acolo?

Toți ne-am dori să fie plină biserică, dar nici nu putem să mergem, știi, hai, să-i iau de hățuri că…

Părintele Teologos: Sigur! N-ai cum!

Părintele Marius Sponaru: …nu mularii care urcă la Sfânta Ana. Sunt oameni care…

Părintele Teologos: Au libertatea lor!

Părintele Marius Sponaru: …au libertatea de a alege. Dar se vede că alegerile, de 36 de ani încoace nu i-au adus.

Dacă noi nu încercăm să ne vindecăm, vom avea o viață tristă

Părintele Teologos: Sigur! Deci, oameni buni, pe primul plan puneți Biserica pentru că altfel veți plăti crunt! Și asta nu pentru că Biserica este pedepsitoare! Biserica, întâi de toate nu are inchiziție, da? Inchiziția a provenit din cauza unei mari erezii numite catolicism și așa mai departe, nu intrăm în detalii. Păcatul este o boală. Drogurile sunt un foarte mare păcat și voi vă veți pedepsi pe voi înșivă. E foarte important, trebuie să înțelegem că dacă noi nu încercăm să ne vindecăm, vom avea o viață tristă. Dacă noi suntem răi, vom avea o viață rea. Dacă noi suntem buni, vom avea o viață bună, indiferent de statusul social, de bani, de puterea pe care credem că o avem. E foarte important acest lucru! Deci, pe primul plan să punem duhovnicia, să știți! Și nu care cumva să spuneți că scăpați voi de droguri, că nu scăpați!

Încă o dată, dacă nu este Dumnezeu care să vă scoată de acolo, nu veți putea să ieșiți, pentru că trebuie să știți că nu sunt numai dezechilibrele chimice, hai să spunem așa, că sunt și astea, evident, ci e vorba și de diavol. Să ne înțelegem, diavolul este un tip de minte, un duh foarte malefic. Dacă nu credeți, veniți în Sfântul Munte, stați 3 săptămâni aici, intrați în ascultările din Sfântul Munte și discutăm după aia dacă mai este diavol sau nu, dacă mai avem cu cine să discutăm.

Părintele Marius Sponaru: Sau venit pe la penitenciar!

Părintele Teologos: Exact!

Părintele Marius Sponaru: Mai fac o glumă, că mă mai întreabă cineva când se poate veni la penitenciar și spun: ”Joia sunt nou depușii de la IPJ”. Încep să râdă oamenii, dar…

Părintele Teologos: Sigur! Da, da, da!

Părintele Marius Sponaru: Să simtă penitenciarul.

Părintele Teologos: Da! Deci, fraților, nu este de joacă! Și Raiul și Iadul, sunt niște lucruri, niște stări și niște locuri foarte concrete și mai ales veșnice. Da? Să fim foarte atenți cum ne pregătim viitorul pentru că așa cum ne așternem, așa ne pregătim! Nu-i de joacă! Da? Un ultim cuvânt, dacă vreți, părinte, să spuneți?

Harul lui Dumnezeu este cel care va salva lumea

Părintele Marius Sponaru: Fiți conectați la Sfânta Liturghie! Nu renunțați! Au încercat atâția oameni să schimbe câte ceva și n-au reușit, ceea ce Hristos, din spatele unor mâini păcătoase, a unei țevi ruginite, cum zicea un părinte duhovnicesc din temnițele comuniste, dintr-o țeavă ruginită curge Harul lui Dumnezeu.

Părintele Teologos: Evident!

Părintele Marius Sponaru: Curge și apa pe la robinet.

Părintele Teologos: Sigur!

Părintele Marius Sponaru: Pentru că Harul lui Dumnezeu este cel care va rezolva și va salva lumea pentru că noi suntem într-un moment în care mergem către autodistrugere.

Părintele Teologos: Evident, evident! Să nu uitați că Hristos a spus că porțile iadului nu vor birui Biserica. Deci, fiți optimiști dacă sunteți în Biserică. Dacă sunteți în afară, vai și amar de capul vostru, cu mult drag vă spun, războiul vă paște. Da? Pe toate planurile. Deci, din cauza asta, cu mult drag și cu multă smerenie și mulțumesc încă o dată părintelui Marius, facem acest… Și cu multă tristețe, să știți, pentru că eu aș fi dorit ca oamenii să fie în Biserică și eu sunt în biserică, să fim în biserică de dragul lui Hristos, nu de frica chinurilor care provin inclusiv din substanțele psihoactive. Mulțumim tare mult părintelui Marius. Dacă mai vrei să spui ceva?

Atât timp cât îi judecați, tot atât timp să vă rugați pentru ei

Părintele Marius Sponaru: Produc foarte multe suferințe și chiar dacă societatea îi judecă foarte mult, eu m-aș bucura ca atât timp cât îi judecați, tot atât timp să petreceți să vă rugați pentru ei.

Părintele Teologos: Da!

Părintele Marius Sponaru: Oamenii aceștia au nevoie de foarte multă rugăciune și dacă într-adevăr știți traficanți care v-au afectat și copiii voștri și i-au învățat să consume așa ceva, până să aruncați cu piatra, puneți-l pe un pomelnic de 40 de liturghii, indiferent de unde este locul acesta, pentru că în sufletul fiecăruia, că e traficant cu renume, că e criminal sau cine știe ce ajunge, este acolo o fărâmă de Hristos care începe să sclipească la un moment dat. Eu am văzut și mulțumesc lui Dumnezeu că am cinstea aceasta de a sluji acolo și de a mă simți util. Pentru că mă simt util și pot să fac ceva care să conteze, în primul rând să-i tratez ca pe niște oameni. Pentru că societatea, suntem sinceri, tratează drogații…

Părintele Teologos: Și unde mai bui că asta cred că le crește dependența de droguri pentru că…

Părintele Marius Sponaru: Mai tare se… se separă și se radicalizează. Și de aici ajungem la ceea ce se petrece în toată lumea, atentate, facțiuni teroriste…

Părintele Teologos: Ură!

Părintele Marius Sponaru: Ură! Ură socială fantastic de mare.

Părintele Teologos: Mulțumim tare mult!

Părintele Marius Sponaru: Și eu vă mulțumesc, sărut mâna!

Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește pe noi! Amin!

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!