Curajul credinței: de la frică la siguranța în Dumnezeu – p. Teologos

În această cuvântare filmată într-un câmp cu ghiocei, Părintele Teologos ne învață despre curajul credinței și educația duhovnicească a caracterului, arătând că adevăratul curaj vine din credința simplă și smerită în Dumnezeu, nu din duritate. Sunt abordate teme esențiale: frica și egoismul care ne îndepărtează de Hristos, pericolele mișcării New Age, dependența de ecrane, complementaritatea bărbat-femeie în familie și drumul spre siguranța lui Dumnezeu. Părintele ne cheamă să ne trezim duhovnicește și să cultivăm iubirea și rugăciunea ca arme împotriva confuziei lumii de astăzi.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Introducere. Conducerea prin frică

Dragii mei, mă aflu într-un câmp cu ghiocei, dar o să vi-i arăt la sfârșit și din cauza asta camerele sunt puțim amplasate mai special ca măcar pe o cameră să apară ghioceii respectivi. dar să ne întoarcem la tema noastră, da.

Principala problemă cu care ne confruntăm astăzi este lipsa de curaj și legată de aceasta este frica. Cei care conduc știu că este mult mai eficace să-l conduci pe om prin frică și confuzie. Dacă îi tai curajul, atunci cei de la putere cred că omul devine o legumă și poți să faci ce vrei cu el, poți să-l folosești cum vrei.

Realitatea este diferită pentru că există și Dumnezeu cel viu și iubitor și pentru că omul fără Dumnezeu nu devine numai o legumă ci – paradoxal – și o fiară, fiind distorsionat și deci omul poate și nu poate fi folosit precum nu poate fi folosit un arc strâmb, distorsionat cu care dorești să tragi la țintă.

Noi, cei căzuți, avem frica de moarte din care ni se trag toate pentru că moartea este un fenomen nenatural și, dincolo de asta, instinctul de conservare ne spune că încă nu suntem pregătiți să murim pentru că mai avem păcate de curățat și bine de făcut aici pe pământ.

Desigur că în acest context se amestecă și iubirea de sine, egoismul care ne limitează mult libertatea. Evident că aici esențială este credința în Dumnezeu cel atotputernic și Tată iubitor pentru că dacă nu avem siguranța unui astfel de Dumnezeu atunci ne chircim sub evidența incapacității noastre comparativ cu complexitatea acestei lumi și forța atacului ideologic pe care îl suferim.

Pentru aprofundare, citiți 3 stări existențiale, 8 patimi, precum și IPS Neofit de Morfou despre teama de moarte.

Când omul își face din sine dumnezeu

Desigur că dacă nu suntem atenți atunci începem să ne auto-îndumnezeim și credem că suntem cineva și că vom reuși de unii singuri în această viață chiar dacă evidența ne arată că suntem neputincioși. Evident că este fals, însă forțele răului ne lasă să ne obișnuim cu acest gând astfel încât să avansăm în mlaștina egoismului, să ne însingurăm, să ne depărtăm de Dumnezeu – uneori chiar fără să ne dăm seama – astfel încât să fim loviți fără milă.

Vă dau un caz ca să vedeți cum apare această contradicție chiar și la un om care se crede creștin. A venit cineva de vreo 40 de ani care m-a întrebat ce să facă pentru a se căsători pentru că el nu a avut o relație de mult timp și dorește să se căsătorească cu o femeie care să fie cu adevărat pe calea lui Dumnezeu și să se mântuiască împreună. Desigur că intenția lui era foarte bună, însă în scurt timp, am aflat că de fapt pentru el „calea lui Dumnezeu” însemna ca el era foarte dur, dorind ca femeia să se supună complet sistemului lui de valori și să îl lase să-și facă voia pentru că el muncește și aduce bani, îi mai dă și cadouri și ei trebuie să-i fie de ajuns. Nu se gândea că în familie este nevoie de timp dedicat, de atenție și ascultare reciprocă, de o relație pe orizontală și nu una pe verticală.

Desigur că ambii soți trebuie să fie pe calea lui Dumnezeu pentru că altfel cuplul va avea mari probleme, însă calea lui Dumnezeu este definită de către Biserică și nu unilateral de către unul și este nevoie de efortul ambilor pentru a rămâne pe această cale și nu numai al unuia. Desigur că într-un mediu ateu, individualist aceasta este regula pentru că omul nu poate fără Dumnezeu și atunci ateul își alege pe cel mai periculos Dumnezeu posibil, adică pe sine însuși. Și atunci, evident că încearcă să-și impună sistemul de valori și celorlalți.

Pentru aprofundare, citiți Mândria încrâncenată, precum și Întrebări și răspunsuri despre egoism și har.

Curajul credinței: curajul nu e duritate, ci credință

Curajul adevărat nu vine din duritatea care ne împinge în mlaștina blocajelor și a frustrărilor, ci din credința simplă și smerită în Dumnezeu. Pentru a înflori credința, însă, este nevoie de un program duhovnicesc zilnic pe care să-l facem constant și dedicat. Pentru asta avem nevoie de pace și stabilitate în jurul nostru. Dacă noi trăim în tensiune și ne expunem unor centri de durere sau plăcere păcătoasă intenși atunci evident că mintea noastră va fi ferfeniță și nu vom mai avea liniștea minții necesară unui program duhovnicesc eficace. Acum o să spuneți că nimeni nu dorește să se expună unor centri de durere, însă diavolul este foarte viclean și ne dă gânduri să ne încărcăm cu griji, să ne uităm la presa de scandal sau să ne certăm pe baza a diferite pretexte înșelătoare.

Este foarte important să învățăm să ne comportăm în viața de familie. Dacă oamenii știu relativ cum să se comporte atunci când sunt departe, cu cât se apropie mai mult, cu atât cresc și problemele. Asta provine din faptul că astăzi stăm mai mult pe ecrane decât unul lângă altul, adică departe unii de alții. Nu mai știm să relaționăm în viața reală pentru că suntem prea mult în viața virtuală. Un alt motiv este și faptul că sistemul de învățământ global, începând de la familie, școală și terminând cu ecranele, ne împinge să gândim că succesul se află în trup – adică în bani, în plăceri trupești și în putere, adică în faimă, în posibilitatea de a influența pe alții, când de fapt succesul se află în duhul luminat de Dumnezeu.

Pentru aprofundare, citiți Purtarea Crucii: drumul spre iubire și smerenie, precum și Frica și curajul: Curaj, turmă mică.

Viața bună începe cu gândul bun: educația duhovnicească a caracterului

Omul va avea o viață bună dacă va fi bun, dacă va avea un caracter bun. Dacă suntem răi vom avea o viață rea, indiferent câți bani, plăceri trupești sau putere avem. Din cauza aceasta trebuie să avem grijă întâi de toate ce gânduri avem pentru că așa cum ne sunt gândurile ne este și viața.

Pentru asta, trebuie să avem ca principal obiect de învățământ modul de a gândi și comportamentul duhovnicesc. Cu asta trebuie să se ocupe familia și Biserica unde desigur că trebuie să mergem. Să nu ne izolăm în închisoarea ecranelor sau să mergem în tot felul de medii toxice pentru că în familie sunt cei care ne iubesc. Părinții nu trebuie să se limiteze la a oferi casă și masă și a-i învăța pe copii doar regulile sociale de bază – uneori nici acelea – ci trebuie să-i învețe cum să se apropie de Dumnezeu și, prin Dumnezeu, să aibă relații corecte cu toți oamenii, pe cât este cu putință. Tinerii trebuie să se pregătească pentru demnitatea iubitoare și smerită a Împărăției Cerurilor și nu să se manelizeze influențați de mediile toxice la care se expun pentru că nu au experiență de viață.

Manelizarea, cancerul cultural și credulitatea sunt fenomene epidemice la ora aceasta și provin tocmai din lipsa de educație duhovnicească care duce la depărtarea de Dumnezeu și implicit la întunecarea minții, superficialitatea în gândire și căderea în animalic. Să nu ne complacem în minimalism duhovnicesc, cultural și intelectual pentru că ne vom căi amarnic mai apoi. Dacă omul se obișnuiește prost la tinerețe atunci va fi foarte greu să se schimbe mai încolo după cum vedem și la un copac că atunci când e tânăr e mult mai flexibil în timp ce atunci când e la bătrânețe este mult mai rigid. Desigur că rigiditatea finală, stabilizarea finală este moartea care este portalul către veșnicie.

Trebuie să ne obișnuim să ne rugăm, să iubim și să studiem în continuu și asta ne va ajuta toată viața, inclusiv în veșnicie. Dacă noi ne obișnuim cu negativismul și cu chinul, exact asta vom avea. Să nu uităm că geniul găsește o soluție pentru orice problemă în timp ce cârcotașul găsește o problemă pentru orice soluție.

Genialitatea adevărată vine din ascultare și rugăciune sinceră și adâncă. Dacă genialitatea nu are duhovnicie atunci din cea mai mare binecuvântare devine cea mai mare dramă, după cum vedem la Lucifer. Și aia este o genialitate strâmbă, malefică.

Pentru aprofundare, citiți Educația duhovnicească a tinerilor, precum și Familie, copii, cărți, învățământ.

Discernământul în vremea IA și a falsurilor

Este esențial să fim luminați pentru a ști care sunt persoanele pe care le validează Dumnezeu și de acelea să ascultăm. Să fim atenți – mai ales astăzi cu avansul IA – să nu credem tot ceea ce vedem și auzim pentru că ne putem înșela foarte ușor. Să nu uităm că fără lumina Adevărului Hristos nu putem să deosebim binele de rău.

Mă întristează foarte tare faptul că oameni așa-zis ortodocși ne fură cu nerușinare clipurile și identitatea p. Stareț Pimen Vlad și îi înșală pe oameni pe rețelele sociale, folosind imaginea părintelui Stareț și distorsionându-i cuvintele, iar aceștia cred ceea ce le spun acești manipulatori fără ca măcar să se întrebe dacă e adevărat.

Datorită conținutului ecranelor care astăzi este o foarte puternică sursă de drog, omul devine dependent, se depărtează de Dumnezeu și este controlat de producătorii de conținut. Astfel omul devine foarte manipulabil acceptând tot ceea ce îi spun influencerii care îi produc plăcerea zilnică, pentru că este dependent de pusheul de dopamină generat de ecrane. Desigur că asta îi distruge capacitatea de gândire adâncă, analitică și duhovnicească și îi supraturează sistemul nervos până la îmbolnăvire și radicalizare. Pentru că azi omul este obișnuit cu niveluri înalte de dopamină în virtual, el este necrozat, plictisit, asfaltat în viața reală și atunci recurge la diferite forme de drog cum ar fi jocurile pe calculator, păcănelele, desfrânarea și substanțele psihoactive astfel încât să își satisfacă adicțiile. Desigur că asta îi distruge sufletul, viața și îi chinuie pe cei ce au legătură cu el. Lucrurile sunt mult mai periculoase și perfide decât pare la prima vedere.

Să nu uităm că România este unul dintre liderii mondiali la video chat și trafic de carne vie și mai nou a devenit o țară consumatoare și producătoare de substanțe psihoactive, iar fenomenul crește alarmant și în cantitate și în scăderea vârstei de la care se începe. Trebuie să ne trezim pentru că drogurile sunt peste tot azi și este o realitate dură care trebuie gestionată fără întârziere. Și nu care cumva să spuneți că trebuie să intervină statul. E clar că trebuie să intervină statul, dar noi ca părinți, ca membrii ai familiei trebuie să luăm atitudine, să spunem că nu-i bine, să nu o măturăm sub preș tema asta.

Este neapărat necesară o educație în familie și mai apoi în Biserică și la școală pentru a ne reapropia de Dumnezeu care este singura sursă de iubire adevărată, dătătoare de sens, capabilă să ne scoată din marasmul adicțiilor.

Pentru aprofundare, citiți Discernământul: un dar al Pustiei, precum și Slăbiciunile tinerilor: dependența de ecrane.

Degradarea omului: distrugerea familiei, a educației și a sufletului

Din păcate, însă, se dorește distrugerea sistemului de învățământ global prin distrugerea familiei, discreditarea Bisericii și împingerea pe ecrane și în viața reală a unei ideologii și a unei arte degradante care să îl împingă pe om în animalic, fie în animalicul dur – adică să fie un rebel fără gândire care să înjure singur în bula sa cognitivă, fie în animalicul moale – adică să fie dependent de patimi trupești, de păcănele și de alte adicții care sug toată viața din om și îi distrug capacitatea de gândire și iubire interpersonală.

Apropo de adicții, alcoolul este un caz special pentru că este legal și oamenii – mai ales bărbații – îl folosesc ca soluție ca să uite de problemele lor sau să simtă euforie. Desigur că asta este o mare minciună pentru că, de fapt, alcoolul nu rezolvă problemele, ci te transformă într-o legumă și distruge autocontrolul. Dacă cineva acoperă igrasia cu iederă nu înseamnă că rezolvă problemele chiar dacă pare că situația arată bine. Din contră! Igrasia va avansa mai rapid până când tot zidul va cădea. E nevoie de asumare sinceră în fața lui Dumnezeu pentru că numai Hristos cel atotputernic, iubitor și ceresc poate să ne scoată din labirintul în care ne-am afundat.

Să-i mulțumim lui Dumnezeu că știm să ajungem la El cu ajutorul Sfinților Părinților noștri. Noi, din păcate, ne renegăm tezaurul, din cauza complexului de inferioritate față de străini care ne este generat de aceștia pe baza superficialității noastre în gândire. Să nu uităm că străinii depărtați de Dumnezeu nu ne vor frați – ne vor supuși. Dacă cineva are mai multă materie, faimă sau plăceri lumești nu înseamnă că e mai aproape de Dumnezeu cel atotputernic – ba chiar din contră: nu putem să slujim lui Dumnezeu și lui mamona. Vedeți toți artiștii, vedetele, supermodelele, industriaștii, politicienii de care ne îngrozim atunci când le cunoaștem viața păcătoasă în care au căzut. Trebuie să ne trezim și să fim cu o gândire critică.

Amintim doar cazul Epstein, însă sunt mult mai multe astfel de cazuri care sunt măturate sub preș. Desigur că fenomenul nu este nou. Avem și în istorie multe astfel de cazuri de la Nero și Caligula până la Papii din perioada pornocrației și rețelele de distorsionați sexuali și de droguri din lumea influentă de astăzi.

Atracțiile patimilor sunt mult mai mari la oamenii așa-zis mari pentru că ce este mare în ochii oamenilor este urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Din cauza asta să cercetăm lucrurile fără frică și cu conștiința că suntem oameni liberi și robi ai lui Dumnezeu. Cum spuneam, trebuie să ne pregătim de tineri astfel încât să devenim oameni cu o gândire și un comportament duhovnicesc matur pentru că dacă nu facem asta ne vom chinui chiar fără să știm, manipulați fiind de forțele răului, nemaiștiind cum să ne comportăm în familie și în societate. Astfel am ajuns un popor dezbinat în care ne urâm între noi pe diferite pretexte neesențiale pe care, însă, noi le absolutizăm.

Suntem manipulați să ne ocupăm de lucruri pe care nu le putem schimba sau lucruri care nu au o mare importanță, astfel încât să nu fim eficace acolo unde într-adevăr contează. Desigur că cel mai important lucru este problema credinței care astăzi se află sub un perfid atac din partea multor forțe dintre care una dintre cele mai periculoase, dacă nu cea mai periculoasă în România, este mișcarea New Age.

Pentru aprofundare, citiți Războiul ideologic pentru distrugerea familiei, precum și Părinți, copii, adicții, România.

Despre New Age

Această mișcare are ca punct esențial eliminarea lui Dumnezeu cel adevărat din viața oamenilor și de aici auto-idolatrizarea. Asta se face prin două mari procedee: sau prin divinizarea energiei impersonale, sau prin panteism. Prima metodă constă în a spune că totul e energie, că energia este mai presus de orice și că nu există un Dumnezeu personal, capabil de iubire. A doua constă în a spune că fiecare dintre noi suntem parte din Dumnezeu și, deci, suntem un fel de dumnezei, însă nu cu ajutorul unui Dumnezeu total deasupra noastră, ci că noi înșine suntem astfel.

Desigur că toate acestea duc la exacerbarea egoismului din noi și de aici la îndurizare și însingurare, impunerea voii proprii. Acest război de impunere a voii proprii se întâmplă chiar dacă în exterior omul respectiv poate să pară că are relații. Desigur că în scurt timp omul își dă seama că nu poate singur și atunci recurge la tot felul de lucruri cu mare energie demonică care îl înrobesc începând de la horoscoape și cristale și terminând cu diferiți șarlatani, ghicitori și vrăjitori. Ferească Dumnezeu!

O altă înșelare perfidă legată de New Age este așa-numita „Lege a atracției” – cu alte cuvinte dacă te gândești destul de mult la un lucru, lucrul respectiv se va întâmpla. Desigur că nu este așa pentru că este și Dumnezeu și îngerii buni și răi, Sfinții, oamenii buni și răi care toți aceștia influențează – ba chiar mai mult decât noi. Este foarte periculos să credem că noi suntem oarecum centrul universului și că putem de unii singuri. Vedem că la ora asta avem pandemia singurătății și de aici pandemia bolilor de nervi care sunt direct generate de individualismul specific neomarxismului, postmodernismului și New Age-ismului.

Pentru aprofundare, citiți Înșelarea New Age: energie, reîncarnare, yoga, 7 credințe New Age și cum să le recunoști și Neopăgânismul și mișcările spirituale moderne.

Femeia – principiul mângâietor într-o lume a durității

Datorită acestui lucru, a lipsei de educație și a depărtării de Dumnezeu, oamenii nu mai știu cum să se comporte în societate – cu atât mai puțin într-o familie. Nu mă refer aici la familia în care s-au născut, ci la familia pe care doresc să și-o întemeieze. Tânărul trebuie să învețe în familie cum să-și întemeieze la rândul său o familie și cum să se comporte cu o persoană de sex opus pentru că cele două sexe sunt complementare, nu egale. Nu se poate compara un stejar cu un crin și din aceasta cauză fiecare trebuie să învețe de la cei mai experimentați despre cum este celălalt astfel încât să nu repete și el aceleași greșeli ca cei din trecut.

Tinerii trebuie să știe că, în general, bărbații au o inteligență mai rațională în timp ce femeile au o inteligență mai emotivă. Din această cauză femeia este luptată mult mai mult prin mass-media pentru a i se distruge capacitatea de iubire adevărată pentru că iubirea adevărată hrănește sufletele și dă curaj oamenilor să meargă spre Dumnezeu pentru că sursa absolută a iubirii este Sfânta Treime.

Femeia este luptată frontal și subversiv. Este luptată frontal în sensul că se promovează modele de femei care sunt sau femei-bărbat care sparg ceapa cu pumnul sau femei-supersexualizate la care nu se mai vede iubirea jertfelnică interpersonală, delicatețea foarte frumoasă, mângâierea feminină. Femeia este luptată subversiv în clipa în care se promovează sau egalitatea greșită a femeii cu bărbatul zicând că „femeia e un alt bărbat” sau inferioritatea prin sintagme de genul că „femeia nu gândește” sau superioritatea prin lozinci „concentrează-te pe carieră ca să ajungi cineva în viață pentru că tu poți orice”. Evident că oricine poate să ajungă cineva în viață, însă întâi de toate trebuie să ne concentrăm pe relația noastră cu Dumnezeu și cu ceilalți – nu pe carieră.

Femeia este, prin excelență, principiul mângâietor și iubitor. Datorită faptului că este luptată mult astăzi, nu mai avem mângâiere și iubire și suntem într-o cultură a războiului. Vedem că astăzi se promovează, se glorifică duritatea și războiul ca și soluție de rezolvare a problemelor, însă războiul nu îl face pe om viu, ci – din contră – crește prezența morții. Hristos însă ne-a învățat jertfa pe Cruce din dragoste pentru ceilalți pentru a depăși moartea. Noi nu trebuie să câștigăm războiul, ci pacea și asta se realizează prin învingerea sinelui și nu prin învingerea altora. Pentru asta este nevoie de sfat, spovedanie, rugăciune, paza minții și autocontrol.

Pentru aprofundare, citiți Provocările familiei contemporane, precum și Spovedania ortodoxa: sens, pași, duhovnic.

Noblețea bărbatului și delicatețea femeii

Bărbatul trebuie să ofere femeii protecție, siguranță, echilibru, noblețe și uneori răbdare și autocontrol ca să nu se amărască pentru că femeile sunt mai delicate și mai sensibile emoțional și dacă bărbatul este agresiv cu ea atunci cad toate petalele și rămân spinii. Faptul că femeia este mai sensibilă și mai delicată nu înseamnă că este un dezavantaj pentru femeie. Este total greșit să se creadă că asta este un dezavantaj pentru femeie pentru că aceste însușiri folosite corect îi permit să aibă un talent nativ în creșterea copiilor – e mamă, pregătirea mâncării, cumpărarea hainelor, decorarea și îngrijirea casei care sunt lucruri cu mult mai importante decât crăpatul lemnelor, de exemplu.

Bărbatul, pe de altă parte, este mai bine pregătit să ia decizii care implică risc, compromis sau să analizeze probleme cu mulți factori care au impact major în timp și spațiu.

Este necesar ca cei doi parteneri să aibă conștiința complementarității lor și să aibă tendința să facă ascultare iubitoare unul de celălalt acolo unde celălalt are un talent nativ. Desigur că totdeauna trebuie să fie deschiși să se sfătuiască unul pe celălalt fără frica de a fi certați, ironizați sau orice altă formă de agresivitate care ar putea să vină din partea celuilalt dacă cineva se deschide, devine vulnerabil față de persoana celuilalt.

Bărbatul trebuie totdeauna să-și cucerească partenera prin noblețe iubitoare, inclusiv după căsătorie, iar aceasta trebuie tot timpul să-și respecte bărbatul pentru că dacă începe să se îndepărteze și să ia decizii însingurată se va înșela datorită emotivității sale. Femeia avansează mai ușor datorită spiritului de renunțare de care dă dovadă dacă știe că este iubită, însă se înșală și mai ușor dacă nu e atentă. Este adevărat că toți ne înșelăm, însă unele persoane se înșală mai ușor ca altele.

Pentru aprofundarea acestei teme, vă recomandăm Despre relația dintre bărbat și femeie în creștinism.

Să vedem cu ochii lui Hristos. Iubirea unește, ura desparte

În acest context trebuie să vedem lucrurile totdeauna cu ochii lui Hristos, sub lumina iubirii lui Hristos și nu cu ochii vrăjmașului plin de ură. Totdeauna să avem gândul bun cum că toți oamenii sunt buni, însă fiecare dintre noi suntem bolnavi, mai mult sau mai puțin, toți suntem nedesăvârșiți, mai mult sau mai puțin. Din cauza asta trebuie să ne concentrăm pe aflarea soluției și nu pe aflarea vinovatului. Pe îmbunătățirea situației și a oamenilor și nu pe înrăutățirea oamenilor și, deci, și a situației. Să ne concentrăm pe bine și binele va crește. Dacă ne concentrăm pe rău, atunci va crește și acela. Totdeauna problema să ne unească și nu să ne despartă. Adică să fiu eu cu celălalt împotriva problemei și nu eu împotriva lui cu problemele lui sau eu cu problemele mele împotriva lui. Să nu uităm că într-o problemă toți suntem responsabili. Este foarte greșit să aruncăm toată vina pe cineva. Am spus să nu căutăm vinovatul, ci îmbunătățirea situației și creșterea iubirii în cât mai mulți.

Ura este toxică și distorsionează realitatea. Să avem grijă să nu fim influențați de ura față de celălalt și de iubirea de noi înșine. De multe ori, noi nu căutăm pe Adevărul Hristos, ci căutăm argumente ca să ne validăm poziția din cauza faptului că ne iubim pe noi înșine și astfel cădem în auto-îndumnezeire, în închinare la idolul din noi înșine.

Să nu uităm că orice s-ar întâmpla, să ne nevoim să creștem iubirea în noi și în ceilalți pentru că altfel ne chinuim și noi și ceilalți. De asemenea, să nu uităm că oricum suntem exemple pentru ceilalți – exemple bune sau rele și în funcție de aceasta ne ducem și noi în sus sau în jos.

În contextul familiei este esențial să fim exemplu pozitiv prin dragostea față de partenerul de viață întâi de toate, astfel încât copiii să învețe de la noi cum să iubească. Este greșit să ne concentrăm întâi de toate pe copii pentru că asta duce la cocoloșire și la fisurarea relației dintre soți.

Este foarte bine ca să fie mai mulți copii pentru că aceștia se cresc mult mai ușor decât unul singur pentru că dacă sunt mai mult de 2 este bine să fie puși să se crească între ei. De fapt, vedem în toată istoria că familiile cu mulți copii erau fericite, mature și un lucru de mare cinste și o dovadă a succesului și asta chiar dacă în trecut nu erau nici pe departe atât de bogați ca astăzi și cu atâtea înlesniri.

Din păcate, însă, astăzi suntem într-un cumplit război informațional pe care dacă îl pierdem atunci vom deveni carne de tun.

Pentru aprofundare, citiți Relațiile în familie: timp, atenție, dragoste, precum și Familia prin ochii preoților.

Drumul spre siguranța lui Dumnezeu

Singura șansă a noastră de scăpare este unitatea înțeleaptă sub lumina iubirii lui Dumnezeu pentru că un om singur și manipulat nu se poate bate cu forțele globale care îi distorsionează existența. Omul astăzi este manipulat cu viclenie să se încreadă în sine și să gonească cu o viteză mult peste cea regulamentară și astfel să nu mai vadă nimic ce se întâmplă în jurul său și să intre în mocirla a cât mai multor probleme.

Noi trebuie să rezistăm acestui asalt informațional, să filtrăm, să ne rugăm în liniște și să cultivăm relații interpersonale pentru că în unitatea în Dumnezeu stă puterea. Asta se realizează numai dacă reducem viteza vieții, simplificându-o pentru că numai atunci realizăm pe ce drum mergem, realizăm pe cine avem în jur și avem timp să contemplăm și să ne bucurăm de Dumnezeu și de ceilalți. Vedeți că ne considerăm ortodocși, însă interesul nostru real este minimal față de terapeutica ortodoxă, singura care duce la fericirea veșnică, fericire a cărei pregustare o putem trăi încă de aici de pe pământ.

De curând Patriarhia a canonizat 16 Sfinți bărbați și după aceea 16 Sfinte femei, acte pe care le susținem din toată inima noastră și ne rugăm la Sfinții canonizați să ne ajute și să fie în viitor și alte astfel de evenimente. Problema cea mare este faptul că în loc ca aceste canonizări să producă un cutremur și un tsunami de renaștere duhovnicească, ele au trecut aproape neobservate de către publicul larg.

Ei, fraților, dacă suntem departe și nu ne interesează legătura cu Dumnezeu cel dătător de dragoste, bucurie și pace să nu ne mirăm dacă simțim ură, tristețe și război. Problema este în noi, fraților. Pe aceasta trebuie să o corectăm și atunci vom simți și noi ceea ce au simțit Sfinții care au trăit în condiții mult mai dificile decât noi astăzi. Dacă, însă, noi nu ne trezim și nu ne pocăim, o să ajungem și noi în condițiile respective, fără însă să avem puterea de la Dumnezeu pentru a le înfrunta. Să nu ne înșelăm fraților că Dumnezeu nu se batjocorește – cum își așterne omul așa va și dormi! Să luăm aminte la cele duhovnicești acum până când avem pace și stabilitate ca nu cumva Dumnezeu să îngăduie să nu mai avem acestea pentru că nu ne îndreptăm.

Dacă viitorul se arată întunecat, să nu ne panicăm și nici să fugim pentru că de mânia lui Dumnezeu nu scapă nimeni, ci mai degrabă să ne pocăim și să ne luăm în serios viața duhovnicească pentru că numai așa vom ajunge să simțim siguranța trăirii lui Dumnezeu ca Tată iubitor.

Să nu uităm că păcatul este o boală și nu o contravenție. Deci nu este că ne prinde Dumnezeu ca să ne chinuie, ci noi înșine ne chinuim pe baza distorsiunii provocate de boala păcatului. Dumnezeu nu este polițaiul cosmic, ci Tatăl cel iubitor și medicul cel perfect. Trebuie să-L chemăm în ajutor ca să ne vindece, însă pentru asta trebuie să fim pregătiți să renunțăm la noi înșine, la ghemul întunecat al patimilor și himerelor din noi.

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Pentru aprofundare, citiți Energiile necreate: harul lui Dumnezeu, precum și Cum să ducem o viață normală în firesc și smerenie.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!