Legea aprobării căsătoriei cuplurilor de același sex: Consecințe, afurisiri – p. Teologos, Cristi Bumbenici
16 martie 2024
Sfaturi pentru cei din diaspora – p. Teologos, p. Petru Filipescu
17 martie 2024
Vă aducem și în această duminică, o nouă selecție de întrebări de la cititorii platformelor O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte, cărora le-am răspuns.
Vă mulțumim pentru comentarii! La final, este și un citat duhovnicesc din Sfinții Părinți.
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Da, desigur. Predarea în voia lui Dumnezeu aduce pace în timp ce resemnarea aduce tristețe. E nevoie de credință, curaj și rugăciune.
Să fim foarte, foarte critici. Totdeauna să verificăm și să întrebăm – pe cât posibil. Fii atent la inima ta și păzește-o!
După roade: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea…
Da – însă nu există pedeapsă (adică un Dumnezeu rău) ci efecte negative. Legea duhovnicească: „Dacă nu e pocăință atunci după faptă și răsplată”
Dacă cererea respectivă nu este păcat și putem să o facem fără să-i rănim pe alții, atunci să o facem. Cel care iubește mai mult e mai mare.
În cele sentimentale se amestecă egoismul. Lacrimile din evlavie sunt de regulă duhovnicești.
Patima cea mai mare este cea care te războiește acum. Luptă-te cu ea.
Prin rugăciunile sale (care nu sunt puțin lucru) și prin deschiderea sa iubitoare față de Dumnezeu. Asta ajută tot Adamul cel global.
Ne putem mândri cu asta.
Pe dorințele, gândurile și logica noastră.
Da, în general nu e bine pentru că ajungem să-i urâm pe ceilalți. Cel mai bine este să ne concentrăm pe neajunsurile noastre și să încercăm să devenim mai buni.
Conclude. Nu are darul clarvederii.
Citat duhovnicesc
Amintește-ți mereu de judecata cea veșnică și nu uita de plecarea ta și nu va fi păcat în sufletul tău. (Avva Evagrie)
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
10 Comment
Buna seara.
Doresc sa pun si eu doua intrebari, legate de o dilema a mea, daca se poate.
Viata noastra este predestinata, in sensul ca Dumnezeu care le-a rinduit pe toate dinainte. Nu exista coincidenta sau intimplare aleatoare in viata noastra. De aceea trebuie sa acceptam absolut tot ceea ce ni se intimpla in viata. Atit cele bune, cit si cele rele. Rele din punctul nostru de vedere, logic. Asta este, dupa intelegerea mea, a face Voia lui Dumnezeu.
O prima intrebare a mea este: Daca eu as pacatui, oricare dintre pacate, as mai fii de vina? In sensul ca oricum este totul predestinat in viata mea si nu este nimic la intimplare. Logic ca eu aleg sa nu pacatuiesc, dar daca as fii nevoit sa pacatuiesc, cum totul este predestinat, concluzia ar fi ca nu este vina mea.
Iar a doua intrebare, este: Cum accept tot ce se intimpla in viata mea, cind se considera o alegere de-a mea pacat? Sau nici una dintre alegeri, nu este de fapt, a mea, ci este predestinata de catre Dumnezeu si atunci nu poate fii considerata pacat?
Imi cer scuze daca nu am reusit sa imi explic bine dilema. Va multumesc anticipat.
Daca imi puteti recomanda ceva bibliografie despre tema aceasta a predestinarii-Vointei lui Dumnezeu-liberului-arbitru, as fii foarte recunoscator. Va multumesc inca odata.
Doamne ajuta!
Viața noastră NU este predestinată. Avem libertatea de alegere. Dumnezeu preștie, nu predestinează. Suportăm consecințele alegerii noastre. Vezi „Dogmatica” de Sf. Ioan Dmaschin.
Va multumesc pentru raspuns.
Doamne ajuta!
Doamne ajută, minunată această explicație cu Dumnezeu care nu predestinează, ci preștie, mulțumesc!
Părinte, cum ne găsim/alegem duhovnicul potrivit?
Vezi https://www.chilieathonita.ro/2023/03/28/cum-sa-ne-cautam-un-duhovnic-p-teologos/
Părinte, am mai întrebat, cum e posibil ca un cip implantat pe creier să ne poată citi gândurile (să transforme impulsurile neuronilor în scriere pe ecranul unui calculator, spre exemplu), iar diavolul să nu le poată citi? Cum de cipul poate decoda impulsurile neuronilor și diavolul nu poate?
Cipul nu citește gândurile ci doar umbra/reprezentarea acestora în creier (dacă există). Diavolul este un tip de minte – o altă entitate care nu are acces nici la gânduri și nici la creierul uman.
„Cipul citește” niște impulsuri electrice cerebrale. Nimic mai mult. Le trimite mai departe la un calculator care le categorisește și ordonează.
După asta se fac studii și corelații de genul:
Subiectul a văzut o pâine, am văzut creșterea activității cerebrale în zona x a creierului => deci poate subiectului îi e foame. Șamd.
Nu poate să își dea seama că poate văzând pâinea, subiectului i-e foame dar decide să țină post până seara. Sau văzând pâinea vrea sanwitch la iarbă verde sau vrea covrigi.etc.
Citisem că niște savanți ruși prin anii ’90-2000 se apucaseră și ei să măsoare și să studieze activitatea cerebrală. Și au pus senzorii cerebrali (printre alții) la niște călugări de ai lor (adică ortodocși). Și au constatat că în timpul când călugării se rugau, activitatea cerebrală le scădea enorm de mult. Adică în creierul lor, neuronii, nu mai stăteau să facă legături unii cu alții haotic. Pe când la oamenii „normali” neuronii se ocupau non stop să facă legături haotic (ceea ce se crede că sunt gândurile în continuu care vin, pleacă, se agită, te duc dintr’un capăt al lumii la altul)
Bine, nu știu dacă m-am exprimat bine, mă scuzați, și vă rog să ziceți și pentru mine o rugăciune să mă fac bine.
….bine că problema cititului gândurilor revine…
Erau pe vremuri „detectoarele de minciuni” care măsurau oarecum „stressul” subiectului. Deci dacă subiectul răspunzând la o întrebare era stresat, se zicea că minte. (Bine că era înainte o etapă de calibrare, de pregătire a subiectului etc)
Se zicea că mașinile astea „ghicesc gândurile” și ajung a știi totul. Ajunseseră și utilizabile la tribunale.
Au fost abandonate prin anii 2000. Făceau erori enorme, și le păcăleai cu voia/antrenament, (sau muscându-ți limba)
Dupăia apăruseră la modă micro reacțiile. Au fost o grămadă de filme polițiste cu profilatori și ghicitori din reacțiicorporale. Fiabilitatea procedeelor astora….aproape zero.
Nimeni nu știe gândurile, decât Dumnezeu. Nici omul însuși nu le știe prea bine. Uneori e stresat, nu știe de ce, alteori e liniștit, la fel nu știe de ce.
(Îmi aduc aminte cu drag de capodopera ” povestea lui Neghiniță ” de Barbu Ștefăneșcu de la Vrancea tot pe tema citirii gândurilor)
…și vă rog să nu vă supărați mai zicând o rugăciune pentru sănătate
Mulțumesc