Internet, slavă deșartă, decolarea către Cer – p. Teologos

Internetul este o realitate. Pentru mulți dintre noi este mai real decât viața reală, dând impresia unui pseudo-rai în care cei care se afundă caută perfecțiunea și găsesc trauma, singurătatea iadului.

Dumnezeu este, însă, Cel ce Este – realitatea de sine. Cum Îl găsim? Și cum reușim într-un final să trăim plenar și veșnic într-o realitate în care pentru mulți cerul este ca ecranul unui televizor lăsat deschis după terminarea programului?

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

O experiență despre Har și slava deșartă a omului

La un moment dat un frate care avea foarte mare evlavie la Sf. Dumitru era răcit și din cauza asta era trist că nu putea să se ducă cu grupul la hram la Sf. Dumitru. Totuși s-a dus așa cum era și a stat la slujbă așa cum a putut, rugându-se la Sf. Dumitru să-l facă bine. La un moment dat, s-a oprit din rugăciune și și-a dat seama că s-a făcut bine. S-a bucurat foarte mult și a spus înăuntrul său că o să spună și grupului cum l-a făcut bine Sf. Dumitru. În clipa respectivă a simțit un frig foarte ascuțit, nenatural care îl îmbolnăvea rapid iarăși. Atunci a început să se roage cu multă căință și durere la Sf. Dumitru să-l ierte că n-o să mai spună celorlalți ce s-a întâmplat. Imediat senzația de frig a trecut și fratele n-a mai spus public ce s-a întâmplat.

Harul lui Dumnezeu nu dorește să descoperim anumite lucruri în anumite situații și asta are, în principal, ca și cauză faptul că harul nu dorește să-l folosim pentru a ne lăuda și pentru a ne îngâmfa. Din cauza asta, să avem grijă să evităm să spunem lucruri, chiar și duhovnicești, care ne pun într-o lumină favorabilă. Este adevărat că de multe ori oamenii povestesc cum i-a făcut bine harul lui Dumnezeu fie direct, fie printr-un sfânt, însă aceștia au fost foarte smeriți de greutatea bolii și nu mai simt înăuntrul lor înălțarea și faima pe care, poate, le-ar aduce faptul că au fost subiectul unei vindecări miraculoase. Înțelegeți?

Cel mai bine pentru noi cei mulți este să ne ascundem virtutea pe care socotim că o avem astfel încât să fim feriți de ispita de a ne atribui nouă reușita și de a părea ceea ce nu suntem. Vedeți că și Domnul a zis că „Atunci când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor.” Plata fățarnicilor este slava deșartă și din cauza acestei deșertăciuni fățarnicii nu au niciodată pace.

Lumea, internetul și slava deșartă

Din păcate, astăzi, ca societate suntem foarte hedoniști, prețuim foarte mult slava cea deșartă și avem întregi rețele sociale dedicate acestei patimi. Țin minte că la un moment dat un băiat tânăr care era tiktokar a încercat să ne contacteze destul de insistent ca să ne roage să ne rugăm 40 de liturghii pentru el ca să aibă mai multe like-uri pe TikTok decât Mimi, prietena lui, care era și ea tiktokeriță. Lucrul e groaznic pentru că neavând un sistem corect de valori, își punea în pericol relația în care NU era iubirea pe primul loc, dacă mai era iubire, ci like-urile pe TikTok care like-uri nu înseamnă, de fapt, aproape nimic în afară de un pușeu de substanțe chimice, o reacție chimică în creier care generează plăcere.

La ora asta competiția pentru slavă deșartă, pentru fățărnicie, este atât de mare încât există adevărate industrii care oferă promovare și mijloace profesionale de înfrumusețare și aici nu mă refer numai la industria cosmetică care în 2022 a avut un venit de 93 de miliarde de dolari – o creștere de 15% față de anul precedent. Asta, apropo de cât de săracă e lumea.

Mă refer și la toate filtrele și mijloacele de înfrumusețare online, bazate pe recunoaștere facială, pe inteligență artificială care poate să facă pe cineva total de nerecunoscut. Țin minte că era o fată care era mai corpolentă, cu coșuri și cu părul relativ scurt care atât de mult s-a schimbat prin aceste filtre încât a devenit o divă și astfel un tânăr s-a îndrăgostit de ea pe online. Când au dat să se întâlnească în aeroport, pentru că erau din orașe diferite, tânăra și-a tipărit pe un tricou fața de divă ca să o recunoască băiatul. Slavă lui Dumnezeu că și băiatul a fost la înălțimea evenimentelor, că a izbucnit în râs cu smerenie, cu drag și s-a depășit momentul. Slavă lui Dumnezeu că băiatul nu a fost atât de dependent de ipocrizia slavei deșarte pentru că altfel era posibil să se nască o scenă acolo în aeroport sau altundeva.

Din păcate, însă, nu toate întâmplările de acest gen se sfârșesc cu bine – ba chiar din contră – și când zic asta nu subînțeleg că neapărat o să fie o altercație undeva, ci o mare durere și o igrasie a zidului interior dincolo de fațada frumoasă a imaginii construite în afară. Omul care trăiește total în afară atras de strălucirea rețelelor sociale nu are timp sau nu dorește să vadă igrasia iadului din interior și se minte că totul e bine. Nu este. Dacă nu ne oprim din goana către în afară să aducem căldura harului atunci la un moment dat zidul va cădea și atunci oamenii ajung la boli de nervi, în special la depresie – și influencerii și cei influențați.

Faima pe internet

Oamenii se luptă din răsputeri să ajungă cât mai faimoși și pentru că această slavă este deșartă, niciodată persoana nu se simte împlinită, niciodată nu e destul. Ajung la un moment dat în vârf și au tot ceea ce își doresc și atunci se găsesc pe sine goi și singuri, dacă, desigur, nu au persoane cu care să aibă relații de iubire, persoane dintre care, desigur, nu poate să lipsească Dumnezeu pentru că Dumnezeu este sursa primordială de iubire. Înțelegeți?

Din păcate, însă, astfel de oameni nu au persoane iubitoare, adică nu au prieteni adevărați pentru că între ei și posibilii prieteni își interpun interesele personale și ecranele. Și ecranele nu iubesc. Din cauza asta se simt singuri și în nesiguranță. Toate acestea sunt amplificate de filmele și știrile de astăzi care sunt făcute în special pentru a crește în noi emoțiile negative – adică frica, nesiguranța, tensiunea și altele asemenea. Vă dați seama ce viață interioară trăiește un om care nu are prieten și este dependent de aceste lucruri?

În plus de asta, dacă omul este dependent de ecrane atunci el ajunge să se compare cu cei mai mari influenceri de pe planetă și – chiar mai mult – nu numai cu cei mai mari influenceri, ci doar cu partea strălucitoare a vieții lor pentru că desigur că influencerul respectiv n-o să posteze atunci când este depresiv și el, ci atunci când se află în slavă – slava cea deșartă. Înțelegeți?

Desigur că își pregătește fotografiile sau clipurile – uneori chiar profesional, cu lumini, decoruri, machiaj și altele asemenea. Uneori împinge ipocrizia la maxim și merge până acolo încât să se pună în situații total ireale. Adică își face poză cu un Ferrari când el merge acasă cu tramvaiul. Înțelegeți? Ei, atunci când cineva care este un băiat normal, sau mai ales o fată normală – pentru că de obicei problema apare mai ales la tinere – și se compară cu astfel de personalități care au sute de mii de followeri în timp ce ea are 3 și un cuc, cum să nu cadă în depresie și să zică că nu-i bună de nimic? Înțelegeți?

Pe de-o parte tânărul este atras de strălucirea lumii virtuale în timp ce lumea reală i se pare cenușie și anostă, iar pe de altă parte își dă seama că este o himeră chiar în perfecțiunea ei, o himeră în care nu prea are șanse de izbândă. Pregătindu-se și acomodându-se în această lume virtuală, tânărul devine nepregătit în lumea reală de care se înstrăinează din ce în ce mai mult până când ajunge să se refugieze într-un univers ficțional, într-un pseudo-rai numai pentru a scăpa de problemele pe care le are în real, chiar dacă își dă oarecum seama că în virtual este un nimeni și mai ales un nimeni mai mult sau mai puțin complexat de viața așa-zis paradisiacă a marilor influenceri de acolo. Își alină gândul că în virtual nimeni nu-l vede sub mantia unui anonimat mai mare sau mai mic.

Patimile și singurătatea

Fraților, nu dispar așa patimile. Din contră – cresc. Cresc și marile pandemii care sunt mai mari și mai periculoase decât cea de COVID-19, adică pandemia singurătății și cea a bolilor de nervi care sunt declarate oficial de către instituțiile autorizate în domeniu – mai ales pandemia depresiei. Dacă în sondaje, în urmă cu câțiva ani doar 10% au spus că nu discută cu nimeni problemele lor, astăzi peste 60% din oameni se simt foarte singuri, iar 30% suferă de o singurătate atât de acută încât nu au pe nimeni cu care să-și discute problemele cu care se confruntă. Înțelegeți?

Desigur că cea mai mare patimă aici care se potențează este narcisismul și spun asta nu numai având în vedere toate mijloacele prin care cineva își poate înfrumuseța imaginea online, ci și faptul că algoritmii de recomandare ai rețelelor sociale ne oferă doar ce ne place, potențându-ne astfel voia proprie și egoismul. Mai ales datorită faptului că sunt bazate pe furtul datelor din dispozitive – adică din celular, tabletă, calculator – și pe inteligența artificială (IA) care învață comportamentul utilizatorului hăituit și astfel acesta este aproape fără scăpare. Este foarte, foarte dificil ca cineva să scape de efectele nocive ale ecranelor care astăzi sunt forme de drog și uzine de egoism. 

Un paradox

Utilizatorii fiind hrăniți numai cu ce le place, au o stare paradoxală: chiar dacă sunt anxioși și singuri, devin foarte siguri de sine, crezând că toată lumea este de acord cu ei, fără să-și dea seama că trăiesc într-o bulă cognitivă, „toată lumea” fiind cei câțiva postaci care se întâmplă să fie de acord cu ei. Asta le distruge capacitatea de iubire, de înțelegere, de cunoaștere și de flexibilitate. De fapt, viața dublă e caracteristica ipocriziei, a minciunii, a himerei ca mod de viață – și asta fără ca mulți dintre cei care suferă de așa ceva să-și dea seama de situație. Înțelegeți?

Pentru că această bulă cognitivă nu corespunde cu realitatea și pentru că, dincolo de asta, omul dependent de ecrane este bombardat cu foarte mult zgomot informațional, omul suferă de un acut deficit de atenție care conduce la date trunchiate afectând rezolvarea problemelor.

Efecte nocive ale consumului de internet

Asta duce pe termen lung la rezultate scăzute, care vin la pachet cu o scădere a încrederii în sine și în ultimă instanță la boli de nervi pentru că sistemul nervos nu mai poate să gestioneze discrepanța din ce în ce mai acută dintre lumea noastră interioară și adevărul din lumea exterioară. Această discrepanță este accentuată în clipa în care omul, și mai ales tânărul, își limitează învățatul doar la internet, căzând în iluzia cunoașterii, crezând că știe mai mult decât știe și astfel manifestă un dezinteres total față de relațiile interpersonale unde se află adevăratul învățământ – fie cel social în familie și în cercul de prieteni, cel profesional la școală și cel duhovnicesc la Biserică. Înțelegeți?

Există multe boli care provin din această absorbție și ipocrizie online, începând de la dependență digitală, demență digitală, ADHD, sindromul Tourette și terminând cu, probleme de vorbire, de învățare, deficit de atenție și totalul sau aproape totalul dezinteres față de persoanele din jur. Sunt destule cazuri – îmi aduc acum aminte – în care alții au avut de suferit sau au și murit din cauza faptului că cei care trebuiau să aibă grijă de ei erau absorbiți în virtual. Doar un exemplu să vă dau: un cuplu Sud-Corean și-a omorât prin înfometare fetița de 3 luni – fără să vrea bineînțeles – pentru că erau obsedați de un joc online în care își creșteau o altă fetiță virtuală. Și și-ai omorât copilul.

Influencerii și slava deșartă

În cazul influencerilor și, mai ales, a influencerilor-fete se poate ajunge în niște labirinturi și rețele foarte tenebroase în care cineva pentru slavă și bani își poate pierde sufletul și chiar libertatea. Femeia va deveni prizonieră nu numai de patimile pe care această lume le alimentează ci, din păcate, prizoniera unor oameni nemiloși care pot să le traficheze efectiv ca pe niște sclave sau ca pe niște obiecte vânzându-le pe piețe clandestine create special în acest sens. Sunt rețele, mafie. Ferească Dumnezeu! NU vă băgați în tot felul de video-chat-uri! Ferească Dumnezeu!

Fraților, să nu credeți că slava cea deșartă aduce fericirea – este o patimă de mii de ani pe care Sfinții Părinți și mai ales Domnul nostru Iisus Hristos ne-au expus-o în toată hidoșenia ei, dându-ne și vindecarea. Când încerc să mă pun pe mine în centru ca un idol mincinos, mă omor pentru că mă rup de Dumnezeu care este viața și adevărul. Zic asta pentru că toată cultura lumii ne arată contrarul – ne arată o artă care promovează idolatrizarea slavei deșarte și a puterii demonice – vedeți care sunt filmele care au adus cele mai mari încasări din toate timpurile și o să vedeți că vorbim de SF-uri pline de ocultism în care supereroii au tot felul de puteri spirituale, bineînțeles magice, demonice, care sunt folosite pentru distrugerea celorlalți, exacerbându-și slava deșartă, mândria. Înțelegeți?

Virtutea nu se fălește

Vedeți că Mântuitorul a spus să nu ne arătăm când facem virtutea, adică să nu ne arătăm când postim sau când dăm milostenie. Desigur că cu atât mai mult atunci când păcătuim să nu ne afișăm cu mândrie – „pride” cum se spune în vest. Înțelegeți?

Vedeți că atunci când dăm milostenie spune Domnul să nu știe stânga ta ce face dreapta ta. Stânga noastră este omul cel vechi, omul păcătos în timp ce dreapta noastră este omul cel nou, reclădit după asemănarea lui Hristos. Înțelegeți? Adică nu trebuie să ne oprim asupra faptelor noastre bune și să ne întoarcem către noi înșine și să ne lăudăm către sinea noastră către omul cel vechi că ce bine am făcut pentru că atunci omul nostru cel vechi va prinde de veste, va fi satisfăcut și ne va lupta cu slava deșartă și cu mândria. Este mult mai bine să zicem cu multă smerenie „Doamne mulțam!” și „Doamne ajută!” și să înaintăm, uitând oarecum de așa-zisele noastre „realizări” pe care le-am realizat pentru că de fapt nu noi suntem cei care le-am făcut, ci harul lui Hristos cel milostiv care este în noi. Milostenia trebuie să fie atât de ascunsă încât nici măcar cel rău din noi să nu știe acest lucru. Atunci Dumnezeu care vede în acest ascuns ne va răsplăti nouă. Înțelegeți?

La fel și în cazul în care postim sau facem alte virtuți – să le facem în ascuns și atunci Domnul care vede inima noastră va răsplăti nouă. Desigur că principala faptă bună pe care o facem în ascuns este vorbirea minții cu Dumnezeu adică rugăciunea. Să intrăm în adâncul ființei noastre și acolo în străfunduri vom afla portalul, vom afla scara către ceruri. Înțelegeți?  Așa ne vom desprinde de toată această junglă urbană în care trăim acum.

Dumnezeu vădește virtuțile omului

Fraților, dacă facem toate aceste virtuți în ascuns, Dumnezeu ni le va răsplăti la arătare. Să nu ne îngrozim că dacă nu stăm toată ziua pe online nu o să mai fim la curent cu ce se întâmplă în lume, nu o să mai fim la modă sau ceva asemănător. Să nu ne îngrozim că celălalt sau cealaltă are mai multe vizualizări sau mai multe like-uri decât noi. Dacă noi suntem cu conștiința curată, Dumnezeu ne va vădi. Și dacă NU suntem cu conștiința curată, iarăși o să fim vădiți – bineînțeles, dacă nu ne pocăim. Deci noi trebuie să ne concentrăm să fim în regulă față de Dumnezeu.

Să nu uităm niciodată că Dumnezeu va face în așa fel încât tot ceea ce este întru ascuns va fi adus la arătare, ca rezultat la judecata finală unde toți vor vedea cele ascunse ale noastre și – dacă și cum voiește Dumnezeu – și aici, sub timp, cu mai multe sau mai puține detalii. În orice caz, fraților, în veșnicie se va vedea cu adevărat cine am fost și cine suntem. Nu înșelăm pe nimeni, fraților, oricât de diplomați credem noi că suntem pentru că atunci toate lucrurile, gândurile și faptele vor fi străvezii ca și cristalul la lumina inteligibilă a harului lui Dumnezeu. Nimeni nu scapă și să nu ziceți că mai e mult până acolo pentru că acesta este singurul lucru sigur din viața noastră și nimeni nu ne-a garantat că o să trăim până mâine. Adică judecata fiecăruia dintre noi poate să se întâmple în seara asta. V-ați gândit?

Ce contează în veșnicie

În veșnicie, averea trupească nu mai contează defel. Contează doar aici pe pământ, fraților. Să nu credem că suntem puternici. Averea trupească contează doar aici pe pământ pentru a ne asigura existența biologică și a ne potența intensitatea vieții duhovnicești. Din păcate, însă, de multe ori averea constituie un impediment pentru viața duhovnicească pentru că omul se concentrează în mod natural să o ferească de hoți sau de degradări și paraziți naturali – de molii și rugină cum zice Domnul. Desigur că în cazul în care omul se concentrează exagerat asupra acesteia, atunci deja vorbim despre lucruri foarte grave – vorbim despre căderea în idolatrie, uneori chiar fără ca omul să-și dea seama, pentru că acolo unde e comoara noastră acolo este și inima noastră. De fapt, Domnul ne atenționează că nu putem să slujim și lui Dumnezeu – adică perfecțiunii personale duhovnicești veșnice – și lui Mammona – adică căutării perfecțiunii în avuția apersonală trecătoare și materială. După cum se știe, Mammona era zeița asiriană a bogăției – orice fel de bogăție, care astăzi include și like-urile și followerii de pe diferitele platforme sociale.

Bogăția materială, nefiind personală și deci neiubitoare, generează război, conflict, anxietate, stare de iad. 

Cum se întunecă ochiul sufletului

Dacă noi considerăm asta ca fiind bogăția inimii noastre, atunci ne vom concentra pe aceasta și atunci mintea, adică ochiul sufletului sau cea mai fină atenție, atenția ultimă, focusul uman se concentrează pe întunericul materiei impersonale și ne iubitoare. Atunci acest ochi se întunecă din cauza lipsei harului iubirii dumnezeiești. Ei, dacă ochiul sufletului este întunecat, sufletul cu atât mai mult. Vedeți că Domnul ne face analogie cu ochiul trupesc zicând că luminătorul trupului este ochiul și dacă va fi ochiul curat atunci tot trupul nostru va fi luminat. Desigur că Domnul vorbește duhovnicește aici, dimensiune care se accentuează când Domnul continuă și zice că de va fi ochiul tău rău – adică depărtat de Dumnezeu, îndreptat într-o direcție greșită – atunci tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care crezi că este în tine de la materie este întuneric, atunci întunericul, chinul patimilor adică al adicțiilor care sunt generate de bogăția neduhovnicească va fi cu atât mai mult întuneric decât ceea ce crezi tu în mod fals că este lumină.

Lipsa de griji

Din cauza asta a zis Domnul să nu ne grijim pentru mânie nici măcar de lucrurile care ar fi de bază, de care, la o primă vedere, am fi îndreptățiți să ne îngrijim – adică ce să mâncăm și ce să bem. Este esențială aici credința într-un Dumnezeu iubitor, personal care este aici cu noi pe pământ în Valea Plângerii, un Dumnezeu care nu ne lasă orfani niciodată, după cum ne-a promis. Sunt foarte multe dovezi, foarte multe minuni pe tema asta, însă mai presus de toate este cuvântul Domnului care este perfect și de mult bun simț. Ce zice Domnul? 

Întâi de toate spune că e logic să ne adunăm comori în cer pentru că acolo acestea sunt veșnice și păzite de orice furt și degradare. Logic, nu? Desigur că cel mai important lucru al bogăției duhovnicești nu este numai faptul că nu poate fi furată, ci și că aduce pace, iubire și, în ultimă instanță, depășirea morții. Fericirea. De fapt, vedem că martirajele la care au fost supuși mucenicii erau chiar încercarea disperată a călăilor de a le fura fericirea, neștiind, săracii, că chiar prin faptele lor se depărtează de aceasta.

Viața veșnică

Din păcate noi nu credem cu adevărat în viața veșnică și de aici, anxietatea noastră, cu toate că însuși Domnul nostru Iisus Hristos a înviat și au înviat destui oameni, mai mult sau mai puțin apropiați de Dumnezeu.

Dincolo de asta, destui oameni au avut viziuni și ale raiului și ale iadului – oameni foarte diferiți între ei în diferite perioade de timp, oameni dintre care cunosc și eu, fraților. Țin minte că la un moment dat era un pelerin care își ieșise din sine și se vedea de deasupra în timp ce era în camera unei mănăstiri din Athos și săracul începea să strige la sine „Măi, ce faci, măi! Du-te înapoi c-o să iasă scandal!”. Săracul, îi era frică să moară într-o mănăstire. Înțelegeți?S-a întors înapoi sufletul în corp.

Altă dată o fată tânără era într-un tren foarte bolnavă, era să moară rugându-se încontinuu și a văzut raiul în răpire. Spunea că a fost foarte, foarte frumos și că singurul ei gând era să nu se întoarcă înapoi în trup.Înțelegeți? Și când s-a întors a simțit o mare părere de rău că a părăsit raiul.

O viziune din rai

În cazul monahilor și sfinților sunt multe – vedeți câte minuni fac sfinții după moarte, câte arătări și câte semne dau. Sunt cărți întregi scrise, citiți! Însă acum o să vă spun doar un singur lucru legat de asta, pentru că întrebați mulți de unde vine și ce semnifică mișcarea pendulatorie a candelabrelor din bisericile din Sf. Munte la privegheri. Este vorba de viziunea pe care au avut-o mai mulți dintre părinții care au fost răpiți în rai și acolo au văzut în mijlocul unei biserici a cărei frumusețe nu poate fi descrisă, un inel imens de păsări duhovnicești adică de îngeri care cântau o cântare îngerească și se mișcau pe această cântare, iar în centru era o pasăre mai mare, un înger mai slăvit care era pe post de solist și de conducător al corului. Unul dintre părinți a fost Sf. Iosif Isihastul, însă au fost și alții înainte de el. Înțelegeți?

Dumnezeu se coboară spre noi oricât de pătimași suntem

Din păcate, însă, noi nu avem atâta curățenie a ochiului sufletului, adică a minții astfel încât să avem astfel de experiențe, chiar dacă Domnul este milostiv și uneori se coboară și la noi cei întunecați cu razele sale. Înțelegeți? Pentru că Domnul este împins de iubirea Sa nemărginită către noi cei care nu credem că există astfel de lumi, dincolo de cadrele foarte strâmte ale logicii noastre căzute, Împăratul cel milostiv se coboară la nivelul logicii noastre. De ce? Pentru că nu mai credem și ne bazăm doar pe logică. Și ne spune să nu ne îngrijim pentru sufletul nostru ce vom mânca și nici pentru trupul nostru cu ce ne vom îmbrăca pentru că este evident că sufletul este mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea și dacă privim la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, și totuși Tatăl nostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți noi cu mult mai presus decât ele? Curaj, fraților, întru smerenia noastră!

De fapt, chiar dacă ne-am stresa, care dintre noi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Nimeni, oricât ne-am strădui. Ei, și atunci, nu este mai bine să ne încredem în Dumnezeu cel atotputernic?

Mda, însă o să zică mai ales doamnele că trebuie să ne îngrijim de modă, de îmbrăcăminte – trebuie noi să vedem, să ne gândim la design-uri din ce în ce mai elegante, însă Domnul ne avertizează să luăm seama la crinii câmpului cum cresc – că nu se ostenesc și nici nu torc și cu toate acestea nici Solomon în toată slava lui nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia.

De ce suntem puțin credincioși?

Deci, fraților, dacă dacă iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe noi? Cu adevărat, fraților, suntem foarte, foarte puțin credincioși și asta pentru că nu ne putem desprinde mintea de la micimea celor lumești. Chiar dacă logica ne spune că știe Tatăl nostru Cel ceresc de ce avem nevoie, noi nici măcar nu știm cum să decolăm către înălțimile duhovnicești ale iubirii duhovnicești. Înțelegeți? Totul este duhovnicesc. Fraților, în clipa în care Dumnezeu zice ca să nu ne îngrijim nu zice să nu facem, ci să ne concentrăm pe viața duhovnicească, pe împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Acestuia și toate celelalte se vor adăuga nouă.

Concluzie și îndemnuri

Nu trebuie să ne îngrijim de ziua de mâine pentru că ziua de mâine se va griji de ale sale – are grijă Domnul! Are grijă Dumnezeu pentru că prin Dumnezeu devenim invincibili. Înțelegeți? Noi trebuie doar să avem grijă la răutatea zilei – adică la prezent, la capacitatea zilei de a ne despărți de Dumnezeu – să nu ne despărțim de Dumnezeu! – prin grijile mai mici sau mai mari care se adună ca o avalanșă întunecând curățenia minții noastre și despărțind-o astfel de Dumnezeu. Fraților, să avem minte dură ca și diamantul în fața răului și caldă ca focul dragostei în fața persoanelor și astfel ne vom găsi echilibrul.

Să nu uităm să punem pe primul plan persoanele pentru că persoanele sunt surse de iubire, iar iubirea este hrana sufletului. Izvorul primordial, sursa ultimă și unică a iubirii este Dumnezeu și deci pentru a se aprinde viața în noi trebuie să-l punem ca primă prioritate pe Dumnezeu. Fraților, să ne retragem mintea din simțuri și să ne-o îndreptăm către Dumnezeu și să vorbim cu Acesta prin rugăciune pentru că numai așa vom putea să trecem zidul morții.

Să nu ne împiedicăm de grijile vieții și de averile mici și trecătoare, ci să ne concentrăm pe averea adevărată și veșnică care este atotputernicia iubitoare pe care o obținem prin unirea cu Dumnezeu în veșnicie. Astfel avem orice și putem să facem orice. Să nu uităm că singurele lucruri sigure din viața noastră sunt moartea, judecata și veșnicia. De astea trebuie să ne ocupăm în primul rând. Trebuie să învățăm să murim corect chiar dacă cineva spunea că nu credea că o să învețe a muri vreodată. Dumnezeu ne va învăța să murim cu cinste adică cu iubire. Aceasta este datoria noastră. Să nu uităm de asta. Să nu uităm că mântuirea este moartea cu o inimă iubitoare și astfel vom decola în direcția Persoanelor Veșnicie și atotputernice prin iubirea lor. Acolo este slava cea adevărată!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați avut puterea să rămâneți cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!