Bolile de social media și misiunea Bisericii în Secolul XXI – Lucian Apopei, p. Teologos
27 decembrie 2022
4 motive pentru care sunt creștin ortodox
28 decembrie 2022
Ascultați un cuvânt cu discernământ al părintelui Efrem din Arizona care contracarează un gând care ne vine de la vrăjmașul zicând că dacă tot o să cad nu mai are rost să mă spovedesc, nu mai are rost să mă lupt.
Nu e așa!
Ascultați și veți vedea.
Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Pocăința are mare putere. Face din cărbune, din tăciune, diamant. Transformă lupul în miel. Face din omul sălbatic om sfânt. Ia tâlharul sângeros și îl face primul locuitor al raiului, prin cuvintele: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta.” Datorită faptului că pocăința are o astfel de putere, diavolul se zbate să-l împiedice pe om să se lupte. Așa se explică obiecțiile multor oameni legate de pocăință și spovedanie.
Cineva spune: „De vreme ce voi cădea iarăși, de ce să merg să mă spovedesc? Știu că voi cădea în aceleași lucruri.” Fratele meu, păcatul este precum boala. Nu te îmbolnăvești doar o singură dată. Te poți îmbolnăvi de multe ori de aceeași boală. Și de fiecare dată când te îmbolnăvești mergi la doctor și iei medicamentele care ți se dau. Același lucru fă-l și pentru sufletul tău. De fiecare dată când te rănești, chiar dacă te rănești în același loc, pocăiește-te și te spovedește! La un moment dat, medicamentul harului te va tămădui în întregime și acea rană [va fi vindecată] în mod desăvârșit.
Patima seamănă de multe ori cu un copac – care are rădăcini puternice și pare că e greu de dezrădăcinat. Ai văzut ce făceau tăietorii de lemne în vremurile de dinainte? Tăiau copacii cu toporul. Imaginează-ți un copac cu rădăcini puternice, mare și voluminos. Tăietorul îi lovea o dată cu toporul. Nu cade dintr-o primă lovitură. Îl lovește de două ori, de trei ori, de zece ori. La un moment dat, copacul cedează și cade. Așa e și patima păcătoasă când e puternic înrădăcinată. Poate că din prima lovitură nu va cădea. Ține-o tot așa și lovește patima prin pocăința continuă. Să fii sigur că într-o zi patima va pleca, și te vei izbăvi de păcatul ce te-a chinuit ani de zile. Așa spune Sf. Ioan Gură de Aur.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Pe de altă parte, am auzit odată, fugitiv, un cuvânt al părintelui Calistrat, prin care în mintea mea a rămas îndemnul de a evita spovedania repetată, an de an, a acelorași păcate.
Adică ce faci? Îți mărturisești anumite păcate acum, te împărtășești. La postul următor, același păcat îl mărturisești. Și tot așa, an de an, aude duhovnicul aceleași pacate: mă cert cu soacra/vecinul/colegul, mă îmbăt la praznice și sărbători, mănânc ca spartul că nu mai scad sub suta de kile, nu zic nici măcar Tatăl Nostru de fiecare dată când mă culc și mă trezesc, etc. Păi e cam normal să te alunge duhovnicul de la spovedanie. Ceva în relația duhovnic-ucenic înseamnă că nu merge, nu-i așa?
Că Tainele acestea înfricoșătoare nu sunt doar rit steril. Ele au menirea de a a ne transforma, de a ne apropia de o stare vrednică de unire cu Hristos.
În contextul articolului, cred că „măiestria” omului este de a ajunge la dreapta cugetare răspunzând la aceste două întrebări (din îndreptarul de spovedanie al (pt mine Sfântului) Valeriu Gafencu:
– Nu crezi că Dumnezeu nu te mai poate ierta din cauza prea multelor tale păcate?
– Nu te încrezi prea mult în bunătatea lui Dumnezeu și în felul acesta nu te temi de judecată?