Semănăm cu Iuda? – părintele Teologos

Noi, cei mai mulți, îl detestăm pe Iuda și o apreciem pe Maria, sora lui Lazăr care a uns pe Domnul cu mir și I-a spălat picioarele cu părul capului ei.
Totuși, nu cumva în realitate faptele noastre ne arată că suntem exact contrariul a a ceea ce credem?
Vizionați acest material pentru a afla acest lucru dimpreună cu alte taine ce se ascund în evenimentele întâmplate în Săptămâna Mare.

Vizionare plăcută! (după clipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Ne facem de râs sau suntem Iuda?

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin

Săptămâna Mare

O să vorbim puțin despre Săptămâna Mare. Întâi de toate, trebuie să știți că îi spune Săptămâna Mare, nu pentru că zilele sunt mai mari în săptămâna respectivă, ci pentru faptul că importanța acestor zile este foarte mare. Este mult mai mare decât a celorlalte săptămâni de peste an și de fapt, au fost cele mai importante zile din istoria omenirii, să știți. 

Sfinții Evangheliști s-au ocupat în mod special de Săptămâna Mare. Cei trei Evangheliști – Marcu, Matei și Luca au dat o treime din Evanghelia lor, Săptămânii Mari. În timp ce Sfântul Ioan Teologul a dat jumătate din Evanghelia sa, Săptămânii Mari.

Miercuri și Joi – semnificații

Bineînțeles că este o temă foarte largă și din cauza asta nu o să vorbesc despre toată Săptămâna Mare, ci o să vorbesc cât o să ne țină timpul, foarte probabil doar despre Miercurea Mare și Joia Mare. Adică mai bine zis despre Mirungerea Domnului de către o femeie și despre Iuda, despre personalitatea lui Iuda.

Și bineînțeles că toate astea o să le facem în corelație cu ceea ce trebuie noi să înțelegem din toate lucrurile acestea și cum trebuie să ne comportăm noi relativ la aceste fapte din viața Domnului nostru Iisus Hristos. 

Am în față Scriptura. Întotdeauna prefer să am tipărită Scriptura. Nu am cartea pentru că am bucăți din mai mulți evangheliști pe care le-am pus la un loc astfel încât să pot să comentez pe text. 

Dumnezeu a murit când a dorit El

Să citim puțin: 

Iar după ce a sfârşit toate aceste cuvinte, a zis Iisus către ucenicii Săi:

Ştiţi că peste două zile va fi Paştile şi Fiul Omului va fi dat să fie răstignit.

Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa.

Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă.

Dar ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor.

După cum vedeți, arhiereii și-au făcut un plan, dar Dumnezeu fiind atotputernic, fiind atotînțelept le-a dejucat planul acestora și Mântuitorul a murit când a dorit El. Înțelegeți? 

Spune că Mântuitorul S-a răstignit. Adică El S-a răstignit pe Sineși și nu oamenii au făcut asta cu puterea lor. Mântuitorul S-a lăsat răstignit. 

În casa lui Simon Leprosul. 

Acuma, ce zice aici?

Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,

Simon Leprosul… Păi, dacă era lepros nu avea cum să aibă casă. Simon Leprosul era unul din fariseii de vază din Ierusalim pe care Mântuitorul îl vindecase de lepra sa și în casa căruia se întâmplă mirungerea pe care i-a facut-o Domnului nostru Iisus Hristos o femeie păcătoasă.

Mirungerea făcute de mai multe femei. Explicații

Trebuie să știți că au fost mai multe femei care L-au miruns pe Domnul. Aceasta este o taină foarte mare, ascunsă în Evanghelie. Unii vorbesc de o singură femeie care L-a uns pe Domnul, care este și femeia păcătoasă și Maria, sora lui Lazăr. Alții – cei mai mulți vorbesc de două femei. Adică despre femeia păcătoasă la care face referire Sfântul Apostol Luca și alții vorbesc de trei femei. 

Cei mai mai mulți, cum spuneam, inclusiv Sfântul Ioan Hrisostom, vorbesc de două femei. Deci femeia păcătoasă de la Sfântul Luca și Maria, sora lui Lazăr. 

Femeia păcătoasă de la Luca, L-a uns pe Mântuitorul undeva în mijlocul activității Sale misionare aici pe pământ, pe când Maria, sora lui Lazăr, L-a uns pe Domnul cu câteva zile înainte de moartea Sa.

Pentru că amândouă episoadele se petrec în casa lui Simon leprosul, foarte probabil că la prima mirungere, Maria era prezentă și impresionată de gestul femeii păcătoase, acum, la sfârșitul activității Sale misionare, Maria Îi repetă acest gest Mântuitorului, ștergându-i picioarele cu părul capului ei, în semn de recunoștință pentru faptul că l-a înviat pe fratele ei, pe Lazăr.

Părul despletit – simbolistica

Acum, trebuie să știți, iarăși un amănunt foarte important este faptul că a-și despleti părul, a fi cu părul despletit era un semn foarte rău, de rușine, foarte blamat la vremea respectivă. De ce? Pentru că numai femeile desfrânate aveau părul despletit.

Și din cauza asta, Sfântul Apostol Pavel le vorbește corintenilor ca femeile să aibă părul pus sub batic pentru că în clipa în care femeia își lasă părul liber, asta arată că femeia respectivă este de moravuri ușoare și umblă după bărbați. Și de ce le spune corintenilor acest lucru? Pentru că în Corint era marele templu al zeiței Afrodita, zeiței desfrânării și acolo, preotesele acestei zeițe umblau cu capul descoperit. Preotese care bineînțeles erau niște femei desfrânate. 

Și de aceea, până azi, femeile ar trebui să poarte batic în biserică. Nu știu dacă știați lucrul acesta. Pentru că semnul unei femei ușoare este părul despletit, capul descoperit.

Mirungerea Domnului 

Bineînțeles că punctul cel mai important din acest episod este mirungerea Domnului nostru Iisus Hristos și spune aici: 

Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,

S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ

Trebuie să știți că era vorba de 300 de dinari care era o sumă foarte mare pentru vremea respectivă, era vorba de salariul unui om pe un an. Adică, ce să zic? Astăzi, vreo 10 mii de euro cel puțin. Da. Deci gândiți-vă avea o casetuță, un alabastru în termenii limbii vechi – alavastro, în greacă – care era un vas de lut care se sparge, un vas de lut pecetluit, se sparge și toată treaba asta costa 10 mii de euro ca să vă imaginați sau 12 mii de euro, depinde cât are cineva salariul astăzi… 

Și l-a turnat pe capul Lui pe când ședea la masă.

Smerenia adâncă a Mariei, sora lui Lazăr

Trebuie să știți că pe vremea respectivă, oamenii stăteau la masă nu așa cum stau eu acum. Nu exista astfel, ci oamenii erau tolăniți, deci erau întinși pe jos. Mântuitorul stătea într-o rână, deci cei de la masă stăteau în cot, aplecați și astfel se explică și faptul că ea s-a apropiat de El, la spate și fiind Mântuitorul jos, a putut să Îi verse mirul pe cap și de fapt, pe tot corpul și după aceea, s-a aplecat către picioarele lui și I-a șters picioarele cu părul capului ei. Înțelegeți?

Picioarele care, bineînțeles, pe vremea respectivă, oamenii nu se spălau pe picioare, umblau în picioarele goale. Deci picioarele Domnului nostru Iisus Hristos erau pline de noroi și de praf. Foarte probabil și miroseau. Dumnezeu știe, dar vreau să spun că  nu vă imaginați că este ca și într-un film de Hollywood în care actorul este spălat pe picioare și…

Vorbesc de un gest de smerenie extremă din partea Mariei și mai ales că toți ceilalți o vedeau pe Maria, sora unei persoane publice… Pentru că Simon leprosul era unul dintre fariseii de vază din Ierusalim și toți fariseii erau acolo, o vedeau pe Maria, pe fiica acestei persoane publice, pe fiica acestui star, că se comportă efectiv ca o desfrânată relativ la Mântuitorul. 

Deci vorbim de o smerenie extraordinară, de un gest foarte sensibil pe care Maria l-a făcut, dincolo de faptul că a cheltuit într-o clipă 10 mii de euro. Bine e adevărat că astăzi alții cheltuiesc mult mai mult pe lucruri mult mai puțin cuvioase.

Să nu judecăm Biserica!

Din cauza asta, ca să nu mă duc mai departe…. Fraților, trebuie să știți că în clipa în care cineva judecă Biserica sau judecă pe oamenii care dăruiesc Bisericii tot felul de daruri, să știți că se aseamănă cu Iuda. Pentru că în clipa respectivă și Iuda a fost total nesimțitor la adresa acestei femei care de fapt, s-a deșertat pe sine în fața Mântuitorului precum mirul și Iuda a spus așa, cu un aer de justițiar, un aer al unui avocat al drepturilor omului, a spus, și mai ales notează Sfântul Ioan Teologul așa cu tristețe, dacă doriți. 

unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:

Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?

Replica justițiară a lui Iuda

Adică Iuda era atât de fin, atât de deștept, atât de social, dacă doriți, încât punea în față logica și nimeni nu-și dăduse seama de ce spusese asta și părea un lucru foarte democrat, foarte social, până când Sfântul Ioan notează: 

Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea.

Înțelegeți? Este foarte foarte important să nu ne asemănăm cu Iuda. Adică să nu carele cumva să îi judecăm pe alții în clipa în care ei oferă ceva Bisericii sau fac milostenie și noi, făcând cum spuneam pe justițiarii, făcând pe oamenii politici, făcând pe milostivii între ghilimele, să îi judecăm pe cei care sunt milostivi, pe cei care se pocăiesc, pe cei care se deșertează ca mirul în fața Domnului nostru Iisus Hristos. Și de fapt, facem asta nu pentru că ne pasă de săraci, ci pentru că dorim și noi să luăm câte ceva din banul care se oferă Bisericii. 

Cine era Iuda

Și mai ales Iuda, vedeți, avea o poziție foarte importantă în comunitatea apostolilor, era trezorierul comunității respective. Pentru că Iuda era foarte citit. Nu știu dacă știți, fusese înainte trezorierul lui Irod. 

În filmul lui Zeffirelli, apare ca și un om din rezistența iudaică, dar el de fapt a fost un om foarte citit și a fost mâna dreaptă a lui Irod și din cauza asta, în clipa în care a venit în mica obște a Mântuitorului a primit o poziție foarte mare de răspundere și era iconomul. Și până astăzi, iconomul într-o mănăstire are o poziție centrală. 

Și Mântuitorul a făcut asta nu din neștiință, pentru că Mântuitorul spune  la un moment dat: Nu v-am ales Eu pe voi toți? Și unul dintre voi este diavol. Adică diavalo înseamnă a se împotrivi. Deci unul dintre voi este împotrivitor. Întotdeauna se împotrivește contra Mea. Notează Sfântul Ioan Teologul că spunea asta despre Iuda Iscarioteanul, despre cel care urma să Îl vândă.

Bineînțeles că Iuda L-a vândut pe Mântuitorul nu pentru 300 de dinari, ci pentru o sumă mult mai mică, pentru 30 de dinari. Adică un salar, o retribuție lunară.

Să nu Îl vindem pe Hristos!

Și la fel și noi astăzi, oameni buni, trebuie să știți că foarte mulți dintre noi Îl vindem pe Hristos pentru salariul lunar, pt retribuția lunară. Adică uităm de Dumnezeu, uităm de cele sfinte astfel încât să facem bani, să avem timp să facem bani, să ne împlinim cariera, să avansăm în carieră. Oameni buni, nu este bine!

Trebuie mai degrabă să fim ca și Maria, sora lui Lazăr, care se pocăiește, care trece dincolo de hotarele logicii, care își calcă în picioare toată prestanța publică, toată prestanța de fiică de star, de cineva celebru în Ierusalim – Simon leprosul, da – și face acest gest extraordinar de iubire față de Domnul nostru Iisus Hristos. Își dăduse toată iubirea ei în clipa respectivă. Da.

Smerenia Mântuitorului

Continuând:

Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine.

Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna;

Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.

Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.

Deci vedeți cât este de smerit Mântuitorul? Cât e de smerit! Mântuitorul putea să-i spună: dar nu ți-e rușine porcule? Înțelegeți? Sau ceva mult mai tare.

Pentru că Mântuitorul avea 33 de ani pe când Iuda avea în jur de vreo 18 ani, ceva de genul ăsta, 20 de ani. Putea să-l pună la punct.

Dar Mântuitorul se smerește. El care este dascălul, Dumnezeul atotștiitorul și atotînțeleptul, Raabi, se smerește în fața ucenicului lui care era de o obrăznicie de neînchipuit. Că îi răspunde așa și flegmatic, dar și viclean, adică politic. 

Mântuitorul se smerește și le explică și mai ales, nu îl arată cu degetul că tu ești. Vorbește la plural. Zice: Pentru ce faceți supărare femeii?

Nu care cumva să rupă legătura cu Iuda pentru că știa că Iuda este muribund din punct de vedere duhovnicesc.

Iuda deja începea să putrezească din punct de vedere duhovnicesc, începea să se îndepărteze de Mântuitorul, de Dumnezeu. Bineînțeles, însă cu toate că Dumnezeu este smerit, cu toate acestea vedeți că îl pune la punct. Zice: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.

Adică în veac a rămas și va rămâne această faptă a acestei femei pe care, din delicatețe, Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu nu o numește, dar Sfântul Ioan Teologul o numește – că este vorba de Maria, sora lui Lazăr și sora Martei.

Deci după cum vedeți, pe de o parte Mântuitorul este și smerit, dar pe de altă parte nu validează păcatul. Nu putem să validăm păcatul. Înțelegeți? 

Iuda era deja putred…

Și atunci, Iuda care a prins mesajul și care era deja sub influență demonică, se rupe. Gata, am terminat, nu. Mântuitorul vorbește foarte smerit. Ce spune?

Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei,

A zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi.

Un salar… L-au plătit, da…

 Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.

Deci Iuda, trebuie să știți, nu dorea atât să fie prins Mântuitorul, ci dorea bani. Și din cauza asta până astăzi Iuda este osândit în slujbele Bisericii – ascultați să vedeți – ca iubitor de argint, ca și salariat, ca noi toți. Înțelegeți, fraților?

Noi toți astăzi alergăm să facem bani. Și bineînțeles, o împachetăm așa foarte frumos – facem bani pentru familie. Nu facem banii pentru familie, fraților, că familia are… Desigur că este nevoie să avem de mâncare, dar noi facem bani că dorim să facem bani, că ăsta este țelul nostru. Ca și Iuda. Toți suntem așa, fraților! În afară de cei 1% în fața cărora mă înclin. Da…

Pregătirea Paștilor

În cea dintâi zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus şi L-au întrebat: Unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Paştile?

Este un obicei vechi al evreilor care înseamnă trecerea către Țara Făgăduinței și în cazul de față Mântuitorul o mută pe plan duhovnicesc – trecerea către cer. Acestea sunt Paștile. Nu o să intrăm foarte mult în detalii că ar trebui să facem un întreg doctorat pe ce înseamnă Paștile în Vechiul Testament. 

Iar El a zis: Mergeţi în cetate, la cutare şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac Paştile cu ucenicii Mei.

Şi ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au pregătit Paştile.

Acuma, „mergeți în cetate la cutare” – aici nu notează cine este cutare. De ce nu notează? Pentru că cutarele era chiar tatăl Sfinților Apostoli Ioan și Iacob, era vorba de Zevedeu. 

Până astăzi se știe în Ierusalim – nu știu dacă ați fost acolo în Yperoo – deci în foișor sus, acolo este locul unde a fost Cina cea de Taină.

Cina cea de Taină

Se numește Cina cea de Taină și pentru că a fost ascunsă să nu-i prindă iudeii, dar mai ales datorită faptului că atunci s-a instituit Taina centrală a Bisericii, care este Sfânta Împărtășanie, Sfânta Comuniune, Holy Communion, Thia Metalipsi. Metalipsi în limba greacă, adică mă comunic cu Domnul nostru Iisus Hristos, mă împărtășesc cu Domnul nostru Iisus Hristos sau mă împărtășesc de Domnul nostru Iisus Hristos. 

Deci unirea cu Dumnezeu ca și Taină s-a instituit acolo și din cauza asta se numește Cina cea de Taină. 

Petru și Ioan

au venit ucenicii la Iisus şi L-au întrebat: Unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Paştile?

Care au fost cei doi ucenici? Trebuie să știți că au fost Sfântul Apostol Petru și Sfântul Apostol Ioan. Petru ca și icoană, ca reprezentare a vieții practice și sf Apostol Ioan care era foarte tânăr, avea în jur de 18 ani, ceva de genul ăsta și Îl iubea enorm, Îl iubea total pe Domnul nostru Iisus Hristos care era și rudă cu el. Sfântul Ioan era icoana vieții contemplative, a vieții duhovnicești prin excelență, a vieții spirituale prin excelență. 

La Cină

Iar când s-a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici.

Şi pe când mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde.

Deci Mântuitorul nu este atacator, nu este agresiv – băi, vedeți ce faceți… Nu! 

Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde.

Deci Mântuitorul era blând și smerit cu inima și toți erau minunați de prezența fenomenală a Domnului nostru Iisus Hristos Care își manifesta puterea Sa prin totala lipsă a Sa de putere, prin totala delicatețe a Sa. 

Încercarea lui Iuda

Și încearcă, după cum vedeți, încet încet să îl facă pe Iuda să se pocăiască, să nu care cumva să calce în picioare relația dintre El și Iuda, fără însă, încă o dată, să valideze păcatul. Deci îi arată lui Iuda că știe ce se întâmplă, că nu este un prost, nu este un infantil, dar cu toate astea nu îl calcă în picioare pe Iuda. 

Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: Nu cumva eu sunt, Doamne?

Adică toți ucenicii…

Iar El, răspunzând, a zis: Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.

Ceea ce este fenomenal aici, deci gândiți-vă, e vorba de o farfurie și eu pun mâna acolo să îmi înmoi pâinea în ulei sau în apă și celălalt e atât de nehalit, atât de lacom încât nu poate să aștepte un minut! Un minut până îmi înmoi eu pâinea în apă ca să mănânc sau să iau ceva de acolo. Deci nu poate să aștepte…

Eu am văzut faza asta, fraților, trebuie să știți că este grețoasă. Adică atât este de rob stomacului că nu poate.

Cine Îl va vinde?

Și lucrurile nu se opresc aici pentru că Sfântul Ioan Teologul notează, nu spune că cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde, ci spune altfel: cel căruia îi voi întinde bucățica mea, acela mă va vinde. 

Adică cum? Deci unul spune că mă va vinde cel care întinde cu mine mâna în blid, adică își bagă acolo… e vorba de învățătorul lui, e vorba de Raabi, e vorba de Dumnezeu și cu toate astea… Și celălalt spune: Cel căruia îi întind bucățica. Cum se reconciliază acest lucru? 

Fraților, amândouă s-au întâmplat! Adică Iuda era atât de nehalit că nu numai că își bagă mâna acolo în farfuria aceea, deci uitați-vă la o farfurie pe care o aveți în față, își bagă cineva mâna cu tine în farfurie. Și nu numai, dar în clipa respectivă Mântuitorul zice: na, ia de aici. Și Iuda o ia și pe aia să o mănânce și pe aceea. Înțelegeți?

Acesta este omul care este cu totul și cu totul trupesc, care în continuu vrea să mănânce, în continuu vrea să aibă averi, nu se mai satură. Cum se spune în popor: nu-l mai satură Dumnezeu. Acesta era Iuda. Și Mântuitorul era smerit. Înțelegeți?

Profeția

 Și Mântuitorul continuă și spune: 

Fiul Omului merge precum este scris despre El.

Adică toate aceste lucruri, toată această decadență a naturii umane era profețită din veac pentru că era rezultatul necesar al despărțirii de Dumnezeu.

Iuda a acționat pe baza liberului arbitru

Iuda, fraților trebuie să știți că nu era, cum spun unii, unealta, instrumentul divin și deci Iuda nu putea să facă altfel. Nu! Iuda își potențase la maxim ura sa, își potențase la maxim închiderea sa față de delicatețea lui Hristos. Își potențase la maxim, iubirea sa față de materie, față de mâncare, de bani, față de slavă. Înțelegeți.

Pentru că Iuda dorea să fie numărul unu și din cauza asta i-a dat și lecția asta Mântuitorului. Întotdeauna răspundea împotrivă Mântuitorului. 

Dialogul 

Și spune iarăși Mântuitorul: 

Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, însă, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela

Nu zice „tu”!

Bine era de omul acela dacă nu se năştea.

Şi Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând a zis: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?

Adică conștiința îl mustra așa de tare – Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?

Și Mântuitorul i-a zis:

Tu ai zis. 

Adică conștiința ta te mustră pe tine că tu ești așa. Deci uită-te la conștiința ta, ascultă-ți conștiința ta și nu mai fă asta, oprește-te!

Taina Sfintei Împărtășanii

Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.

Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi,

Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.

Deci după cum vedeți, Mântuitorul cu puterea Sa, cu puterea iubirii Sale totale face tot posibilul, ni Se dă nouă în modul cel mai plenar, cel mai total și din punct de vedere duhovnicesc, dar inclusiv din punct de vedere trupesc adică ni Se dă efectiv să-L înghițim. Efectiv să-L avem înăuntrul nostru și din punct de vedere trupesc. Aceasta este marea Taină a Sfintei Împărtășanii. Adică dăruirea totală a lui Dumnezeu față de noi. Dumnezeu ni se dăruiește nouă total și noi față  de El, nimic, nimic… Păi….

Bineînțeles că după aceea, ucenicii toți s-au risipit și toate astea… Înțelegeți? Să nu intrăm acum în teologia Sfintei Împărtășanii că iarăși ar trebui să vorbim extraordinar de mult pe acest lucru.

Anunțarea morții

Și continuă Mântuitorul: 

Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu.

Adică le spune foarte clar: fraților, vedeți că mor! Dar bineînțeles că ei nu… 

Şi după ce au cântat laude, au ieşit la Muntele Măslinilor.

Sfânta Liturghie

„Au cântat laude”. Deci fraților, Sfânta Liturghie nu este pentru cântat laude. Sfânta Liturghie nu se face ca să se cânte laude, pentru că după cum vedeți că au cântat laude după ce s-au împărtășit. Sfânta Liturghie este făcută pentru împărtășirea credincioșilor. Este slujbă cu scop precis! Nu este o slujbă de slăvire a lui Dumnezeu. Chiar dacă în Sfânta Liturghie se slăvește Dumnezeu ca niciunde altundeva.

Deci noi când mergem la Sfânta Liturghie și trebuie să mergem la Sfânta Liturghie, mergem acolo ca să ne împărtășim, să ne trezim puțin. Pentru asta mergem la Sfânta Liturghie. Înțelegeți? 

Noi depindem de Dumnezeu

au ieşit la Muntele Măslinilor.

Atunci Iisus le-a zis: Voi toţi vă veţi sminti întru Mine în noaptea aceasta căci scris este: «Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei».

Adică voi depindeți de Mine, fraților, nu sunteți de de unii singuri. Aveți existența și harul și energia, combustibilul existențial îl aveți de la Mine, da. Deci dacă eu dispar, toți vă risipiți. Bineînțeles, ei nu au percutat absolut deloc.

Și notează Mântuitorul după aceea, ca să nu se descurajeze, cu toate că mintea lor era întunecată: 

Dar după învierea Mea voi merge mai înainte de voi în Galileea.

Adică după ce vă risipiți și vă faceți țăndări, să vă duceți aminte că v-am spus că Eu o să înviez și ne întâlnim în Galileea. Deci Mântuitorul ca și stăpân pe toată situația… Gândiți-vă fraților, deci El știa că moare și cu toate astea era stăpân ca și Dumnezeu atotputernic peste tot. Da? Fenomenal. 

Petru

Petru face pe deșteptul: 

Iar Petru, răspunzând, I-a zis: Dacă toţi se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti.

Adică dacă toți aia așa, eu nu! Se mândrise….

Zis-a Iisus lui: Adevărat zic ţie că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine.

Un evanghelist spune: „mai înainte de a cânta cocoşul”, alt evanghelist spune „înainte de a cânta cocoșul de trei ori”. Cum adică o dată și de trei ori? 

Fraților, gândiți-vă cum sună alarma la ceas sau la celulare, că tot aveți. Alarma sună de mai multe ori și cocoșul – dacă ați auzit vreodată un cocoș dimineața, dacă dă bunul Dumnezeu să vă treziți dimineața să auziți cocoșul cântând, cocoșul cântă „cucurigu, cucurigu, cucurigu”. Deci cocoșul cântă de mai multe ori. 

Și Petru era atât de întunecat în momentul lepădării sale de Hristos încât cocoșul cânta în continuu și el tot nu se trezea. Acestea sunt efectele mândriei, fraților! Sunt efectele mândriei, efectele părăsirii de Dumnezeu. Înțelegeți?

Mândria lui Petru

Petru i-a zis: Şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine.

Adică Petru era, cum să spun, un încrezut! Un înfumurat! Era în fumurile mândriei. Înțelegeți? Și din cauza asta în mod drept a spus Mântuitorul: de vreme ce poți singur, de vreme ce te încrezi în tine însuți, te las. Și atunci Petru a căzut, bineînțeles. 

Şi toţi ucenicii au zis la fel.

Adică toți erau întunecați. Înțelegeți? 

Pentru că noi toți depindem de Dumnezeu pentru luminarea noastră. Nu care cumva să credeți că eu sunt deștept sau eu sunt luminat, eu știu. Nu știe nimeni nimic! Toți depindem de Dumnezeu, fraților! Toți depindem de Dumnezeu!

Spălarea picioarelor

Da, cam asta ar fi pe scurt. Ar fi trebuit să vorbim puțin și despre spălarea picioarelor. Foarte pe scurt, spălarea picioarelor a fost gestul de extremă umilință, de extremă smerenie a lui Hristos în fața ucenicilor și trebuie să știți că era gestul robului. Deci numai robul spăla picioarele și gazda spăla picioarele musafirilor. Înțelegeți?

Ca și Maria că i-a spălat picioarele Mântuitorului cu mir. La fel și Mântuitorul a spălat picioarele – cum spuneam, niște picioare murdare, niște picioare care miroseau, pline  de noroi – a spălat picioarele ucenicilor. Și mai ales spunea că S-a încins cu… Deci S-a dezbrăcat de hainele Sale și Mântuitorul Și-a pus doar un halat, doar un șorț. Deci era efectiv ca și un rob, era gol până la bust. Înțelegeți?

Semnificații

Și din cauza asta Petru a zis: Doamne, tu nu o să-mi speli picioarele în veac. Când a văzut acest gest de totală smerenie a lui Raabi. 

Deci gândiți-vă să vină Patriarhul sau să vină Dumnezeu să-ți spele picioarele. Eu am văzut slujba. Este foarte impresionantă în clipa în care vine cel pe care tu îl iubești cel mai mult să-ți facă treaba asta. Și mai ales, unde mai pui că foarte mulți din Tradiție spun că Iuda a fost primul care s-a dus la Mântuitorul cu obrăznicie să-I spele picioarele. Da, e democrație, adică de ce să respectăm?! 

Și din cauza asta, Petru când a fost al doilea, pentru că Petru era decanul de vârstă, era cel mai bătrân dintre ei, când a văzut smerenia extraordinară a Mântuitorul și când a văzut nesimțirea de fapt a lui Iuda, atunci a zis: Doamne, mie să nu-mi speli picioarele în veac!

Și atunci Mântuitorul i-a spus: dacă nu-ți spăl picioarele n-ai parte de Mine. Adică dacă nu-ți spăl picioarele, dacă nu-mi dai să mă smeresc înaintea ta nici tu nu o să te poți smeri înaintea celorlalți pentru că ai nevoie de exemplul personal. Ai nevoie de exemplu personal. 

Și în clipa respectivă, a spus Petru: Doamne, spală-mi picioarele și pe cap, de sus până jos, să mă speli, numai să fiu unit cu Tine. Și atunci, a zis Mântuitorul: nu-i nevoie, doar picioarele se ți le spăl și este de ajuns. Înțelegeți? 

Asta s-a întâmplat acolo și din cauza asta a spus Mântuitorul la un moment dat – cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele căci este curat tot. De ce? Pentru că curățenia omului vine din smerenia sa.

Și Mântuitorul spune: și voi sunteți curați, însă nu toți. De ce? Pentru că Iuda rămăsese înțepenit în mândria sa. 

Concluzii și îndemnuri

Oameni buni, haideți să nu iubim atât banii, haideți să nu fim atât de democrați, să nu fim atât de vicleni, să nu fim atât de insensibili ca și Iuda! Să nu fim atât de mândri că vedeți ce se întâmplă: ajungem să Îl răstignim pe Însuși bunul Dumnezeu, în inimile noastre și uneori și, dacă doriți așa, în realitatea în care suntem înconjurați.

Așa să ne ajute Dumnezeu! 

Sper să mai fac o filmare, nu știu, nu sunt sigur, dar dacă nu mai fac o filmare, vă urez Paște fericit și Săptămâna Mare fericită!

Să ne binecuvânteze Dumnezeu și să dea Dumnezeu să simțim Învierea Sa în inimile noastre! Să învieze Dumnezeu în inimile noastre! Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin 

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați