Profetul, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan

Vedeți un clip scurt, clar și frumos despre Profetul, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan. Merită văzut.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Profetul, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan

Unul dintre cele mai incredibile personaje din întreaga Biblie este omul care Îl botează pe Iisus în râul Iordan. Ce ne poate învăța Biserica despre Ioan Botezătorul, cunoscut mai frecvent de ortodocșii răsăriteni ca Sf. Ioan Înaintemergătorul?

În lumea occidentală, acest om este cel mai adesea cunoscut sub numele de Ioan Botezătorul, dar în Biserica Ortodoxă de Răsărit ne referim adesea la el ca Sfântul Profet, Înaintemergător și Botezător Ioan. Deși a avut misiunea de a-L boteza pe Iisus în râul Iordan, el a avut rolul și titlul de „înaintemergător” întreaga sa viață și dincolo de ea. Cuvântul „înaintemergător” aproape se explică de la sine. Este cineva care aleargă înainte, un vestitor al unui rege care vine, un mesager înaintea unei mari victorii. Nu este vorba doar despre ce a făcut Ioan, ci despre cine a fost Ioan, cineva despre care s-a profețit a exista, înainte de nașterea lui: „Înaintemergătorul Domnului Iisus Hristos, Dumnezeu Însuși.”

Întreaga viață a lui Ioan are loc în cronologia prezentată în Sfintele Scripturi și chiar recomand să revedem viața lui Ioan. Dar sunt mai multe lucruri decât se pot vedea la prima vedere și mai multe pe care Biserica le poate spune despre cine a fost Ioan și despre povestea vieții lui. Biserica îl comemorează pe Sf. Ioan în mai multe date diferite de-a lungul anului, iar cea mai importantă dată este cea imediat după Sărbătoarea Teofaniei sau Boboteaza. Sărbătoarea Teofaniei sau Boboteaza este atunci când ne amintim că Ioan L-a botezat pe Iisus în râul Iordan. Evangheliile subliniază rapid că rolul lui Ioan ca Înaintemergător a fost profețit cu multe secole înainte. În Cartea lui Maleahi 3:1, spune: „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea feţei Mele” De asemeni Ioan este descris în cartea Isaia 40:3: „Un glas strigă în pustiu: gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru.”

Părinții lui Ioan sunt consemnați în scripturi ca fiind: preotul Zaharia și Elisabeta. Ambii părinți sunt descriși ca: „drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului” (Luca 1:6). Nașterea lui Ioan este prezisă tatălui său, Zaharia, atunci când lui Zaharia i-a căzut sorțul să ardă tămâie în templu. Aceasta a fost o zi importantă pentru Zaharia. În acele timpuri un preot putea arde tămâie în templu o singură dată în viață. Și în această zi Dumnezeu trimite un înger să-i spună o veste foarte importantă. Zaharia s-a tulburat când îngerul apare și îi spune că: „Rugăciunea ta a fost ascultată și soția ta Elisabeta îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan. El îi va întoarce pe mulți dintre fii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. El va merge, înaintea Lui în duhul și puterea lui Ilie.” (Luca 1:13,17)

Biblia ortodoxă subliniază, de asemenea, în acest moment că Zaharia nu se roagă pentru un fiu. El și soția lui sunt foarte bătrâni și au trecut cu mult de vârsta fertilă, lucru pe care el îl subliniază îngerului foarte repede. Și deci atunci când îngerul îi spune „rugăciunile tale sunt ascultate”, cu siguranță se referă la rugăciunile pe care Zaharia le face acolo, în templu, cu tămâia, iar acele rugăciuni erau pentru oameni, pentru iertarea oamenilor. Și deci atunci când îngerul spune: „rugăciunile tale au fost ascultate, vei avea un fiu”, el face o observație foarte profundă despre rolul lui Ioan în venirea lui Hristos, a lui Dumnezeu, și în iertarea oferită întregului popor.

Nu mult timp după aceasta, soția lui Zaharia, Elisabeta, rămâne însărcinată, și chiar înainte de nașterea lui Ioan, acesta se arată deja a fi un profet. Concepția lui Ioan Botezătorul, aceste evenimente legate de Zaharia în templu și de zămislirea Elisabetei, sunt sărbătorite anual pe 23 septembrie. Un imn străvechi al Bisericii din această zi spune astfel: „Bucură-te, cea stearpă, care n-ai născut până acum, căci iată că ai zămislit candela Soarelui și el va lumina tot Pământul care este chinuit de orbire. Zaharia dănțuiește și strigă cu îndrăzneală: profetul Celui Preaînalt este pe cale să se nască.”

Ziua de naștere a lui Ioan, 24 iunie, este una dintre cele mai vechi sărbători celebrate în mod continuu în Biserica creștină și încă este sărbătorită în fiecare an. Este sărbătorită la 9 luni și o zi după concepția sa și cu aproape exact 6 luni înainte de Crăciun, legând astfel sărbătorile Bisericii cu calendarul din scripturi, care ne spun că Ioan era cu aproximativ 6 luni mai mare decât vărul său Iisus. Da, Iisus și Ioan erau veri, erau veri de gradul doi din partea mamei lui Ioan.

Mama lui Ioan, Elisabeta, este consemnată în scripturi, dar vechea tradiție a Bisericii ne dă și numele mamei Elisabetei. Numele ei era Zoia. Zoia fusese căsătorită de foarte tânără și a avut-o pe Elisabeta pe când era o femeie foarte tânără. Sora Zoiei era o femeie pe nume Anna. Anna s-a căsătorit cu un bărbat pe nume Ioachim, dar Anna, la fel ca Elisabeta, nu a putut avea copii decât mult mai târziu în viață, când au fost binecuvântați de Dumnezeu cu o fiică pe nume Maria.

Evangheliile relatează pe scurt nașterea lui Ioan și numirea lui. Numele Ioan era unul foarte comun în Israel. Unii cercetători estimează că 1 din 20 de bărbați evrei ai vremii se numea Ioan. Cu toate astea, niciunul dintre membrii familiei lui Zaharia nu s-a numit Ioan și tradiția era să se numească copiii după rude. Deci când a spus Zaharia: „Numele lui este Ioan”, nu numele lui va fi Ioan, ci numele lui ESTE Ioan, asta a surprins comunitatea. Dar acesta a fost numele dat de la Dumnezeu de un înger. Numele Ioan provine dintr-un vechi nume ebraic „Yohanan” și înseamnă: „Dumnezeu este milostiv”.

Din acest moment al Scripturii avem un „gol” în viața lui Ioan. Acesta este ultimul moment consemnat despre el până când iese din deșert, 30 de ani mai târziu, un om sălbatic, îmbrăcat în păr de cămilă, pentru a predica venirea lui Hristos. Deși mare parte din timpul petrecut în pustie este de fapt ceva între el și Dumnezeu, Biserica are câteva povești tradiționale despre câteva întâmplări din acest spațiu.

Când Ioan are doar câțiva ani, iar Iisus cu doar câteva luni mai tânăr, înțelepții din Răsărit vin la Ierusalim pentru a vorbi lui Irod despre un Mesia. Irod este revoltat de aceasta și vrea să omoare acest viitor Rege despre care crede că îl va detrona. Astfel Irod, regele fals, își trimite oamenii să omoare pruncii din Betleem și din regiunea înconjurătoare. Povestea despre un preot care își pierde vocea în templu, în urma întâlnirii cu un înger, și care a avut un fiu la bătrânețe, aceste povești au ajuns pretutindeni despre băiețelul Ioan. Și Irod face o greșeală pe care și alți oameni au făcut-o după el, în a presupune că poate acest băiat, Ioan, era Mesia. Ioan devine apoi ținta masacrului lui Irod, care trimite oameni să-l caute. Dar Elisabeta ia băiețelul și fuge în pustie.

Astfel oamenii lui Irod ajung să meargă la templu să-l întrebe pe Zaharia ce sa întâmplat cu ei. Zaharia refuză să le spună, iar ei îl ucid pe Zaharia acolo în templu. Unde a căzut Zaharia, sângele vărsat a pătat permanent podeaua de marmură. A fost o amintire permanentă și dureroasă a cruzimii lui Irod, regele fals, plasat acolo de romani. Această pată ar fi fost încă o amintire vizibilă și dureroasă 30 de ani mai târziu când Iisus Însuși face referire la această crimă în cartea lui Matei: „De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate, ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.” (Mt. 23: 34,36)

Elisabeta și Ioan au fost conduși de Dumnezeu prin pustie într-o peșteră, unde au găsit un izvor de apă dulce și un palmier. Și acolo au rămas câteva luni. Dacă călătoriți astăzi în Orientul Mijlociu, puteți încă vizita aceste peșteri, deoarece se află acum în cadrul unei mici mănăstiri franciscane. Ioan era încă un băiețel când mama lui a murit lângă el și, în următorii 30 de ani, el a rămas acolo, în deșert, călăuzit de Dumnezeu și de îngerii Săi într-o călătorie despre care numai Ioan și protectorii lui îngeri știu.

Treizeci de ani mai târziu, el a ieșit din deșert un om sălbatic plin de înțelepciune plin de putere, pentru a vesti venirea Fiului lui Dumnezeu. Rolul de profet al lui Ioan este unul incredibil de unic. După cum subliniază Sf. Nicolae al Serbiei: „el a avut privilegiul de a arăta lumii pe Cel despre Care s-a proorocit”. Mulți profeți au profețit venirea lui Mesia, dar numai Ioan a fost capabil să-L arate, să-L întâlnească față în față. Ioan este văzut de Biserică drept ultimul dintre profeții Vechiului Testament, punctul de legătură, tranziția, mesagerul, între Vechiul și Noul Testament.

Acum, cuvântul „mesager” în greacă este „angelos” de la care obținem cuvântul „înger”. Iar mesajul incredibil de frumos și puternic al lui Ioan este asociat cu una dintre cele mai unice reprezentări ale unui sfânt din iconografia ortodoxă. Ioan Înaintemergătorul este singurul sfânt uman reprezentat de obicei cu aripi de înger. Aceste aripi sunt simbolice pentru puritatea sfântului și pentru frumusețea mesajului său. Sfântul Sofronie al Ierusalimului a scris despre Ioan spunând acest lucru: „el s-a dus în pustie să-i imite nu pe oameni, ci pe îngeri”. Sfântul Sofronie se referă la Ioan ca la „un înger pământesc într-un trup uman”. Și, de asemenea, merită remarcat că, deoarece se spune adesea că Ioan umblă în același duh ca Ilie, și că Ioan este „Ilie” al Noului Testament, reprezentările iconografice ale lui Ioan sunt foarte asemănătoare cu reprezentările iconografice ale profetului Ilie.

Scripturile continuă să spună povestea dureroasă a execuției incredibil de nedrepte a lui Ioan Înaintemergătorul. Execuția lui este în mâinile lui Irod. Acesta nu e Irod din povestea Nașterii Domnului, acel Irod menționat mai devreme, acesta este fiul său, care este de asemenea rău. Irod l-a decapitat pe Ioan, iar scripturile menționează că ucenicii săi au venit și i-au luat trupul.

Se spune în tradiția Bisericii că i-au dus trupul în țara samaritenilor pentru a încerca să-l țină departe de orice profanare ulterioară de către Irod. Ei nu au putut să-i recupereze capul, care fusese dat în dar Irodiadei, o femeie foarte îngrozitoare. Practic ea a aruncat acest cap la gunoi. Dar când a făcut aceasta, a fost urmărită și văzută de soția administratorului personal al lui Irod. Aceasta era o femeie pe nume Ioana și era ucenică a lui Hristos. Sub acoperirea întunericului, s-a dus și a luat capul lui Ioan Botezătorul, îngropându-l cu evlavie într-un vas de lut pe Muntele Măslinilor.

Slujirea lui Ioan și rolul lui de Înaintemergător nu se termină odata cu moartea sa. Așa cum Ioan a venit în lume înainte de Hristos, așa cum Ioan a început slujirea înaintea lui Hristos, tot așa Ioan intră acum în moarte înaintea lui Hristos și își continuă rolul de Înaintemergător. Aici avem legătură cu o zonă vitală a teologiei creștine cunoscută în mod obișnuit sub numele de „Coborârea în Iad”. Acesta este spațiul dintre „Vinerea Mare” și „Duminica Paștelui”, punctul în care Hristos coboară în Iad pentru a elibera captivii, pentru a spulbera porțile Iadului, a pune moartea în robie și a salva toată creația. Acesta este evenimentul descris în icoana învierii pe care o veți vedea în Bisericile Ortodoxe din întreaga lume, iar în această icoană îl veți vedea adesea pe Ioan Botezătorul. Și în mod intrigant și frumos, deseori el nu se uită la Hristos. În mod normal, arată către Hristos și se uită la ceilalți ca și cum ar spune: „V-am spus că vine”. Ca să-l citez pe Sf. Teodor Studitul: „Era necesar ca Înaintemergătorul Luminii, care cu nașterea sa strălucitoare dintr-o mamă sterilă a luminat pe toți cei de pe Pământ, să devină un mesager strălucitor și pentru cei care se aflau sub Pământ.”

Sf. Ioan Botezătorul continuă să fie un sfânt și o figură mult iubită a Bisericii. După Iisus Hristos și Maica Domnului, Ioan este cea mai înfățișată persoană din istoria iconografică și veți găsi icoane ale lui în fiecare Biserică Ortodoxă de pe planetă. Sf. Ioan este comemorat săptămânal de Biserica Ortodoxă, fiind amintit în fiecare zi de marți. Sf. Ioan are, de asemenea, mai multe comemorări pe parcursul anului. Cele care nu sunt legate de viața și moartea lui sunt legate de evenimente istorice cu privire la moaștele Sf. Ioan Înaintemergătorul.

Sărbătoarea lui principală este pe 7 ianuarie, deoarece aceasta este ziua imediat după Teofanie sau Bobotează, care este o sărbătoare creștină străveche și importantă. Trebuie subliniat încă o dată: aceasta este o sărbătoare creștină mai veche decât Crăciunul. Deci, dacă nu o ai deja în calendar, ar trebui: Teofania/Boboteaza – 6 ianuarie. Conceperea lui Ioan este sărbătorită pe 23 septembrie. Ziua lui de naștere este sărbătorită la 9 luni și o zi mai târziu, pe 24 iunie, iar tăierea capului este amintită în fiecare an, ca o zi de post, pe 29 august.

Pentru a cita din nou din Sf. Teodor Studitul, avem câteva cuvinte despre motivul pentru care Ioan e atât de iubit și pentru care ar trebui să comemorăm moartea lui: „Dintre grupul profeților, ca steaua dimineții, el se ridică și luminează bolta Bisericii. Printre apostolii dinaintea lor și mai mult decât ei, strălucește ca un soare printre sori. Printre martiri se remarcă pentru minunile sale, ca un cer împodobit cu stele. Printre cei drepți se remarcă pentru multele încercări pe care le-a suferit de dragul dreptății. Și el, cel care a răspândit bucurie în lume, este înălțat mai sus decât cedrii Libanului. Pentru că, potrivit Sf. Luca, mulți oameni s-au bucurat de nașterea lui, bucuria din ziua martirului său ar trebui să fie echivalentă. Noi ar trebui să o sărbătorim, noi toți, pentru că fiecăruia îi revine o parte din bucuria pe care o oferă mesajul său”.

Și Sf. Ioan Gură de Aur scrie despre motivul pentru care ar trebui să sărbătorim moartea lui Ioan Botezătorul, subliniind că la fel ca și alți martiri, Ioan a câștigat o victorie în acea zi. „Care sunt cei pe care nu i-a repus pe picioare din cauza a ceea ce a vorbit, din cauza a ceea ce a suferit, din cauza a ceea ce el încă proclamă în zilele noastre? Aceeași mesaj el l-a propovăduit și în timp ce trăia. De aceea, nu spune: de ce i s-a permis lui Ioan să moară? căci ceea ce s-a întâmplat nu a fost o moarte, ci o coroană, nu un sfârșit, ci începutul unei vieți mai înalte.” S

f. Andrei din Creta scrie și enumeră o serie de „nume” date de către sfinții părinți Sfântului Ioan Botezătorul. Printre acestea el îl numește pe Ioan: „floarea fertilă a sterilității; cel care a pregătit și pregătește oamenii din întreaga lume pentru luptele spirituale și pentru primirea Domnului; luna strălucitoare a soarelui care strălucește în veci; lampa luminii Divine; ostașul Regelui Etern; preotul care a fost găsit vrednic să oficieze chiar și botezul lui Dumnezeu Însuși; el care l-a auzit pe Dumnezeu Tatăl vorbind cu urechile sale; cel care l-a botezat pe Fiul, și cel care L-a văzut pe Duhul Sfânt; Acesta este marele Ioan. El a arătat cu degetul spre Mielul lui Dumnezeu, primind o putere mai mare în cuvântare decât cel mai bun orator.”

Există atât de mulți mari sfinți și profesori care au vorbit cu dragoste despre Ioan de-a lungul secolelor și i-am putea cita ore întregi. Dar, după cum spune Sf. Grigorie Palama: „totul despre el întrece vorbirea umană”. Pentru cei vii, pentru cei morți, pentru cei care nu s-au născut încă, Ioan continuă să fie o figură puternică a comunității noastre. El continuă să ne călăuzească spre Fiul lui Dumnezeu cel întrupat, Prietenul său, Ruda sa, Mântuitorul său, Regele său – Domnul Iisus Hristos.

Vă mulțumim că ați urmărit acest episod cu sentimente deosebite despre unul dintre eroii cu adevărat mari ai credinței. Însoțim acest episod cu o ceașcă de ceai verde cu „praf de pușcă”. Nu se știe exact de ce se numește „ceai cu praf de pușcă”. Unii oameni spun că este pentru că arată ca „praful de pușcă”, alții spun că este pentru că are un gust de fum, cea mai interesantă idee este totuși că expresia în mandarină pentru „ceai bine preparat” sună în engleză ca expresia „praf de pușcă”. Vă reamintim că dacă vă plac clipurile noastre de pe canalul „Patristix” mai sunt multe altele de văzut pe acest canal pe tot felul de subiecte. Și avem nevoie de ajutorul vostru pentru a le realiza în continuare. Deci, dacă aveți posibilitatea, vă rugăm să luați în considerare o donație lunară către Patristix. Ne ajută mult să continuăm aceste materiale. Multumesc mult!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!